Directiva 2009/50/CE/25-mai-2009 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor din ţările terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate
Acte UE
Jurnalul Oficial 155L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 18 Iunie 2009
Directiva 2009/50/CE/25-mai-2009 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor din ţările terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate
Dată act: 25-mai-2009
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 63 primul paragraf punctul 3 litera (a) şi punctul 4,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
(1)Avizul din 20 noiembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
după consultarea Comitetului Economic şi Social European (2),
(2)Avizul din 9 iulie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
după consultarea Comitetului Regiunilor (3),
(3)Avizul din 18 iunie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)Pentru stabilirea treptată a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, tratatul prevede adoptarea de măsuri în domeniul azilului, imigraţiei şi protecţiei drepturilor resortisanţilor din ţările terţe.
(2)În conformitate cu dispoziţiile tratatului, Consiliul urmează să adopte măsuri în cadrul politicii privind imigraţia, referitoare la condiţiile de intrare şi de şedere, la normele procedurale de eliberare a vizelor şi permiselor pe termen lung de către statele membre, precum şi măsurile de stabilire a drepturilor şi a condiţiilor în baza cărora resortisanţii din ţări terţe cu şedere legală într-un stat membru pot beneficia de dreptul de şedere în alte state membre.
(3)Consiliul European de la Lisabona din martie 2000 a stabilit pentru Comunitate obiectivul ca aceasta să devină, până în 2010, economia cea mai competitivă şi mai dinamică din lume, bazată pe cunoaştere, capabilă să susţină creşterea economică prin locuri de muncă mai numeroase şi mai bune şi printr-o coeziune socială sporită. Măsurile destinate atragerii şi păstrării lucrătorilor cu înalte calificări din ţările terţe, ca parte a unei abordări bazate pe necesităţile statelor membre, ar trebui considerată în contextul mai larg stabilit de Strategia de la Lisabona şi de Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2007 privind orientările integrate pentru creştere economică şi locuri de muncă.
(4)Programul de la Haga, adoptat de Consiliul European în 4 şi 5 noiembrie 2004, recunoaşte că migraţia legală va avea un rol important în consolidarea la nivel european a economiei bazată pe cunoaştere, în progresul dezvoltării economice, contribuind astfel la implementarea Strategiei de la Lisabona. Consiliul European a făcut apel la Comisie să prezinte un plan în domeniul politicii privind migraţia legală, inclusiv proceduri de admisie, prin care să se poată răspunde cu promptitudine fluctuaţiei de pe piaţa muncii a cererilor de forţă de muncă din imigraţie.
(5)Consiliul European din 14 şi 15 decembrie 2006 a convenit cu privire la o serie de măsuri pentru 2007, printre care elaborarea unor politici bine gestionate în domeniul imigraţiei legale, care să respecte deplin competenţele naţionale, de natură să sprijine statele membre să răspundă cerinţelor actuale şi viitoare privind forţa de muncă.
(6)Pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona este important, de asemenea, să se promoveze mobilitatea în interiorul Uniunii a lucrătorilor cu înaltă calificare care sunt cetăţeni ai Uniunii, în special din statele membre care au aderat în 2004 şi 2007. În cadrul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre trebuie să respecte principiul preferinţei comunitare, astfel cum este exprimat, în special, în dispoziţiile în materie din Tratatele de aderare din 2003 şi 2005.
(7)Prezenta directivă urmăreşte să contribuie la atingerea acestor obiective şi la soluţionarea deficitului de forţă de muncă prin promovarea admisiei şi mobilităţii - în vederea ocupării locurilor de muncă înalt calificate - a resortisanţilor din ţări terţe cu şedere mai mare de trei luni, astfel încât Comunitatea să devină mai atractivă pentru astfel de lucrători din toată lumea şi să fie susţinute atât competitivitatea, cât şi creşterea economică a Comunităţii. Pentru atingerea acestor obiective este necesar să se faciliteze admisia lucrătorilor cu înaltă calificare şi a familiilor acestora prin stabilirea unei proceduri rapide de admisie şi prin garantarea că aceştia beneficiază, într-o serie de domenii, de drepturi economice şi sociale egale cu cele ale resortisanţilor din statul membru care i-a primit. Este de asemenea necesar să se ţină seama de priorităţile, de cerinţele de pe piaţa forţei de muncă şi de capacităţile de primire ale statelor membre. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenţei statelor membre de a menţine sau de a introduce noi permise naţionale de şedere pentru orice scopuri legate de ocuparea forţei de muncă. Resortisanţii din ţările terţe în cauză ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita o Carte Albastră a UE sau un permis naţional de şedere. În plus, prezenta directivă nu aduce atingere posibilităţii unui posesor al Cărţii Albastre a UE de a beneficia de drepturi şi prestaţii suplimentare care pot fi prevăzute de dreptul naţional şi care sunt compatibile cu prezenta directivă.
(8)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a stabili contingentele de admisie a resortisanţilor din ţările terţe care intră pe teritoriul lor în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat. Ar trebui incluşi, de asemenea, resortisanţii din ţări terţe care doresc să rămână pe teritoriul unui stat membru în vederea exercitării unei activităţi economice salariate, aceştia beneficiind de şedere legală în statul membru respectiv în temeiul altor programe, în această categorie fiind şi absolvenţii cei mai recenţi ai unei forme de învăţământ superior sau cercetătorii care au fost admişi în temeiul Directivei 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condiţiile de admisie a resortisanţilor din ţări terţe pentru studii, schimb de elevi, cursuri gratuite de pregătire profesională sau servicii de voluntariat (1), precum şi în temeiul Directivei 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind procedura specifică de admisie a resortisanţilor din ţări terţe pentru activităţi de cercetare ştiinţifică (2) şi care nu beneficiază de acces consolidat la piaţa muncii din statul membru, în baza dreptului comunitar sau a celui naţional. În plus, în ceea ce priveşte contingentele de admisie, statele membre îşi rezervă posibilitatea de a nu acorda permise de şedere pentru ocuparea unui loc de muncă în general sau în cazul anumitor profesii, anumitor sectoare economice sau regiuni.
(1)JO L 375, 23.12.2004, p. 12.
(2)JO L 289, 3.11.2005, p. 15.
(9)În sensul prezentei directive, în vederea evaluării faptului dacă un resortisant dintr-o ţară terţă posedă calificări din învăţământul superior, se poate face trimitere la ISCED ("Clasificarea internaţională standard a educaţiei") 1997, nivelurile 5 a şi 6.
(10)Prezenta directivă ar trebui să prevadă un sistem de intrare flexibil, întemeiat pe cerere, dar şi pe criterii obiective, cum ar fi nivelul salarial minim comparabil cu nivelurile salariale din statele membre, şi pe calificările profesionale. Pentru asigurarea unui nivel minim de armonizare a condiţiilor de admisie în Comunitate este necesar să se stabilească un indice minim de referinţă pentru plafonul salarial. Plafonul salarial defineşte un nivel minim, în timp ce statele membre pot stabili un plafon salarial mai ridicat. Statele membre ar trebui să îşi stabilească plafonul salarial în conformitate cu situaţia şi organizarea pieţelor forţei de muncă naţionale şi cu politicile lor generale în domeniul imigraţiei. Ar trebui stabilite derogări de la sistemul principal în ceea ce priveşte plafonul salarial pentru anumite profesii considerate de statul membru în cauză ca prezentând un deficit deosebit de forţă de muncă disponibilă şi atunci când aceste profesii fac parte din grupele majore 1 şi 2 din clasificarea ISCO ("Clasificarea internaţională standard a ocupaţiilor").
(11)Prezenta directivă urmăreşte doar stabilirea condiţiilor de intrare şi de şedere a resortisanţilor din ţările terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, în cadrul sistemului Cărţii Albastre a UE, inclusiv criteriile de eligibilitate referitoare la plafonul salarial. Acest plafon salarial are scopul unic de a ajuta la definirea, ţinând cont de rezultatele observării statistice publicate de către Comisie (Eurostat) sau de către statele membre în cauză, a domeniului de aplicare a Cărţii Albastre a UE stabilit de către fiecare stat membru pe baza unor norme comune. El nu urmăreşte stabilirea salariilor şi, prin urmare, nu poate deroga nici de la normele sau practicile existente la nivelul statelor membre sau de la acordurile colective şi nu poate fi utilizat în vederea realizării unei armonizări în acest domeniu. Prezenta directivă respectă pe deplin competenţele statelor membre, în special în ceea ce priveşte ocuparea locurilor de muncă, forţa de muncă şi chestiunile sociale.
(12)Atunci când statul membru a decis să admită un resortisant dintr-o ţară terţă care îndeplineşte criteriile relevante, resortisantul din ţara terţă care a solicitat o Carte Albastră a UE ar trebui să primească permisul de şedere specific prevăzut de prezenta directivă, care ar trebui să permită accesul treptat la piaţa forţei de muncă şi la drepturile de mobilitate şi de şedere acordate acestuia şi familiei sale. Termenul-limită pentru examinarea unei solicitări de Carte Albastră a UE nu ar trebui să includă durata necesară recunoaşterii calificărilor profesionale sau durata necesară eliberării unei vize, după caz. Prezenta directivă nu aduce atingere procedurilor naţionale privind recunoaşterea diplomelor. Desemnarea autorităţilor competente în temeiul prezentei directive nu aduce atingere rolului şi responsabilităţilor altor autorităţi naţionale şi, acolo unde este aplicabil, partenerilor sociali, în ceea ce priveşte examinarea solicitării şi luarea unei decizii cu privire la aceasta.
(13)Formatul Cărţii Albastre a UE ar trebui să fie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de şedere pentru resortisanţii ţărilor terţe (3), care să permită statelor membre să verifice datele, în special în ceea ce priveşte condiţiile pe baza cărora persoana respectivă are permisiunea de a munci.
(3)JO L 157, 15.6.2002, p. 1.
(14)Resortisanţilor din ţările terţe care deţin un document de călătorie valabil şi o Carte Albastră a UE emisă de un stat membru care aplică în totalitate acquis-ul Schengen ar trebui să li se permită intrarea şi circulaţia fără restricţii pe teritoriul altor state membre care aplică în totalitate acquis-ul Schengen, pentru o perioadă maximă de trei luni, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (1) şi articolul 21 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republica Federală Germania şi Republica Franceză privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune.
(1)JO L 105, 13.4.2006, p. 1.
(15)Mobilitatea ocupaţională şi geografică a lucrătorilor cu înaltă calificare din ţările terţe ar trebui recunoscută drept mecanism primordial pentru o piaţă a forţei de muncă mai eficientă, pentru prevenirea deficitului de lucrători cu înaltă calificare şi pentru compensarea dezechilibrelor regionale. Pentru respectarea principiului preferinţei comunitare şi pentru evitarea eventualelor abuzuri ale sistemului, mobilitatea ocupaţională a lucrătorului cu înaltă calificare dintr-o ţară terţă ar trebui limitată în primii doi ani de angajare legală într-un stat membru.
(16)Prezenta directivă respectă pe deplin egalitatea de tratament între resortisanţii statelor membre şi posesorii Cărţii Albastre a UE în ceea ce priveşte remuneraţia, atunci când aceştia se află în situaţii comparabile.
(17)Egalitatea de tratament a posesorilor Cărţii Albastre a UE nu acoperă măsurile din domeniul formării profesionale care sunt reglementate în cadrul unor sisteme de asistenţă socială.
(18)Posesorii unei Cărţi Albastre a UE ar trebui să beneficieze de egalitatea de tratament în ceea ce priveşte securitatea socială. Ramurile securităţii sociale sunt definite în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii (2). Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispoziţiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanţii unor ţări terţe care nu fac obiectul dispoziţiilor respective exclusiv pe motive de cetăţenie (3) extinde dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 la resortisanţii din ţări terţe cu şedere legală în Comunitate care circulă peste frontiere. Dispoziţiile din această directivă privind egalitatea de tratament din punct de vedere al securităţii sociale se aplică direct, de asemenea, persoanelor care intră pe teritoriul unui stat membru direct dintr-o ţară terţă, cu condiţia ca persoana în cauză să aibă dreptul de şedere ca posesor al unei Cărţi Albastre a UE, inclusiv pe durata unui şomaj temporar, şi să îndeplinească condiţiile de eligibilitate prevăzute de dreptul naţional pentru prestaţiile de securitate socială în cauză.
(2)JO L 149, 5.7.1971, p. 2.
(3)JO L 124, 20.5.2003, p. 1.
Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să acorde posesorilor Cărţii Albastre a UE mai multe drepturi decât cele deja prevăzute de dreptul comunitar în domeniul securităţii sociale pentru resortisanţii din ţările terţe care care prezintă elemente transfrontaliere între statele membre. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să acorde drepturi legate de situaţiile care nu intră sub incidenţa dreptului comunitar, cum ar fi, de pildă, situaţia membrilor familiei cu reşedinţă într-o ţară terţă.
(19)Calificările profesionale dobândite de un resortisant al unei ţări terţe în alt stat membru ar trebui recunoscute în acelaşi mod ca şi pentru cetăţenii UE. În ceea ce priveşte calificările dobândite într-o ţară terţă, ar trebui să se respecte Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale (4).
(4)JO L 255, 30.9.2005, p. 22.
(20)Mobilitatea geografică în cadrul Comunităţii ar trebui controlată şi bazată pe cerere în prima etapă de şedere legală a lucrătorului cu înaltă calificare din ţara terţă. Ar trebui prevăzute derogările de la Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanţilor din ţări terţe care sunt rezidenţi pe termen lung (5), astfel încât să nu fie afectată mobilitatea geografică a lucrătorilor cu înaltă calificare din ţările terţe care nu au dobândit încă statutul de rezident pe termen lung în UE, menţionat în directiva respectivă, şi să se încurajeze migraţia geografică şi circulară.
(5)JO L 16, 23.1.2004, p. 44.
(21)Ar trebui promovată şi încurajată mobilitatea între Comunitate şi ţările de origine ale lucrătorilor cu înaltă calificare din ţările terţe. Ar trebui prevăzute derogări de la Directiva 2003/109/CE, astfel încât să se extindă perioada de absenţă de pe teritoriul Comunităţii fără a întrerupe calcularea perioadei de şedere legală şi continuă, necesară pentru ca aceştia să poată beneficia de statutul de rezident pe termen lung în CE. De asemenea, ar trebui permise perioade de absenţă mai lungi decât cele prevăzute de Directiva 2003/109/CE după ce lucrătorii cu înaltă calificare din ţările terţe au dobândit statutul de rezident pe termen lung în CE, în vederea încurajării migraţiei circulare a acestora.
(22)În cadrul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să nu implementeze o politică activă de recrutare din ţările în curs de dezvoltare în acele sectoare care se confruntă cu un deficit de personal. Ar trebui dezvoltate în sectoarele-cheie politici şi principii etice de recrutare aplicabile angajatorilor din sectorul public şi din cel privat, de exemplu în sectorul sănătăţii, aşa cum se subliniază în concluziile din 14 mai 2007 ale Consiliului şi ale statelor membre privind Programul european de acţiune, în vederea soluţionării deficitului major de lucrători în domeniul sănătăţii din ţările în curs de dezvoltare (2007-2013) şi în sectorul educaţiei, după caz. Acestea ar trebui consolidate prin dezvoltarea şi aplicarea de mecanisme, orientări şi alte instrumente care să faciliteze, după caz, migraţia circulară şi temporară, precum şi prin alte măsuri menite să minimizeze impactul negativ şi să maximizeze impactul pozitiv al imigraţiei cu înaltă calificare asupra ţărilor în curs de dezvoltare, pentru a inversa fenomenul de "exod de creiere".
(23)Condiţiile favorabile de reîntregire a familiei şi de acces la un loc de muncă pentru partenerii conjugali ar trebui să fie un element fundamental al prezentei directive destinat atragerii lucrătorilor cu înaltă calificare din ţări terţe. Pentru atingerea acestui obiectiv ar trebui prevăzute derogări specifice de la dispoziţiile Directivei 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (1). Derogarea cuprinsă în articolul 15 alineatul (3) din prezenta directivă nu împiedică statele membre să menţină sau să introducă condiţii şi măsuri de integrare, inclusiv învăţarea limbii, pentru membrii de familie ai unui posesor al Cărţii Albastre a UE.
(1)JO L 251, 3.10.2003, p. 12.
(24)Ar trebui prevăzute dispoziţii specifice în materie de raportare, astfel încât să se monitorizeze punerea în aplicare a prezentei directive, pentru identificarea şi posibila combatere a eventualului impact - în ceea ce priveşte "exodul de creiere" - asupra ţărilor în curs de dezvoltare, pentru a evita "irosirea creierelor". Datele relevante ar trebui transmise anual Comisiei de către statele membre, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migraţiei şi protecţiei internaţionale (2).
(2)JO L 199, 31.7.2007, p. 23.
(25)Întrucât obiectivele prezentei directive, şi anume introducerea unei proceduri de admisie speciale şi adoptarea unor condiţii de intrare şi şedere mai mare de trei luni aplicabile resortisanţilor ţărilor terţe în statele membre pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate şi membrilor lor de familie, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, în special în ceea ce priveşte mobilitatea acestora între statele membre, şi prin urmare pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(26)Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în special la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(27)În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind o mai bună legiferare (3), statele membre sunt încurajate să stabilească, pentru ele însele şi în interesul Comunităţii, propriile lor tabele, care să ilustreze, în măsura în care este posibil, concordanţa dintre directivă şi măsurile de transpunere şi să le facă publice.
(3)JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
(28)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, şi fără a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive şi nu sunt obligate în temeiul acesteia şi nici nu fac obiectul aplicării sale.
(29)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive şi nu are nicio obligaţie în temeiul acesteia şi nici nu face obiectul aplicării sale,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiect
Obiectivul prezentei directive este stabilirea:
a)condiţiilor de intrare şi de şedere pe o perioadă mai mare de trei luni pe teritoriul statelor membre ale resortisanţilor din ţările terţe, în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat, în calitate de posesori ai unei Cărţi Albastre a UE, precum şi ale membrilor de familie ai acestora;
b)condiţiilor de intrare şi de şedere a resortisanţilor din ţările terţe şi a membrilor de familie ai acestora, menţionaţi la litera (a), în alte state membre decât primul stat membru.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive:
a)"resortisant al unei ţări terţe" înseamnă orice persoană care nu este cetăţean al Uniunii în sensul articolului 17 alineatul (1) din tratat;
b)"loc de muncă înalt calificat" înseamnă locul de muncă al unei persoane care:
- în statul membru în cauză, este protejată ca lucrător în cadrul legislaţiei naţionale privind ocuparea forţei de muncă şi/sau în conformitate cu practicile naţionale, indiferent de raportul juridic, în scopul exercitării unei activităţi salariate, reale şi efective, în beneficiul sau sub coordonarea altei persoane;
- este plătită; şi
- are competenţele adecvate şi specifice necesare, demonstrate prin calificări profesionale superioare;
c)"Cartea Albastră a UE" înseamnă autorizaţia care poartă denumirea "Cartea Albastră a UE" şi care conferă posesorului acesteia dreptul de şedere şi de muncă pe teritoriul unui stat membru în conformitate cu prezenta directivă;
d)"primul stat membru" înseamnă statul membru care acordă primul "Cartea Albastră a UE" unui resortisant dintr-o ţară terţă;
e)"al doilea stat membru" înseamnă orice stat membru, altul decât primul stat membru;
f)"membri de familie" înseamnă resortisanţii dintr-o ţară terţă, conform definiţiei prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE;
g)"calificări profesionale superioare" înseamnă calificările atestate prin prezentarea calificărilor din învăţământul superior sau, prin derogare, în cazul în care astfel se prevede în dreptul naţional, atestate printr-o experienţă profesională de cel puţin 5 ani cu un nivel de cunoştinţe comparabil cu calificările din învăţământul superior şi care este relevant în profesia sau sectorul specificat în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare;
h)"calificare din învăţământul superior" înseamnă orice diplomă, certificat sau alt titlu oficial de calificare emis de către o autoritate competentă prin care se atestă absolvirea unui program de învăţământ superior postliceal, cu alte cuvinte a unei serii de cursuri furnizate de o instituţie de învăţământ recunoscută drept instituţie de învăţământ superior de către statul în care se află. În sensul prezentei directive, o calificare din învăţământul superior este luată în considerare numai dacă studiile necesare pentru dobândirea acesteia au avut o durată minimă de trei ani;
i)"experienţă profesională" înseamnă practicarea efectivă şi legală a profesiei respective;
j)"profesie reglementată" înseamnă o profesie reglementată, conform definiţiei prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE.
Art. 3: Domeniu de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică resortisanţilor dintr-o ţară terţă care solicită să fie admişi pe teritoriul unui stat membru în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat în conformitate cu prezenta directivă.
(2)Prezenta directivă nu se aplică resortisanţilor dintr-o ţară terţă care:
a)au autorizaţie de şedere într-un stat membru în temeiul unei protecţii temporare sau au solicitat autorizaţia de şedere pentru acelaşi motiv şi sunt în aşteptarea unei decizii privind statutul lor;
b)sunt beneficiari ai protecţiei internaţionale în conformitate cu Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate (1) sau care au solicitat protecţie internaţională în conformitate cu directiva respectivă şi a căror cerere nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;
(1)JO L 304, 30.9.2004, p. 12.
c)sunt beneficiari ai protecţiei în conformitate cu dreptul naţional, cu obligaţiile internaţionale sau cu practica din statul membru sau care au solicitat protecţie internaţională în conformitate cu dreptul naţional, cu obligaţiile internaţionale sau cu practica statului membru şi a căror cerere nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;
d)solicită să aibă drept de şedere într-un stat membru ca cercetători, în sensul Directivei 2005/71/CE, în vederea derulării unui proiect de cercetare;
e)sunt membri de familie ai unor cetăţeni din UE care şi-au exercitat ori îşi exercită dreptul de liberă circulaţie în interiorul Comunităţii, în conformitate cu Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora (2);
(2)JO L 158, 30.4.2004, p. 77.
f)beneficiază de statutul CE de rezident pe termen lung într-un stat membru, în conformitate cu Directiva 2003/109/CE şi îşi exercită dreptul de şedere în alt stat membru în vederea desfăşurării unei activităţi economice în calitate de angajat sau de lucrător independent;
g)intră pe teritoriul unui stat membru în baza angajamentelor prevăzute de un acord internaţional de facilitare a intrării şi şederii temporare a anumitor categorii de persoane fizice care desfăşoară o activitate în domeniul comercial sau al investiţiilor;
h)au fost admişi pe teritoriul unui stat membru ca lucrători sezonieri;
i)a căror expulzare a fost suspendată pentru motive de fapt sau de drept;
j)care intră sub incidenţa Directivei 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii(1) atât timp cât aceştia sunt detaşaţi pe teritoriul statelor membre în cauză.
(1)JO L 18, 21.1.1997, p. 1.
În plus, directiva nu se aplică resortisanţilor ţărilor terţe şi membrilor familiilor acestora, indiferent de cetăţenie, care, în temeiul acordurilor încheiate între Comunitate şi statele membre şi respectivele ţări terţe, beneficiază de drepturi în materie de liberă circulaţie echivalente cu cele ale cetăţenilor Uniunii.
(3)Prezenta directivă nu aduce atingere niciunui acord între Comunitate şi/sau statele sale membre şi una sau mai multe ţări terţe, în care se menţionează profesiunile care nu ar trebui să intre sub incidenţa prezentei directive, în vederea asigurării unui proces de recrutare etic în sectoarele care se confruntă cu un deficit de personal, prin protejarea resurselor umane din ţările în curs de dezvoltare, care sunt semnatare ale acestor acorduri.
(4)Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a emite permise de şedere altele decât Cartea Albastră a UE pentru orice scopuri legate de ocuparea forţei de muncă. Permisele de şedere respective nu acordă dreptul de şedere în celelalte state membre, în conformitate cu prevederile prezentei directive.
Art. 4: Dispoziţii mai favorabile
(1)Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor mai favorabile ale:
a)dreptului comunitar, inclusiv ale acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate între Comunitate sau între Comunitate şi statele sale membre şi una sau mai multe ţări terţe;
b)acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate între unul sau mai multe state membre şi una sau mai multe ţări terţe.
(2)Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta sau a menţine dispoziţii mai favorabile pentru persoanele cărora ea li se aplică, în ceea ce priveşte următoarele dispoziţii ale prezentei directive:
a)articolul 5 alineatul (3) în aplicarea articolului 18;
b)articolul 11, articolul 12 alineatul (1) a doua teză, articolul 12 alineatul (2), articolele 13, 14 şi 15 şi articolul 16 alineatul (4).
Art. 5: Criterii de admisie
(1)Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (1), un resortisant al unei ţări terţe care solicită Cartea Albastră a UE în conformitate cu prezenta directivă trebuie:
a)să prezinte un contract de muncă valabil sau, astfel cum este prevăzut de dreptul naţional, o ofertă fermă de angajare pe un loc de muncă înalt calificat de cel puţin un an în statul membru respectiv;
b)să prezinte un document care să ateste îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de dreptul naţional pentru exercitarea de către cetăţenii Uniunii a profesiei reglementate, menţionate în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare, astfel cum sunt prevăzute de dreptul naţional;
c)în cazul profesiunilor nereglementate, să prezinte documentele care să ateste calificările profesionale relevante obţinute în învăţământul superior pentru activitatea sau sectorul de activitate menţionate în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare, astfel cum sunt prevăzute de dreptul naţional;
d)să prezinte un document de călătorie valabil, în conformitate cu dreptul naţional, o cerere pentru viză sau o viză, dacă aceasta este necesară, şi dovada unui permis de şedere valabil sau a unei vize naţionale de lungă şedere, după caz. Statele membre pot solicita ca perioada de valabilitate a documentului de călătorie să acopere cel puţin durata iniţială a permisului de şedere;
e)să prezinte dovada că deţine sau, dacă este prevăzut de dreptul naţional, că a solicitat o asigurare în caz de boală pentru toate situaţiile de risc pentru care sunt asiguraţi în mod obişnuit resortisanţii statului membru respectiv, pentru perioadele în care această asigurare şi drepturile aferente corespunzătoare nu sunt prevăzute în contractul de muncă sau nu derivă din acesta;
f)să nu fie considerat o ameninţare pentru ordinea publică, siguranţa publică sau sănătatea publică.
(2)Statele membre pot cere solicitantului să furnizeze adresa sa pe teritoriul statului membru în cauză.
(3)Pe lângă condiţiile menţionate la alineatul (1), salariul anual brut care rezultă din salariul lunar sau anual indicat în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare nu trebuie să fie inferior pragului salarial relevant stabilit şi publicat în acest scop de către statele membre, prag care se stabileşte la o cifră de cel puţin 1,5 ori mai mare decât salariul mediu anual brut în statul membru în cauză.
(4)La punerea în aplicare a alineatului (3), statele membre pot solicita să fie întrunite toate condiţiile din legile, acordurile colective sau practicile din ramurile ocupaţionale relevante aplicabile pentru ocuparea unui loc de muncă înalt calificat.
(5)Prin derogare de la alineatul (3) şi în vederea ocupării unui loc de muncă în profesii în care este în mod deosebit nevoie de lucrători naţionali din ţările terţe şi care intră în categoria grupurilor 1 şi 2 din ISCO, pragul salarial poate să fie de cel puţin 1,2 ori mai mare decât salariul mediu anual brut în statul membru în cauză. În acest caz, statele membre în cauză comunică în fiecare an Comisiei lista profesiilor pentru care a fost hotărâtă o derogare.
(6)Prezentul articol nu aduce atingere acordurilor sau practicilor colective aplicabile în ramurile profesionale relevante pentru ocuparea unui loc de muncă înalt calificat.
Art. 6: Contingentele de admisie
Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a stabili contingentul de admisie pe teritoriul său de resor-tisanţi provenind din ţări terţe, în căutarea unui loc de muncă înalt calificat.
Art. 7: Cartea Albastră a UE
(1)Resortisantului ţării terţe care a solicitat şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 5 şi în favoarea căruia autorităţile competente au luat o decizie pozitivă în conformitate cu articolul 8 i se va elibera o Carte Albastră a UE.
Statul membru în cauză acordă resortisantului unei ţări terţe toate facilităţile pentru obţinerea vizelor necesare.
(2)Statele membre stabilesc o perioadă standard de valabilitate a Cărţii Albastre a UE, care va fi între 1 şi 4 ani. În cazul în care contractul de muncă prevede o perioadă mai mică decât această perioadă, Cartea Albastră a UE se eliberează sau se reînnoieşte pentru durata contractului de muncă, plus trei luni.
(3)Cartea Albastră a UE este emisă de către autorităţile competente ale statului membru respectiv în conformitate cu modelul uniform stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002. În conformitate cu anexa A litera (a) punctul 7.5-9 din regulamentul respectiv, statele membre indică pe Cartea Albastră a UE condiţiile de acces la piaţa forţei de muncă, astfel cum sunt prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din prezenta directivă. La rubrica "tip de permis" din permisul de şedere, statele membre menţionează "Carte Albastră a UE".
(4)În perioada de valabilitate, Cartea Albastră a UE conferă posesorului acesteia:
a)dreptul de intrare, de reintrare şi de şedere pe teritoriul statului membru care a emis Cartea Albastră a UE;
b)drepturile recunoscute în prezenta directivă.
Art. 8: Motive de refuz
(1)Statele membre refuză o solicitare de Carte Albastră a UE în cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 5 sau atunci când documentele prezentate au fost obţinute prin fraudă, au fost falsificate sau modificate.
(2)Înainte de adoptarea unei decizii referitoare la o solicitare de Carte Albastră a UE şi atunci când examinează reînnoirile sau autorizaţiile în temeiul articolului 12 alineatele (1) şi (2) în timpul primilor doi ani de ocupare legală a unui loc de muncă ca posesor al unei Cărţi Albastre a UE, statele membre pot analiza situaţia de pe propriile pieţe ale forţei de muncă şi pot aplica procedurile naţionale privind condiţiile de ocupare a unui post vacant.
Statele membre pot verifica dacă postul vacant în cauză nu a putut fi ocupat de forţa de muncă naţională sau comunitară, de către resortisanţii ţărilor terţe care beneficiază de drept de şedere legală în respectivul stat membru şi care fac deja parte din piaţa forţei de muncă în temeiul dreptului comunitar sau naţional sau de rezidenţii pe termen lung ai CE care doresc să se mute în acel stat membru în scopul ocupării unor locuri de muncă înalt calificate, în conformitate cu capitolul III din Directiva 2003/109/CE.
(3)O solicitare de Carte Albastră a UE poate fi, de asemenea, considerată ca neadmisibilă în baza articolului 6.
(4)Statele membre pot respinge o cerere de Carte Albastră a UE pentru a asigura recrutarea pe baze etice în sectoare afectate de lipsa unor lucrători calificaţi în ţările de origine.
(5)Statele membre pot respinge o cerere de Carte Albastră a UE dacă angajatorul a fost sancţionat în conformitate cu dreptul naţional pentru muncă nedeclarată şi/sau angajare ilegală.
Art. 9: Retragerea sau refuzul de reînnoire a Căiţii Albastre a UE
(1)Statele membre retrag sau refuză să reînnoiască o Carte Albastră a UE emisă pe baza prezentei directive, în următoarele situaţii:
a)atunci când Cartea Albastră a UE a fost dobândită prin fraudă, a fost falsificată ori a fost modificată;
b)ori de câte ori se constată că posesorul acesteia nu a îndeplinit sau nu mai îndeplineşte condiţiile de intrare şi de şedere stabilite în prezenta directivă ori şederea este în alte scopuri decât în cele pentru care a primit autorizaţia de şedere;
c)atunci când posesorul Cărţii Albastre a UE nu s-a conformat restricţiilor prevăzute de articolul 12 alineatele (1) şi (2) şi de articolul 13.
(2)Lipsa unei comunicări în temeiul articolului 12 alineatul (2) al doilea paragraf şi al articolului 13 alineatul (4) nu este considerată un motiv suficient pentru retragerea sau pentru refuzul reînnoirii Cărţii Albastre a UE dacă posesorul poate dovedi că respectiva comunicare nu a fost primită de autorităţile competente dintr-un motiv independent de voinţa posesorului.
(3)Statele membre pot retrage sau refuza să reînnoiască o Carte Albastră a UE emisă pe baza prezentei directive, în următoarele situaţii:
a)din motive care ţin de ordinea publică, de siguranţa publică sau de sănătatea publică;
b)ori de câte ori posesorul unei Cărţi Albastre a UE nu are resurse suficiente pentru a satisface nevoile proprii şi, dacă este cazul, pe cele ale membrilor de familie ai acestuia fără a recurge la sistemul de ajutor social al statului membru în cauză. Statele membre evaluează aceste resurse în raport cu natura şi caracterul lor constant şi pot ţine seama de nivelul salariilor şi al pensiilor minime naţionale, precum şi de numărul membrilor familiei persoanei în cauză. Aceste evaluări nu au loc în timpul perioadei de şomaj menţionate la articolul 13;
c)dacă persoana în cauză nu şi-a comunicat adresa;
d)dacă posesorul unei Cărţi Albastre a UE solicită asistenţă socială, cu condiţia ca statul membru în cauză să îl fi informat în prealabil în scris cu privire la acest aspect.
Art. 10: Solicitări de admisie
(1)Statele membre stabilesc dacă solicitările de Carte Albastră a UE urmează a fi efectuate de către resortisantul dintr-o ţară terţă şi/sau de către angajatorul acestuia.
(2)Solicitarea este luată în considerare şi analizată fie atunci când reşedinţa resortisantului respectiv este în afara teritoriului statului membru în care doreşte să fie admis, fie atunci când resortisantul respectiv este deja rezident pe teritoriul statului membru în cauză, deţinând un permis de şedere valabil sau o viză naţională de lungă şedere.
(3)Prin derogare de la alineatul (2) şi în conformitate cu dreptul său naţional, un stat membru poate accepta cererea prezentată atunci când resortisantul unei ţări terţe nu deţine un permis de şedere valabil, însă prezenţa pe teritoriul statelor membre în cauză este legală.
(4)Prin derogare de la alineatul (2), un stat membru poate prevedea, fie pentru toţi resortisanţii din ţările terţe, fie pentru categorii specifice de resortisanţi din ţările terţe, ca solicitarea să poată fi prezentată doar din afara teritoriului său, cu condiţia ca astfel de restricţii să fie deja stipulate în dreptul naţional în vigoare la momentul adoptării prezentei directive.
Art. 11: Măsuri procedurale de salvgardare
(1)Autorităţile competente ale statelor membre adoptă o decizie cu privire la dosarul complet de solicitare a unei Cărţi Albastre a UE şi notifică în scris solicitantul, în temeiul procedurilor de notificare prevăzute de dreptul naţional al statului membru în cauză, cât mai curând posibil şi în cel mult 90 de zile de la data la care a fost depusă solicitarea.
Dreptul naţional al statului membru în cauză reglementează consecinţele absenţei unei decizii la expirarea termenului prevăzut la primul paragraf.
(2)În cazul în care informaţiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază solicitarea, sunt necorespunzătoare, autorităţile competente îi comunică solicitantului informaţiile suplimentare cerute şi stabilesc un termen rezonabil pentru trimiterea acestora. Termenul specificat la alineatul (1) se suspendă până la primirea de către autorităţi a informaţiilor sau a documentelor suplimentare necesare. Dacă nu au fost furnizate informaţii sau documente suplimentare până la termenul prevăzut, solicitarea poate fi respinsă.
(3)Decizia prin care se respinge o solicitare de eliberare a Cărţii Albastre a UE, precum şi decizia privind refuzul de reînnoire sau decizia de retragere a unei Cărţi Albastre a UE se notifică în scris resortisantului respectiv din ţara terţă şi, dacă este cazul, angajatorului acestuia, în conformitate cu procedurile de notificare din dreptul naţional în materie, şi poate face obiectul unui recurs jurisdicţional în statul membru în cauză, în conformitate cu dreptul naţional. În notificare se menţionează motivele deciziei, posibilele căi de atac şi termenul de introducere a acţiunii.
Art. 12: Accesul pe piaţa forţei de munca
(1)În primii doi ani de ocupare legală a unui loc de muncă în statul membru respectiv ca posesor de Carte Albastră a UE, accesul pe piaţa forţei de muncă al persoanei în cauză este limitat la exercitarea unor activităţi salariate care sunt conforme cu condiţiile de admisie prevăzute la articolul 5. După aceşti primi doi ani, statele membre pot acorda persoanelor în cauză egalitatea de tratament în raport cu resor-tisanţii în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă înalt calificate.
(2)În primii doi ani de angajare legală în statele membre în cauză ca posesor al Cărţii Albastre a UE, modificările survenite la nivelul angajatorului fac obiectul autorizării prealabile, în scris, de către autorităţile competente ale statului membru de rezidenţă, în conformitate cu procedurile naţionale şi în termenele prevăzute de articolul 11 alineatul (1). Modificările care afectează condiţiile de admisie sunt supuse comunicării prealabile sau autorizării prealabile, dacă este prevăzută de dreptul naţional.
După aceşti primi doi ani, în cazul în care statul membru nu utilizează posibilitatea prevăzută la alineatul (1) privind egalitatea de tratament, persoana în cauză comunică autorităţilor competente ale statului membru de rezidenţă, în conformitate cu procedurile naţionale, modificările care afectează condiţiile articolului 5.
(3)Statele membre pot menţine restricţiile privind accesul la ocuparea locurilor de muncă, cu condiţia ca aceste activităţi să presupună implicarea ocazională în exercitarea autorităţii publice şi a responsabilităţii de salvgardare a interesului general al statului, şi în cazurile în care, în conformitate cu dreptul naţional sau comunitar în vigoare, activităţile respective sunt rezervate resortisanţilor statelor membre.
(4)Statele membre pot menţine restricţiile privind accesul la ocuparea locurilor de muncă în cazurile în care, în conformitate cu dreptul naţional sau comunitar în vigoare, aceste activităţi sunt rezervate resortisanţilor statelor membre, cetăţenilor Uniunii sau cetăţenilor SEE.
(5)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere principiului preferinţei comunitare, astfel cum a fost definit în dispoziţiile relevante din actele de aderare din 2003 şi 2005, în special în ceea ce priveşte drepturile de acces pe piaţa municii ale resortisanţilor statelor membre în cauză.
Art. 13: Şomajul temporar
(1)Şomajul în sine nu constituie un motiv de retragere a unei Cărţi Albastre a UE, în afara cazului în care perioada de şomaj depăşeşte trei luni consecutive sau a cazului în care şomajul survine de mai multe ori în perioada de valabilitate a Cărţii Albastre a UE.
(2)În timpul perioadei menţionate la alineatul (1), posesorului de Carte Albastră a UE i se permite să caute şi să ocupe un loc de muncă în condiţiile prevăzute la articolul 12.
(3)Statele membre permit posesorului Cărţii Albastre a UE să rămână pe teritoriul lor până la acordarea sau refuzarea autorizaţiei necesare, în temeiul articolului 12 alineatul (2). Comunicarea prevăzută la articolul 12 alineatul (2) pune capăt în mod automat perioadei de şomaj.
(4)Posesorul Cărţii Albastre a UE comunică autorităţilor competente ale statului membru de rezidenţă începutul perioadei de şomaj, în conformitate cu procedurile naţionale relevante.
Art. 14: Egalitatea de tratament
(1)Posesorii Cărţii Albastre a UE beneficiază de un tratament egal cu cel al resortisanţilor statului membru emitent al Cărţii Albastre în ceea ce priveşte:
a)condiţiile de muncă, inclusiv de remunerare şi de concediere, precum şi măsurile referitoare la sănătatea şi siguranţa la locul de muncă;
b)libertatea de asociere, afiliere şi participare la o organizaţie de lucrători sau angajatori sau la orice organizaţie profesională, inclusiv avantajele oferite de astfel de organizaţii, fără a aduce atingere dispoziţiilor de drept intern privind ordinea publică şi securitatea publică;
c)pregătirea şi formarea profesională;
d)recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi a altor calificări profesionale, în conformitate cu procedurile naţionale aplicabile;
e)dispoziţiile din dreptul naţional referitoare la ramurile securităţii sociale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71. Dispoziţiile speciale din anexa la Regulamentul (CE) nr. 859/2003 se aplică în mod corespunzător;
f)fără a aduce atingere acordurilor bilaterale existente, plata drepturilor de pensie legală acumulate în legătură cu vârsta înaintată, la nivelul aplicabil prin lege în statul membru sau statele membre debitoare, atunci când se mută într-o ţară terţă;
g)accesul la bunuri şi servicii, precum şi furnizarea bunurilor şi serviciilor pentru populaţie, inclusiv a procedurilor de obţinere a unei locuinţe, precum şi a serviciilor de informare şi consiliere acordate de oficiile forţelor de muncă;
h)accesul neîngrădit la întreg teritoriul statului membru în cauză, în limitele prevăzute de dreptul naţional.
(2)În ceea ce priveşte alineatul (1) literele (c) şi (g), statul membru în cauză poate restricţiona egalitatea de tratament în ceea ce priveşte bursele şi împrumuturile pentru studii şi întreţinere sau alte burse şi împrumuturi care privesc educaţia şi formarea profesională la nivel secundar şi superior, precum şi procedurile de obţinere a unei locuinţe.
În ceea ce priveşte alineatul (1) litera (c):
a)accesul la învăţământul universitar şi postuniversitar poate fi supus unor condiţii prealabile specifice în conformitate cu dreptul naţional;
b)statul membru în cauză poate limita egalitatea de tratament la cazurile în care locul de reşedinţă înregistrat sau obişnuit al posesorului Cărţii Albastre a UE sau acela al membrului de familie pentru care se solicită indemnizaţii se găseşte pe teritoriul său.
Alineatul (1) litera (g) nu aduce atingere libertăţii contractuale în conformitate cu dreptul comunitar şi naţional.
(3)Dreptul la egalitate de tratament astfel cum este prevăzut la alineatul (1) nu aduce atingere dreptului statului membru de a retrage sau de a refuza reînnoirea Cărţii Albastre a UE în conformitate cu articolul 9.
(4)În cazul în care posesorul unei Cărţi Albastre a UE se mută într-un al doilea stat membru în conformitate cu articolul 18 şi nu s-a luat încă o decizie pozitivă privind eliberarea unei Cărţi Albastre a UE, statele membre pot limita egalitatea de tratament la domeniile enumerate la alineatul (1), cu excepţia literelor (b) şi (d). Dacă, în timpul acestei perioade, statele membre permit solicitantului să lucreze, se va acorda egalitatea de tratament în raport cu resortisanţii celui de al doilea stat membru în toate domeniile prevăzute la alineatul (1).
Art. 15: Membrii de familie
(1)Se aplică Directiva 2003/86/CE, cu derogările stabilite de prezentul articol.
(2)Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) şi articolul 8 din Directiva 2003/86/CE, reîntregirea familiei nu este condiţionată de cerinţa ca posesorul Cărţii Albastre a UE să aibă perspective întemeiate de a obţine dreptul de şedere permanentă şi de a fi avut o perioadă minimă de şedere.
(3)Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) ultimul paragraf şi articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/86/CE, condiţiile şi măsurile privind integrarea menţionate la articolele respective pot fi aplicate numai după ce persoanelor respective li s-a acordat dreptul de reîntregire a familiei.
(4)Prin derogare de la articolul 5 alineatul (4) primul paragraf din Directiva 2003/86/CE, permisele de şedere pentru membrii de familie se acordă în cel mult 6 luni de la data la care a fost depusă solicitarea, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru reîntregirea familiei.
(5)Prin derogare de la articolul 13 alineatele (2) şi (3) din Directiva 2003/86/CE, durata perioadei de valabilitate a permiselor de şedere ale membrilor de familie este aceeaşi cu a permiselor de şedere eliberate posesorului de Carte Albastră a UE, în măsura în care acest lucru este posibil în baza perioadei de valabilitate a documentelor de călătorie ale acestora.
(6)Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2) a doua teză din Directiva 2003/86/CE, statele membre nu aplică nicio limită de timp în ceea ce priveşte accesul pe piaţa forţei de muncă.
Prezentul alineat se aplică de la 19 decembrie 2011.
(7)Prin derogare de la articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE, în vederea calculării perioadei de cinci ani de şedere, necesari pentru dobândirea permisului de şedere autonomă, se poate cumula şederea în diferite state membre.
(8)În cazul în care statele membre recurg la opţiunea prevăzută la alineatul (6), se aplică, mutatis mutandis, dispoziţiile articolului 16 din prezenta directivă privind acumularea perioadelor de şedere în diferite state membre de către posesorul Cărţii Albastre a UE.
Art. 16: Statutul de rezident pe termen lung în CE al posesorilor de Carte Albastră a UE
(1)Se aplică Directiva 2003/109/CE, cu derogările stabilite de prezentul articol.
(2)Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/109/CE, posesorul unei Cărţi Albastre a UE care a recurs la posibilitatea prevăzută de articolul 18 din prezenta directivă poate cumula perioade de şedere în diferite state membre în vederea îndeplinirii cerinţei privind durata de şedere, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)cinci ani de şedere legală şi continuă pe teritoriul Comunităţii, în calitate de posesor al Cărţii Albastre a UE; şi
b)şederea legală şi continuă în ultimii doi ani dinaintea datei de depunere a cererii în cauză, ca posesor al Cărţii Albastre a UE, pe teritoriul statului membru unde a fost prezentată solicitarea de obţinere a permisului de şedere pe termen lung în UE.
(3)Pentru calcularea perioadei de şedere legală şi continuă în Comunitate şi prin derogare de la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2003/109/CE, perioadele de absenţă de pe teritoriul Comunităţii nu întrerup perioada menţionată la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol dacă sunt mai mici de douăsprezece luni consecutive şi dacă în total nu depăşesc optsprezece luni, în intervalul prevăzut la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol. Prezentul alineat se aplică, de asemenea, în cazurile în care posesorul de Carte Albastră a UE nu a recurs la posibilitatea prevăzută la articolul 18.
(4)Prin derogare de la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2003/109/CE, statele membre prelungesc la 24 de luni consecutive perioada de absenţă de pe teritoriul Comunităţii permisă unui rezident pe termen lung în CE, posesor al unui permis de şedere pe termen lung care conţine observaţia menţionată la articolul 17 alineatul (2), precum şi membrilor săi de familie cărora le-a fost acordat statutul de rezident pe termen lung în CE.
(5)Derogările de la Directiva 2003/109/CE prevăzute la alineatele (3) şi (4) din prezentul articol pot fi limitate la cazurile în care resortisantul respectiv din ţara terţă poate face dovada că a lipsit de pe teritoriul Comunităţii pentru a exercita o activitate economică în calitate de angajat remunerat sau de lucrător independent, pentru a exercita o activitate pe bază de voluntariat sau pentru a studia în ţara de origine.
(6)Articolul 14 alineatul (1) litera (f) şi articolul 15 continuă să se aplice posesorului unui permis de şedere pe termen lung care conţine observaţia menţionată la articolul 17 alineatul (2), după caz, după ce posesorul Cărţii Albastre a UE a devenit rezident pe termen lung în CE.
Art. 17: Permisul de şedere pe termen lung
(1)Posesorilor de Carte Albastră a UE care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 16 din prezenta directivă pentru dobândirea statutului de rezident pe termen lung în UE li se eliberează un permis de şedere în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002.
(2)În permisele de şedere menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, la rubrica rezervată "observaţiilor", statele membre menţionează "Fost posesor de Carte Albastră a UE".
Art. 18: Condiţii
(1)După 18 luni de şedere legală în primul stat membru ca posesor de Carte Albastră a UE, persoana în cauză şi membrii de familie ai acesteia se pot muta în alt stat membru decât primul stat membru, în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat, în condiţiile prevăzute de prezentul articol.
(2)În cel mai scurt termen posibil şi în cel mult o lună de la intrarea pe teritoriul celui de al doilea stat membru, posesorul Cărţii Albastre a UE şi/sau angajatorul acestuia înaintează autorităţii competente din statul membru respectiv o solicitare de Carte Albastră a UE şi prezintă toate documentele din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 5 cu privire la al doilea stat membru. Al doilea stat membru poate decide, în conformitate cu dreptul naţional, să nu permită solicitantului să lucreze până la luarea unei decizii pozitive cu privire la solicitare de către autoritatea sa competentă.
(3)Solicitarea poate fi de asemenea prezentată autorităţilor competente ale celui de al doilea stat membru, în timp ce posesorul Cărţii Albastre a UE îşi are încă reşedinţa pe teritoriul primului stat membru.
(4)În conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 11, al doilea stat membru analizează solicitarea şi informează în scris solicitantul şi primul stat membru cu privire la decizia sa:
a)fie de a elibera o Carte Albastră a UE şi de a permite solicitantului să aibă reşedinţa pe teritoriul statului membru în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat, dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la prezentul articol, în temeiul condiţiilor prevăzute la articolele 7-14; fie
b)de a refuza eliberarea unei Cărţi Albastre a UE şi de a obliga pe solicitant şi pe membrii de familie ai acestuia, în conformitate cu procedurile stabilite de dreptul naţional, inclusiv prin procedurile de îndepărtare, să părăsească teritoriul statului respectiv în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la acest articol. Primul stat membru readmite imediat, fără formalităţi, atât pe posesorul Cărţii Albastre a UE, cât şi pe membrii de familie ai acestuia. Aceste dispoziţii se aplică, de asemenea, în cazul în care o Carte Albastră a UE eliberată de primul stat membru a expirat sau a fost retrasă în perioada analizării solicitării. După readmisie se aplică dispoziţiile articolului 13.
(5)În cazul în care Cartea Albastră a UE eliberată de primul stat membru expiră în cursul procedurii, statele membre pot elibera, dacă astfel prevede dreptul naţional, permise naţionale de şedere temporară sau autorizaţii echivalente, care să îi permită solicitantului să îşi continue şederea legală pe teritoriul statului membru respectiv până când autorităţile competente vor lua o decizie în privinţa solicitării.
(6)Costurile privind returnarea şi readmisia posesorului de Cartea Albastră a UE şi a membrilor de familie ai acestuia pot reveni solicitantului şi/sau angajatorului acestuia, inclusiv cheltuielile din fonduri publice, dacă este cazul, în temeiul alineatului (4) litera (b).
(7)În aplicarea prezentului articol, statele membre pot aplica în continuare contingentele de admisie, astfel cum se prevede la articolul 6.
(8)Începând cu a doua dată la care un posesor al unei Cărţi Albastre a UE şi, după caz, membrii de familie ai acestuia utilizează posibilitatea de a se muta într-un alt stat membru în condiţiile prevăzute de prezentul capitol, "primul stat membru" trebuie să fie înţeles ca statul membru din care persoana în cauză se mută, iar "al doilea stat membru" ca statul membru în care aceasta solicită să aibă reşedinţa.
Art. 19: Dreptul de şedere a membrilor de familie în al doilea stat membru
(1)Atunci când posesorul Cărţii Albastre a UE se mută în al doilea stat membru în conformitate cu articolul 18 şi atunci când, în primul stat membru, familia a fost deja întregită, membrii de familie ai posesorului de Carte Albastră a UE sunt autorizaţi să îl însoţească ori să i se alăture.
(2)În cel mult o lună de la intrarea pe teritoriul celui de al doilea stat membru, membrii de familie în cauză sau posesorul de Carte Albastră a UE înaintează autorităţilor competente din statul membru respectiv, în conformitate cu dreptul naţional, o solicitare de permis de şedere ca membru de familie.
În cazul în care permisul de şedere al membrilor de familie eliberat de primul stat membru expiră în cursul procedurii sau nu îi mai dă posesorului dreptul de şedere legală pe teritoriul celui de al doilea stat membru, statele membre permit şederea persoanei respective pe teritoriul lor, dacă este necesar prin eliberarea unor permise naţionale de şedere temporară sau autorizaţii echivalente, care să îi permită solicitantului să îşi continue şederea legală pe teritoriul statului membru respectiv până când autorităţile competente din al doilea stat membru vor lua o decizie în privinţa solicitării.
(3)Cel de al doilea stat membru poate cere membrilor de familie în cauză să anexeze la solicitarea pentru permis de şedere:
a)permisul de şedere în primul stat membru şi un document de călătorie valabil sau copii legalizate ale acestora, precum şi o viză, dacă este necesară;
b)dovada că au avut reşedinţa ca membri de familie ai posesorului de Carte Albastră a UE în primul stat membru;
c)dovada că deţin o asigurare de sănătate care acoperă toate riscurile în cel de al doilea stat membru sau că posesorul de Carte Albastră a UE i-a asigurat.
(4)Al doilea stat membru poate solicita posesorului Cărţii Albastre a UE să prezinte dovezi cu privire la faptul că posesorul:
a)are o locuinţă considerată normală pentru o familie de dimensiuni comparabile în aceeaşi regiune şi care corespunde standardelor generale de sănătate şi de siguranţă în statul membru în cauză;
b)are resurse stabile, constante şi suficiente pentru a se întreţine pe sine şi pe ceilalţi membri ai familiei fără a recurge la asistenţa socială a statului membru în cauză. Statele membre evaluează aceste resurse în raport cu natura şi caracterul lor constant şi pot ţine seama de nivelul salariilor şi al pensiilor minime naţionale, precum şi de numărul membrilor familiei.
(5)Derogările prevăzute la articolul 15 continuă să se aplice mutatis mutandis.
(6)În cazul în care familia nu a fost deja reîntregită în primul stat membru, se aplică articolul 15.
Art. 20: Măsuri de punere în aplicare
(1)Statele membre comunică Comisiei şi celorlalte state membre dacă se aplică măsuri legislative sau de reglementare, în conformitate cu articolul 6, articolul 8 alineatul (2) şi articolul 18 alineatul (6).
Acele state membre care utilizează dispoziţiile articolului 8 alineatul (4) comunică Comisiei şi celorlalte state membre o decizie întemeiată corespunzător care să specifice ţările şi sectoarele vizate.
(2)Anual şi prima dată până la data de 19 iunie 2013, statele membre comunică Comisiei, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007, datele statistice privind contingentele de resortisanţi din ţările terţe cărora le-a fost acordată Cartea Albastră a UE şi, în măsura posibilului, contingentele de resortisanţi din ţările terţe cărora le-a fost reînnoită sau retrasă Cartea Albastră a UE în anul calendaristic anterior, în care se menţionează naţionalitatea şi ocupaţia acestora. În acelaşi mod se comunică datele statistice privind membrii de familie admişi, cu excepţia informaţiilor referitoare la ocupaţia acestora. În cazul posesorilor Cărţii Albastre a UE şi a membrilor de familie ai acestora, admişi în conformitate cu articolele 18, 19 şi 20, informaţiile furnizate menţionează, în măsura posibilului, statul membru în care au avut reşedinţa anterioară.
(3)În scopul punerii în aplicare a articolului 5 alineatul (3) şi, după caz, a articolului 5 alineatul (5), se va face trimitere la datele Comisiei (Eurostat) şi, după caz, la datele naţionale.
Art. 21: Rapoarte
Din trei în trei ani şi pentru prima dată până la 19 iunie 2014, Comisia trimite Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive în statele membre, în special evaluarea impactului articolului 3 alineatul (4) şi al articolelor 5 şi 18, şi propune orice modificări pe care le consideră necesare.
Comisia evaluează relevanţa pragului salarial definit la articolul 5 şi a derogărilor prevăzute la articolul respectiv, ţinând seama, între altele, de diversitatea situaţiilor economice, sectoriale şi geografice din cadrul statelor membre.
Art. 22: Puncte de contact
(1)Statele membre numesc puncte de contact a căror responsabilitate este de a primi şi de a transmite informaţiile prevăzute la articolele 16, 18 şi 20.
(2)Statele membre cooperează în vederea schimbului de informaţii şi de documente prevăzute la alineatul (1).
Art. 23: Transpunerea
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 19 iunie 2011. Statele membre informează de îndată Comisia în această privinţă.
Atunci când statele membre adoptă dispoziţiile menţionate, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 24: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 25: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 25 mai 2009.
Pentru Consiliu Preşedintele J. SEBESTA |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 155L din data de 18 iunie 2009