Secţiunea 2 - Evaluarea riscurilor - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare
Versiune de la: 30 Decembrie 2024
SECŢIUNEA 2:Evaluarea riscurilor
Art. 6
(1)Comisia realizează o evaluare privind riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care afectează piaţa internă şi în legătură cu activităţile transfrontaliere.
În acest scop, până la 26 iunie 2017, Comisia întocmeşte un raport care să identifice, să analizeze şi să evalueze aceste riscuri la nivelul Uniunii. Ulterior, Comisia îşi actualizează raportul la fiecare doi ani sau mai frecvent, după caz.
(2)Raportul menţionat la alineatul (1) ia în calcul cel puţin următoarele aspecte:
a)domeniile pieţei interne care sunt expuse cel mai mult riscului;
b)riscurile asociate fiecărui sector relevant, inclusiv, dacă sunt disponibile, estimări ale volumelor monetare ale spălării banilor furnizate de Eurostat pentru fiecare dintre sectoarele respective;

c)cele mai răspândite mijloace utilizate de infractori pentru a spăla produse ilicite, inclusiv, dacă sunt disponibile, cele utilizate în special în tranzacţii efectuate între statele membre şi ţări terţe, independent de identificarea ţării terţe ca fiind ţară cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2).

(3)Comisia pune raportul menţionat la alineatul (1) la dispoziţia statelor membre şi a entităţilor obligate pentru a le ajuta să identifice, să înţeleagă, să gestioneze şi să atenueze riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi pentru a le permite altor părţi interesate, inclusiv legiuitorilor naţionali, Parlamentului European, Autorităţii europene de supraveghere (Autorităţii bancare europene) instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2)(ABE) şi reprezentanţilor unităţilor de informaţii financiare ale UE, să înţeleagă mai bine riscurile respective. Raportul respectiv devine public în cel mult şase luni după ce a fost pus la dispoziţia statelor membre, cu excepţia acelor elemente din raport care conţin informaţii clasificate.
(*2)Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(4)Comisia emite recomandări statelor membre privind măsurile adecvate pentru abordarea riscurilor identificate. În cazul în care statele membre decid să nu aplice niciuna dintre recomandări în cadrul regimurilor lor naţionale de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, acestea notifică acest lucru Comisiei şi furnizează o justificare pentru decizia respectivă.
(5)Până la 26 decembrie 2016, AES, prin comitetul mixt, emite un aviz privind riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care afectează sectorul financiar al Uniunii (denumit în continuare "avizul comun"). Ulterior, ABE emite un aviz la fiecare doi ani.

(6)În realizarea evaluării menţionate la alineatul (1), Comisia organizează activitatea la nivelul Uniunii, ţine cont de avizul comun menţionat la alineatul (5) şi implică experţii în combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului din statele membre, reprezentanţii unităţilor de informaţii financiare şi alte organisme de la nivelul Uniunii, acolo unde este cazul. Comisia pune avizele comune la dispoziţia statelor membre şi a entităţilor obligate pentru a le ajuta să identifice, să gestioneze şi să atenueze riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
(7)La fiecare doi ani, sau mai des dacă este cazul, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului cu privire la constatările rezultate în urma evaluărilor periodice ale riscurilor şi la măsurile luate pe baza acestor constatări.
Art. 7
(1)Fiecare stat membru ia măsurile corespunzătoare pentru identificarea, evaluarea, înţelegerea şi atenuarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la care se expune, precum şi a oricăror preocupări legate de protecţia datelor în acest context. Statul membru actualizează respectiva evaluare a riscului.
(2)Fiecare stat membru desemnează o autoritate sau instituie un mecanism pentru a coordona răspunsul naţional la riscurile menţionate la alineatul (1). IIdentitatea autorităţii respective sau descrierea mecanismului este notificată Comisiei, ABE, precum şi celorlalte state membre.

(3)Atunci când efectuează evaluările menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre utilizează concluziile raportului menţionat la articolul 6 alineatul (1).
(4)În ceea ce priveşte evaluarea riscului menţionat la alineatul (1), fiecare stat membru:
a)o utilizează în scopul îmbunătăţirii regimului său de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, în special prin identificarea domeniilor în care entităţile obligate trebuie să aplice măsuri sporite şi, după caz, prin specificarea măsurilor care trebuie luate;
b)identifică, după caz, sectoarele sau domeniile cu risc mai scăzut sau mai ridicat de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului;
c)o utilizează pentru a-l ajuta la alocarea şi ierarhizarea resurselor pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului;
d)o utilizează pentru a asigura că pentru fiecare sector sau domeniu se elaborează reglementări corespunzătoare, în funcţie de riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului;
e)pune de îndată la dispoziţia entităţilor obligate informaţiile corespunzătoare pentru facilitarea desfăşurării propriilor evaluări ale riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
f)prezintă un raport privind structura instituţională şi procedurile extinse ale regimului lor de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, inclusiv, printre altele, unităţile de informaţii financiare, autorităţile fiscale şi parchetele, precum şi resursele umane şi financiare alocate, în măsura în care aceste informaţii sunt disponibile;
g)prezintă un raport privind eforturile şi resursele naţionale (forţă de muncă şi buget) alocate pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.

(5)Statele membre pun la dispoziţia Comisiei, ABE şi celorlalte state membre rezultatele evaluărilor riscurilor, inclusiv actualizările acestora. Alte state membre pot furniza informaţii suplimentare relevante statului membru care efectuează evaluarea riscului, dacă este cazul. Un rezumat al evaluării este pus la dispoziţia publicului. Rezumatul respectiv nu conţine informaţii clasificate.

Art. 8
(1)Statele membre se asigură că entităţile obligate iau măsurile corespunzătoare pentru identificarea şi evaluarea riscurilor referitoare la spălarea banilor şi finanţarea terorismului, luând în considerare factorii de risc, inclusiv cei referitori la clienţi, ţări sau zone geografice, produse, servicii, tranzacţii sau canale de distribuţie. Măsurile respective sunt proporţionale cu natura şi dimensiunea entităţilor obligate.
(2)Evaluările riscurilor menţionate la alineatul (1) sunt documentate, actualizate şi se pun la dispoziţia autorităţilor competente relevante şi a organismelor de autoreglementare vizate. Autorităţile competente pot decide că nu sunt necesare evaluări individuale documentate ale riscurilor în cazul în care riscurile specifice inerente unui sector sunt clare şi bine înţelese.
(3)Statele membre se asigură că entităţile obligate instituie politici, controale şi proceduri pentru a atenua şi a gestiona cu eficacitate riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului identificate la nivelul Uniunii, al statelor membre, şi al entităţilor obligate. Politicile, controalele şi procedurile respective trebuie să fie proporţionale cu natura şi dimensiunea entităţilor obligate respective.
(4)Politicile, controalele şi procedurile menţionate la alineatul (3) cuprind:
a)elaborarea de politici, controale şi proceduri interne, inclusiv practici model de gestionare a riscurilor, precauţia privind clientela, raportarea, păstrarea evidenţelor, controlul intern, managementul conformităţii inclusiv, atunci când este cazul având în vedere dimensiunea şi natura activităţii, numirea în funcţie a unui responsabil de conformitate la nivelul conducerii şi procesul de verificare a angajaţilor;
b)atunci când este cazul având în vedere dimensiunea şi natura activităţii, o funcţie de audit independent în scopul testării politicilor, controalelor şi procedurilor interne menţionate la litera (a).
(5)Statele membre impun entităţilor obligate să obţină aprobarea conducerii de rang superior pentru politicile, controalele şi procedurile instituite şi să monitorizeze şi să consolideze măsurile adoptate, după caz.