Directiva 2013/35/UE/26-iun-2013 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] şi de abrogare a Directivei 2004/40/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 179L
În vigoare Versiune de la: 29 Iunie 2013
Directiva 2013/35/UE/26-iun-2013 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] şi de abrogare a Directivei 2004/40/CE
Dată act: 26-iun-2013
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 153 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 43, 15.2.2012, p. 47.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 11 iunie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 20 iunie 2013.
întrucât:
(1)În conformitate cu tratatul, Parlamentul European şi Consiliul pot adopta, prin intermediul directivelor, cerinţe minime în scopul de a promova îmbunătăţirea, în special, a condiţiilor de muncă, pentru a garanta un nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi a securităţii lucrătorilor. Astfel de directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare şi juridice care ar împiedica crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
(2)Articolul 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa.
(3)După intrarea în vigoare a Directivei 2004/40/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice) [a optsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (3), părţile interesate, în special comunitatea medicală, au exprimat preocupări serioase legate de potenţialul impact al punerii în aplicare a respectivei directive asupra procedurilor medicale bazate pe imagistică medicală. Totodată, au fost exprimate preocupări cu privire la impactul directivei asupra anumitor activităţi industriale.
(3)JO L 159, 30.4.2004, p. 1.
(4)Comisia a examinat cu atenţie argumentele formulate de părţile interesate şi, în urma mai multor consultări, a decis să revizuiască în mod cuprinzător anumite prevederi ale Directivei 2004/40/CE, pe baza noilor informaţii ştiinţifice furnizate de experţi recunoscuţi pe plan internaţional.
(5)Directiva 2004/40/CE a fost modificată prin Directiva 2008/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (4), al cărei efect a fost amânarea cu patru ani a termenului de transpunere a Directivei 2004/40/CE, şi, ulterior, prin Directiva 2012/11/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (5), al cărei efect a fost amânarea termenului de transpunere până la 31 octombrie 2013. Această amânare s-a stabilit pentru a permite Comisiei să prezinte o nouă propunere, iar colegiuitorilor să adopte o nouă directivă, pe baza unor dovezi ştiinţifice mai noi şi mai riguroase.
(4)JO L 114, 26.4.2008, p. 88.
(5)JO L 110, 24.4.2012, p. 1.
(6)Directiva 2004/40/EC ar trebui abrogată şi ar trebui introduse măsuri mai adecvate şi mai proporţionate de protejare a lucrătorilor de riscurile asociate câmpurilor electromagnetice. Directiva respectivă nu a abordat efectele pe termen lung, inclusiv posibile efecte cancerigene ale expunerii la câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice variabile în timp, pentru care nu există în prezent nicio dovadă ştiinţifică concludentă care să stabilească o relaţie de cauzalitate. Prezenta directivă urmăreşte să abordeze toate efectele biofizice directe şi efectele indirecte cunoscute cauzate de câmpurile electromagnetice, astfel încât nu numai să asigure sănătatea şi securitatea fiecărui lucrător în parte, ci şi să creeze o bază minimă de protecţie pentru toţi lucrătorii din Uniune, concomitent cu diminuarea unor eventuale denaturări ale concurenţei.
(7)Prezenta directivă nu abordează efectele pe termen lung ale expunerii la câmpurile electromagnetice, întrucât, în prezent, nu există nicio dovadă ştiinţifică concludentă care să stabilească o relaţie de cauzalitate. Cu toate acestea, în cazul în care apar astfel de dovezi ştiinţifice concludente, Comisia ar trebui să aibă în vedere mijloacele cele mai potrivite pentru abordarea acestor efecte şi ar trebui să informeze Parlamentul European şi Consiliul în acest sens prin intermediul raportului său privind punerea în practică a prezentei directive. În acest scop, Comisia, în completarea informaţiilor relevante primite de la statele membre, ar trebui să ia în considerare cele mai recente cercetări şi noile cunoştinţe ştiinţifice pe baza datelor disponibile în acest domeniu.
(8)Ar trebui să fie stabilite cerinţe minime, oferind astfel statelor membre posibilitatea de a menţine sau de a adopta dispoziţii mai favorabile pentru protecţia lucrătorilor, în special de a stabili niveluri mai scăzute pentru nivelurile de declanşare a acţiunii (AL) sau pentru valorile limită de expunere (ELV) la câmpuri electromagnetice. Cu toate acestea, punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui să servească la justificarea unui regres în raport cu situaţia existentă în fiecare stat membru.
(9)Sistemul de protecţie împotriva câmpurilor electromagnetice ar trebui să se limiteze la definirea, fără detalii excesive, a obiectivelor urmărite, a principiilor care trebuie respectate şi a valorilor fundamentale care trebuie aplicate, pentru a permite statelor membre să aplice cerinţele minime în mod echivalent.
(10)Pentru a asigura protecţia lucrătorilor expuşi la câmpuri electromagnetice, se impune efectuarea unei evaluări eficiente şi eficace a riscurilor. Totuşi, această obligaţie ar trebui să fie proporţională cu situaţia întâlnită la locul de muncă. Prin urmare, ar trebui să se definească un sistem de protecţie care să grupeze riscurile, în mod simplu, gradual şi uşor de înţeles. În consecinţă, trimiterea la un număr de indicatori şi situaţii standard care urmează să fie furnizate de ghidurile practice poate ajuta angajatorii să îşi îndeplinească obligaţiile.
(11)Efectele nedorite asupra corpului uman depind de frecvenţa câmpurilor electromagnetice sau a radiaţiilor la care este expus. Prin urmare, pentru protecţia adecvată a lucrătorilor expuşi la câmpuri electromagnetice, este necesar ca sistemele de limitare a expunerii să depindă de modele de expunere şi de frecvenţă.
(12)Nivelul expunerii la câmpurile electromagnetice poate fi redus într-un mod mai eficace prin introducerea unor măsuri preventive încă din faza de proiectare a locurilor de muncă şi prin prioritizarea reducerii riscurilor la sursă, în momentul selectării echipamentelor, procedurilor şi metodelor de lucru. Dispoziţiile privind echipamentele şi metodele de lucru contribuie astfel la protecţia lucrătorilor care le utilizează. Cu toate acestea, este necesar să se evite duplicarea evaluărilor atunci când echipamentele de lucru îndeplinesc cerinţele dreptului Uniunii relevant referitor la produse, prin care se stabilesc niveluri de securitate mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă. Aceasta permite o evaluare simplificată într-un mare număr de cazuri.
(13)Angajatorii ar trebui să se adapteze la progresul tehnic şi la cunoştinţele ştiinţifice privind riscurile legate de expunerea la câmpuri electromagnetice, în vederea îmbunătăţirii protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor.
(14)Deoarece prezenta directivă reprezintă o directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă (1), rezultă că Directiva 89/391/CEE se aplică în domeniul expunerii lucrătorilor la câmpuri electromagnetice, fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive şi/sau speciale din prezenta directivă.
(1)JO L 183, 29.6.1989, p. 1.
(15)Cantităţile fizice, ELV şi AL stabilite în prezenta directivă se bazează pe recomandările Comisiei internaţionale pentru protecţia împotriva radiaţiei neionizante (ICNIRP) şi ar trebui luate în considerare în conformitate cu conceptele prevăzute de ICNIRP, în absenţa unor dispoziţii contrare în prezenta directivă.
(16)Pentru a garanta actualizarea permanentă a prezentei directive, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificările de natură strict tehnică ale anexelor, modificări care să reflecte adoptarea unor regulamente şi directive în domeniul armonizărilor tehnice şi standardizării, progresul tehnic, modificările aduse standardelor sau specificaţiilor cele mai relevante şi noile descoperiri ştiinţifice privind riscurile asociate câmpurilor electromagnetice, precum şi în ceea ce priveşte adaptarea AL. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Comisia, atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.
(17)Dacă se impun modificări de natură pur tehnică ale anexelor, Comisia ar trebui să colaboreze îndeaproape cu Comitetul consultativ pentru securitate şi sănătate la locul de muncă instituit prin Decizia Consiliului din 22 iulie 2003 (1).
(1)JO C 218, 13.9.2003, p. 1.
(18)În situaţii excepţionale, atunci când acest lucru este necesar din motive imperioase de urgenţă, cum ar fi posibile riscuri iminente pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor cauzate de expunerea acestora la câmpuri electromagnetice, ar trebui să existe posibilitatea de a aplica procedura de urgenţă în cazul actelor delegate adoptate de Comisie.
(19)În conformitate cu Declaraţia politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative (2), statele membre s-au angajat să anexeze, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor lor de transpunere, unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În cazul prezentei directive, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.
(2)JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(20)Un sistem care include ELV şi AL ar trebui să poată fi considerat, ori de câte ori este cazul, drept un mijloc de a facilita furnizarea unui nivel ridicat de protecţie împotriva riscurilor la adresa sănătăţii şi a securităţii care ar putea decurge din expunerea la câmpuri electromagnetice. Un astfel de sistem poate însă fi incompatibil cu condiţiile specifice în cazul anumitor activităţi, de exemplu utilizarea tehnicii de rezonanţă magnetică în sectorul medical. Prin urmare, este necesar să se ia în considerare aceste condiţii speciale.
(21)Date fiind particularităţile forţelor armate şi pentru a permite operarea şi interoperabilitatea lor eficace, inclusiv în cadrul exerciţiilor militare internaţionale comune, statele membre ar trebui să poată pune în aplicare sisteme de protecţie echivalente sau mai specifice, precum standardele convenite la nivel internaţional, cum ar fi standardele NATO, cu condiţia evitării efectelor nocive asupra sănătăţii şi a riscurilor la adresa securităţii.
(22)Angajatorilor ar trebui să li se impună să se asigure că riscurile generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă sunt eliminate sau reduse la minimum. Cu toate acestea, este posibil ca, în anumite cazuri şi în circumstanţe justificate în mod corespunzător, să fie depăşite, doar în mod temporar, ELV prevăzute în prezenta directivă. Într-un astfel de caz, angajatorilor ar trebui să li se impună să ia măsurile necesare pentru a reveni la respectarea ELV cât mai curând posibil.
(23)Un sistem care garantează un nivel ridicat de protecţie împotriva riscurilor la adresa sănătăţii şi a securităţii care ar putea rezulta din expunerea la câmpurile electromagnetice ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător anumite categorii de lucrători expuşi unui risc deosebit şi să evite problemele de interferenţă cu dispozitivele medicale, cum ar fi proteze metalice, stimulatoare cardiace şi defibrilatoare, implanturi cohleare şi alte implanturi sau dispozitive medicale purtate pe corp, sau efectele asupra funcţionării acestora. Problemele de interferenţă, în special interferenţa cu stimulatoarele cardiace, se pot produce la niveluri aflate sub AL şi, prin urmare, ar trebui să facă obiectul unor precauţii şi măsuri de protecţie corespunzătoare,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul şi domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă, care reprezintă cea de a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, stabileşte cerinţe minime privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor generate sau care ar putea fi generate de expunerea la câmpuri electromagnetice la locul de muncă.
(2)Prezenta directivă reglementează toate efectele biofizice directe şi efectele indirecte cunoscute cauzate de câmpurile electromagnetice.
(3)Valorile limită de expunere (ELV) stabilite prin prezenta directivă reglementează exclusiv legăturile dovedite ştiinţific între efectele biofizice directe pe termen scurt şi expunerea la câmpurile electromagnetice.
(4)Prezenta directivă nu reglementează efectele pe termen lung evocate.
Comisia monitorizează cele mai recente evoluţii în domeniul ştiinţific. În cazul în care apar dovezi ştiinţifice concludente cu privire la efectele pe termen lung evocate, Comisia analizează măsurile cele mai potrivite în situaţia respectivă şi prezintă, dacă este cazul, o propunere legislativă pentru abordarea efectelor menţionate. Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul în acest sens prin intermediul raportului său menţionat la articolul 15.
(5)Prezenta directivă nu reglementează riscurile rezultate din contactul cu conductori sub tensiune.
(6)Fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive sau mai specifice din prezenta directivă, Directiva 89/391/CEE continuă să se aplice integral tuturor domeniilor menţionate la alineatul (1).
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
(a)"câmpuri electromagnetice" înseamnă câmpuri electrice statice, câmpuri magnetice statice, precum şi câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice variabile în timp, cu frecvenţe de până la 300 GHz;
(b)"efecte biofizice directe" înseamnă efecte asupra corpului uman cauzate în mod direct de prezenţa acestuia într-un câmp electromagnetic, inclusiv:
(i)efecte termice, precum încălzirea ţesuturilor prin absorbţia de energie de la câmpurile electromagnetice în ţesuturi;
(ii)efecte nontermice, precum stimularea muşchilor, a nervilor sau a organelor senzoriale. Aceste efecte pot avea consecinţe dăunătoare asupra sănătăţii mentale şi fizice a lucrătorilor expuşi. În plus, stimularea organelor senzoriale poate duce la simptome tranzitorii, precum vertij sau fosfene. Aceste efecte pot crea o perturbare temporară sau pot afecta funcţia cognitivă sau alte funcţii cerebrale sau musculare şi, astfel, pot afecta capacitatea unui lucrător de a-şi desfăşura activitatea în condiţii de securitate (adică riscuri la adresa securităţii); precum şi
(iii)curenţi induşi în membre;
(c)"efecte indirecte" înseamnă efecte cauzate de prezenţa unui obiect într-un câmp electromagnetic, care pot deveni cauză de risc pentru sănătate sau securitate, cum ar fi:
(i)interferenţa cu echipamente şi dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace şi alte dispozitive medicale implantate sau purtate pe corp;
(ii)riscul de proiectare de obiecte feromagnetice în câmpuri magnetice statice;
(iii)iniţierea dispozitivelor electroexplozive (detonatoare);
(iv)incendii şi explozii rezultate din aprinderea materialelor inflamabile din cauza scânteilor produse de câmpurile induse, de curenţii de contact sau de descărcările cu scânteie; precum şi
(v)curenţi de contact;
(d)"valori limită de expunere (ELV)" înseamnă valori stabilite pe baza consideraţiilor biofizice şi biologice, în special pe baza efectelor directe pe termen scurt şi acute dovedite ştiinţific, adică efectele termice şi stimularea electrică a ţesuturilor;
(e)"ELV pentru efecte asupra sănătăţii" înseamnă ELV peste care lucrătorii ar putea fi expuşi unor efecte nocive asupra sănătăţii, precum încălzire termică sau stimulare a ţesuturilor nervoase sau musculare;
(f)"ELV pentru efecte senzoriale" înseamnă ELV peste care lucrătorii ar putea fi expuşi unor percepţii senzoriale perturbate tranzitorii şi unor modificări minore tranzitorii ale funcţiilor cerebrale;
(g)"niveluri de declanşare a acţiunii (AL)" înseamnă niveluri operaţionale stabilite în scopul simplificării procesului de dovedire a respectării ELV relevante sau, după caz, pentru a lua măsurile relevante de protecţie sau de prevenire specificate de prezenta directivă.
Terminologia referitoare la AL utilizată în anexa II este următoarea:
(i)pentru câmpurile electrice, "AL joase" şi "AL înalte" înseamnă niveluri care se referă la măsurile specifice de protecţie sau de prevenire specificate de prezenta directivă; şi
(ii)pentru câmpurile magnetice, "AL joase" înseamnă niveluri care se referă la ELV pentru efectele senzoriale, iar "AL înalte" la ELV pentru efectele asupra sănătăţii.
Art. 3: Valori limită de expunere şi niveluri de declanşare a acţiunii
(1)Mărimile fizice referitoare la expunerea la câmpuri electromagnetice sunt indicate în anexa I. ELV pentru efecte asupra sănătăţii, ELV pentru efecte senzoriale şi AL sunt stabilite în anexele II şi III.
(2)Statele membre impun angajatorilor să se asigure că expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice este limitată la ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi la ELV pentru efecte senzoriale prevăzute în anexa II, pentru efectele nontermice, şi în anexa III, pentru efectele termice. Respectarea ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi a ELV pentru efecte senzoriale trebuie demonstrată prin utilizarea procedurilor relevante de evaluare a expunerii menţionate la articolul 4. În cazul în care expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice depăşeşte ELV, angajatorul acţionează imediat în conformitate cu articolul 5 alineatul (8).
(3)În sensul prezentei directive, atunci când se dovedeşte că AL relevante prevăzute în anexele II şi III nu sunt depăşite, se consideră că angajatorul respectă ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi ELV pentru efecte senzoriale. În cazul în care expunerea depăşeşte AL, angajatorul ia măsuri în conformitate cu articolul 5 alineatul (2), cu excepţia cazurilor în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 4 alineatele (1), (2) şi (3) dovedeşte că ELV relevante nu sunt depăşite şi că pot fi excluse riscurile la adresa securităţii.
Fără a aduce atingere primului paragraf, expunerea poate depăşi:
a)AL joase pentru câmpurile electrice (anexa II tabelul B1), atunci când acest lucru este justificat de practica sau de procesul utilizat, cu condiţia ca fie ELV pentru efecte senzoriale (anexa II tabelul A3) să nu fi fost depăşite; fie
(i)ELV pentru efecte asupra sănătăţii (anexa II tabelul A2) să nu fi fost depăşite;
(ii)descărcările excesive cu scânteie şi curenţii de contact (anexa II tabelul B3) să fi fost preveniţi prin măsuri specifice de protecţie, astfel cum prevede articolul 5 alineatul (6); precum şi
(iii)lucrătorii să fi beneficiat de informare cu privire la situaţiile menţionate la articolul 6 litera (f);
b)AL joase pentru câmpurile magnetice (anexa II tabelul B2), atunci când acest lucru este justificat de practica sau de procesul utilizat, inclusiv în zona capului şi a trunchiului, în timpul perioadei de lucru, cu condiţia ca fie ELV pentru efecte senzoriale (anexa II tabelul A3) să nu fie depăşite; fie
(i)ELV pentru efecte senzoriale să fi fost depăşite numai temporar;
(ii)ELV pentru efecte asupra sănătăţii (anexa II tabelul A2) să nu fi fost depăşite;
(iii)să fi fost întreprinse acţiuni în conformitate cu articolul 5 alineatul (9), atunci când apar simptome tranzitorii în temeiul literei (a) de la respectivul alineat; precum şi
(iv)lucrătorii să fi beneficiat de informare cu privire la situaţiile menţionate la articolul 6 litera (f).
(4)Fără a aduce atingere alineatelor (2) şi (3), expunerea poate depăşi:
a)ELV pentru efecte senzoriale (anexa II tabelul A1) în timpul perioadei de lucru, atunci când acest lucru este justificat de practica adoptată sau de procesul respectiv, cu condiţia ca:
(i)depăşirea să fi fost numai temporară;
(ii)ELV pentru efecte asupra sănătăţii (anexa II tabelul A1) să nu fi fost depăşite;
(iii)să fi fost luate măsuri specifice de protecţie în conformitate cu articolul 5 alineatul (7);
(iv)să fi fost întreprinse acţiuni în conformitate cu articolul 5 alineatul (9), atunci când apar simptome tranzitorii în temeiul literei (b) de la respectivul alineat; precum şi
(v)lucrătorii să fi beneficiat de informare cu privire la situaţiile menţionate la articolul 6 litera (f);
b)ELV pentru efecte senzoriale (anexa II tabelul A3 şi anexa III tabelul A2) în timpul perioadei de lucru, atunci când acest lucru este justificat de practica adoptată sau de procesul respectiv, cu condiţia ca:
(i)depăşirea să fi fost numai temporară;
(ii)ELV pentru efecte asupra sănătăţii (anexa II tabelul A2 şi anexa III tabelele A1 şi A3) să nu fi fost depăşite;
(iii)să fi fost întreprinse acţiuni în conformitate cu articolul 5 alineatul (9), atunci când apar simptome tranzitorii în temeiul literei (a) de la respectivul alineat; precum şi
(iv)lucrătorii să fi beneficiat de informare cu privire la situaţiile menţionate la articolul 6 litera (f).
Art. 4: Evaluarea riscurilor şi determinarea expunerii
(1)În îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (3) şi la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul evaluează toate riscurile pentru lucrători generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă şi, dacă este necesar, măsoară sau calculează nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii.
Fără a aduce atingere articolului 10 din Directiva 89/391/CEE şi articolului 6 din prezenta directivă, respectiva evaluare poate fi făcută publică la cerere, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţia naţională relevantă. În special, în cazul prelucrării datelor cu caracter personal ale lucrătorilor în cadrul evaluării menţionate, orice publicare a acestor date trebuie să se facă în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (1) şi cu legislaţia naţională a statelor membre prin care este pusă în aplicare respectiva directivă. Cu excepţia cazului în care un interes public superior justifică publicarea evaluării în cauză, autorităţile publice care deţin o copie a evaluării pot refuza o cerere de acces la aceasta sau o cerere de a o pune la dispoziţia publicului, în cazul în care o astfel de divulgare ar submina protecţia intereselor comerciale ale angajatorului, inclusiv a celor aferente drepturilor de proprietate intelectuală. Angajatorii pot refuza să divulge sau să facă publică evaluarea în cauză în aceleaşi condiţii, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţia naţională relevantă.
(1)JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(2)În scopul evaluării prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, angajatorul identifică şi evaluează câmpurile electromagnetice de la locul de muncă, ţinând seama de ghidurile practice menţionate la articolul 14 şi de alte standarde sau orientări relevante furnizate de statul membru în cauză, inclusiv de bazele de date referitoare la expunere. Fără a aduce atingere obligaţiilor care revin angajatorului în temeiul prezentului articol, angajatorul este, de asemenea, îndreptăţit, după caz, să ţină seama de nivelurile de emisie şi de alte date corespunzătoare în materie de securitate furnizate referitor la echipament de către fabricant sau de către distribuitor, în conformitate cu dreptul Uniunii relevant, inclusiv de evaluarea riscului, dacă se aplică la condiţiile de expunere de la locul de muncă sau de la locul unde se află instalaţia.
(3)În cazul în care respectarea ELV nu se poate determina în mod fiabil pe baza unor informaţii uşor accesibile, evaluarea expunerii este efectuată pe baza măsurătorilor sau a calculelor. În acest caz, evaluarea ţine seama de incertitudinile legate de măsurători sau calcule, cum ar fi erorile numerice, modelizarea sursei, modelarea geometrică şi proprietăţile electrice ale ţesuturilor şi materialelor, stabilite în conformitate cu buna practică relevantă.
(4)Evaluarea, măsurarea şi calculele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol se planifică şi se efectuează de către serviciile sau persoanele competente la intervale corespunzătoare, luând în considerare orientările în temeiul prezentei directive şi, în special, articolele 7 şi 11 din Directiva 89/391/CEE privind persoanele sau serviciile competente necesare, precum şi consultarea şi participarea lucrătorilor. Datele obţinute din evaluarea, măsurarea sau calcularea nivelului de expunere se păstrează într-o formă corespunzătoare care garantează trasabilitatea şi care permite consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională.
(5)La evaluarea riscului în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul acordă o atenţie deosebită următoarelor elemente:
a)ELV pentru efecte asupra sănătăţii, ELV pentru efecte senzoriale şi AL menţionate la articolul 3 şi în anexele II şi III la prezenta directivă;
b)frecvenţei, nivelului, duratei şi tipului de expunere, inclusiv distribuţiei în corpul lucrătorilor şi în spaţiul de lucru;
c)oricăror efecte biofizice directe;
d)oricăror efecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşi unor riscuri deosebite, în special lucrătorii care poartă un dispozitiv medical activ sau pasiv implantabil, cum ar fi stimulatoarele cardiace, lucrătorii care poartă dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, şi lucrătorii în stare de graviditate;
e)oricăror efecte indirecte;
f)existenţei echipamentelor de înlocuire destinate să reducă nivelurile de expunere la câmpurile electromagnetice;
g)informaţiilor corespunzătoare obţinute în urma supravegherii stării de sănătate menţionate la articolul 8;
h)informaţiilor furnizate de fabricantul echipamentelor;
i)altor informaţii relevante în materie de sănătate şi securitate;
j)surselor multiple de expunere;
k)expunerii simultane la câmpuri cu frecvenţe multiple.
(6)În locurile de muncă deschise publicului nu este necesar să se realizeze o evaluare a expunerii, dacă s-a realizat deja o evaluare în conformitate cu prevederile privind limitarea expunerii populaţiei la câmpuri electromagnetice, dacă restricţiile specificate în prevederile respective sunt respectate pentru lucrători şi dacă riscurile la adresa sănătăţii şi securităţii sunt excluse. Atunci când echipamentele pentru uz public sunt utilizate conform destinaţiei prevăzute şi respectă dreptul Uniunii privind produsele, care stabileşte niveluri de securitate mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă, şi nu se utilizează alte echipamente, se consideră că aceste condiţii sunt îndeplinite.
(7)Angajatorul trebuie să dispună de o evaluare a riscurilor în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/391/CEE şi să identifice măsurile care trebuie luate în conformitate cu articolul 5 din prezenta directivă. Evaluarea riscurilor poate include motivele pentru care angajatorul consideră că natura şi amploarea riscurilor legate de câmpurile electromagnetice nu justifică o evaluare suplimentară mai detaliată a riscurilor. Evaluarea riscurilor se actualizează periodic, în special atunci când s-au produs modificări semnificative în urma cărora ar putea deveni caducă sau când rezultatele supravegherii stării de sănătate menţionată la articolul 8 dovedesc necesitatea acesteia.
Art. 5: Dispoziţii pentru evitarea sau reducerea expunerii la riscuri
(1)Luând în considerare progresul tehnic şi disponibilitatea măsurilor de control al producţiei de câmpuri electromagnetice la sursă, angajatorul ia măsurile necesare pentru a se asigura că riscurile generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă sunt eliminate sau reduse la minimum.
Reducerea riscurilor legate de expunerea la câmpuri electromagnetice are la bază principiile generale de prevenire prevăzute în articolul 6 alineatul (2) din Directiva 89/391/CEE.
(2)Pe baza evaluării riscurilor menţionată la articolul 4, odată ce sunt depăşite AL relevante prevăzute la articolul 3 şi în anexele II şi III şi cu excepţia cazurilor în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 4 alineatele (1), (2) şi (3) demonstrează că ELV relevante nu sunt depăşite şi că se pot exclude riscurile de securitate, angajatorul elaborează şi pune în aplicare un plan de acţiune care cuprinde măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita expuneri care depăşesc ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi ELV pentru efecte senzoriale, ţinând seama, în special, de următoarele:
a)alte metode de lucru care presupun o expunere mai scăzută la câmpuri electromagnetice;
b)alegerea unor echipamente de lucru care să emită câmpuri electromagnetice mai scăzute, în funcţie de activitatea care trebuie desfăşurată;
c)măsuri tehnice de reducere a emisiei de câmpuri electromagnetice, inclusiv, atunci când este necesar, utilizarea unor mecanisme de închidere, de blindare sau a unor mecanisme similare de protecţie a sănătăţii;
d)măsuri corespunzătoare de delimitare şi de acces (de exemplu, semnale, etichete, marcaje pe sol, bariere) în vederea limitării sau controlării accesului;
e)în cazul expunerii la câmpuri electrice, măsuri şi proceduri de gestionare a descărcărilor cu scânteie şi a curenţilor de contact prin mijloace tehnice şi prin formarea lucrătorilor;
f)programe corespunzătoare de întreţinere a echipamentelor de lucru, a locului de muncă şi a sistemelor de la locul de muncă;
g)proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă;
h)limitarea duratei şi intensităţii expunerii; precum şi
i)disponibilitatea echipamentelor corespunzătoare de protecţie individuală.
(3)Pe baza evaluării riscurilor menţionate la articolul 4, angajatorul elaborează şi pune în aplicare un plan de acţiune care cuprinde măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita riscurile pentru lucrătorii expuşi unor riscuri deosebite şi toate riscurile datorate efectelor indirecte menţionate la articolul 4.
(4)În plus faţă de furnizarea informaţiilor prevăzute la articolul 6 din prezenta directivă, angajatorul, în temeiul articolului 15 din Directiva 89/391/CEE, adaptează măsurile menţionate la prezentul articol în funcţie de cerinţele lucrătorilor expuşi unor riscuri deosebite şi, după caz, de evaluările riscurilor individuale, în special pentru lucrătorii care au declarat că poartă dispozitive medicale active sau pasive implantabile, cum ar fi stimulatoarele cardiace, că utilizează dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, sau pentru lucrătorii în stare de graviditate care au informat angajatorul cu privire la acest lucru.
(5)Pe baza evaluării riscurilor menţionată la articolul 4, locurile de muncă în care lucrătorii sunt susceptibili de a fi expuşi la niveluri de câmpuri electromagnetice care depăşesc AL se semnalizează corespunzător, în conformitate cu anexele II şi III şi cu Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (1). Zonele respective se identifică, iar accesul la acestea se limitează în mod corespunzător. În cazul în care accesul la aceste zone este limitat în mod corespunzător din alte motive şi lucrătorii sunt informaţi cu privire la riscurile generate de câmpurile electromagnetice, nu sunt necesare semnalizarea şi restrângerea accesului specifice câmpurilor electromagnetice.
(1)JO L 245, 26.8.1992, p. 23.
(6)Atunci când se aplică articolul 3 alineatul (3) litera (a), se adoptă măsuri de protecţie specifice, cum ar fi formarea lucrătorilor în conformitate cu articolul 6 şi utilizarea mijloacelor tehnice şi a protecţiei personalului, ca, de exemplu, legarea la pământ a obiectelor de lucru, legături de echipotenţializare între lucrători şi obiectele de lucru (echipotenţializare) şi, după caz şi în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/656/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă [a treia directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (2), utilizarea pantofilor izolanţi, a mănuşilor şi a îmbrăcămintei de protecţie.
(2)JO L 393, 30.12.1989, p. 18.
(7)Atunci când se aplică articolul 3 alineatul (4) litera (a), se adoptă măsuri de protecţie specifice, cum ar fi controlul mişcărilor.
(8)Lucrătorii nu trebuie expuşi la niveluri de expunere care depăşesc ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi ELV pentru efecte senzoriale decât dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (a) sau (c) sau la articolul 3 alineatul (3) sau (4). Dacă, în pofida măsurilor luate de angajator, ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi ELV pentru efecte senzoriale sunt depăşite, angajatorul ia măsuri imediate pentru a reduce expunerea sub aceste ELV. Angajatorul stabileşte şi consemnează cauzele depăşirii ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi a ELV pentru efecte senzoriale şi adaptează în consecinţă măsurile de protecţie şi de prevenire în scopul de a evita o nouă depăşire. Măsurile de protecţie şi de prevenire adaptate se păstrează într-o formă corespunzătoare care garantează trasabilitatea şi care să permită consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională.
(9)Atunci când se aplică articolul 3 alineatele (3) şi (4) şi în cazul în care lucrătorul raportează apariţia simptomelor tranzitorii, angajatorul actualizează, după caz, evaluarea riscurilor şi măsurile de prevenire. Simptomele tranzitorii pot include:
a)percepţii senzoriale şi efecte asupra funcţionării sistemului nervos central la nivelul capului generate de câmpuri magnetice variabile în timp; precum şi
b)efecte ale câmpului magnetic static, precum vertij şi greaţă.
Art. 6: Informarea şi formarea lucrătorilor
Fără a se aduce atingere dispoziţiilor articolelor 10 şi 12 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul se asigură că lucrătorii susceptibili de a fi expuşi riscurilor generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă şi/sau reprezentanţii acestora beneficiază de toate informaţiile şi formarea necesare privind rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la articolul 4 din prezenta directivă cu privire, în special, la următoarele:
(a)măsurile luate în aplicarea prezentei directive;
(b)valorile şi conceptele privind ELV şi AL, riscurile posibile asociate şi măsurile preventive luate;
(c)posibilele efecte indirecte ale expunerii;
(d)rezultatele evaluării, măsurării şi/sau calculelor privind nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice, efectuate în conformitate cu articolul 4 din prezenta directivă;
(e)modul de depistare şi de semnalare a efectelor nocive ale expunerii asupra sănătăţii;
(f)posibilitatea existenţei unor simptome şi senzaţii tranzitorii legate de efecte asupra sistemului nervos central sau periferic;
(g)condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea stării de sănătate;
(h)practicile profesionale sigure care reduc la minimum riscurile generate de expunere;
(i)lucrătorii expuşi unor riscuri deosebite, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) litera (d) şi articolul 5 alineatele (3) şi (4) din prezenta directivă.
Art. 7: Consultarea şi participarea lucrătorilor
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora se desfăşoară în conformitate cu articolul 11 din Directiva 89/391/CEE.
Art. 8: Supravegherea stării de sănătate
(1)În scopul prevenirii şi diagnosticării precoce a oricăror efecte nocive asupra sănătăţii din cauza expunerii la câmpuri electromagnetice, se supraveghează starea de sănătate în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 14 din Directiva 89/391/CEE. Fişele medicale şi disponibilitatea acestora sunt asigurate în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională.
(2)În conformitate cu legislaţia şi practica naţională, rezultatele supravegherii stării de sănătate se păstrează într-o formă corespunzătoare, care să permită consultarea ulterioară, cu respectarea cerinţelor de confidenţialitate. La cerere, fiecare lucrător are acces la propria fişă medicală.
În cazul în care un lucrător raportează efecte nedorite sau neaşteptate asupra sănătăţii, sau în orice caz în care se constată că nivelul de expunere depăşeşte ELV, angajatorul se asigură că lucrătorul în cauză beneficiază de controale medicale sau de supraveghere medicală individuală adecvate, în conformitate cu legislaţia şi practica naţionale.
Controlul sau supravegherea în cauză se acordă când doreşte lucrătorul, iar costurile aferente nu sunt suportate de lucrător.
Art. 9: Sancţiuni
Statele membre prevăd sancţiuni corespunzătoare aplicabile în cazul încălcării legislaţiei naţionale adoptate în temeiul prezentei directive. Aceste sancţiuni trebuie să fie eficace, proporţionale şi disuasive.
Art. 10: Derogări
(1)Prin derogare de la articolul 3, dar fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1), se aplică următoarele:
a)expunerea poate depăşi ELV în cazul în care expunerea este asociată instalării, testării, utilizării, dezvoltării, întreţinerii sau cercetării legate de echipamentul de rezonanţă magnetică nucleară (RMN) pentru pacienţi în sectorul sănătăţii, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
(i)evaluarea riscurilor efectuată în conformitate cu articolul 4 a indicat depăşirea ELV;
(ii)ţinând cont de situaţia actuală, au fost aplicate toate măsurile de natură tehnică şi/sau organizatorică;
(iii)circumstanţele justifică în mod corespunzător depăşirea ELV;
(iv)caracteristicile locului de muncă, ale echipamentului de lucru sau ale practicilor de lucru au fost luate în considerare; precum şi
(v)angajatorul demonstrează că lucrătorii sunt în continuare protejaţi împotriva efectelor nocive asupra sănătăţii şi a riscurilor la adresa securităţii, inclusiv prin asigurarea faptului că sunt urmate instrucţiunile pentru utilizare în condiţii de siguranţă furnizate de producător în conformitate cu Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (1);
(1)JO L 169, 12.7.1993, p. 1.
b)statele membre pot permite punerea în aplicare a unui sistem de protecţie echivalent sau cu un grad mai mare de specificitate pentru personalul care lucrează în cadrul instalaţiilor militare operaţionale sau care este implicat în activităţi militare, inclusiv exerciţii militare internaţionale desfăşurate în comun, cu condiţia prevenirii efectelor nocive asupra sănătăţii şi a riscurilor la adresa securităţii;
c)statele membre pot permite, în circumstanţe justificate în mod corespunzător şi numai atât timp cât acestea sunt în continuare justificate în mod corespunzător, depăşirea temporară a ELV, în anumite sectoare sau pentru anumite activităţi din afara domeniului de aplicare al literelor (a) şi (b). În sensul prezentei litere, "circumstanţe justificate în mod corespunzător" înseamnă circumstanţe în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(i)evaluarea riscurilor efectuată în conformitate cu articolul 4 a indicat depăşirea ELV;
(ii)ţinând cont de situaţia actuală, au fost aplicate toate măsurile de natură tehnică şi/sau organizatorică;
(iii)caracteristicile specifice locului de muncă, ale echipamentului de lucru sau ale practicilor de lucru au fost luate în considerare; precum şi
(iv)angajatorul demonstrează că lucrătorii sunt în continuare protejaţi împotriva efectelor nocive asupra sănătăţii şi a riscurilor la adresa securităţii, inclusiv pe baza unor standarde şi orientări comparabile, cu un grad mai mare de specificitate şi recunoscute la nivel internaţional.
(2)Statele membre informează Comisia cu privire la orice derogare în temeiul alineatului (1) literele (b) şi (c) şi prezintă motivele care justifică derogările respective în raportul menţionat la articolul 1 5.
Art. 11: Modificări tehnice ale anexelor
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 12, pentru modificarea din punct de vedere strict tehnic a anexelor, astfel încât:
a)să se ia în considerare adoptarea de regulamente şi directive în materie de armonizare tehnică şi de standardizare privind proiectarea, construcţia, fabricarea sau realizarea de echipamente şi posturi de lucru;
b)să se ia în considerare progresul tehnic, evoluţia celor mai relevante norme sau specificaţii şi noile cunoştinţe ştiinţifice privind câmpurile electromagnetice;
c)să se realizeze adaptări ale AL, atunci când apar noi dovezi ştiinţifice, cu condiţia ca angajatorii să rămână în continuare obligaţi să respecte ELV în vigoare prevăzute în anexele II şi III.
(2)Comisia adoptă un act delegat, în conformitate cu articolul 12, pentru a introduce în anexa II orientările ICNIRP de limitare a expunerii la câmpurile electrice induse de mişcările organismului uman într-un câmp magnetic static şi de câmpuri magnetice variabile în timp cu frecvenţa sub 1 Hz, de îndată ce orientările respective devin disponibile.
(3)Atunci când este necesar, în cazul modificărilor prevăzute la alineatele (1) şi (2), din motive imperioase de urgenţă, procedura prevăzută la articolul 13 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol.
Art. 12: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 11 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 29 iunie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 11 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 13: Procedura de urgenţă
(1)Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare şi se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecţiune în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European şi Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgenţă în legătură cu sănătatea şi protecţia lucrătorilor.
(2)Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecţiuni cu privire la un act delegat, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 12 alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul fără întârziere, în urma notificării deciziei Parlamentului European sau a Consiliului de a formula obiecţiuni.
Art. 14: Ghiduri practice
În scopul facilitării punerii în aplicare a prezentei directive, Comisia pune la dispoziţie ghiduri practice fără caracter obligatoriu, cu cel puţin şase luni înainte de 1 iulie 2016. Respectivele ghiduri vizează următoarele chestiuni:
(a)determinarea expunerii, luându-se în considerare standardele corespunzătoare europene sau internaţionale, inclusiv:
- metodele de calcul pentru evaluarea ELV;
- stabilirea mediei spaţiale a câmpurilor electrice şi magnetice externe;
- orientările pentru modul de tratare a incertitudinilor de măsurare şi de calcul;
(b)orientările privind dovedirea respectării cerinţelor, în cazul unor tipuri speciale de expunere neuniformă în situaţii specifice, pe baza unei dozimetrii bine stabilite;
(c)descrierea "metodei vârfului ponderat" pentru câmpurile cu frecvenţă joasă şi a "însumării câmpurilor cu frecvenţe multiple" pentru câmpurile cu frecvenţă înaltă;
(d)efectuarea unei evaluări a riscurilor şi, atunci când este posibil, prevederea unor tehnici simplificate, ţinându-se cont, mai ales, de necesităţile IMM-urilor;
(e)măsurile menite să elimine sau să reducă riscurile, inclusiv măsuri specifice de prevenire în funcţie de nivelul de expunere şi de caracteristicile locului de muncă;
(f)stabilirea unor proceduri de lucru documentate, precum şi a unor măsuri specifice de informare şi formare destinate lucrătorilor expuşi la câmpuri electromagnetice în timpul unor activităţi legate de RMN care intră sub incidenţa articolului 10 alineatul (1) litera (a);
(g)evaluarea expunerilor la frecvenţe între 100 kHz şi 10 MHz, pentru care trebuie avute în vedere atât efectele termice, cât şi cele nontermice;
(h)orientări privind controalele medicale şi supravegherea medicală care trebuie asigurate de angajator în conformitate cu articolul 8 alineatul (2).
Comisia colaborează îndeaproape cu Comitetul consultativ pentru securitate şi sănătate la locul de muncă. Se asigură informarea Parlamentului European în acest sens.
Art. 15: Revizuirea şi raportarea
Având în vedere articolul 1 alineatul (4), raportul privind punerea în aplicare a prezentei directive se elaborează în conformitate cu articolul 17a din Directiva 89/391/CEE.
Art. 16: Transpunere
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 2016.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea includ o trimitere la prezenta directivă ori sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 17: Abrogare
(1)Directiva 2004/40/CE se abrogă de la 29 iunie 2013.
(2)Trimiterile la directiva abrogată se înţeleg ca trimiteri la prezenta directivă şi se interpretează în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa IV.
Art. 18: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 26 iunie 2013.
Pentru Parlamentul European Preşedintele M. SCHULZ Pentru Consiliu Preşedintele A. SHATTER |
ANEXA I:MĂRIMI FIZICE REFERITOARE LA EXPUNEREA LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE
Pentru descrierea expunerii la câmpuri electromagnetice se utilizează următoarele mărimi fizice:
Intensitatea câmpului electric (E) reprezintă o mărime vectorială care corespunde forţei exercitate asupra unei particule încărcate, indiferent de mişcarea acesteia în spaţiu. Intensitatea se exprimă în volţi per metru (Vm-1). Trebuie să se facă o distincţie între câmpul electric din mediu şi câmpul electric prezent în organism (in situ) ca urmare a expunerii la câmpul electric din mediu.
Curentul în membre (IL) este un curent în membrele unei persoane expuse la câmpuri electromagnetice în gama de frecvenţe 10 MHz-110 MHz în urma contactului cu un obiect într-un câmp electromagnetic sau fluxul de curenţi capacitivi induşi într-un organism expus. Acesta se exprimă în amperi (A).
Curentul de contact (IC) este un curent care apare atunci când o persoană intră în contact cu un obiect într-un câmp electromagnetic. Acesta se exprimă în amperi (A). Un curent de contact staţionar se produce atunci când o persoană se află în contact continuu cu un obiect într-un câmp electromagnetic. În procesul stabilirii unui astfel de contact, se poate produce o scânteie, însoţită de curenţi tranzitorii.
Sarcina electrică (Q) este o mărime corespunzătoare utilizată pentru producerea scânteii şi se exprimă în coulombi (C).
Intensitatea câmpului magnetic (H) este o mărime vectorială care, împreună cu inducţia magnetică, defineşte câmpul magnetic în orice punct din spaţiu. Aceasta se exprimă în amperi per metru (Am-1).
Inducţia magnetică (B) este o mărime vectorială care se manifestă prin forţa exercitată asupra sarcinilor electrice aflate în mişcare şi se exprimă în tesla (T). În spaţiul liber şi în materiale biologice, inducţia magnetică şi intensitatea câmpului magnetic pot fi utilizate una în locul celeilalte, o intensitate a câmpului magnetic de H = 1 Am-1 fiind echivalentă cu o inducţie magnetică de B = 4
10-7 T (aproximativ 1,25 microtesla).
10-7 T (aproximativ 1,25 microtesla).Densitatea de putere (S) reprezintă mărimea corespunzătoare utilizată pentru frecvenţe foarte înalte, pentru care distanţa de penetrare în corp este scăzută. Aceasta reprezintă raportul dintre puterea radiantă incidentă perpendicular pe o suprafaţă şi aria suprafeţei respective. Aceasta se exprimă în waţi pe metru pătrat (Wm-2).
Energia de absorbţie specifică (SA) reprezintă energia absorbită de unitatea de masă de ţesut biologic, exprimată în jouli per kilogram (Jkg-1). În prezenta directivă, aceasta se utilizează pentru efectele radiaţiei pulsate de microunde.
Rata specifică de absorbţie a energiei (SAR), exprimată ca medie pe întregul corp sau pe părţi ale acestuia, reprezintă rata la care se absoarbe energia per unitatea de masă de ţesut biologic şi se exprimă în waţi per kilogram (Wkg-1). SAR pe "corpul întreg" reprezintă o mărime acceptată pe scară largă pentru stabilirea raportului dintre efectele termice nocive şi expunerea la frecvenţe radio (RF). În afară de media SAR pe "corpul întreg", sunt necesare valori SAR locale pentru evaluarea şi limitarea absorbţiei excesive de energie în mici părţi ale corpului ca urmare a unor condiţii speciale de expunere. Exemple de astfel de condiţii includ: o persoană expusă la RF în gama inferioară de MHz (de exemplu, de la sistemele de încălzire dielectrice) şi persoanele expuse în câmpul din proximitatea unei antene.
Dintre aceste mărimi, inducţia magnetică (B), curentul de contact (IC), curentul în membre (IL), intensitatea câmpului electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H) şi densitatea de putere (S) pot fi măsurate în mod direct.
ANEXA II:EFECTELE NONTERMICE - VALORI LIMITĂ DE EXPUNERE ŞI NIVELURI DE DECLANŞARE A ACŢIUNII ÎN GAMA DE FRECVENŢE O Hz-10 MHz
A.VALORI LIMITĂ DE EXPUNERE (ELV)
ELV mai mici de 1 Hz (tabelul A1) reprezintă limite pentru câmpul magnetic static care nu este afectat de ţesutul biologic.
ELV cuprinse între 1 Hz-10 MHz (tabelul A2) reprezintă limite pentru câmpurile electrice induse în organism în urma expunerii la câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp.
ELV pentru o inducţie magnetică externă cuprinsă între 0 Hz-1 Hz
ELV pentru efecte senzoriale reprezintă ELV în condiţii de lucru normale (tabelul A1) şi se referă la vertij şi la alte efecte fiziologice legate de perturbarea aparatului vestibular, apărute în special în urma deplasării într-un câmp magnetic static.
ELV pentru efecte asupra sănătăţii în condiţii de lucru controlate (tabelul A1) au aplicabilitate temporară în timpul unei perioade de lucru, atunci când sunt justificate de practica sau de procesul utilizat, cu condiţia să se fi adoptat măsuri de prevenire, precum controlul mişcărilor şi informarea lucrătorilor.
Tabelul A1 - ELV pentru o inducţie magnetică externă (B0) cuprinsă între 0 Hz-1 Hz
ELV pentru efecte senzoriale | |
Condiţii de lucru normale | 2 T |
Expunere localizată la nivelul membrelor | 8 T |
ELV pentru efecte asupra sănătăţii | |
Condiţii de lucru controlate | 8 T |
ELV pentru efecte asupra sănătăţii la o intensitate a câmpului electric intern cuprinsă între 1 Hz-10 MHz
ELV pentru efecte asupra sănătăţii (tabelul A2) sunt legate de stimularea electrică a tuturor ţesuturilor din sistemul nervos central şi periferic din organism, inclusiv capul.
Tabelul A2 - ELV pentru efecte asupra sănătăţii la o intensitate internă a câmpului electric între 1 Hz-10 MHz
Gama de frecvenţe | ELV pentru efecte asupra sănătăţii |
1 Hz < = f < 3 kHz | 1,1 Vm-1 (vârf) |
3 kHz < = f < = 10 MHz | 3,8 x 10-4 f Vm-1 (vârf) |
Nota A2-1: f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz).
Nota A2-2: ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru câmpul electric intern sunt valori de vârf spaţiale în întregul organism al subiectului expus.
Nota A2-3: Pentru câmpurile sinusoidale, ELV sunt valorile de vârf, pe o perioadă dată, care sunt egale cu valorile medii pătratice (RMS) înmulţite cu. În cazul câmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfăşurată în conformitate cu articolul 4 se bazează pe metoda vârfului ponderat (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidurile practice menţionate la articolul 14, dar pot fi aplicate şi alte procedee verificate şi validate ştiinţific de evaluare a expunerii, cu condiţia ca acestea să ducă la rezultate comparabile şi aproximativ echivalente.
ELV pentru efecte senzoriale la o intensitate internă a câmpului electric între 1 Hz-400 Hz
ELV pentru efecte senzoriale (tabelul A3) sunt legate de efectele câmpului electric asupra sistemului nervos central de la nivelul capului, adică fosfene retiniene şi modificări minore tranzitorii ale anumitor funcţii cerebrale.
Tabelul A3 - ELV pentru efecte senzoriale la o intensitate internă a câmpului electric între 1 Hz-400 Hz
Gama de frecvenţe | ELV pentru efecte senzoriale |
1 Hz < = f < 10 Hz | 0,7 f Vm-1 (vârf) |
10 Hz < = f < 25 Hz | 0,07 Vm-1 (vârf) |
25 Hz < = f < = 400 Hz | 0,0028 f Vm-1 (vârf) |
Nota A3-1: f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz).
Nota A3-2: ELV pentru efecte senzoriale pentru câmpul electric intern sunt valori de vârf spaţiale în capul subiectului expus.
Nota A3-3: Pentru câmpurile sinusoidale, ELV sunt valorile de vârf, pe o perioadă dată, care sunt egale cu valorile medii pătratice (RMS) înmulţite cu V2. În cazul câmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfăşurată în conformitate cu articolul 4 se bazează pe metoda vârfului ponderat (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidurile practice menţionate la articolul 14, dar pot fi aplicate şi alte procedee verificate şi validate ştiinţific de evaluare a expunerii, cu condiţia ca acestea să ducă la rezultate comparabile şi aproximativ echivalente.
B.NIVELURILE DE DECLANŞARE A ACŢIUNII (AL)
Următoarele mărimi fizice şi valori se utilizează pentru indicarea nivelurilor de declanşare a acţiunii (AL), a căror magnitudine se stabileşte pentru a asigura, printr-o evaluare simplificată, respectarea ELV pertinente sau pentru care trebuie luate una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la articolul 5:
- AL(E) joase şi AL(E) înalte pentru o intensitate a câmpului electric E a câmpurilor electrice variabile în timp, astfel cum se specifică în tabelul B1;
- AL(B) joase şi AL(B) înalte pentru o inducţie magnetică B a câmpurilor magnetice variabile în timp, astfel cum se specifică în tabelul B2;
- AL(IC) pentru curentul de contact, astfel cum se specifică în tabelul B3;
- AL(B0) pentru inducţia magnetică a câmpurilor magnetice statice, astfel cum se specifică în tabelul B4.
AL corespund valorilor câmpurilor electric şi magnetic, calculate sau măsurate la locul de muncă în absenţa lucrătorului.
Nivelurile de declanşare a acţiunii (AL) pentru expunerea la câmpuri electrice
AL joase (tabelul B1) pentru câmpul electric extern se bazează pe limitarea câmpului electric intern sub ELV (tablele A2 şi A 3) şi pe limitarea producerii de scântei în mediul de lucru.
La un nivel inferior AL înalte, câmpul electric intern nu depăşeşte ELV (tabelele A2 şi A3) şi producerile supărătoare de scântei sunt împiedicate, cu condiţia luării măsurilor de protecţie prevăzute la articolul 5 alineatul (6).
Tabelul B1 - AL pentru expunerea la câmpuri electrice cu frecvenţe cuprinse între 1 Hz-10 MHz
Gama de frecvenţe | Intensitatea câmpului electric AL(E) joase [Vm-1] (RMS) | Intensitatea câmpului electric AL(E) înalte [Vm-1] (RMS) |
1 < = f < 25 Hz | 2,0 x 104 | 2,0 x 104 |
25 < = f < 50 Hz | 5,0 x 105/f | 2,0 x 104 |
50 Hz < = f < 1,64 kHz | 5,0 x 105/f | 1,0 x 106/f |
1,64 < = f < 3 kHz | 5,0 x 105/f | 6,1 x 102 |
3 kHz < = f < = 10 MHz | 1,7 x 102 | 6,1 x 102 |
Nota B1-1: f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz).
Nota B1-2: Pentru câmpurile sinusoidale, AL(E) joase şi AL(E) înalte sunt valorile rădăcinii medii pătrate (RMS) a intensităţii câmpului electric, care sunt egale cu valorile de vârf împărţite la V2. În cazul câmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfăşurată în conformitate cu articolul 4 se bazează pe metoda vârfului ponderat (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidurile practice menţionate la articolul 14, dar pot fi aplicate şi alte procedee verificate şi validate ştiinţific de evaluare a expunerii, cu condiţia ca acestea să ducă la rezultate comparabile şi aproximativ echivalente.
Nota B1-3: AL reprezintă valorile maxime calculate sau măsurate la nivelul poziţiei corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii şi la respectarea automată a ELV în toate condiţiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării ELV, desfăşurată în conformitate cu articolul 4, în condiţii specifice neuniforme, ghidurile practice menţionate la articolul 14 vor prevedea criterii de calculare a mediei spaţiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la câţiva centimetri de corp, câmpul electric indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.
Nivelurile de declanşare a acţiunii (AL) pentru expunerea la câmpuri magnetice
AL joase (tabelul B2) sunt derivate, pentru frecvenţele mai mici de 400 Hz, din ELV pentru efecte senzoriale (tabelul A3) şi, pentru frecvenţele mai mari de 400 Hz, din ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru câmpul electric intern (tabelul A2).
AL înalte (tabelul B2) sunt derivate din ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru câmpul electric intern legate de stimularea electrică a ţesuturilor nervoase periferice şi autonome de la nivelul capului şi al trunchiului (tabelul A2). Respectarea AL înalte asigură faptul că nu sunt depăşite ELV pentru efecte asupra sănătăţii, dar este posibilă apariţia efectelor legate de fosfene retiniene şi de schimbări minore tranzitorii ale anumitor funcţii cerebrale, dacă expunerea capului depăşeşte AL joase pentru expuneri de până la 400 Hz. În acest caz, se aplică articolul 5 alineatul (6).
AL pentru expunerea membrelor sunt derivate din ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru câmpul electric intern legate de stimularea electrică a ţesuturilor de la nivelul membrelor, luându-se în considerare faptul că, la nivelul membrelor, câmpul magnetic este cuplat mai slab decât la nivelul întregului corp.
Tabelul B2 - AL pentru expunerea la câmpuri magnetice cu frecvenţe cuprinse între 1 Hz-10 MHz
Gama de frecvenţe | Inducţia magnetică AL(B) joase [µT] (RMS) | Inducţia magnetică AL(B) înalte [µT] (RMS) | Inducţia magnetică AL pentru expunerea membrelor la un câmp magnetic localizat [µT] (RMS) |
1 < = f < 8 Hz | 2,0 x 105/f2 | 3,0 x 105/f | 9,0 x 105/f |
8 < = f < 25 Hz | 2,5 x 104/f | 3,0 x 105/f | 9,0 x 105/f |
25 < = f < 300 Hz | 1,0 x 103 | 3,0 x 105/f | 9,0 x 105/f |
300 Hz < = f < 3 kHz | 3,0 x 105/f | 3,0 x 105/f | 9,0 x 105/f |
3 kHz < = f < = 10 MHz | 1,0 x 102 | 1,0 x 102 | 3,0 x 102 |
Nota B2-1: f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz).
Nota B2-2: Pentru câmpurile sinusoidale, AL joase şi AL înalte sunt valorile medii pătratice (RMS), care sunt egale cu valorile de vârf împărţite la 2. În cazul câmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfăşurată în conformitate cu articolul 4 se bazează pe metoda vârfului ponderat (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidurile practice menţionate la articolul 14, dar pot fi aplicate şi alte procedee verificate şi validate ştiinţific de evaluare a expunerii, cu condiţia ca acestea să ducă la rezultate comparabile şi aproximativ echivalente.
Nota B2-3: AL pentru expunerea la câmpuri magnetice reprezintă valorile maxime la nivelul poziţiei corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii şi la respectarea automată a ELV în toate condiţiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării ELV, desfăşurată în conformitate cu articolul 4 în condiţii specifice neuniforme, ghidurile practice menţionate la articolul 14 vor prevedea criterii de calculare a mediei spaţiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la câţiva centimetri de corp, câmpul electric indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.
Tabelul B3 - AL pentru curentul de contact IC
Frecvenţă | AL(IC) curent de contact staţionar [mA] (RMS) |
Până la 2,5 kHz | 1,0 |
2,5 < = f < 100 kHz | 0,4 f |
100 kHz < = f < = 10 000 kHz | 40 |
Nota B3-1: f este frecvenţa exprimată în kilohertzi (kHz).
Nivelurile de declanşare a acţiunii (AL) pentru inducţia magnetică a câmpurilor magnetice statice
Tabelul B4 - AL pentru inducţia magnetică a câmpurilor magnetice statice
Pericole | AL(B0) |
Interferenţa cu dispozitive implantate active, de exemplu stimulatoare cardiace | 0,5 mT |
Riscul de atracţie şi proiectare în câmpul magnetic marginal (fringe field) al surselor de câmp intens (> 100 mT) | 3 mT |
ANEXA III:EFECTELE TERMICE - VALORI LIMITĂ DE EXPUNERE ŞI NIVELURI DE DECLANŞARE A ACŢIUNII ÎN GAMA DE FRECVENŢE 100 kHz-300 GHz
A.VALORI LIMITĂ DE EXPUNERE (ELV)
ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru frecvenţe cuprinse între 100 kHz-6 GHz (tabelul A1) sunt limite pentru energia şi puterea absorbite pe unitate de masă de ţesut corporal generate de expunerea la câmpuri electrice şi magnetice.
ELV pentru efecte senzoriale pentru frecvenţe cuprinse între 0,3 GHz-6 GHz (tabelul A2) sunt limite pentru energia absorbită într-o masă redusă de ţesut de la nivelul capului în urma expunerii la câmpuri electromagnetice.
ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru frecvenţe de peste 6 GHz (tabelul A3) sunt limite pentru densitatea de putere a unei unde electromagnetice incidente pe suprafaţa corpului.
Tabelul A1 - ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru expunerea la câmpuri electromagnetice cuprinse între 100 kHz-GHz
ELV pentru efecte asupra sănătăţii | Media valorilor SAR stabilită pentru orice perioadă de şase minute |
ELV legată de stresul termic la nivelul întregului corp ca medie a SAR în corp | 0,4 Wkg-1 |
ELV legată de stresul termic localizat la nivelul capului şi trunchiului ca SAR localizată în corp | 10 Wkg-1 |
ELV legată de stresul termic localizat la nivelul membrelor exprimat ca SAR localizată în membre | 20 Wkg-1 |
Nota A1-1: Orice 10 g de ţesut contiguu reprezintă o masă pe care se poate calcula o medie a SAR. SAR maxim astfel obţinut trebuie să fie valoarea utilizată pentru estimarea expunerii. Cele 10 g de ţesut trebuie să fie o masă de ţesut contiguu cu proprietăţi electrice aproape omogene. Specificându-se că trebuie să fie vorba de o masă de ţesut contiguu, se recunoaşte că acest concept poate fi utilizat în dozimetria computaţională, dar că poate prezenta dificultăţi în cazul măsurătorilor fizice directe. Se poate utiliza o geometrie simplă, cum ar fi o masă tisulară de formă cubică sau sferică.
ELV pentru efecte senzoriale de la 0,3 GHz la 6 GHz
Această ELV pentru efecte senzoriale (tabelul A2) este legată de evitarea efectelor auditive cauzate de expunerile capului la radiaţia pulsată de microunde.
Tabelul A2 - ELV pentru efecte senzoriale pentru expunerea la câmpuri electromagnetice cuprinse între 0,3 GHz-6 GHz
Gama de frecvenţe | Absorbţie de energie specifică localizată (SA) |
0,3 < = f < = 6 GHz | 10 mJkg-1 |
Nota A2-1: Masa luată în calcul pentru evaluarea SA medie este de 10 g ţesut.
Tabelul A3 - ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru expunerea la câmpuri electromagnetice cuprinse între 6 GHz- 300 GHz
Gama de frecvenţe | ELV pentru efecte asupra sănătăţii legate de densitatea de putere |
6 GHz < = f < = 300 GHz | 50 Wm-2 |
Nota A3-1: Densitatea de putere este calculată ca medie pentru orice suprafaţă de 20 cm2 de zonă expusă. Valoarea medie a densităţilor spaţiale maxime de putere pentru 1 cm2 nu ar trebui să depăşească de 20 de ori valoarea de 50 Wm-2. Densităţile de putere cuprinse între 6 şi 10 GHz trebuie calculate ca medie pentru orice perioadă de şase minute. Peste 10 GHz, densitatea de putere se calculează ca medie pentru orice perioadă de 68/f1,05 minute (unde f este frecvenţa exprimată în GHz) pentru a compensa scăderea progresivă a profunzimii penetrării odată cu creşterea frecvenţei.
B.NIVELURILE DE DECLANŞARE A ACŢIUNII (AL)
Următoarele mărimi fizice şi valori se utilizează pentru indicarea nivelurilor de declanşare a acţiunii (AL), a căror magnitudine se stabileşte pentru a asigura, printr-o evaluare simplificată, respectarea ELV pertinente sau pentru care trebuie luate una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la articolul 5.
- AL(E) pentru o intensitate a câmpului electric E a câmpului electric variabil în timp, astfel cum se specifică în tabelul B1;
- AL(B) pentru inducţia magnetică B a câmpului magnetic variabil în timp, astfel cum se specifică în tabelul B1;
- AL(S) pentru densitatea de putere a undelor electromagnetice, astfel cum se specifică în tabelul B1;
- AL(IC) pentru curentul de contact, astfel cum se specifică în tabelul B2;
- AL(IL) pentru curentul în membre, astfel cum se specifică în tabelul B2.
AL corespund valorilor de câmp calculate sau măsurate la locul de muncă în absenţa lucrătorului, ca valoare maximă pentru poziţia corpului sau pentru partea specificată a corpului.
Nivelurile de declanşare a acţiunii (AL) pentru expunerea la câmpuri electrice şi magnetice
AL(E) şi AL(B) sunt derivate din SAR sau din ELV densităţii de putere (tabelele A1 şi A3) pe baza pragurilor legate de efectele termice interne cauzate de expunerea la un câmp electric şi magnetic (extern).
Tabelul B1 - AL pentru expunerea la câmpuri electrice şi magnetice cu frecvenţe cuprinse între 100 kHz-300 GHz
Gama de frecvenţe | Intensitatea câmpului electric AL(E) [Vm-1] (RMS) | Inducţia magnetică AL(B) [µT] (RMS) | Densitatea de putere AL(S) [Wm-2] |
100 kHz < = f < 1 MHz | 6,1 x 102 | 2,0 x 106/f | - |
1 < = f < 10 MHz | 6,1 x 108/f | 2,0 x 106/f | - |
10 < = f < 400 MHz | 61 | 0,2 | - |
400 MHz < = f < 2 GHz | 3 x 10-3 f | 1,0 x 10-5 f | - |
2 < = f < 6 GHz | 1,4 x 102 | 4,5 x 10-1 | - |
6 < = f < = 300 GHz | 1,4 x 102 | 4,5 x 10-1 | 50 |
Nota B1-1: f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz).
Nota B1-2: [AL(E)]2 şi [AL(B)]2 trebuie calculate ca medie pentru o perioadă de şase minute. Pentru impulsuri RF, valoarea medie a vârfului de densitate de putere pe durata impulsului este de cel mult 1 000 de ori mai mare decât valoarea respectivă AL(S). Pentru câmpurile cu frecvenţe multiple, analiza se bazează pe însumare, după cum se explică în ghidurile practice menţionate la articolul 14.
Nota B1-3: AL(E) şi AL(B) reprezintă valorile maxime calculate sau măsurate la nivelul poziţiei corpului lucrătorului.
Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii şi la respectarea automată a ELV în toate condiţiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării ELV, desfăşurată în conformitate cu articolul 4 în condiţii specifice neuniforme, ghidurile practice menţionate la articolul 14 vor prevedea criterii de calculare a mediei spaţiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la câţiva centimetri de corp, respectarea ELV se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.
Nota B1-4: Densitatea de putere este calculată ca medie pentru orice suprafaţă de 20 cm2 de zonă expusă. Valoarea medie a densităţilor spaţiale maxime de putere pentru 1 cm2 nu ar trebui să depăşească de 20 de ori valoarea de 50 Wm-2. Densităţile de putere cuprinse între 6 şi 10 GHz trebuie calculate ca medie pentru orice perioadă de şase minute. Peste 10 GHz, densitatea de putere este calculată ca medie pentru orice perioadă de 68/f1,05 minute (unde f este frecvenţa exprimată în GHz) pentru a compensa scăderea progresivă a profunzimii penetrării odată cu creşterea frecvenţei.
Tabelul B2 - AL pentru curenţi de contact staţionari şi curenţi induşi în membre
Gama de frecvenţe | Curent de contact staţionar AL(IC), [mA] (RMS) | Curenţi induşi în membre în orice membre Al(Il), [mA] (RMS) |
100 kHz < = f < 10 MHz | 40 | - |
10 MHz < = f < = 110 MHz | 40 | 100 |
Nota B2-1: [AL(IJ]2 trebuie calculată ca medie pentru o perioadă de şase minute.
ANEXA IV:Tabel de corespondenţă
Directiva 2004/40/CE | Prezenta directivă |
Articolul 1 alineatul (1) | Articolul 1 alineatul (1) |
Articolul 1 alineatul (2) | Articolul 1 alineatele (2) şi (3) |
Articolul 1 alineatul (3) | Articolul 1 alineatul (4) |
Articolul 1 alineatul (4) | Articolul 1 alineatul (5) |
Articolul 1 alineatul (5) | Articolul 1 alineatul (6) |
Articolul 2 litera (a) | Articolul 2 litera (a) |
- | Articolul 2 litera (b) |
- | Articolul 2 litera (c) |
Articolul 2 litera (b) | Articolul 2 literele (d), (e) şi (f) |
Articolul 2 litera (c) | Articolul 2 litera (g) |
Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 3 alineatul (1) |
Articolul 3 alineatul (2) | Articolul 3 alineatul (1) |
- | Articolul 3 alineatul (2) |
Articolul 3 alineatul (3) | Articolul 3 alineatele (2) şi (3) |
- | Articolul 3 alineatul (4) |
Articolul 4 alineatul (1) | Articolul 4 alineatul (1) |
Articolul 4 alineatul (2) | Articolul 4 alineatele (2) şi (3) |
Articolul 4 alineatul (3) | Articolul 4 alineatul (3) |
Articolul 4 alineatul (4) | Articolul 4 alineatul (4) |
Articolul 4 alineatul (5) litera (a) | Articolul 4 alineatul (5) litera (b) |
Articolul 4 alineatul (5) litera (b) | Articolul 4 alineatul (5) litera (a) |
- | Articolul 4 alineatul (5) litera (c) |
Articolul 4 alineatul (5) litera (c) | Articolul 4 alineatul (5) litera (d) |
Articolul 4 alineatul (5) litera (d) | Articolul 4 alineatul (5) litera (e) |
Articolul 4 alineatul (5) litera (d) punctul (i) | - |
Articolul 4 alineatul (5) litera (d) punctul (ii) | - |
Articolul 4 alineatul (5) litera (da) punctul (iii) | - |
Articolul 4 alineatul (5) litera (d) punctul (iv) | - |
Articolul 4 alineatul (5) litera (e) | Articolul 4 alineatul (5) litera (f) |
Articolul 4 alineatul (5) litera (f) | Articolul 4 alineatul (5) litera (g) |
- | Articolul 4 alineatul (5) litera (h) |
- | Articolul 4 alineatul (5) litera (i) |
Articolul 4 alineatul (5) litera (g) | Articolul 4 alineatul (5) litera (j) |
Articolul 4 alineatul (5) litera (h) | Articolul 4 alineatul (5) litera (k) |
- | Articolul 4 alineatul (6) |
Articolul 4 alineatul (6) | Articolul 4 alineatul (7) |
Articolul 5 alineatul (1) | Articolul 5 alineatul (1) |
Articolul 5 alineatul (2) teza introductivă | Articolul 5 alineatul (2) teza introductivă |
Articolul 5 alineatul (2) literele (a)-(c) | Articolul 5 alineatul (2) literele (a)-(c) |
- | Articolul 5 alineatul (2)(d) |
- | Articolul 5 alineatul (2)(e) |
Articolul 5 alineatul (2) literele (d)-(g) | Articolul 5 alineatul (2) literele (f)-(i) |
- | Articolul 5 alineatul (4) |
Articolul 5 alineatul (3) | Articolul 5 alineatul (5) |
- | Articolul 5 alineatul (6) |
- | Articolul 5 alineatul (7) |
Articolul 5 alineatul (4) | Articolul 5 alineatul (8) |
- | Articolul 5 alineatul (9) |
Articolul 5 alineatul (5) | Articolul 5 alineatul (3) |
Articolul 6 teza introductivă | Articolul 6 teza introductivă |
Articolul 6 litera (a) | Articolul 6 litera (a) |
Articolul 6 litera (b) | Articolul 6 litera (b) |
- | Articolul 6 litera (c) |
Articolul 6 litera (c) | Articolul 6 litera (d) |
Articolul 6 litera (d) | Articolul 6 litera (e) |
- | Articolul 6 litera (f) |
Articolul 6 litera (e) | Articolul 6 litera (g) |
Articolul 6 litera (f) | Articolul 6 litera (h) |
- | Articolul 6 litera (i) |
Articolul 7 | Articolul 7 |
Articolul 8 alineatul (1) | Articolul 8 alineatul (1) |
Articolul 8 alineatul (2) | - |
Articolul 8 alineatul (3) | Articolul 8 alineatul (2) |
Articolul 9 | Articolul 9 |
- | Articolul 10 |
Articolul 10 alineatul (1) | Articolul 11 alineatul (1) litera (c) |
Articolul 10 alineatul (2) litera (a) | Articolul 11 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 10 alineatul (2) litera (b) | Articolul 11 alineatul (1) litera (b) |
Articolul 11 | - |
- | Articolul 12 |
- | Articolul 13 |
- | Articolul 14 |
- | Articolul 15 |
Articolul 13 alineatul (1) | Articolul 16 alineatul (1) |
Articolul 13 alineatul (2) | Articolul 16 alineatul (2) |
- | Articolul 17 |
Articolul 14 | Articolul 18 |
Articolul 15 | Articolul 19 |
Anexa | Anexele I, II şi III |
- | Anexa IV |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 179L din data de 29 iunie 2013