Capitolul iii - CARTEA ALBASTRĂ A UE, PROCEDURĂ ŞI TRANSPARENŢĂ - Directiva 2009/50/CE/25-mai-2009 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor din ţările terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate

Acte UE

Jurnalul Oficial 155L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 18 Iunie 2009
CAPITOLUL III:CARTEA ALBASTRĂ A UE, PROCEDURĂ ŞI TRANSPARENŢĂ
Art. 7: Cartea Albastră a UE
(1)Resortisantului ţării terţe care a solicitat şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 5 şi în favoarea căruia autorităţile competente au luat o decizie pozitivă în conformitate cu articolul 8 i se va elibera o Carte Albastră a UE.
Statul membru în cauză acordă resortisantului unei ţări terţe toate facilităţile pentru obţinerea vizelor necesare.
(2)Statele membre stabilesc o perioadă standard de valabilitate a Cărţii Albastre a UE, care va fi între 1 şi 4 ani. În cazul în care contractul de muncă prevede o perioadă mai mică decât această perioadă, Cartea Albastră a UE se eliberează sau se reînnoieşte pentru durata contractului de muncă, plus trei luni.
(3)Cartea Albastră a UE este emisă de către autorităţile competente ale statului membru respectiv în conformitate cu modelul uniform stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002. În conformitate cu anexa A litera (a) punctul 7.5-9 din regulamentul respectiv, statele membre indică pe Cartea Albastră a UE condiţiile de acces la piaţa forţei de muncă, astfel cum sunt prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din prezenta directivă. La rubrica "tip de permis" din permisul de şedere, statele membre menţionează "Carte Albastră a UE".
(4)În perioada de valabilitate, Cartea Albastră a UE conferă posesorului acesteia:
a)dreptul de intrare, de reintrare şi de şedere pe teritoriul statului membru care a emis Cartea Albastră a UE;
b)drepturile recunoscute în prezenta directivă.
Art. 8: Motive de refuz
(1)Statele membre refuză o solicitare de Carte Albastră a UE în cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 5 sau atunci când documentele prezentate au fost obţinute prin fraudă, au fost falsificate sau modificate.
(2)Înainte de adoptarea unei decizii referitoare la o solicitare de Carte Albastră a UE şi atunci când examinează reînnoirile sau autorizaţiile în temeiul articolului 12 alineatele (1) şi (2) în timpul primilor doi ani de ocupare legală a unui loc de muncă ca posesor al unei Cărţi Albastre a UE, statele membre pot analiza situaţia de pe propriile pieţe ale forţei de muncă şi pot aplica procedurile naţionale privind condiţiile de ocupare a unui post vacant.
Statele membre pot verifica dacă postul vacant în cauză nu a putut fi ocupat de forţa de muncă naţională sau comunitară, de către resortisanţii ţărilor terţe care beneficiază de drept de şedere legală în respectivul stat membru şi care fac deja parte din piaţa forţei de muncă în temeiul dreptului comunitar sau naţional sau de rezidenţii pe termen lung ai CE care doresc să se mute în acel stat membru în scopul ocupării unor locuri de muncă înalt calificate, în conformitate cu capitolul III din Directiva 2003/109/CE.
(3)O solicitare de Carte Albastră a UE poate fi, de asemenea, considerată ca neadmisibilă în baza articolului 6.
(4)Statele membre pot respinge o cerere de Carte Albastră a UE pentru a asigura recrutarea pe baze etice în sectoare afectate de lipsa unor lucrători calificaţi în ţările de origine.
(5)Statele membre pot respinge o cerere de Carte Albastră a UE dacă angajatorul a fost sancţionat în conformitate cu dreptul naţional pentru muncă nedeclarată şi/sau angajare ilegală.
Art. 9: Retragerea sau refuzul de reînnoire a Căiţii Albastre a UE
(1)Statele membre retrag sau refuză să reînnoiască o Carte Albastră a UE emisă pe baza prezentei directive, în următoarele situaţii:
a)atunci când Cartea Albastră a UE a fost dobândită prin fraudă, a fost falsificată ori a fost modificată;
b)ori de câte ori se constată că posesorul acesteia nu a îndeplinit sau nu mai îndeplineşte condiţiile de intrare şi de şedere stabilite în prezenta directivă ori şederea este în alte scopuri decât în cele pentru care a primit autorizaţia de şedere;
c)atunci când posesorul Cărţii Albastre a UE nu s-a conformat restricţiilor prevăzute de articolul 12 alineatele (1) şi (2) şi de articolul 13.
(2)Lipsa unei comunicări în temeiul articolului 12 alineatul (2) al doilea paragraf şi al articolului 13 alineatul (4) nu este considerată un motiv suficient pentru retragerea sau pentru refuzul reînnoirii Cărţii Albastre a UE dacă posesorul poate dovedi că respectiva comunicare nu a fost primită de autorităţile competente dintr-un motiv independent de voinţa posesorului.
(3)Statele membre pot retrage sau refuza să reînnoiască o Carte Albastră a UE emisă pe baza prezentei directive, în următoarele situaţii:
a)din motive care ţin de ordinea publică, de siguranţa publică sau de sănătatea publică;
b)ori de câte ori posesorul unei Cărţi Albastre a UE nu are resurse suficiente pentru a satisface nevoile proprii şi, dacă este cazul, pe cele ale membrilor de familie ai acestuia fără a recurge la sistemul de ajutor social al statului membru în cauză. Statele membre evaluează aceste resurse în raport cu natura şi caracterul lor constant şi pot ţine seama de nivelul salariilor şi al pensiilor minime naţionale, precum şi de numărul membrilor familiei persoanei în cauză. Aceste evaluări nu au loc în timpul perioadei de şomaj menţionate la articolul 13;
c)dacă persoana în cauză nu şi-a comunicat adresa;
d)dacă posesorul unei Cărţi Albastre a UE solicită asistenţă socială, cu condiţia ca statul membru în cauză să îl fi informat în prealabil în scris cu privire la acest aspect.
Art. 10: Solicitări de admisie
(1)Statele membre stabilesc dacă solicitările de Carte Albastră a UE urmează a fi efectuate de către resortisantul dintr-o ţară terţă şi/sau de către angajatorul acestuia.
(2)Solicitarea este luată în considerare şi analizată fie atunci când reşedinţa resortisantului respectiv este în afara teritoriului statului membru în care doreşte să fie admis, fie atunci când resortisantul respectiv este deja rezident pe teritoriul statului membru în cauză, deţinând un permis de şedere valabil sau o viză naţională de lungă şedere.
(3)Prin derogare de la alineatul (2) şi în conformitate cu dreptul său naţional, un stat membru poate accepta cererea prezentată atunci când resortisantul unei ţări terţe nu deţine un permis de şedere valabil, însă prezenţa pe teritoriul statelor membre în cauză este legală.
(4)Prin derogare de la alineatul (2), un stat membru poate prevedea, fie pentru toţi resortisanţii din ţările terţe, fie pentru categorii specifice de resortisanţi din ţările terţe, ca solicitarea să poată fi prezentată doar din afara teritoriului său, cu condiţia ca astfel de restricţii să fie deja stipulate în dreptul naţional în vigoare la momentul adoptării prezentei directive.
Art. 11: Măsuri procedurale de salvgardare
(1)Autorităţile competente ale statelor membre adoptă o decizie cu privire la dosarul complet de solicitare a unei Cărţi Albastre a UE şi notifică în scris solicitantul, în temeiul procedurilor de notificare prevăzute de dreptul naţional al statului membru în cauză, cât mai curând posibil şi în cel mult 90 de zile de la data la care a fost depusă solicitarea.
Dreptul naţional al statului membru în cauză reglementează consecinţele absenţei unei decizii la expirarea termenului prevăzut la primul paragraf.
(2)În cazul în care informaţiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază solicitarea, sunt necorespunzătoare, autorităţile competente îi comunică solicitantului informaţiile suplimentare cerute şi stabilesc un termen rezonabil pentru trimiterea acestora. Termenul specificat la alineatul (1) se suspendă până la primirea de către autorităţi a informaţiilor sau a documentelor suplimentare necesare. Dacă nu au fost furnizate informaţii sau documente suplimentare până la termenul prevăzut, solicitarea poate fi respinsă.
(3)Decizia prin care se respinge o solicitare de eliberare a Cărţii Albastre a UE, precum şi decizia privind refuzul de reînnoire sau decizia de retragere a unei Cărţi Albastre a UE se notifică în scris resortisantului respectiv din ţara terţă şi, dacă este cazul, angajatorului acestuia, în conformitate cu procedurile de notificare din dreptul naţional în materie, şi poate face obiectul unui recurs jurisdicţional în statul membru în cauză, în conformitate cu dreptul naţional. În notificare se menţionează motivele deciziei, posibilele căi de atac şi termenul de introducere a acţiunii.