Art. 2. - Prezenta directivă se aplică următoarelor entităţi obligate: - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare
Versiune de la: 30 Decembrie 2024
Art. 2
(1)Prezenta directivă se aplică următoarelor entităţi obligate:
1.instituţii de credit;
2.instituţii financiare;
3.următoarele persoane fizice sau juridice, în exercitarea activităţilor lor profesionale:
a)auditori, experţi contabili externi şi consilieri fiscali şi orice altă persoană care se angajează să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane cu care persoana respectivă este afiliată, ajutor material, asistenţă sau consiliere cu privire la aspectele fiscale, ca activitate economică sau profesională principală;

b)notari şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, atunci când participă, în numele şi pe seama clientului, la orice tranzacţie financiară sau imobiliară, sau când acordă asistenţă pentru planificarea sau efectuarea tranzacţiilor pentru client referitoare la:
(i)cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobile sau entităţi comerciale;
(ii)gestionarea banilor, a valorilor mobiliare sau a altor active ale clientului;
(iii)deschiderea sau gestionarea de conturi bancare, conturi de economii sau conturi de valori mobiliare; (1) Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (JO L 164, 22.6.2002, p. 3).
(iv)organizarea contribuţiilor necesare pentru crearea, funcţionarea sau administrarea societăţilor;
(v)crearea, funcţionarea sau administrarea de fiducii, societăţi, fundaţii sau structuri similare;
c)furnizori de servicii pentru fiducii sau societăţi care nu fac obiectul literei (a) sau (b);
d)agenţi imobiliari, inclusiv atunci când acţionează în calitate de intermediari în închirierea de bunuri imobile, dar numai în ceea ce priveşte tranzacţiile pentru care valoarea chiriei lunare este în valoare de 10 000 EUR sau mai mult;

e)alte persoane care comercializează bunuri, numai în măsura în care plăţile sunt efectuate sau încasate în numerar şi au o valoare de cel puţin 10 000 EUR, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea o legătură între ele;
f)furnizorii de servicii de jocuri de noroc.
g)[textul din Art. 2, alin. (1), punctul 3., litera G. din capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 30-dec-2024 de Art. 38, punctul 1. din capitolul X din Regulamentul 1113/31-mai-2023]
h)[textul din Art. 2, alin. (1), punctul 3., litera H. din capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 30-dec-2024 de Art. 38, punctul 1. din capitolul X din Regulamentul 1113/31-mai-2023]
i)persoanele care comercializează opere de artă sau care acţionează ca intermediari în comerţul de opere de artă, inclusiv atunci când această activitate este desfăşurată de galerii de artă şi case de licitaţii, în cazul în care valoarea tranzacţiei sau a unei serii de tranzacţii legate între ele este de 10 000 EUR sau mai mult;
j)persoanele care depozitează sau comercializează opere de artă sau care acţionează ca intermediari în comerţul cu opere de artă, atunci când această activitate este desfăşurată de zone economice libere, în cazul în care valoarea tranzacţiei sau a unei serii de tranzacţii legate între ele este de 10 000 EUR sau mai mult.

(2)Cu excepţia cazinourilor şi pe baza unei evaluări adecvate a riscurilor, statele membre pot decide să excepteze, total sau parţial, furnizorii anumitor servicii de jocuri de noroc de la dispoziţiile de drept intern de transpunere a prezentei directive, pe baza riscului scăzut dovedit reprezentat de natura şi, după caz, de amploarea operaţiunilor aferente acestor servicii.
Printre factorii luaţi în considerare în evaluarea riscurilor, statele membre evaluează gradul de vulnerabilitate al tranzacţiilor aplicabile, inclusiv în ceea ce priveşte metodele de plată utilizate.
În evaluarea riscurilor, statele membre indică modul în care au luat în considerare orice constatări relevante din rapoartele elaborate de Comisie în temeiul articolului 6.
Orice decizie luată de un stat membru în temeiul primului paragraf este notificată Comisiei, împreună cu o justificare întemeiată pe o evaluare specifică a riscurilor. Comisia comunică respectiva decizie celorlalte state membre.
(3)Statele membre pot decide ca persoanele care desfăşoară o activitate financiară în mod ocazional sau foarte limitat şi în cazul cărora există un risc scăzut de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului să nu intre în domeniul de aplicare al prezentei directive, cu condiţia îndeplinii tuturor criteriilor următoare:
a)activitatea financiară este limitată în termeni absoluţi;
b)activitatea financiară este limitată la nivel de tranzacţii;
c)activitatea financiară nu constituie activitatea principală a persoanelor respective;
d)activitatea financiară este auxiliară şi direct legată de activitatea principală a persoanelor respective;
e)activitatea principală a persoanelor respective nu este o activitate menţionată la alineatul (1) punctul 3 literele (a)-(d) şi (f);
f)activitatea financiară este prestată numai pentru clienţii activităţii principale a persoanelor respective şi nu este oferită publicului în general.
Primul paragraf nu se aplică persoanelor implicate în activitatea de remitere de bani astfel cum este definită la articolul 4 punctul 13 din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1).
(1)Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, 5.12.2007, p. 1).
(4)În sensul alineatului (3) litera (a), statele membre impun ca cifra de afaceri totală a activităţii financiare să nu depăşească un prag care trebuie să fie suficient de scăzut. Pragul se stabileşte la nivel naţional, în funcţie de tipul de activitate financiară.
(5)În sensul alineatului (3) litera (b), statele membre aplică un prag maxim pe client şi pe tranzacţie unică, indiferent dacă tranzacţia este efectuată într-o singură operaţiune sau în mai multe operaţiuni care par a avea o legătură între ele. Pragul maxim respectiv se stabileşte la nivel naţional, în funcţie de tipul de activitate financiară. Pragul maxim trebuie să fie suficient de scăzut, pentru a se asigura faptul că tipurile de tranzacţii în cauză constituie o metodă dificil de aplicat şi ineficientă de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, şi nu depăşeşte 1 000 EUR.
(6)În sensul alineatului (3) litera (c), statele membre impun ca cifra de afaceri a activităţii financiare să nu depăşească 5 % din cifra de afaceri anuală totală a persoanei fizice sau juridice în cauză.
(7)Atunci când evaluează riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului în sensul prezentului articol, statele membre acordă o atenţie specială oricărei activităţi financiare care este considerată, prin natura sa, făcând în mod deosebit obiectul unei utilizări sau al unui abuz în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului.
(8)Deciziile luate de statele membre în temeiul alineatului (3) menţionează motivele pe care se bazează. Statele membre pot decide să retragă decizia respectivă în cazul în care circumstanţele se schimbă. Statele membre notifică astfel de decizii Comisiei. Comisia comunică deciziile celorlalte state membre.
(9)Statele membre stabilesc activităţi de monitorizare bazată pe risc sau adoptă orice alte măsuri adecvate pentru a se asigura că nu se face abuz de exceptarea acordată prin deciziile luate în temeiul prezentului articol.