Art. 2. - Art. 2: Definiţii - Directiva 2013/35/UE/26-iun-2013 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] şi de abrogare a Directivei 2004/40/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 179L
În vigoare Versiune de la: 29 Iunie 2013
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
(a)"câmpuri electromagnetice" înseamnă câmpuri electrice statice, câmpuri magnetice statice, precum şi câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice variabile în timp, cu frecvenţe de până la 300 GHz;
(b)"efecte biofizice directe" înseamnă efecte asupra corpului uman cauzate în mod direct de prezenţa acestuia într-un câmp electromagnetic, inclusiv:
(i)efecte termice, precum încălzirea ţesuturilor prin absorbţia de energie de la câmpurile electromagnetice în ţesuturi;
(ii)efecte nontermice, precum stimularea muşchilor, a nervilor sau a organelor senzoriale. Aceste efecte pot avea consecinţe dăunătoare asupra sănătăţii mentale şi fizice a lucrătorilor expuşi. În plus, stimularea organelor senzoriale poate duce la simptome tranzitorii, precum vertij sau fosfene. Aceste efecte pot crea o perturbare temporară sau pot afecta funcţia cognitivă sau alte funcţii cerebrale sau musculare şi, astfel, pot afecta capacitatea unui lucrător de a-şi desfăşura activitatea în condiţii de securitate (adică riscuri la adresa securităţii); precum şi
(iii)curenţi induşi în membre;
(c)"efecte indirecte" înseamnă efecte cauzate de prezenţa unui obiect într-un câmp electromagnetic, care pot deveni cauză de risc pentru sănătate sau securitate, cum ar fi:
(i)interferenţa cu echipamente şi dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace şi alte dispozitive medicale implantate sau purtate pe corp;
(ii)riscul de proiectare de obiecte feromagnetice în câmpuri magnetice statice;
(iii)iniţierea dispozitivelor electroexplozive (detonatoare);
(iv)incendii şi explozii rezultate din aprinderea materialelor inflamabile din cauza scânteilor produse de câmpurile induse, de curenţii de contact sau de descărcările cu scânteie; precum şi
(v)curenţi de contact;
(d)"valori limită de expunere (ELV)" înseamnă valori stabilite pe baza consideraţiilor biofizice şi biologice, în special pe baza efectelor directe pe termen scurt şi acute dovedite ştiinţific, adică efectele termice şi stimularea electrică a ţesuturilor;
(e)"ELV pentru efecte asupra sănătăţii" înseamnă ELV peste care lucrătorii ar putea fi expuşi unor efecte nocive asupra sănătăţii, precum încălzire termică sau stimulare a ţesuturilor nervoase sau musculare;
(f)"ELV pentru efecte senzoriale" înseamnă ELV peste care lucrătorii ar putea fi expuşi unor percepţii senzoriale perturbate tranzitorii şi unor modificări minore tranzitorii ale funcţiilor cerebrale;
(g)"niveluri de declanşare a acţiunii (AL)" înseamnă niveluri operaţionale stabilite în scopul simplificării procesului de dovedire a respectării ELV relevante sau, după caz, pentru a lua măsurile relevante de protecţie sau de prevenire specificate de prezenta directivă.
Terminologia referitoare la AL utilizată în anexa II este următoarea:
(i)pentru câmpurile electrice, "AL joase" şi "AL înalte" înseamnă niveluri care se referă la măsurile specifice de protecţie sau de prevenire specificate de prezenta directivă; şi
(ii)pentru câmpurile magnetice, "AL joase" înseamnă niveluri care se referă la ELV pentru efectele senzoriale, iar "AL înalte" la ELV pentru efectele asupra sănătăţii.