Capitolul i - DISPOZIŢII GENERALE - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei
Acte UE
Jurnalul Oficial 141L
În vigoare Versiune de la: 30 Decembrie 2024
CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1
(1)Prezenta directivă urmăreşte să prevină utilizarea sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului.
(2)Statele membre se asigură că spălarea banilor şi finanţarea terorismului sunt interzise.
(3)În sensul prezentei directive, următoarele fapte, atunci când sunt comise cu intenţie, sunt considerate spălare a banilor:
a)schimbul sau transferul de bunuri, cunoscând că bunurile provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunurilor sau al sprijinirii oricărei persoane implicate în comiterea activităţii respective pentru a se sustrage consecinţelor legale ale acţiunii persoanei respective;
b)ascunderea sau disimularea adevăratei naturi, a sursei, a localizării, a amplasării, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestor bunuri, cunoscând că bunurile provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate;
c)dobândirea, deţinerea sau utilizarea de bunuri, cunoscând, la data primirii lor, că acestea provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate;
d)participarea la oricare dintre acţiunile menţionate la literele (a), (b) şi (c), asocierea în vederea comiterii acestora, tentativa de comitere şi asistenţa, instigarea, facilitarea şi consilierea în vederea comiterii acţiunilor menţionate.
(4)Se consideră spălare a banilor inclusiv situaţia în care activităţile care au generat bunurile care urmează a fi spălate au fost derulate pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei ţări terţe.
(5)În sensul prezentei directive, "finanţarea terorismului" înseamnă furnizarea sau colectarea de fonduri prin orice mijloace, în mod direct sau indirect, cu intenţia folosirii acestora, sau cunoscând faptul că urmează să fie folosite, în totalitate sau parţial, pentru a comite oricare dintre infracţiunile în înţelesul articolelor 1-4 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului ().
(6)Cunoaşterea, intenţia sau scopul, necesare ca elemente ale activităţilor menţionate la alineatele (3) şi (5), pot fi deduse din împrejurări de fapt obiective.
Art. 2
(1)Prezenta directivă se aplică următoarelor entităţi obligate:
1.instituţii de credit;
2.instituţii financiare;
3.următoarele persoane fizice sau juridice, în exercitarea activităţilor lor profesionale:
a)auditori, experţi contabili externi şi consilieri fiscali şi orice altă persoană care se angajează să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane cu care persoana respectivă este afiliată, ajutor material, asistenţă sau consiliere cu privire la aspectele fiscale, ca activitate economică sau profesională principală;
b)notari şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, atunci când participă, în numele şi pe seama clientului, la orice tranzacţie financiară sau imobiliară, sau când acordă asistenţă pentru planificarea sau efectuarea tranzacţiilor pentru client referitoare la:
(i)cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobile sau entităţi comerciale;
(ii)gestionarea banilor, a valorilor mobiliare sau a altor active ale clientului;
(iii)deschiderea sau gestionarea de conturi bancare, conturi de economii sau conturi de valori mobiliare; (1) Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (JO L 164, 22.6.2002, p. 3).
(iv)organizarea contribuţiilor necesare pentru crearea, funcţionarea sau administrarea societăţilor;
(v)crearea, funcţionarea sau administrarea de fiducii, societăţi, fundaţii sau structuri similare;
c)furnizori de servicii pentru fiducii sau societăţi care nu fac obiectul literei (a) sau (b);
d)agenţi imobiliari, inclusiv atunci când acţionează în calitate de intermediari în închirierea de bunuri imobile, dar numai în ceea ce priveşte tranzacţiile pentru care valoarea chiriei lunare este în valoare de 10 000 EUR sau mai mult;
e)alte persoane care comercializează bunuri, numai în măsura în care plăţile sunt efectuate sau încasate în numerar şi au o valoare de cel puţin 10 000 EUR, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea o legătură între ele;
f)furnizorii de servicii de jocuri de noroc.
g)[textul din Art. 2, alin. (1), punctul 3., litera G. din capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 30-dec-2024 de Art. 38, punctul 1. din capitolul X din Regulamentul 1113/31-mai-2023]
h)[textul din Art. 2, alin. (1), punctul 3., litera H. din capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 30-dec-2024 de Art. 38, punctul 1. din capitolul X din Regulamentul 1113/31-mai-2023]
i)persoanele care comercializează opere de artă sau care acţionează ca intermediari în comerţul de opere de artă, inclusiv atunci când această activitate este desfăşurată de galerii de artă şi case de licitaţii, în cazul în care valoarea tranzacţiei sau a unei serii de tranzacţii legate între ele este de 10 000 EUR sau mai mult;
j)persoanele care depozitează sau comercializează opere de artă sau care acţionează ca intermediari în comerţul cu opere de artă, atunci când această activitate este desfăşurată de zone economice libere, în cazul în care valoarea tranzacţiei sau a unei serii de tranzacţii legate între ele este de 10 000 EUR sau mai mult.
(2)Cu excepţia cazinourilor şi pe baza unei evaluări adecvate a riscurilor, statele membre pot decide să excepteze, total sau parţial, furnizorii anumitor servicii de jocuri de noroc de la dispoziţiile de drept intern de transpunere a prezentei directive, pe baza riscului scăzut dovedit reprezentat de natura şi, după caz, de amploarea operaţiunilor aferente acestor servicii.
Printre factorii luaţi în considerare în evaluarea riscurilor, statele membre evaluează gradul de vulnerabilitate al tranzacţiilor aplicabile, inclusiv în ceea ce priveşte metodele de plată utilizate.
În evaluarea riscurilor, statele membre indică modul în care au luat în considerare orice constatări relevante din rapoartele elaborate de Comisie în temeiul articolului 6.
Orice decizie luată de un stat membru în temeiul primului paragraf este notificată Comisiei, împreună cu o justificare întemeiată pe o evaluare specifică a riscurilor. Comisia comunică respectiva decizie celorlalte state membre.
(3)Statele membre pot decide ca persoanele care desfăşoară o activitate financiară în mod ocazional sau foarte limitat şi în cazul cărora există un risc scăzut de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului să nu intre în domeniul de aplicare al prezentei directive, cu condiţia îndeplinii tuturor criteriilor următoare:
a)activitatea financiară este limitată în termeni absoluţi;
b)activitatea financiară este limitată la nivel de tranzacţii;
c)activitatea financiară nu constituie activitatea principală a persoanelor respective;
d)activitatea financiară este auxiliară şi direct legată de activitatea principală a persoanelor respective;
e)activitatea principală a persoanelor respective nu este o activitate menţionată la alineatul (1) punctul 3 literele (a)-(d) şi (f);
f)activitatea financiară este prestată numai pentru clienţii activităţii principale a persoanelor respective şi nu este oferită publicului în general.
Primul paragraf nu se aplică persoanelor implicate în activitatea de remitere de bani astfel cum este definită la articolul 4 punctul 13 din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1).
(1)Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, 5.12.2007, p. 1).
(4)În sensul alineatului (3) litera (a), statele membre impun ca cifra de afaceri totală a activităţii financiare să nu depăşească un prag care trebuie să fie suficient de scăzut. Pragul se stabileşte la nivel naţional, în funcţie de tipul de activitate financiară.
(5)În sensul alineatului (3) litera (b), statele membre aplică un prag maxim pe client şi pe tranzacţie unică, indiferent dacă tranzacţia este efectuată într-o singură operaţiune sau în mai multe operaţiuni care par a avea o legătură între ele. Pragul maxim respectiv se stabileşte la nivel naţional, în funcţie de tipul de activitate financiară. Pragul maxim trebuie să fie suficient de scăzut, pentru a se asigura faptul că tipurile de tranzacţii în cauză constituie o metodă dificil de aplicat şi ineficientă de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, şi nu depăşeşte 1 000 EUR.
(6)În sensul alineatului (3) litera (c), statele membre impun ca cifra de afaceri a activităţii financiare să nu depăşească 5 % din cifra de afaceri anuală totală a persoanei fizice sau juridice în cauză.
(7)Atunci când evaluează riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului în sensul prezentului articol, statele membre acordă o atenţie specială oricărei activităţi financiare care este considerată, prin natura sa, făcând în mod deosebit obiectul unei utilizări sau al unui abuz în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului.
(8)Deciziile luate de statele membre în temeiul alineatului (3) menţionează motivele pe care se bazează. Statele membre pot decide să retragă decizia respectivă în cazul în care circumstanţele se schimbă. Statele membre notifică astfel de decizii Comisiei. Comisia comunică deciziile celorlalte state membre.
(9)Statele membre stabilesc activităţi de monitorizare bazată pe risc sau adoptă orice alte măsuri adecvate pentru a se asigura că nu se face abuz de exceptarea acordată prin deciziile luate în temeiul prezentului articol.
Art. 3
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1."instituţie de credit" înseamnă o instituţie de credit astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (1), inclusiv sucursalele acesteia, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din regulamentul respectiv, situată în Uniune, indiferent dacă sediul central este situat în Uniune sau într-o ţară terţă;
(1)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
2."instituţie financiară" înseamnă:
(a)o întreprindere, alta decât o instituţie de credit, care efectuează una sau mai multe dintre activităţile enumerate la punctele 2-12, 14 şi 15 din anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (2), inclusiv activităţile specifice caselor de schimb valutar;
(2)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(b)o întreprindere de asigurare astfel cum este definită la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (3), în măsura în care desfăşoară activităţi de asigurare de viaţă reglementate de directiva menţionată;
(3)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(c)o întreprindere de investiţii astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (4);
(4)Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).
(d)un organism de plasament colectiv care îşi comercializează unităţile sau acţiunile;
(e)un intermediar de asigurări astfel cum este definit la articolul 2 punctul 5 din Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (5) atunci când acţionează în legătură cu asigurările de viaţă şi alte servicii de investiţii conexe, cu excepţia intermediarilor de asigurări legaţi, astfel cum sunt menţionaţi la punctul 7 din articolul respectiv;
(5)Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări (JO L 9, 15.1.2003, p. 3).
(f)sucursale situate în Uniune ale instituţiilor financiare menţionate la literele (a) - (e), indiferent dacă sediile lor sociale sunt situate într-un stat membru sau într-o ţară terţă;
(g)furnizori de servicii de criptoactive;
3."bunuri" înseamnă activele de orice fel, corporale sau necorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile, precum şi documentele juridice sau instrumentele sub orice formă, inclusiv cele electronice sau digitale, care atestă dreptul de proprietate sau interese în astfel de active;
4."activitate infracţională" înseamnă orice fel de implicare infracţională în comiterea următoarelor infracţiuni grave:
(a)infracţiunile de terorism, infracţiunile legate de un grup terorist şi infracţiuni legate de activităţi de terorism, astfel cum se prevede la titlurile II şi III din Directiva (UE) 2017/541 (*);
(*)Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului şi de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (JO L 88, 31.3.2017, p. 6).
(b)oricare dintre infracţiunile menţionate la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988;
(c)activităţile organizaţiilor criminale, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (*);
(*)Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate (JO L 300, 11.11.2008, p. 42).
(d)frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, cel puţin frauda gravă, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (1) şi articolul 2 alineatul (1) din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (2);
(2)JO C 316, 27.11.1995, p. 49.
(e)corupţia;
(f)toate infracţiunile, inclusiv infracţiunile fiscale legate de impozitele directe şi impozitele indirecte astfel cum sunt definite în dreptul intern al statelor membre, care se pedepsesc cu privarea de libertate sau cu o măsură privativă de libertate cu durata maximă de peste un an sau, în statele membre al căror sistem juridic prevede un prag minim pentru infracţiuni, toate infracţiunile care se pedepsesc cu privarea de libertate sau cu o măsură privativă de libertate cu durata minimă de peste şase luni;
5."organism de autoreglementare" înseamnă un organism care reprezintă membrii unei profesii şi care joacă un rol în reglementarea acestora, în realizarea anumitor funcţii de supraveghere sau de monitorizare şi în asigurarea punerii în aplicare a normelor referitoare la aceştia;
6."beneficiar real" înseamnă orice persoană (persoane) fizică (fizice) care deţin(e) sau controlează în ultimă instanţă clientul şi/sau persoana fizică (persoanele fizice) în numele căreia (cărora) se realizează o tranzacţie sau o activitate şi care includ(e) cel puţin:
(a)în cazul entităţilor corporative:
(i)persoana fizică (persoanele fizice) care deţin(e) sau controlează în ultimă instanţă o entitate juridică prin exercitarea directă sau indirectă a dreptului de proprietate asupra unui procent suficient din acţiuni ori din drepturile de vot ori prin participaţia în capitalurile proprii ale entităţii respective, inclusiv prin deţinerea de acţiuni la purtător, sau prin exercitarea controlului prin alte mijloace, alta decât o societate cotată pe o piaţă reglementată care face obiectul cerinţelor de divulgare a informaţiilor în conformitate cu dreptul Uniunii sau al unor standarde internaţionale echivalente care asigură transparenţa corespunzătoare a informaţiilor privind exercitarea dreptului de proprietate.
Deţinerea a 25 % plus unu acţiuni sau participaţia în capitalurile proprii ale unui client într-un procent de peste 25 % de către o persoană fizică este un indiciu al exercitării directe a dreptului de proprietate. Deţinerea a 25 % plus unu acţiuni sau participaţia în capitalurile proprii ale unui client într-un procent de peste 25 % de către o entitate corporativă, care se află sub controlul unei (unor) persoane fizice, sau de către mai multe entităţi corporative, care se află sub controlul aceleiaşi (aceloraşi) persoane fizice este un indiciu al exercitării indirecte a dreptului de proprietate. Aceasta se aplică fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a decide ca un procent mai mic să poată constitui un indiciul al proprietăţii sau al controlului. Controlul prin alte mijloace poate fi definit, printre altele, în conformitate cu criteriile din articolul 22 alineatele (1)-(5) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (3);
(3)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(ii)în cazul în care, după epuizarea tuturor mijloacelor posibile şi cu condiţia să nu existe motive de suspiciune, nu se identifică nicio persoană în conformitate cu punctul (i) sau în cazul în care există orice îndoială că persoana identificată (persoanele identificate) este (sunt) beneficiarul real (beneficiarii reali), persoana fizică (persoanele fizice) care ocupă o funcţie (funcţii) de conducere de rang superior, entităţile obligate ţin evidenţa măsurilor luate în vederea identificării beneficiarilor reali în conformitate cu punctul (i) şi cu prezentul punct;
(b)în cazul fiduciilor - toate persoanele următoare:
(i)constituitorul (constituitorii);
(ii)fiduciarul (fiduciarii);
(iii)protectorul (protectorii), dacă există;
(iv)beneficiarii sau, în cazul în care persoanele care beneficiază de construcţia juridică sau entitatea juridică nu au fost încă identificate, categoria de persoane în al căror interes principal se constituie sau funcţionează construcţia juridică sau entitatea juridică;
(v)oricare altă persoană fizică ce exercită controlul în ultimă instanţă asupra fiduciei prin exercitarea directă sau indirectă a dreptului de proprietate sau prin alte mijloace.
(c)în cazul entităţilor juridice precum fundaţiile şi al construcţiilor juridice similare fiduciilor, persoana fizică (persoanele fizice) care ocupă poziţii echivalente sau similare celor menţionate la litera (b);
7."furnizor de servicii pentru fiducii sau societăţi" înseamnă orice persoană care prestează unor terţi, cu titlu profesional, oricare dintre următoarele servicii:
(a)constituirea de societăţi sau alte persoane juridice;
(b)exercitarea funcţiei de director sau secretar al unei societăţi, de partener în cadrul unei asocieri sau a unei funcţii similare legate de alte persoane juridice sau organizarea ca o altă persoană să exercite astfel de funcţii;
(c)furnizarea unui sediu social, a unei adrese comerciale, poştale sau administrative şi a oricăror altor servicii conexe pentru o societate, o asociere sau orice altă persoană juridică sau construcţie juridică;
(d)exercitarea funcţiei de fiduciar în cadrul unei fiducii exprese sau al unei construcţii juridice similare sau organizarea ca o altă persoană să exercite o astfel de funcţie;
(e)exercitarea funcţiei de acţionar pe seama unei persoane alta decât o societate cotată pe o piaţă reglementată care face obiectul cerinţelor de divulgare a informaţiilor în conformitate cu dreptul Uniunii sau al unor standarde internaţionale echivalente, sau organizarea ca o altă persoană să exercite o astfel de funcţie;
8.«relaţie de corespondent» înseamnă:
(a)furnizarea de servicii bancare de către o bancă în calitate de corespondent către o altă bancă în calitate de respondent, inclusiv furnizarea unui cont curent sau a unui alt cont de pasiv şi a serviciilor conexe, precum gestionarea numerarului, transferuri internaţionale de fonduri, compensarea cecurilor, conturi accesibile direct şi servicii de schimb valutar;
(b)relaţiile între şi dintre instituţiile de credit şi instituţiile financiare, inclusiv atunci când se furnizează servicii similare de către o instituţie corespondentă către o instituţie respondentă, şi inclusiv relaţiile stabilite pentru tranzacţiile cu titluri de valoare sau transferurile de fonduri ori relaţiile stabilite pentru tranzacţiile cu criptoactive sau transferurile de criptoactive;
9."persoană expusă politic" înseamnă o persoană fizică căreia i se încredinţează sau i s-au încredinţat funcţii publice importante şi include:
(a)şefi de stat, şefi de guvern, miniştri şi miniştri adjuncţi sau secretari de stat;
(b)membri ai parlamentului sau ai unor organe legislative similare;
(c)membri ai organelor de conducere ale partidelor politice;
(d)membri ai curţilor supreme, ai curţilor constituţionale sau ai altor instanţe judecătoreşti de nivel înalt ale căror hotărâri nu fac obiectul altor căi de atac decât în circumstanţe excepţionale;
(e)membri ai curţilor de conturi sau ai consiliilor băncilor centrale;
(f)ambasadori, însărcinaţi cu afaceri şi ofiţeri superiori în forţele armate;
(g)membri ai organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale întreprinderilor publice;
(h)directori, directori adjuncţi şi membri ai consiliului de administraţie sau membri cu funcţii echivalente în cadrul unei organizaţii internaţionale.
Nicio funcţie publică menţionată la literele (a)-(h) nu include persoane care ocupă funcţii de rang mijlociu sau inferior;
10."membri ai familiei" includ:
(a)soţul/soţia unei persoane expuse politic sau o persoană considerată ca fiind echivalent al soţului/soţiei unei persoane expuse politic;
(b)copiii şi soţii/soţiile lor sau persoanele considerate ca fiind echivalente ale soţilor/soţiilor, ale unei persoane expuse politic;
(c)părinţii unei persoane expuse politic;
11."persoane cunoscute ca asociaţi apropiaţi" înseamnă:
(a)persoanele fizice cunoscute ca fiind beneficiarii reali, împreună cu o persoană expusă politic, ai unei entităţi juridice sau ai unei construcţii juridice sau ca având orice altă relaţie strânsă de afaceri cu o astfel de persoană;
(b)persoanele fizice care sunt singurii beneficiari reali ai unei entităţi juridice sau ai unei construcţii juridice cunoscute ca fiind înfiinţate în beneficiul de facto al unei persoane expuse politic;
12."conducere de rang superior" înseamnă un responsabil sau un angajat care deţine cunoştinţe suficiente privind expunerea instituţiei la riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi care ocupă o funcţie suficient de înaltă pentru a lua decizii cu efect asupra acestei expuneri şi care nu e este necesar să fie întotdeauna un membru al consiliului de administraţie;
13."relaţie de afaceri" înseamnă o relaţie de afaceri, profesională sau comercială legată de activităţile profesionale ale entităţilor obligate şi despre care, la momentul stabilirii contactului, se consideră că va fi de durată;
14."servicii de jocuri de noroc" înseamnă orice serviciu care presupune o miză cu valoare monetară în jocuri de noroc, inclusiv în cele cu un element de abilitate, cum ar fi loteriile, jocurile de cazinou, jocurile de poker şi pariurile, furnizate într-un sediu fizic sau prin orice fel de mijloace la distanţă, pe cale electronică sau cu ajutorul oricărui alt tip de tehnologii care facilitează comunicarea, şi la solicitarea individuală a destinatarului serviciilor;
15."grup" înseamnă un grup de întreprinderi format dintr-o societate-mamă, filialele acesteia şi entităţi în cadrul cărora societatea-mamă sau filialele acesteia deţin o participaţie, precum şi întreprinderile legate între ele printr-o relaţie în înţelesul articolului 22 din Directiva 2013/34/UE;
16.«monedă electronică» înseamnă moneda electronică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE, dar excluzând valoarea monetară prevăzută la articolul 1 alineatele (4) şi (5) din directiva respectivă;
17."bancă fictivă" înseamnă o instituţie de credit sau financiară sau o instituţie care desfăşoară activităţi echivalente celor desfăşurate de o instituţie de credit sau financiară, înregistrată într-o jurisdicţie în care nu are prezenţă fizică prin care să se exercite o conducere şi o gestiune veritabile şi care nu este afiliată unui grup financiar reglementat.
18.«criptoactiv» înseamnă un criptoactiv în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European şi al Consiliului (1), cu excepţia cazului în care se încadrează în categoriile enumerate la articolul 2 alineatele (2), (3) şi (4) din regulamentul respectiv sau se califică în alt mod drept fonduri;
(1)Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 mai 2023 privind pieţele criptoactivelor şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 1095/2010 şi a Directivelor 2013/36/UE şi (UE) 2019/1937 (JO L 150, 9.6.2023, p. 40).
19.«furnizor de servicii de criptoactive» înseamnă un furnizor de servicii de criptoactive în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 15 din Regulamentul (UE) 2023/1114, dacă furnizează unul sau mai multe servicii de criptoactive, în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 16 din regulamentul respectiv, cu excepţia oferirii de consultanţă cu privire la criptoactive, în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 16 litera (h) din regulamentul respectiv.
20.«adresă negăzduită» înseamnă o adresă negăzduită în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 20 din Regulamentul (UE) 2023/1113 al Parlamentului European şi al Consiliului (2).
(2)Regulamentul (UE) 2023/1113 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 mai 2023 privind informaţiile care însoţesc transferurile de fonduri şi de anumite criptoactive şi de modificare a Directivei (UE) 2015/849 (JO L 150, 9.6.2023, p. 1).
Art. 4
(1)În conformitate cu abordarea bazată pe risc, statele membre se asigură că domeniul de aplicare al prezentei directive este extins în întregime sau parţial la profesii şi categorii de întreprinderi, altele decât entităţile obligate menţionate la articolul 2 alineatul (1), care desfăşoară activităţi care sunt în mod deosebit susceptibile a fi folosite în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului.
(2)Atunci când un stat membru extinde domeniul de aplicare al prezentei directive la profesii şi categorii de întreprinderi altele decât cele prevăzute la articolul 2 alineatul (1), acesta informează Comisia în această privinţă.
Art. 5
Statele membre pot adopta sau menţine în vigoare dispoziţii mai stricte în domeniul reglementat de prezenta directivă pentru a preveni spălarea banilor şi finanţarea terorismului, în limitele dreptului Uniunii.
Art. 6
(1)Comisia realizează o evaluare privind riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care afectează piaţa internă şi în legătură cu activităţile transfrontaliere.
În acest scop, până la 26 iunie 2017, Comisia întocmeşte un raport care să identifice, să analizeze şi să evalueze aceste riscuri la nivelul Uniunii. Ulterior, Comisia îşi actualizează raportul la fiecare doi ani sau mai frecvent, după caz.
(2)Raportul menţionat la alineatul (1) ia în calcul cel puţin următoarele aspecte:
a)domeniile pieţei interne care sunt expuse cel mai mult riscului;
b)riscurile asociate fiecărui sector relevant, inclusiv, dacă sunt disponibile, estimări ale volumelor monetare ale spălării banilor furnizate de Eurostat pentru fiecare dintre sectoarele respective;
c)cele mai răspândite mijloace utilizate de infractori pentru a spăla produse ilicite, inclusiv, dacă sunt disponibile, cele utilizate în special în tranzacţii efectuate între statele membre şi ţări terţe, independent de identificarea ţării terţe ca fiind ţară cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2).
(3)Comisia pune raportul menţionat la alineatul (1) la dispoziţia statelor membre şi a entităţilor obligate pentru a le ajuta să identifice, să înţeleagă, să gestioneze şi să atenueze riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi pentru a le permite altor părţi interesate, inclusiv legiuitorilor naţionali, Parlamentului European, Autorităţii europene de supraveghere (Autorităţii bancare europene) instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2)(ABE) şi reprezentanţilor unităţilor de informaţii financiare ale UE, să înţeleagă mai bine riscurile respective. Raportul respectiv devine public în cel mult şase luni după ce a fost pus la dispoziţia statelor membre, cu excepţia acelor elemente din raport care conţin informaţii clasificate.
(*2)Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
(4)Comisia emite recomandări statelor membre privind măsurile adecvate pentru abordarea riscurilor identificate. În cazul în care statele membre decid să nu aplice niciuna dintre recomandări în cadrul regimurilor lor naţionale de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, acestea notifică acest lucru Comisiei şi furnizează o justificare pentru decizia respectivă.
(5)Până la 26 decembrie 2016, AES, prin comitetul mixt, emite un aviz privind riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care afectează sectorul financiar al Uniunii (denumit în continuare "avizul comun"). Ulterior, ABE emite un aviz la fiecare doi ani.
(6)În realizarea evaluării menţionate la alineatul (1), Comisia organizează activitatea la nivelul Uniunii, ţine cont de avizul comun menţionat la alineatul (5) şi implică experţii în combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului din statele membre, reprezentanţii unităţilor de informaţii financiare şi alte organisme de la nivelul Uniunii, acolo unde este cazul. Comisia pune avizele comune la dispoziţia statelor membre şi a entităţilor obligate pentru a le ajuta să identifice, să gestioneze şi să atenueze riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
(7)La fiecare doi ani, sau mai des dacă este cazul, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului cu privire la constatările rezultate în urma evaluărilor periodice ale riscurilor şi la măsurile luate pe baza acestor constatări.
Art. 7
(1)Fiecare stat membru ia măsurile corespunzătoare pentru identificarea, evaluarea, înţelegerea şi atenuarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la care se expune, precum şi a oricăror preocupări legate de protecţia datelor în acest context. Statul membru actualizează respectiva evaluare a riscului.
(2)Fiecare stat membru desemnează o autoritate sau instituie un mecanism pentru a coordona răspunsul naţional la riscurile menţionate la alineatul (1). IIdentitatea autorităţii respective sau descrierea mecanismului este notificată Comisiei, ABE, precum şi celorlalte state membre.
(3)Atunci când efectuează evaluările menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre utilizează concluziile raportului menţionat la articolul 6 alineatul (1).
(4)În ceea ce priveşte evaluarea riscului menţionat la alineatul (1), fiecare stat membru:
a)o utilizează în scopul îmbunătăţirii regimului său de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, în special prin identificarea domeniilor în care entităţile obligate trebuie să aplice măsuri sporite şi, după caz, prin specificarea măsurilor care trebuie luate;
b)identifică, după caz, sectoarele sau domeniile cu risc mai scăzut sau mai ridicat de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului;
c)o utilizează pentru a-l ajuta la alocarea şi ierarhizarea resurselor pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului;
d)o utilizează pentru a asigura că pentru fiecare sector sau domeniu se elaborează reglementări corespunzătoare, în funcţie de riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului;
e)pune de îndată la dispoziţia entităţilor obligate informaţiile corespunzătoare pentru facilitarea desfăşurării propriilor evaluări ale riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
f)prezintă un raport privind structura instituţională şi procedurile extinse ale regimului lor de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, inclusiv, printre altele, unităţile de informaţii financiare, autorităţile fiscale şi parchetele, precum şi resursele umane şi financiare alocate, în măsura în care aceste informaţii sunt disponibile;
g)prezintă un raport privind eforturile şi resursele naţionale (forţă de muncă şi buget) alocate pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.
(5)Statele membre pun la dispoziţia Comisiei, ABE şi celorlalte state membre rezultatele evaluărilor riscurilor, inclusiv actualizările acestora. Alte state membre pot furniza informaţii suplimentare relevante statului membru care efectuează evaluarea riscului, dacă este cazul. Un rezumat al evaluării este pus la dispoziţia publicului. Rezumatul respectiv nu conţine informaţii clasificate.
Art. 8
(1)Statele membre se asigură că entităţile obligate iau măsurile corespunzătoare pentru identificarea şi evaluarea riscurilor referitoare la spălarea banilor şi finanţarea terorismului, luând în considerare factorii de risc, inclusiv cei referitori la clienţi, ţări sau zone geografice, produse, servicii, tranzacţii sau canale de distribuţie. Măsurile respective sunt proporţionale cu natura şi dimensiunea entităţilor obligate.
(2)Evaluările riscurilor menţionate la alineatul (1) sunt documentate, actualizate şi se pun la dispoziţia autorităţilor competente relevante şi a organismelor de autoreglementare vizate. Autorităţile competente pot decide că nu sunt necesare evaluări individuale documentate ale riscurilor în cazul în care riscurile specifice inerente unui sector sunt clare şi bine înţelese.
(3)Statele membre se asigură că entităţile obligate instituie politici, controale şi proceduri pentru a atenua şi a gestiona cu eficacitate riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului identificate la nivelul Uniunii, al statelor membre, şi al entităţilor obligate. Politicile, controalele şi procedurile respective trebuie să fie proporţionale cu natura şi dimensiunea entităţilor obligate respective.
(4)Politicile, controalele şi procedurile menţionate la alineatul (3) cuprind:
a)elaborarea de politici, controale şi proceduri interne, inclusiv practici model de gestionare a riscurilor, precauţia privind clientela, raportarea, păstrarea evidenţelor, controlul intern, managementul conformităţii inclusiv, atunci când este cazul având în vedere dimensiunea şi natura activităţii, numirea în funcţie a unui responsabil de conformitate la nivelul conducerii şi procesul de verificare a angajaţilor;
b)atunci când este cazul având în vedere dimensiunea şi natura activităţii, o funcţie de audit independent în scopul testării politicilor, controalelor şi procedurilor interne menţionate la litera (a).
(5)Statele membre impun entităţilor obligate să obţină aprobarea conducerii de rang superior pentru politicile, controalele şi procedurile instituite şi să monitorizeze şi să consolideze măsurile adoptate, după caz.
Art. 9
(1)Jurisdicţiile ţărilor terţe care au deficienţe strategice în regimurile lor naţionale privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, care prezintă pericole semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii (denumite în continuare "ţări terţe cu grad înalt de risc"), sunt identificate în scopul de a proteja buna funcţionare a pieţei interne.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a identifica ţările terţe cu grad înalt de risc, ţinând seama de deficienţele strategice legate în special de:
a)cadrul juridic şi instituţional al ţării terţe în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, în special:
(i)incriminarea spălării banilor şi a finanţării terorismului;
(ii)măsurile de precauţie privind clientela;
(iii)cerinţele legate de păstrarea evidenţelor;
(iv)cerinţele de raportare a tranzacţiilor suspecte;
(v)disponibilitatea pentru autorităţile competente a unor informaţii exacte şi prompte privind beneficiarii reali ai persoanelor şi construcţiilor juridice;
b)competenţele şi procedurile de care dispun autorităţile competente din ţara terţă pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, inclusiv sancţiunile suficient de eficace, proporţionale şi disuasive, precum şi practicile ţării terţe în ceea ce priveşte cooperarea şi schimbul de informaţii cu autorităţile competente din statele membre;
c)eficacitatea sistemului din ţara terţă de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului în ceea ce priveşte abordarea riscurilor de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.
(3)Actele delegate menţionate la alineatul (2) se adoptă în termen de o lună de la identificarea deficienţelor strategice menţionate la respectivul alineat.
(4)Atunci când elaborează actele delegate menţionate la alineatul (2), Comisia ia în considerare evaluări, analize sau rapoarte relevante elaborate de organizaţii internaţionale şi de organisme de standardizare cu competenţe în domeniul prevenirii spălării banilor şi al combaterii finanţării terorismului.