Art. 6. - Comisia realizează o evaluare privind riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care afectează piaţa internă şi în legătură cu activităţile transfrontaliere. - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare
Versiune de la: 30 Decembrie 2024
Art. 6
(1)Comisia realizează o evaluare privind riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care afectează piaţa internă şi în legătură cu activităţile transfrontaliere.
În acest scop, până la 26 iunie 2017, Comisia întocmeşte un raport care să identifice, să analizeze şi să evalueze aceste riscuri la nivelul Uniunii. Ulterior, Comisia îşi actualizează raportul la fiecare doi ani sau mai frecvent, după caz.
(2)Raportul menţionat la alineatul (1) ia în calcul cel puţin următoarele aspecte:
a)domeniile pieţei interne care sunt expuse cel mai mult riscului;
b)riscurile asociate fiecărui sector relevant, inclusiv, dacă sunt disponibile, estimări ale volumelor monetare ale spălării banilor furnizate de Eurostat pentru fiecare dintre sectoarele respective;

c)cele mai răspândite mijloace utilizate de infractori pentru a spăla produse ilicite, inclusiv, dacă sunt disponibile, cele utilizate în special în tranzacţii efectuate între statele membre şi ţări terţe, independent de identificarea ţării terţe ca fiind ţară cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2).

(3)Comisia pune raportul menţionat la alineatul (1) la dispoziţia statelor membre şi a entităţilor obligate pentru a le ajuta să identifice, să înţeleagă, să gestioneze şi să atenueze riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi pentru a le permite altor părţi interesate, inclusiv legiuitorilor naţionali, Parlamentului European, Autorităţii europene de supraveghere (Autorităţii bancare europene) instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2)(ABE) şi reprezentanţilor unităţilor de informaţii financiare ale UE, să înţeleagă mai bine riscurile respective. Raportul respectiv devine public în cel mult şase luni după ce a fost pus la dispoziţia statelor membre, cu excepţia acelor elemente din raport care conţin informaţii clasificate.
(*2)Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(4)Comisia emite recomandări statelor membre privind măsurile adecvate pentru abordarea riscurilor identificate. În cazul în care statele membre decid să nu aplice niciuna dintre recomandări în cadrul regimurilor lor naţionale de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, acestea notifică acest lucru Comisiei şi furnizează o justificare pentru decizia respectivă.
(5)Până la 26 decembrie 2016, AES, prin comitetul mixt, emite un aviz privind riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care afectează sectorul financiar al Uniunii (denumit în continuare "avizul comun"). Ulterior, ABE emite un aviz la fiecare doi ani.

(6)În realizarea evaluării menţionate la alineatul (1), Comisia organizează activitatea la nivelul Uniunii, ţine cont de avizul comun menţionat la alineatul (5) şi implică experţii în combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului din statele membre, reprezentanţii unităţilor de informaţii financiare şi alte organisme de la nivelul Uniunii, acolo unde este cazul. Comisia pune avizele comune la dispoziţia statelor membre şi a entităţilor obligate pentru a le ajuta să identifice, să gestioneze şi să atenueze riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
(7)La fiecare doi ani, sau mai des dacă este cazul, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului cu privire la constatările rezultate în urma evaluărilor periodice ale riscurilor şi la măsurile luate pe baza acestor constatări.