Capitolul v - ŞEDEREA ÎN ALTE STATE MEMBRE - Directiva 2009/50/CE/25-mai-2009 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor din ţările terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate

Acte UE

Jurnalul Oficial 155L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 18 Iunie 2009
CAPITOLUL V:ŞEDEREA ÎN ALTE STATE MEMBRE
Art. 18: Condiţii
(1)După 18 luni de şedere legală în primul stat membru ca posesor de Carte Albastră a UE, persoana în cauză şi membrii de familie ai acesteia se pot muta în alt stat membru decât primul stat membru, în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat, în condiţiile prevăzute de prezentul articol.
(2)În cel mai scurt termen posibil şi în cel mult o lună de la intrarea pe teritoriul celui de al doilea stat membru, posesorul Cărţii Albastre a UE şi/sau angajatorul acestuia înaintează autorităţii competente din statul membru respectiv o solicitare de Carte Albastră a UE şi prezintă toate documentele din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 5 cu privire la al doilea stat membru. Al doilea stat membru poate decide, în conformitate cu dreptul naţional, să nu permită solicitantului să lucreze până la luarea unei decizii pozitive cu privire la solicitare de către autoritatea sa competentă.
(3)Solicitarea poate fi de asemenea prezentată autorităţilor competente ale celui de al doilea stat membru, în timp ce posesorul Cărţii Albastre a UE îşi are încă reşedinţa pe teritoriul primului stat membru.
(4)În conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 11, al doilea stat membru analizează solicitarea şi informează în scris solicitantul şi primul stat membru cu privire la decizia sa:
a)fie de a elibera o Carte Albastră a UE şi de a permite solicitantului să aibă reşedinţa pe teritoriul statului membru în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat, dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la prezentul articol, în temeiul condiţiilor prevăzute la articolele 7-14; fie
b)de a refuza eliberarea unei Cărţi Albastre a UE şi de a obliga pe solicitant şi pe membrii de familie ai acestuia, în conformitate cu procedurile stabilite de dreptul naţional, inclusiv prin procedurile de îndepărtare, să părăsească teritoriul statului respectiv în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la acest articol. Primul stat membru readmite imediat, fără formalităţi, atât pe posesorul Cărţii Albastre a UE, cât şi pe membrii de familie ai acestuia. Aceste dispoziţii se aplică, de asemenea, în cazul în care o Carte Albastră a UE eliberată de primul stat membru a expirat sau a fost retrasă în perioada analizării solicitării. După readmisie se aplică dispoziţiile articolului 13.
(5)În cazul în care Cartea Albastră a UE eliberată de primul stat membru expiră în cursul procedurii, statele membre pot elibera, dacă astfel prevede dreptul naţional, permise naţionale de şedere temporară sau autorizaţii echivalente, care să îi permită solicitantului să îşi continue şederea legală pe teritoriul statului membru respectiv până când autorităţile competente vor lua o decizie în privinţa solicitării.
(6)Costurile privind returnarea şi readmisia posesorului de Cartea Albastră a UE şi a membrilor de familie ai acestuia pot reveni solicitantului şi/sau angajatorului acestuia, inclusiv cheltuielile din fonduri publice, dacă este cazul, în temeiul alineatului (4) litera (b).
(7)În aplicarea prezentului articol, statele membre pot aplica în continuare contingentele de admisie, astfel cum se prevede la articolul 6.
(8)Începând cu a doua dată la care un posesor al unei Cărţi Albastre a UE şi, după caz, membrii de familie ai acestuia utilizează posibilitatea de a se muta într-un alt stat membru în condiţiile prevăzute de prezentul capitol, "primul stat membru" trebuie să fie înţeles ca statul membru din care persoana în cauză se mută, iar "al doilea stat membru" ca statul membru în care aceasta solicită să aibă reşedinţa.
Art. 19: Dreptul de şedere a membrilor de familie în al doilea stat membru
(1)Atunci când posesorul Cărţii Albastre a UE se mută în al doilea stat membru în conformitate cu articolul 18 şi atunci când, în primul stat membru, familia a fost deja întregită, membrii de familie ai posesorului de Carte Albastră a UE sunt autorizaţi să îl însoţească ori să i se alăture.
(2)În cel mult o lună de la intrarea pe teritoriul celui de al doilea stat membru, membrii de familie în cauză sau posesorul de Carte Albastră a UE înaintează autorităţilor competente din statul membru respectiv, în conformitate cu dreptul naţional, o solicitare de permis de şedere ca membru de familie.
În cazul în care permisul de şedere al membrilor de familie eliberat de primul stat membru expiră în cursul procedurii sau nu îi mai dă posesorului dreptul de şedere legală pe teritoriul celui de al doilea stat membru, statele membre permit şederea persoanei respective pe teritoriul lor, dacă este necesar prin eliberarea unor permise naţionale de şedere temporară sau autorizaţii echivalente, care să îi permită solicitantului să îşi continue şederea legală pe teritoriul statului membru respectiv până când autorităţile competente din al doilea stat membru vor lua o decizie în privinţa solicitării.
(3)Cel de al doilea stat membru poate cere membrilor de familie în cauză să anexeze la solicitarea pentru permis de şedere:
a)permisul de şedere în primul stat membru şi un document de călătorie valabil sau copii legalizate ale acestora, precum şi o viză, dacă este necesară;
b)dovada că au avut reşedinţa ca membri de familie ai posesorului de Carte Albastră a UE în primul stat membru;
c)dovada că deţin o asigurare de sănătate care acoperă toate riscurile în cel de al doilea stat membru sau că posesorul de Carte Albastră a UE i-a asigurat.
(4)Al doilea stat membru poate solicita posesorului Cărţii Albastre a UE să prezinte dovezi cu privire la faptul că posesorul:
a)are o locuinţă considerată normală pentru o familie de dimensiuni comparabile în aceeaşi regiune şi care corespunde standardelor generale de sănătate şi de siguranţă în statul membru în cauză;
b)are resurse stabile, constante şi suficiente pentru a se întreţine pe sine şi pe ceilalţi membri ai familiei fără a recurge la asistenţa socială a statului membru în cauză. Statele membre evaluează aceste resurse în raport cu natura şi caracterul lor constant şi pot ţine seama de nivelul salariilor şi al pensiilor minime naţionale, precum şi de numărul membrilor familiei.
(5)Derogările prevăzute la articolul 15 continuă să se aplice mutatis mutandis.
(6)În cazul în care familia nu a fost deja reîntregită în primul stat membru, se aplică articolul 15.