Capitolul iv - OBLIGAŢII DE RAPORTARE - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare
Versiune de la: 30 Decembrie 2024
CAPITOLUL IV:OBLIGAŢII DE RAPORTARE
Art. 32
(1)Fiecare stat membru instituie o unitate de informaţii financiare în scopul de a preveni, detecta şi combate în mod eficace spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
(2)Statele membre comunică în scris Comisiei denumirea şi adresa respectivei unităţi de informaţii financiare.
(3)Fiecare unitatea de informaţii financiare este independentă şi autonomă, ceea ce înseamnă că aceasta are autoritatea şi capacitatea de a-şi exercita funcţiile în mod liber, inclusiv abilitatea de a lua decizii autonome de a analiza, solicita şi comunica informaţii specifice. Unitatea de informaţii financiare, în calitatea sa de unitate centrală naţională, este responsabilă de primirea şi analizarea rapoartelor privind tranzacţii suspecte şi a altor informaţii relevante pentru spălarea banilor, infracţiuni principale asociate sau finanţarea terorismului. Unitatea de informaţii financiare este responsabilă de comunicarea către autorităţile competente a rezultatelor analizei sale şi a oricăror informaţii suplimentare relevante, în cazul în care există motive de a suspecta spălarea banilor, infracţiuni principale asociate sau finanţări ale terorismului. Aceasta este în măsură să obţină informaţii suplimentare de la entităţile obligate.
Statele membre furnizează unităţii de informaţii financiare resurse financiare, umane şi tehnice adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile.
(4)Statele membre se asigură că unităţile de informaţii financiare ale acestora au acces, în mod direct sau indirect, în timp util, la informaţiile financiare, administrative şi de aplicare a legii de care au nevoie pentru a-şi îndeplini sarcinile în mod corespunzător. Unităţile de informaţii financiare sunt în măsură să răspundă cererilor de informaţii din partea autorităţilor competente din statul membru respectiv, atunci când aceste cereri de informaţii sunt motivate de suspiciuni privind spălarea banilor, infracţiuni principale asociate sau finanţarea terorismului. Decizia privind efectuarea analizei sau comunicarea informaţiilor rămâne în sarcina unităţii de informaţii financiare.
(5)În cazul în care există motive de fapt pentru a presupune că furnizarea unor astfel de informaţii ar avea un impact negativ asupra investigaţiilor sau analizelor în curs de desfăşurare sau, în circumstanţe excepţionale, în cazul în care divulgarea informaţiilor ar fi în mod clar disproporţionată faţă de interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice sau ar fi irelevantă în ceea ce priveşte scopurile pentru care a fost solicitată, unitatea de informaţii financiare nu are obligaţia de a da curs cererii de informaţii.
(6)Statele membre impun autorităţilor competente să prezinte unităţii de informaţii financiare feedback cu privire la utilizarea informaţiilor furnizate în conformitate cu prezentul articol şi la rezultatul investigaţiilor sau inspecţiilor efectuate pe baza respectivelor informaţii.
(7)Statele membre se asigură că unitatea de informaţii financiare are competenţa de a lua măsuri urgente, direct sau indirect, atunci când există o suspiciune că o tranzacţie are legătură cu spălarea banilor sau finanţarea terorismului, precum şi de a suspenda sau de a refuza tranzacţia aflată în derulare, în scopul analizării acesteia, al confirmării suspiciunii şi al comunicării rezultatelor analizei către autorităţile competente. Unitatea de informaţii financiare este împuternicită să întreprindă astfel de măsuri, direct sau indirect, la cererea unei unităţi de informaţii financiare dintr-un alt stat membru, pentru perioadele şi în condiţiile prevăzute în dreptul intern al unităţii de informaţii financiare care primeşte cererea.
(8)Funcţia de analiză a unităţii de informaţii financiare constă în următoarele:
a)o analiză operaţională care se axează pe cazuri individuale şi obiective specifice sau pe informaţii selectate adecvate, în funcţie de tipul şi volumul informaţiilor primite şi de utilizarea preconizată a informaţiilor după comunicarea acestora; şi
b)o analiză strategică pentru abordarea tendinţelor şi a practicilor recurente de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
(9)Fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (2), în contextul funcţiilor sale, fiecare unitate de informaţii financiare este în măsură să solicite, să obţină şi să utilizeze informaţii de la orice entitate obligată în scopul menţionat la alineatul (1) din prezentul articol, chiar dacă nu a fost depus un raport prealabil în temeiul articolului 33 alineatul (1) litera (a) sau al articolului 34 alineatul (1).

Art. 32a
(1)Statele membre instituie mecanisme centralizate automatizate, cum ar fi registrele centrale sau sistemele centrale electronice de extragere a datelor, care permit identificarea, în timp util, a tuturor persoanelor fizice sau juridice care deţin sau controlează conturi de plăţi, şi conturi bancare identificate prin IBAN, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) şi casete de valori deţinute de o instituţie de credit pe teritoriul lor. Statele membre informează Comisia cu privire la caracteristicile acestor mecanisme naţionale.
(*)Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerinţelor tehnice şi comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 (JO L 94, 30.3.2012, p. 22).
(2)Statele membre se asigură că informaţiile păstrate în mecanismele centralizate menţionate la alineatul (1) din prezentul articol sunt direct accesibile, fără întârziere şi fără a fi filtrate, unităţilor naţionale de informaţii financiare. Informaţiile sunt, de asemenea, accesibile autorităţilor competente naţionale pentru îndeplinirea obligaţiilor care le revin acestora în temeiul prezentei directive. Statele membre se asigură că orice unitate de informaţii financiare este în măsură să furnizeze în timp util informaţiile păstrate în mecanismele centralizate menţionate la alineatul (1) din prezentul articol oricărei alte unităţi de informaţii financiare, în conformitate cu articolul 53.
(3)Următoarele informaţii trebuie să fie accesibile şi să poată fi căutate prin intermediul mecanismelor centralizate menţionate la alineatul (1):
- pentru titularul de cont-client şi orice persoană care pretinde că acţionează în numele clientului: numele, însoţit fie de celelalte date de identificare obligatorii în temeiul dispoziţiilor naţionale care transpun articolul 13 alineatul (1) litera (a), fie de un număr unic de identificare;
- pentru beneficiarul real al titularului de cont-client: numele, însoţit fie de celelalte date de identificare obligatorii în temeiul dispoziţiilor naţionale care transpun articolul 13 alineatul (1) litera (b), fie de un număr unic de identificare;
- pentru contul bancar sau de plăţi: numărul IBAN şi data deschiderii şi închiderii contului;
- pentru casetele de valori: numele concesionarului, însoţit de celelalte date de identificare obligatorii în temeiul dispoziţiilor naţionale care transpun articolul 13 alineatul (1) sau de un număr unic de identificare şi durata perioadei de concesionare.
(4)Statele membre pot dispune ca şi alte informaţii considerate esenţiale pentru unităţile de informaţii financiare şi autorităţile competente în îndeplinirea obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive să fie accesibile şi să poată fi căutate prin intermediul mecanismelor centralizate.
(5)Până la 26 iunie 2020, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport în care evaluează condiţiile, specificaţiile tehnice şi procedurile pentru asigurarea unei interconectări sigure şi eficiente a mecanismelor centralizate automatizate. După caz, raportul respectiv este însoţit de o propunere legislativă.
Art. 32b
(1)Statele membre asigură unităţilor de informaţii financiare şi autorităţilor competente accesul la informaţii care permit identificarea, în timp util, a oricărei persoane fizice sau juridice care deţine bunuri imobile, inclusiv prin intermediul unor registre sau sisteme electronice de extragere a datelor, în cazul în care astfel de registre sau sisteme sunt disponibile.
(2)Până la 31 decembrie 2020, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului în care evaluează necesitatea şi proporţionalitatea armonizării informaţiilor conţinute în registre şi măsura în care este necesară interconectarea registrelor respective. După caz, raportul respectiv este însoţit de o propunere legislativă.

Art. 33
(1)Statele membre solicită entităţilor obligate şi, după caz, directorilor şi angajaţilor acestora să coopereze pe deplin, procedând cu promptitudine la următoarele acţiuni:
a)informarea unităţii de informaţii financiare, din proprie iniţiativă, inclusiv prin transmiterea unui raport, în cazul în care entitatea obligată are cunoştinţă, suspectează sau are motive întemeiate să suspecteze că fondurile, indiferent de suma în cauză, sunt obţinute din activităţi infracţionale sau au legătură cu finanţarea terorismului, precum şi prin transmiterea promptă a unui răspuns la cererile de informaţii suplimentare formulate de unitatea de informaţii financiare în astfel de cazuri; şi
b)furnizarea către unitatea de informaţii financiare, în mod direct, la cererea acesteia, a tuturor informaţiilor necesare.

(2)Persoana desemnată în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) litera (a) transmite informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol către unitatea de informaţii financiare a statului membru pe al cărui teritoriu este stabilită entitatea obligată care transmite informaţiile.
Art. 34
(1)Prin derogare de la articolul 33 alineatul (1), statele membre pot desemna, în cazul entităţilor obligate menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a), (b) şi (d), un organism adecvat de autoreglementare pentru profesia în cauză drept autoritate de primire a informaţiilor menţionate la articolul 33 alineatul (1).
Fără a aduce atingere alineatului (2), în cazurile menţionate la primul paragraf din prezentul alineat, organismul de autoreglementare desemnat transmite informaţiile către unitatea de informaţii financiare cu promptitudine şi sub formă nefiltrată.
(2)Statele membre nu aplică obligaţiile prevăzute la articolul 33 alineatul (1) notarilor, altor persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experţilor contabili externi şi consilierilor fiscali, numai în măsura în care această derogare se referă la informaţiile pe care aceştia le primesc de la unul dintre clienţii lor sau le obţin în legătură cu acesta în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului respectiv sau al îndeplinirii sarcinii de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv de consiliere privind iniţierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informaţii sunt primite sau obţinute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau după acestea.
(3)Organismele de autoreglementare desemnate de statele membre publică un raport anual care conţine informaţii privind:
a)măsurile adoptate în temeiul articolelor 58, 59 şi 60;
b)numărul de raportări primite cu privire la încălcări, astfel cum sunt menţionate la articolul 61, dacă este cazul;
c)numărul de raportări primite de către organismul de autoreglementare, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1) şi numărul de raportări transmise de organismul de autoreglementare către unitatea de informaţii financiare, dacă este cazul;
d)dacă este cazul, numărul şi descrierea măsurilor întreprinse în temeiul articolelor 47 şi 48 pentru monitorizarea respectării de către entităţile obligate a obligaţiilor care le revin în temeiul:
(i)articolelor 10-24 (măsuri de precauţie privind clientela);
(ii)articolelor 33, 34 şi 35 (raportarea tranzacţiilor suspecte);
(iii)articolului 40 (păstrarea evidenţelor); şi
(iv)articolelor 45 şi 46 (controale interne).

Art. 35
(1)Statele membre interzic entităţilor obligate să efectueze tranzacţii despre care cunosc sau bănuiesc că sunt legate de activităţi infracţionale sau de finanţarea terorismului, până când finalizează acţiunile necesare în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi până când duc la îndeplinire orice instrucţiuni specifice suplimentare primite de la unitatea de informaţii financiare sau de la autorităţile competente în conformitate cu dreptul statului membru relevant.
(2)În cazul în care abţinerea de la realizarea tranzacţiilor menţionate la alineatul (1) este imposibilă sau este de natură să împiedice eforturile de urmărire a beneficiarilor unei operaţiuni suspecte, entităţile obligate în cauză informează unitatea de informaţii financiare imediat după aceasta.
Art. 36
(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente menţionate la articolul 48 informează cu promptitudine unitatea de informaţii financiare în cazul în care acestea, pe parcursul inspecţiilor pe care le efectuează la entităţile obligate sau în oricare alt mod, descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului.
(2)Statele membre se asigură că organismele de supraveghere împuternicite prin acte cu putere de lege sau norme administrative să supravegheze pieţele bursiere, valutare şi de produse financiare derivate informează unitatea de informaţii financiare în cazul în care descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului.
Art. 37
Divulgarea de informaţii cu bună credinţă de către o entitate obligată sau de un angajat sau director al unei astfel de entităţi obligate în conformitate cu articolele 33 şi 34 nu constituie încălcare a niciunei restricţii de divulgare a informaţiilor impuse prin contract sau printr-un act cu putere de lege sau act administrativ, şi nu atrage niciun fel de răspundere pentru entitatea obligată sau pentru directorii sau angajaţii acesteia, chiar şi în împrejurarea în care aceştia nu au cunoscut cu precizie tipul de activitate infracţională subiacentă şi indiferent dacă activitatea ilegală respectivă a avut loc cu adevărat sau nu.
Art. 38
(1)Statele membre se asigură că persoanele, inclusiv angajaţii şi reprezentanţii entităţii obligate care raportează, fie la nivel intern, fie către unitatea de informaţii financiare, suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului sunt protejate din punct de vedere juridic faţă de expunerea la ameninţări, la represalii sau la acţiuni ostile, în special la acţiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă.
(2)Statele membre se asigură că persoanele fizice care sunt expuse la ameninţări, la represalii sau la acţiuni ostile, sau la acţiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă pentru raportarea suspiciunilor de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, fie la nivel intern, fie către unitatea de informaţii financiare, au dreptul să înainteze o plângere autorităţilor competente respective, în condiţii de siguranţă. Fără a aduce atingere confidenţialităţii informaţiilor culese de unitatea de informaţii financiare, statele membre se asigură, de asemenea, că respectivele persoane au dreptul la o cale de atac eficientă în vederea apărării drepturilor lor în temeiul prezentului alineat.

Art. 39
(1)Entităţile obligate, precum şi directorii şi angajaţii acestora nu divulgă clientului vizat şi nici altor terţi faptul că informaţiile sunt în curs de transmitere, au fost sau vor fi transmise în conformitate cu articolele 33 sau 34 sau că este în curs sau ar putea fi efectuată o analiză privind spălarea banilor sau finanţarea terorismului.
(2)Interdicţia prevăzută la alineatul (1) nu include divulgarea către autorităţile competente, inclusiv către organismele de autoreglementare, şi nici divulgarea în scopul aplicării legii.
(3)Interdicţia prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu împiedică divulgarea între instituţiile de credit şi instituţiile financiare din statele membre, cu condiţia ca acestea să aparţină aceluiaşi grup, sau între respectivele entităţi şi sucursalele şi filialele deţinute în proporţie majoritară ale acestora stabilite în ţări terţe, cu condiţia ca respectivele sucursale şi filiale deţinute în proporţie majoritară să respecte pe deplin politicile şi procedurile la nivel de grup, inclusiv procedurile privind schimbul de informaţii în cadrul grupului, în conformitate cu articolul 45, şi ca politicile şi procedurile la nivel de grup să respecte cerinţele prevăzute în prezenta directivă.

(4)Interdicţia prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între entităţile obligate, astfel cum este menţionat la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) şi (b), sau între entităţile din ţări terţe care impun cerinţe echivalente celor prevăzute în prezenta directivă, care îşi desfăşoară activităţile profesionale, ca angajaţi sau nu, în cadrul aceleiaşi persoane juridice sau al unei structuri mai largi de care aparţine persoana şi care are proprietari, conducere sau control de conformitate în comun.
(5)În ceea ce priveşte entităţile obligate menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 şi punctul 3 literele (a) şi (b), în cazurile privind acelaşi client şi aceeaşi tranzacţie care implică două sau mai multe entităţi obligate, interdicţia prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu împiedică divulgarea între entităţile obligate relevante, cu condiţia ca acestea să fie dintr-un stat membru, sau între entităţile dintr-o ţară terţă care impune cerinţe echivalente celor prevăzute în prezenta directivă şi cu condiţia să aparţină aceleiaşi categorii profesionale şi să se supună unor obligaţii în ceea ce priveşte secretul profesional şi protecţia datelor cu caracter personal.
(6)În cazul în care entităţile obligate menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) şi (b) încearcă să descurajeze un client de la a participa la activităţi ilegale, aceasta nu reprezintă o divulgare în înţelesul alineatului (1) din prezentul articol.