Capitolul ii - OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR - Directiva 2013/35/UE/26-iun-2013 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] şi de abrogare a Directivei 2004/40/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 179L
În vigoare Versiune de la: 29 Iunie 2013
CAPITOLUL II:OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR
Art. 4: Evaluarea riscurilor şi determinarea expunerii
(1)În îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (3) şi la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul evaluează toate riscurile pentru lucrători generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă şi, dacă este necesar, măsoară sau calculează nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii.
Fără a aduce atingere articolului 10 din Directiva 89/391/CEE şi articolului 6 din prezenta directivă, respectiva evaluare poate fi făcută publică la cerere, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţia naţională relevantă. În special, în cazul prelucrării datelor cu caracter personal ale lucrătorilor în cadrul evaluării menţionate, orice publicare a acestor date trebuie să se facă în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (1) şi cu legislaţia naţională a statelor membre prin care este pusă în aplicare respectiva directivă. Cu excepţia cazului în care un interes public superior justifică publicarea evaluării în cauză, autorităţile publice care deţin o copie a evaluării pot refuza o cerere de acces la aceasta sau o cerere de a o pune la dispoziţia publicului, în cazul în care o astfel de divulgare ar submina protecţia intereselor comerciale ale angajatorului, inclusiv a celor aferente drepturilor de proprietate intelectuală. Angajatorii pot refuza să divulge sau să facă publică evaluarea în cauză în aceleaşi condiţii, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţia naţională relevantă.
(1)JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(2)În scopul evaluării prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, angajatorul identifică şi evaluează câmpurile electromagnetice de la locul de muncă, ţinând seama de ghidurile practice menţionate la articolul 14 şi de alte standarde sau orientări relevante furnizate de statul membru în cauză, inclusiv de bazele de date referitoare la expunere. Fără a aduce atingere obligaţiilor care revin angajatorului în temeiul prezentului articol, angajatorul este, de asemenea, îndreptăţit, după caz, să ţină seama de nivelurile de emisie şi de alte date corespunzătoare în materie de securitate furnizate referitor la echipament de către fabricant sau de către distribuitor, în conformitate cu dreptul Uniunii relevant, inclusiv de evaluarea riscului, dacă se aplică la condiţiile de expunere de la locul de muncă sau de la locul unde se află instalaţia.
(3)În cazul în care respectarea ELV nu se poate determina în mod fiabil pe baza unor informaţii uşor accesibile, evaluarea expunerii este efectuată pe baza măsurătorilor sau a calculelor. În acest caz, evaluarea ţine seama de incertitudinile legate de măsurători sau calcule, cum ar fi erorile numerice, modelizarea sursei, modelarea geometrică şi proprietăţile electrice ale ţesuturilor şi materialelor, stabilite în conformitate cu buna practică relevantă.
(4)Evaluarea, măsurarea şi calculele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol se planifică şi se efectuează de către serviciile sau persoanele competente la intervale corespunzătoare, luând în considerare orientările în temeiul prezentei directive şi, în special, articolele 7 şi 11 din Directiva 89/391/CEE privind persoanele sau serviciile competente necesare, precum şi consultarea şi participarea lucrătorilor. Datele obţinute din evaluarea, măsurarea sau calcularea nivelului de expunere se păstrează într-o formă corespunzătoare care garantează trasabilitatea şi care permite consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională.
(5)La evaluarea riscului în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul acordă o atenţie deosebită următoarelor elemente:
a)ELV pentru efecte asupra sănătăţii, ELV pentru efecte senzoriale şi AL menţionate la articolul 3 şi în anexele II şi III la prezenta directivă;
b)frecvenţei, nivelului, duratei şi tipului de expunere, inclusiv distribuţiei în corpul lucrătorilor şi în spaţiul de lucru;
c)oricăror efecte biofizice directe;
d)oricăror efecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşi unor riscuri deosebite, în special lucrătorii care poartă un dispozitiv medical activ sau pasiv implantabil, cum ar fi stimulatoarele cardiace, lucrătorii care poartă dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, şi lucrătorii în stare de graviditate;
e)oricăror efecte indirecte;
f)existenţei echipamentelor de înlocuire destinate să reducă nivelurile de expunere la câmpurile electromagnetice;
g)informaţiilor corespunzătoare obţinute în urma supravegherii stării de sănătate menţionate la articolul 8;
h)informaţiilor furnizate de fabricantul echipamentelor;
i)altor informaţii relevante în materie de sănătate şi securitate;
j)surselor multiple de expunere;
k)expunerii simultane la câmpuri cu frecvenţe multiple.
(6)În locurile de muncă deschise publicului nu este necesar să se realizeze o evaluare a expunerii, dacă s-a realizat deja o evaluare în conformitate cu prevederile privind limitarea expunerii populaţiei la câmpuri electromagnetice, dacă restricţiile specificate în prevederile respective sunt respectate pentru lucrători şi dacă riscurile la adresa sănătăţii şi securităţii sunt excluse. Atunci când echipamentele pentru uz public sunt utilizate conform destinaţiei prevăzute şi respectă dreptul Uniunii privind produsele, care stabileşte niveluri de securitate mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă, şi nu se utilizează alte echipamente, se consideră că aceste condiţii sunt îndeplinite.
(7)Angajatorul trebuie să dispună de o evaluare a riscurilor în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/391/CEE şi să identifice măsurile care trebuie luate în conformitate cu articolul 5 din prezenta directivă. Evaluarea riscurilor poate include motivele pentru care angajatorul consideră că natura şi amploarea riscurilor legate de câmpurile electromagnetice nu justifică o evaluare suplimentară mai detaliată a riscurilor. Evaluarea riscurilor se actualizează periodic, în special atunci când s-au produs modificări semnificative în urma cărora ar putea deveni caducă sau când rezultatele supravegherii stării de sănătate menţionată la articolul 8 dovedesc necesitatea acesteia.
Art. 5: Dispoziţii pentru evitarea sau reducerea expunerii la riscuri
(1)Luând în considerare progresul tehnic şi disponibilitatea măsurilor de control al producţiei de câmpuri electromagnetice la sursă, angajatorul ia măsurile necesare pentru a se asigura că riscurile generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă sunt eliminate sau reduse la minimum.
Reducerea riscurilor legate de expunerea la câmpuri electromagnetice are la bază principiile generale de prevenire prevăzute în articolul 6 alineatul (2) din Directiva 89/391/CEE.
(2)Pe baza evaluării riscurilor menţionată la articolul 4, odată ce sunt depăşite AL relevante prevăzute la articolul 3 şi în anexele II şi III şi cu excepţia cazurilor în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 4 alineatele (1), (2) şi (3) demonstrează că ELV relevante nu sunt depăşite şi că se pot exclude riscurile de securitate, angajatorul elaborează şi pune în aplicare un plan de acţiune care cuprinde măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita expuneri care depăşesc ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi ELV pentru efecte senzoriale, ţinând seama, în special, de următoarele:
a)alte metode de lucru care presupun o expunere mai scăzută la câmpuri electromagnetice;
b)alegerea unor echipamente de lucru care să emită câmpuri electromagnetice mai scăzute, în funcţie de activitatea care trebuie desfăşurată;
c)măsuri tehnice de reducere a emisiei de câmpuri electromagnetice, inclusiv, atunci când este necesar, utilizarea unor mecanisme de închidere, de blindare sau a unor mecanisme similare de protecţie a sănătăţii;
d)măsuri corespunzătoare de delimitare şi de acces (de exemplu, semnale, etichete, marcaje pe sol, bariere) în vederea limitării sau controlării accesului;
e)în cazul expunerii la câmpuri electrice, măsuri şi proceduri de gestionare a descărcărilor cu scânteie şi a curenţilor de contact prin mijloace tehnice şi prin formarea lucrătorilor;
f)programe corespunzătoare de întreţinere a echipamentelor de lucru, a locului de muncă şi a sistemelor de la locul de muncă;
g)proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă;
h)limitarea duratei şi intensităţii expunerii; precum şi
i)disponibilitatea echipamentelor corespunzătoare de protecţie individuală.
(3)Pe baza evaluării riscurilor menţionate la articolul 4, angajatorul elaborează şi pune în aplicare un plan de acţiune care cuprinde măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita riscurile pentru lucrătorii expuşi unor riscuri deosebite şi toate riscurile datorate efectelor indirecte menţionate la articolul 4.
(4)În plus faţă de furnizarea informaţiilor prevăzute la articolul 6 din prezenta directivă, angajatorul, în temeiul articolului 15 din Directiva 89/391/CEE, adaptează măsurile menţionate la prezentul articol în funcţie de cerinţele lucrătorilor expuşi unor riscuri deosebite şi, după caz, de evaluările riscurilor individuale, în special pentru lucrătorii care au declarat că poartă dispozitive medicale active sau pasive implantabile, cum ar fi stimulatoarele cardiace, că utilizează dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, sau pentru lucrătorii în stare de graviditate care au informat angajatorul cu privire la acest lucru.
(5)Pe baza evaluării riscurilor menţionată la articolul 4, locurile de muncă în care lucrătorii sunt susceptibili de a fi expuşi la niveluri de câmpuri electromagnetice care depăşesc AL se semnalizează corespunzător, în conformitate cu anexele II şi III şi cu Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (1). Zonele respective se identifică, iar accesul la acestea se limitează în mod corespunzător. În cazul în care accesul la aceste zone este limitat în mod corespunzător din alte motive şi lucrătorii sunt informaţi cu privire la riscurile generate de câmpurile electromagnetice, nu sunt necesare semnalizarea şi restrângerea accesului specifice câmpurilor electromagnetice.
(1)JO L 245, 26.8.1992, p. 23.
(6)Atunci când se aplică articolul 3 alineatul (3) litera (a), se adoptă măsuri de protecţie specifice, cum ar fi formarea lucrătorilor în conformitate cu articolul 6 şi utilizarea mijloacelor tehnice şi a protecţiei personalului, ca, de exemplu, legarea la pământ a obiectelor de lucru, legături de echipotenţializare între lucrători şi obiectele de lucru (echipotenţializare) şi, după caz şi în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/656/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă [a treia directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (2), utilizarea pantofilor izolanţi, a mănuşilor şi a îmbrăcămintei de protecţie.
(2)JO L 393, 30.12.1989, p. 18.
(7)Atunci când se aplică articolul 3 alineatul (4) litera (a), se adoptă măsuri de protecţie specifice, cum ar fi controlul mişcărilor.
(8)Lucrătorii nu trebuie expuşi la niveluri de expunere care depăşesc ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi ELV pentru efecte senzoriale decât dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (a) sau (c) sau la articolul 3 alineatul (3) sau (4). Dacă, în pofida măsurilor luate de angajator, ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi ELV pentru efecte senzoriale sunt depăşite, angajatorul ia măsuri imediate pentru a reduce expunerea sub aceste ELV. Angajatorul stabileşte şi consemnează cauzele depăşirii ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi a ELV pentru efecte senzoriale şi adaptează în consecinţă măsurile de protecţie şi de prevenire în scopul de a evita o nouă depăşire. Măsurile de protecţie şi de prevenire adaptate se păstrează într-o formă corespunzătoare care garantează trasabilitatea şi care să permită consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională.
(9)Atunci când se aplică articolul 3 alineatele (3) şi (4) şi în cazul în care lucrătorul raportează apariţia simptomelor tranzitorii, angajatorul actualizează, după caz, evaluarea riscurilor şi măsurile de prevenire. Simptomele tranzitorii pot include:
a)percepţii senzoriale şi efecte asupra funcţionării sistemului nervos central la nivelul capului generate de câmpuri magnetice variabile în timp; precum şi
b)efecte ale câmpului magnetic static, precum vertij şi greaţă.
Art. 6: Informarea şi formarea lucrătorilor
Fără a se aduce atingere dispoziţiilor articolelor 10 şi 12 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul se asigură că lucrătorii susceptibili de a fi expuşi riscurilor generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă şi/sau reprezentanţii acestora beneficiază de toate informaţiile şi formarea necesare privind rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la articolul 4 din prezenta directivă cu privire, în special, la următoarele:
(a)măsurile luate în aplicarea prezentei directive;
(b)valorile şi conceptele privind ELV şi AL, riscurile posibile asociate şi măsurile preventive luate;
(c)posibilele efecte indirecte ale expunerii;
(d)rezultatele evaluării, măsurării şi/sau calculelor privind nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice, efectuate în conformitate cu articolul 4 din prezenta directivă;
(e)modul de depistare şi de semnalare a efectelor nocive ale expunerii asupra sănătăţii;
(f)posibilitatea existenţei unor simptome şi senzaţii tranzitorii legate de efecte asupra sistemului nervos central sau periferic;
(g)condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea stării de sănătate;
(h)practicile profesionale sigure care reduc la minimum riscurile generate de expunere;
(i)lucrătorii expuşi unor riscuri deosebite, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) litera (d) şi articolul 5 alineatele (3) şi (4) din prezenta directivă.
Art. 7: Consultarea şi participarea lucrătorilor
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora se desfăşoară în conformitate cu articolul 11 din Directiva 89/391/CEE.