Directiva 2008/48/CE/23-apr-2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 133L
În vigoare Versiune de la: 28 Decembrie 2021
Directiva 2008/48/CE/23-apr-2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului
Dată act: 23-apr-2008
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 234, 30.9.2003, p. 1.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),
(2)Avizul Parlamentului European din 20 aprilie 2004 JO C 104 E, 30.4.2004, p. 233), Poziţia comună a Consiliului din 20 septembrie 2007 JO C 270 E, 13.11.2007, p. 1) şi Poziţia Parlamentului European din 16 ianuarie 2008 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 7 aprilie 2008.
întrucât:
(1)Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum (3) stabileşte norme la nivel comunitar privind contractele de credit pentru consum.
(3)JO L 42, 12.2.1987, p. 48. Directivă modificată ultimă dată prin Directiva 98/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului JO L 101, 1.4.1998, p. 17).
(2)În 1995, Comisia a prezentat un raport privind punerea în aplicare a Directivei 87/102/CEE şi a realizat o consultare amplă a părţilor interesate. În 1997, Comisia a prezentat un raport de sinteză asupra reacţiilor la raportul din 1995. În 1996, a fost elaborat un al doilea raport privind punerea în aplicare a Directivei 87/102/CEE.
(3)Aceste rapoarte şi consultări au evidenţiat diferenţe substanţiale între legile diferitelor state membre în domeniul creditelor pentru persoane fizice, în general, şi al creditelor de consum, în special. O analiză a legilor naţionale care transpun Directiva 87/102/CEE arată că statele membre utilizează diverse mecanisme de protecţie a consumatorului, pe lângă cele prevăzute în Directiva 87/102/CEE, datorită situaţiilor juridice sau economice diferite la nivel naţional.
(4)Situaţia de fapt şi de drept care rezultă din aceste diferenţe naţionale duce în anumite cazuri la denaturarea concurenţei între creditorii din Comunitate şi împiedică buna funcţionare a pieţei interne, în situaţiile în care statele membre au adoptat dispoziţii obligatorii diferite, mai stricte decât cele prevăzute de Directiva 87/102/CEE. Această situaţie limitează posibilitatea consumatorilor de a face uz direct de oferta de credite transfrontaliere care creşte treptat. Denaturările şi limitările menţionate pot avea, la rândul lor, consecinţe asupra cererii de bunuri şi servicii.
(5)În ultimii ani tipurile de credite oferite consumatorilor şi folosite de către aceştia au evoluat în mod considerabil. Au apărut noi instrumente de credit şi utilizarea acestora continuă să se dezvolte. Prin urmare este necesară modificarea dispoziţiilor existente şi extinderea domeniului lor de aplicare, după caz.
(6)În conformitate cu dispoziţiile tratatului, piaţa internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor, precum şi libertatea de stabilire. Dezvoltarea unei pieţe a creditului, mai transparente şi eficiente, în cadrul acestui spaţiu fără frontiere interne este esenţială pentru promovarea dezvoltării activităţilor transfrontaliere.
(7)Pentru a facilita apariţia unei pieţe interne eficiente în domeniul creditelor de consum, este necesar să se prevadă un cadru comunitar armonizat într-o serie de domenii fundamentale. Având în vedere dezvoltarea continuă a pieţei creditului de consum şi mobilitatea crescândă a cetăţenilor europeni, o legislaţie comunitară anticipativă, care să poată fi adaptată la formele viitoare de credit şi care să permită statelor membre un grad corespunzător de flexibilitate în procesul de punere în aplicare, ar trebui să faciliteze elaborarea unei legislaţii moderne în domeniul creditului de consum.
(8)Pentru a se asigura încrederea consumatorilor, este important ca piaţa să le ofere un grad suficient de protecţie. Astfel, libera circulaţie a ofertelor de credite ar trebui să poată avea loc în condiţii optime, atât pentru cei care oferă creditele, cât şi pentru cei care le solicită, ţinând seama de situaţiile specifice din fiecare stat membru.
(9)O armonizare completă este necesară pentru a se asigura tuturor consumatorilor din Comunitate un nivel ridicat şi echivalent de protecţie a intereselor lor şi pentru crearea unei veritabile pieţe interne. În consecinţă, nu ar trebui să li se permită statelor membre să menţină sau să introducă alte dispoziţii de drept intern decât cele prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, o astfel de limitare nu ar trebui să se aplice decât în cazul dispoziţiilor armonizate din prezenta directivă. Când astfel de dispoziţii armonizate nu există, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a menţine sau introduce dispoziţii legale naţionale. În consecinţă, statele membre ar putea, de exemplu, să menţină sau să introducă dispoziţii naţionale cu privire la răspunderea solidară a vânzătorului sau a furnizorului de servicii şi a creditorului. Un alt exemplu privind această posibilitate oferită statelor membre ar putea fi menţinerea sau introducerea de dispoziţii naţionale cu privire la anularea contractului de vânzare de bunuri sau furnizare de servicii, în cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere din contractul de credit. În acest sens, în cazul contractelor de credit pe durată nedeterminată, ar trebui să li se acorde statelor membre dreptul de a stabili un termen minim care trebuie să curgă între momentul în care creditorul solicită rambursarea şi ziua în care trebuie rambursat creditul.
(10)Definiţiile cuprinse în prezenta directivă stabilesc domeniul de aplicare a armonizării. În consecinţă, obligaţia impusă statelor membre de a pune în aplicare dispoziţiile prezentei directive ar trebui să fie limitată la domeniul de aplicare al acesteia, conform definiţiilor menţionate. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere punerii în aplicare de către statele membre, în conformitate cu legislaţia comunitară, a dispoziţiilor prezentei directive în domenii care nu intră în sfera de aplicare a acesteia. Astfel, un stat membru ar putea să menţină sau să introducă dispoziţii legale naţionale corespunzătoare celor din prezenta directivă sau anumitor prevederi privind contractele de credit din aceasta, care nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive, cum ar fi dispoziţiile privind contractele de credit pentru sume mai mici de 200 EUR sau mai mari de 75 000 EUR. De asemenea, statele membre ar putea aplica dispoziţiile prezentei directive şi în cazul unui credit legat care nu intră sub incidenţa definiţiei privind contractul de credit legat cuprinsă în prezenta directivă. Astfel, dispoziţiile cu privire la contractul de credit legat ar putea fi aplicate contractelor de credit care servesc doar parţial la finanţarea unui contract pentru furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii.
(11)În cazul anumitor contracte de credit, cărora li se aplică numai unele dintre dispoziţiile prezentei directive, nu ar trebui să li se permită statelor membre să adopte dispoziţii legale naţionale care să pună în aplicare alte dispoziţii ale acestei directive. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a reglementa, în legislaţia naţională, acele tipuri de contracte de credit cu privire la alte aspecte nearmonizate de prezenta directivă.
(12)Contractele pentru prestarea continuă de servicii sau pentru furnizarea de bunuri de acelaşi fel, atunci când consumatorul plăteşte pentru acestea în rate, pe durata furnizării lor, pot să difere considerabil, din punctul de vedere al intereselor părţilor contractante implicate, precum şi al modalităţilor şi al efectuării tranzacţiilor, de contractele de credit care intră sub incidenţa prezentei directive. Prin urmare, ar trebui clarificat faptul că aceste contracte nu sunt considerate contracte de credit în sensul prezentei directive. Un astfel de tip de contract este, de exemplu, contractul de asigurare în care prima de asigurare este plătită în rate lunare.
(13)Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice anumitor tipuri de contracte de credit, cum ar fi cardurile de debit cu amânare la plată, în temeiul cărora creditul trebuie rambursat în termen de trei luni şi pentru care sunt de plătit numai costuri nesemnificative.
(14)Contractele de credit care au ca obiect acordarea de credite cu garanţii imobiliare ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive. Acest tip de credit are un caracter foarte specific. De asemenea, ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive contractele de credit al căror scop este finanţarea dobândirii sau păstrării dreptului de proprietate asupra unui teren sau asupra unei clădiri existente sau proiectate. Cu toate acestea, nu ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive contractele de credit pentru simplul motiv că au ca scop renovarea sau creşterea valorii unei clădiri existente.
(15)Dispoziţiile prezentei directive se aplică indiferent dacă creditorul este o persoană juridică sau fizică. Cu toate acestea, prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a limita acordarea de credite pentru consumatori, în conformitate cu legislaţia comunitară, la persoane juridice sau la anumite persoane juridice.
(16)Anumite dispoziţii ale prezentei directive ar trebui să se aplice persoanelor fizice şi juridice (intermediari de credit) care, în cursul desfăşurării activităţii lor comerciale sau profesionale, în schimbul unui onorariu, prezintă sau oferă consumatorilor contracte de credit, le oferă asistenţă prin realizarea de activităţi pregătitoare privind contractele de credit sau încheie contracte de credit cu consumatorii în numele creditorului. Organizaţiile care permit utilizarea identităţii lor în promovarea produselor de credit, precum cărţile de credit, şi care, de asemenea, pot să recomande aceste produse membrilor lor nu ar trebui considerate intermediari de credit în sensul prezentei directive.
(17)Prezenta directivă reglementează numai anumite obligaţii ale intermediarilor de credit faţă de consumatori. Prin urmare, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a păstra sau introduce obligaţii suplimentare pentru intermediarii de credit, inclusiv condiţiile în care un intermediar de credit poate primi onorarii de la un consumator care i-a solicitat serviciile.
(18)Consumatorii ar trebui protejaţi împotriva practicilor neloiale sau înşelătoare, în special în ceea ce priveşte divulgarea informaţiilor de către creditor, în conformitate cu Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori ("Directiva privind practicile comerciale neloiale") (1). Cu toate acestea, prezenta directivă ar trebui să cuprindă dispoziţii speciale privind publicitatea referitoare la contractele de credit, precum şi anumite elemente de informare standard care ar trebui furnizate consumatorilor pentru a le permite acestora, în special, să compare diferitele oferte. Aceste informaţii ar trebui oferite într-o manieră clară, concisă şi vizibilă prin intermediul unui exemplu reprezentativ. Când nu este posibil să se indice cuantumul total al creditului sub forma sumelor totale puse la dispoziţie, în special în cazul în care prin contractul de credit se acordă consumatorului libertate în privinţa efectuării tragerilor cu o limitare privind suma, ar trebui să se prevadă un prag. Acesta ar trebui să indice limita superioară a creditului care poate fi pus la dispoziţia consumatorului. În plus, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a reglementa în legislaţia naţională obligaţiile de informare privind publicitatea care nu conţine informaţii asupra costului creditului.
(1)JOL 149, 11.6.2005, p. 22.
(19)Pentru a putea lua decizii în deplină cunoştinţă de cauză, consumatorii ar trebui să primească, înaintea încheierii contractului de credit, informaţii adecvate, pe care consumatorul le poate lua cu el şi reflecta asupra lor, cu privire la condiţiile şi costul creditului, precum şi la obligaţiile care le revin. Pentru a asigura cel mai înalt grad de transparenţă şi comparabilitate a ofertelor, astfel de informaţii ar trebui să includă în special dobânda anuală efectivă aferentă creditului, stabilită în acelaşi mod în întreaga Comunitate. Dat fiind faptul că dobânda anuală efectivă nu poate fi indicată în acest stadiu decât printr-un exemplu, acest exemplu ar trebui să fie reprezentativ. Prin urmare, aceasta ar trebui să corespundă, de exemplu, duratei medii şi valorii totale a creditului acordat pentru tipul de contract de credit în cauză şi, dacă este cazul, bunurilor achiziţionate. La stabilirea exemplului reprezentativ ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, frecvenţa anumitor tipuri de contracte de credit pe o anumită piaţă. În ceea ce priveşte rata dobânzii aferente creditului, frecvenţa ratelor şi capitalizarea dobânzilor, creditorii ar trebui să folosească metoda lor convenţională de calcul pentru respectivul credit de consum.
(20)Costul total al creditului pentru consumator trebuie să cuprindă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele, onorariile intermediarilor de credit şi orice alt tip de onorarii pe care consumatorul trebuie să le plătească în legătură cu contractul de credit, cu excepţia taxelor notariale. Cunoştinţele reale ale creditorului cu privire la costuri trebuie evaluate obiectiv, avându-se în vedere cerinţele de diligentă profesională.
(21)Contractele de credit în care rata dobânzii aferentă creditului este periodic modificată ca urmare a schimbărilor care au loc în privinţa ratei de referinţă la care face trimitere contractul de credit nu trebuie considerate drept contracte de credit cu rată fixă a dobânzii aferente creditului.
(22)Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a păstra sau introduce dispoziţii naţionale care să interzică creditorului să ceară consumatorului, pentru respectivul contract de credit, să îşi deschidă un cont bancar sau să încheie un contract pentru un alt serviciu accesoriu sau să plătească cheltuielile sau comisioanele aferente unor asemenea conturi bancare sau altor servicii accesorii. În statele membre în care sunt permise astfel de oferte combinate, consumatorii ar trebui să fie informaţi, înainte de încheierea contractului de credit, cu privire la eventualele servicii accesorii care sunt obligatorii pentru obţinerea creditului sau cu privire la clauzele şi condiţiile contractuale incluse în ofertă. Costurile acestor servicii accesorii ar trebui să fie cuprinse în costul total al creditului; alternativ, în cazul în care valoarea unor astfel de costuri nu poate fi determinată în prealabil, consumatorii ar trebui să primească informaţii corespunzătoare privind existenţa costurilor într-o etapă precontractuală. Creditorul trebuie prezumat ca având cunoştinţă de costurile serviciilor accesorii pe care le oferă consumatorului, el însuşi sau în numele unui terţ, cu excepţia cazului în care preţul acestora depinde de caracteristicile sau de situaţia specifică a consumatorului.
(23)Cu toate acestea, pentru tipurile speciale de contracte de credit şi pentru a se asigura un nivel corespunzător de protecţie a consumatorilor fără a se impune o povară excesivă creditorilor sau, după caz, intermediarilor de credit, este recomandabilă limitarea cerinţelor precontractuale de informare din prezenta directivă, luând în considerare caracterul specific al acestor tipuri de contracte.
(24)Este necesară informarea pe larg a consumatorului înainte de încheierea contractului de credit, indiferent dacă un intermediar de credit este sau nu implicat în promovarea şi comercializarea creditului. Prin urmare, cerinţele precontractuale de informare ar trebui să se aplice, în general, şi intermediarilor de credit. Cu toate acestea, în cazul în care furnizorii de bunuri şi servicii acţionează cu titlu auxiliar în calitate de intermediari de credit, nu este recomandabil să li se impună acestora obligaţia juridică a furnizării de informaţii precontractuale în conformitate cu prezenta directivă. Se consideră, de exemplu, că furnizorii de bunuri şi servicii acţionează cu titlu auxiliar în calitate de intermediari de credit în cazul în care activitatea lor în această calitate nu reprezintă scopul principal al activităţii lor comerciale sau profesionale. În aceste cazuri, un nivel suficient de protecţie a consumatorilor este totuşi asigurat, deoarece creditorul poartă responsabilitatea de a se asigura că au fost primite de către consumator informaţii precontractuale complete, fie de la intermediar, în cazul în care creditorul şi intermediarul convin în acest mod, fie în altă manieră corespunzătoare.
(25)Statele membre pot reglementa caracterul potenţial obligatoriu al informaţiilor furnizate consumatorului înainte de încheierea contractului de credit, precum şi perioada în care informaţiile precontractuale au forţă obligatorie pentru creditor.
(26)Statele membre ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a promova practici responsabile pe parcursul tuturor etapelor relaţiei de creditare, luând în considerare trăsăturile specifice ale pieţei lor de credit. Aceste măsuri pot cuprinde, de exemplu, furnizarea de informaţii pentru consumatori şi educarea acestora, inclusiv avertismente cu privire la riscurile asociate nerambursării şi îndatorării excesive. Este important ca, în special pe piaţa de credit, care este în curs de extindere, creditorii să nu se lanseze într-un proces iresponsabil de acordare de împrumuturi sau să acorde credite fără evaluarea prealabilă a bonităţii, iar statele membre ar trebui să efectueze supravegherea necesară evitării unor astfel de conduite şi să stabilească modalităţile necesare pentru sancţionarea creditorilor în cazul în care aceştia se comportă astfel. Fără a aduce atingere dispoziţiilor privind riscul de credit din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (1), creditorii ar trebui să aibă răspunderea de a verifica individual bonitatea consumatorului. În acest scop, acestora ar trebui să li se permită folosirea informaţiilor furnizate de către consumator nu numai pe durata întocmirii documentaţiei de credit, dar şi pe parcursul unui raport comercial de lungă durată cu respectivul consumator. Autorităţile statelor membre ar putea, de asemenea, să ofere creditorilor instrucţiuni şi orientări corespunzătoare. Totodată, consumatorii ar trebui să acţioneze cu prudenţă şi să îşi respecte obligaţiile contractuale.
(1)JO L 177, 30.6.2006, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2008/24/CE JO L 81, 20.3.2008, p. 38).
(27)În ciuda informaţiilor precontractuale care trebuie furnizate, consumatorul poate să aibă nevoie de asistenţă suplimentară pentru a decide care este contractul de credit, din gama de produse propusă, care se potriveşte cel mai bine nevoilor şi situaţiei sale financiare. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că creditorii acordă o astfel de asistenţă cu privire la produsele pe care le oferă consumatorilor. Dacă este necesar, informaţiile precontractuale relevante, precum şi caracteristicile esenţiale ale produselor propuse ar trebui explicate consumatorului într-o manieră personalizată, astfel încât consumatorul să poată înţelege efectele pe care acestea le pot avea asupra situaţiei sale economice. Dacă este necesar, această responsabilitate de a acorda asistenţă consumatorului ar trebui să se aplice, de asemenea, intermediarilor de credit. Statele membre ar putea stabili în ce măsură şi când ar trebui oferite astfel de explicaţii consumatorului, luând în considerare circumstanţele speciale ale situaţiei în care se oferă creditul, nevoia de asistenţă a consumatorului şi natura fiecărui produs de credit.
(28)În vederea evaluării bonităţii unui consumator, creditorul ar trebui să consulte şi bazele de date relevante; circumstanţele actuale şi aspectele de natură juridică pot impune ca aceste consultări să varieze ca anvergură. Pentru a preveni orice denaturare a concurenţei între creditori, acestora ar trebui să li se asigure accesul la bazele de date private sau publice privind consumatorii dintr-un stat membru în care creditorii respectivi nu îşi au sediul, în condiţii nediscriminatorii în raport cu creditorii din respectivul stat membru.
(29)În cazul în care o decizie de respingere a unei cereri de credit este bazată pe consultarea unei baze de date, creditorul ar trebui să informeze consumatorul cu privire la acest lucru şi la caracteristicile bazei de date consultate.
Cu toate acestea, creditorul nu ar trebui obligat să furnizeze aceste informaţii în cazul în care acest lucru este interzis prin alte acte legislative comunitare, ca, de exemplu, cele privind spălarea banilor sau finanţarea terorismului. De asemenea, astfel de informaţii nu ar trebui furnizate în cazul în care divulgarea lor ar fi contrară obiectivelor ordinii publice sau ale siguranţei publice, ca, de exemplu, prevenirea, cercetarea, depistarea sau urmărirea în justiţie a infracţiunilor.
(30)Prezenta directivă nu reglementează aspectele de legislaţie contractuală privind valabilitatea contractelor de credit. Prin urmare, în acest domeniu, statele membre pot menţine sau introduce dispoziţii naţionale în conformitate cu legislaţia comunitară. Statele membre pot reglementa regimul juridic al ofertei de încheiere a contractului de credit, în special în ceea ce priveşte momentul prezentării acesteia şi termenul pe parcursul căruia aceasta are forţă obligatorie pentru creditor. În cazul în care o asemenea ofertă este propusă în acelaşi timp cu acordarea informaţiilor precontractuale prevăzute de prezenta directivă, aceasta ar trebui propusă, ca orice informaţie suplimentară pe care creditorul ar dori să o aducă la cunoştinţa consumatorului, într-un document separat care să poată fi anexat informaţiilor standard la nivel european privind creditul de consum.
(31)Pentru a-i permite consumatorului să îşi cunoască drepturile şi obligaţiile care îi revin în temeiul contractului de credit, acesta din urmă ar trebui să cuprindă toate informaţiile necesare într-un mod clar şi concis.
(32)Pentru a asigura o transparenţă deplină, consumatorului ar trebui să i se ofere informaţii cu privire la rata dobânzii aferente creditului, atât în stadiul precontractual, cât şi la încheierea contractului de credit. Pe parcursul raportului contractual, consumatorul ar trebui informat, de asemenea, cu privire la modificările ratei variabile a dobânzii aferente creditului şi la modificările corespunzătoare ale plăţilor. Această dispoziţie nu aduce atingere dispoziţiilor naţionale care nu se referă la informarea consumatorului şi care stabilesc condiţiile sau consecinţele modificărilor, cu excepţia celor referitoare la plăţi, ale ratelor dobânzilor aferente creditelor sau ale altor condiţii economice care privesc creditul, precum faptul că creditorul nu are dreptul să modifice rata dobânzii aferente creditului decât atunci când există un motiv valabil pentru o asemenea modificare sau faptul că, în cazul schimbării ratei dobânzii aferente creditului sau a altor condiţii economice care privesc creditul, consumatorul este liber să rezilieze contractul.
(33)Părţile contractante ar trebui să aibă dreptul de a rezilia un contract de credit pe durată nedeterminată. De asemenea, în cazul în care s-a convenit în contractul de credit, creditorul ar trebui să poată suspenda, din motive justificate obiectiv, dreptul consumatorului de a efectua trageri în cadrul unui contract de credit pe durată nedeterminată. Aceste motive pot include, de exemplu, suspiciunea unei utilizări neautorizate sau frauduloase a creditului sau un risc semnificativ de ridicat de incapacitate a consumatorului de a-şi îndeplini obligaţiile de rambursare a creditului. Prezenta directivă nu aduce atingere legislaţiei naţionale în domeniul legislaţiei contractuale care reglementează dreptul părţilor contractante de a rezilia contractul de credit în urma unei încălcări a condiţiilor contractuale.
(34)Pentru a apropia modalităţile de exercitare a dreptului de retragere în domenii similare, este necesar să se prevadă dreptul de retragere fără sancţiuni şi fără obligaţie de justificare, în condiţii similare cu cele prevăzute de Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum (1).
(1)L 271, 9.10.2002, p. 16. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/64/CE JO L 319, 5.12.2007, p. 1).
(35)În cazul în care un consumator se retrage dintr-un contract de credit în baza căruia a primit bunuri, în special în urma unei achiziţii în rate sau a unui contract de închiriere sau de leasing care prevede o obligaţie de cumpărare, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere reglementărilor statelor membre privind chestiuni referitoare la restituirea bunurilor sau la orice alte chestiuni în legătură cu aceasta.
(36)În unele cazuri, reglementările naţionale prevăd deja că fondurile nu pot fi puse la dispoziţia consumatorului înainte de expirarea unui anumit termen. În aceste cazuri, este posibil ca consumatorii să dorească să se asigure că primesc bunurile sau serviciile achiziţionate în prealabil. De aceea, în cazul contractelor de credit legate, statele membre pot prevedea în mod excepţional că, în situaţia în care consumatorul solicită explicit primirea bunurilor sau a serviciilor mai devreme, termenul pentru exercitarea dreptului de retragere ar putea fi redus la acelaşi termen înainte de care fondurile nu pot fi puse la dispoziţie.
(37)În cazul contractelor de credit legate există o legătură de interdependenţă între achiziţia bunurilor sau a serviciilor şi contractul de credit încheiat în acest scop. Prin urmare, în cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere din contractul de achiziţie, întemeiat pe dreptul comunitar, acesta nu ar trebui să mai fie ţinut de obligaţiile care reies din contractul de credit legat. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor naţionale aplicabile contractelor de credit legate, în cazurile în care un contract de achiziţie a fost anulat sau consumatorul şi-a exercitat dreptul de retragere în temeiul dispoziţiilor legale naţionale. De asemenea, nu ar trebui să afecteze nici drepturile consumatorilor acordate de dispoziţiile naţionale, în conformitate cu care nu poate fi încheiat nici un angajament contractual între consumator şi un furnizor de bunuri sau servicii şi nu poate fi făcută nici o plată între aceste persoane atât timp cât consumatorul nu a semnat contractul de credit pentru finanţarea achiziţiei de bunuri sau servicii.
(38)În anumite condiţii, consumatorului ar trebui să i se permită să solicite despăgubiri din partea creditorului în cazul în care apar probleme legate de contractul de achiziţie. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să stabilească în ce măsură şi în ce condiţii consumatorul trebuie să solicite despăgubiri din partea furnizorului, în special dacă consumatorul trebuie să introducă o acţiune împotriva acestuia, înainte de a putea să le solicite din partea creditorului. Prezenta directivă nu ar trebui să îi priveze pe consumatori de drepturile care le-au fost acordate prin dispoziţiile naţionale privind răspunderea solidară a vânzătorului sau a furnizorului de servicii şi a creditorului.
(39)Consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a-şi îndeplini obligaţiile înainte de data convenită în contractul de credit.
În caz de rambursare anticipată, parţială sau totală, creditorul ar trebui să fie îndreptăţit la compensare pentru costurile legate direct de rambursarea anticipată, luând în calcul, de asemenea, orice economii realizate de creditor în legătură cu creditul. Cu toate acestea, pentru a determina metoda de calcul al compensaţiilor, este important să se respecte mai multe principii. Calcularea compensaţiei datorate creditorului ar trebui să fie transparentă şi inteligibilă pentru consumatorii care se află deja în stadiul precontractual şi, în orice caz, în timpul executării contractului de credit. În plus, metoda de calcul ar trebui să fie uşor de aplicat de către creditori, iar autorităţilor competente ar trebui să li se faciliteze supravegherea asupra modului de stabilire al compensaţiei. În consecinţă şi datorită faptului că un credit de consum nu este, din cauza duratei şi a volumului său, finanţat prin mecanisme de finanţare pe termen lung, plafonul pentru compensare ar trebui să fie stabilit sub forma unei sume forfetare. Această abordare reflectă natura specifică a creditelor pentru consumatori şi nu ar trebui să aducă atingere eventualei abordări diferite aplicate în cazul altor produse care sunt finanţate prin mecanisme de finanţare pe termen lung, precum creditele ipotecare cu dobândă fixă.
(40)Statele membre ar trebui să aibă dreptul de a prevedea ca această compensaţie pentru rambursare anticipată să fie solicitată de creditor numai cu condiţia ca suma rambursată într-o perioadă de douăsprezece luni să depăşească un anumit prag definit de statele membre. La stabilirea pragului, care nu ar trebui să depăşească suma de 10 000 EUR, statele membre ar trebui, de exemplu, să ia în considerare suma medie a creditelor de consum de pe piaţa lor internă.
(41)Transferul drepturilor creditorului în temeiul unui contract de credit nu ar trebui să aibă efectul de a pune consumatorul într-o poziţie mai puţin favorabilă. De asemenea, consumatorul ar trebui informat corespunzător în cazul în care contractul de credit este cesionat unui terţ. Cu toate acestea, în cazul în care creditorul iniţial, în acord cu cesionarul, continuă să administreze creditul în raport cu consumatorul, acesta din urmă nu are un interes major în a fi informat cu privire la cesiune. Prin urmare, o cerinţă la nivel UE de a informa consumatorul cu privire la cesiune în astfel de cazuri ar fi excesivă.
(42)Statele membre ar trebui să aibă în continuare libertatea de a menţine sau introduce norme naţionale de reglementare a căilor de informare publică, atunci când acest lucru este necesar în scopuri legate de eficienţa operaţiunilor complexe, precum securizarea sau lichidarea activelor care au loc în procesul de lichidare administrativă obligatorie a băncilor.
(43)Pentru promovarea instituirii şi a funcţionării pieţei interne şi asigurarea unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor în întreaga Comunitate este necesar să se asigure comparabilitatea informaţiilor referitoare la dobânzile anuale efective în întreaga Comunitate. În ciuda formulei matematice uniforme de calcul al dobânzii anuale efective, prevăzute în Directiva 87/102/CEE această dobândă nu este încă integral comparabilă pe întreg teritoriul Comunităţii.
În fiecare stat membru sunt luaţi în considerare factori de cost diferiţi la calcularea respectivei dobânzi. În consecinţă, prezenta directivă ar trebui să definească în mod clar şi exhaustiv costul total al creditului pentru consumator.
(44)Pentru a asigura transparenţa şi stabilitatea pieţei şi până la realizarea unei armonizări avansate, statele membre ar trebui să asigure funcţionarea măsurilor corespunzătoare pentru reglementarea sau supravegherea activităţii creditorilor.
(45)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prezenta directivă este menită a asigura în special respectul deplin al normelor privind protecţia datelor cu caracter personal, dreptul la proprietate, nediscriminarea, protecţia familiei şi a vieţii profesionale, precum şi protecţia consumatorului în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(46)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume stabilirea de norme comune pentru anumite aspecte ale actelor cu putere de lege şi ale dispoziţiilor administrative ale statelor membre privind creditul de consum, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi poate fi realizat mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, aşa cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(47)Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancţiunile aplicabile în cazurile de încălcare a dispoziţiilor naţionale adoptate în baza prezentei directive şi să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Deşi alegerea sancţiunilor rămâne la latitudinea statelor membre, sancţiunile prevăzute ar trebui să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(48)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE JO L 200, 22.7.2006, p. 11). (2)JOC 321, 31.12.2003, p. 1.
(49)În special, ar trebui să se acorde Comisiei competenţa de a adopta ipoteze suplimentare pentru calculul dobânzii anuale efective. Deoarece aceste măsuri sunt de ordin general şi sunt destinate modificării elementelor neesenţiale ale prezentei directive, ele trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(50)În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional privind o mai bună legiferare (2), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele şi în interesul Comunităţii, propriile tabele care să reflecte, pe cât posibil, corelaţia dintre prezenta directivă şi măsurile de transpunere şi să le facă publice.
(51)În consecinţă, luând în considerare numărul de modificări care trebuie aduse Directivei 87/102/CEE datorită evoluţiei sectorului creditelor de consum şi în interesul clarităţii legislaţiei comunitare, respectiva directivă ar trebui abrogată şi înlocuită cu prezenta directivă,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul
Obiectul prezentei directive este de a armoniza anumite aspecte ale actelor cu putere de lege şi ale procedurilor administrative ale statelor membre în materie de contracte de credit pentru consumatori.
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică contractelor de credit.
(2)Prezenta directivă nu se aplică următoarelor contracte:
a)contracte de credit garantate fie prin ipotecă, fie printr-o altă garanţie comparabilă, utilizată în mod curent într-un stat membru asupra unui bun imobil, fie printr-un drept legat de un bun imobil;
b)contracte de credit al căror scop este dobândirea sau păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei clădiri existente sau proiectate;
c)contracte de credit care implică o sumă totală a creditului mai mică de 200 EUR sau mai mare de 75 000 EUR;
d)contracte de închiriere sau de leasing în cazul cărora obligaţia de cumpărare a obiectului contractului nu este stabilită nici prin respectivul contract, nici prin vreun contract separat; se consideră că există o astfel de obligaţie în cazul în care creditorul decide acest lucru în mod unilateral;
e)contracte de credit sub forma unei facilităţi de tip "descoperit de cont" şi în baza cărora creditul trebuie rambursat în termen de o lună;
f)contractele de credit în baza cărora creditul este acordat fără dobândă şi fără alte costuri, precum şi contractele de credit cu termen de rambursare de trei luni şi pentru care sunt de plătit numai costuri nesemnificative;
g)contracte de credit acordate de către un angajator angajaţilor săi cu titlu accesoriu, fără dobândă sau cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată pe piaţă şi care nu se oferă în general publicului;
h)contracte de credit încheiate cu întreprinderi de investiţii, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare (1), sau cu instituţii de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 din Directiva 2006/48/CE a Consiliului, cu scopul de a permite unui investitor să efectueze o tranzacţie referitoare la unul sau mai multe instrumente enumerate în secţiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE, atunci când întreprinderea de investiţii sau instituţia de credit care acordă creditul este implicată într-o astfel de tranzacţie;
i)contracte de credit care sunt rezultatul unei hotărâri pronunţate de o instanţă sau de o altă autoritate instituită conform legii;
j)contracte de credit referitoare la amânarea, cu titlu gratuit, a plăţii unei datorii existente;
k)contracte de credit la încheierea cărora consumatorului i se cere să pună un bun la dispoziţia creditorului, cu titlu de garanţie, şi în cazul cărora răspunderea juridică a consumatorului este strict limitată la respectivul bun gajat;
l)contracte de credit referitoare la credite acordate unui public restrâns în baza unei dispoziţii legale de interes general, la rate ale dobânzii mai mici decât cele practicate în mod obişnuit pe piaţă, sau fără dobândă, ori în condiţii care sunt mai avantajoase pentru consumator decât cele obişnuite de pe piaţă şi cu dobânzi mai mici decât cele practicate în mod normal pe piaţă.
(1)JO L 145, 30.4.2004, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2008/10/CE JO L 76, 19.3.2008, p. 33).
(21)(2a)Fără a aduce atingere alineatului (2) litera (c), prezenta directivă se aplică de asemenea contractelor de credit negarantate încheiate în scopul renovării de bunuri imobile rezidenţiale, care implică o valoare totală a creditului de peste 75 000 EUR.
(3)În cazul contractelor de credit sub forma unei facilităţi de tip "descoperit de cont" în baza cărora creditul trebuie rambursat la cerere sau într-un interval de trei luni, se aplică numai articolele 1-3, articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) literele (a)-(c), articolul 4 alineatul (4), articolele 6-9, articolul 10 alineatul (1), articolul 10 alineatul (4), articolul 10 alineatul (5), articolul 12, articolul 15, articolul 17 şi articolele 19-32.
(4)În cazul contractelor de credit sub forma facilităţii de tip "descoperit de cont" cu aprobare tacită se aplică numai articolele 1-3, 18, 20 şi 22-32.
(5)Statele membre pot să decidă că numai articolele 1-4, 6, 7 şi 9, articolul 10 alineatul (1), articolul 10 alineatul (2) literele (a)-(h) şi (l), articolul 10 alineatul (4), articolele 11, 13 şi articolele 16-32 se aplică contractelor de credit încheiate de o organizaţie care:
a)este constituită în avantajul reciproc al membrilor săi;
b)obţine profit doar în beneficiul membrilor săi;
c)îndeplineşte un rol social cerut de legislaţia internă;
d)primeşte şi gestionează numai economii ale membrilor săi şi le oferă surse de creditare numai acestora; şi
e)acordă credit cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată în mod obişnuit pe piaţă sau în limitele unui plafon prevăzut de legislaţia naţională,
şi a cărei componenţă este limitată la persoane care îşi au reşedinţa sau locul de muncă într-o anumită regiune sau la angajaţi şi pensionari ai unui anumit angajator, sau la persoane care îndeplinesc alte cerinţe prevăzute de legislaţia naţională, cerinţe care reprezintă baza pe care se întemeiază o legătură comună între membri.
Statele membre pot să excludă din domeniul de aplicare a prezentei directive contractele de credit încheiate de o astfel de organizaţie în cazul în care valoarea totală a contractelor de credit încheiate de această organizaţie este nesemnificativă în raport cu valoarea totală a tuturor contractelor de credit existente în statul membru în care această organizaţie îşi are sediul şi în cazul în care valoarea totală a tuturor contractelor de credit încheiate de toate organizaţiile de acest fel în respectivul stat membru nu depăşeşte 1 % din valoarea totală a tuturor contractelor de credit existente încheiate în respectivul stat membru.
Statele membre analizează anual condiţiile de aplicare a oricărei excluderi de acest fel, pentru a vedea dacă aceste condiţii continuă să existe, şi procedează la eliminarea excluderii în cazul în care consideră că nu se mai întrunesc condiţiile necesare.
(6)Statele membre pot să decidă că se aplică numai articolele 1-4, 6, 7, 9, articolul 10 alineatul (1), articolul 10 alineatul (2) literele (a)-(i), (l) şi (r), articolul 10 alineatul (4), articolele 11, 13, 16 şi articolele 18-32 în cazul contractelor de credit care prevăd punerea de acord a creditorului cu consumatorul asupra unor formalităţi cu privire la amânarea la plată sau la metodele de rambursare, în cazul în care consumatorul şi-a încălcat deja obligaţiile cuprinse în contractul de credit iniţial şi dacă:
a)astfel de formalităţi ar fi susceptibile de a elimina posibilitatea unor acţiuni în instanţă în legătură cu respectiva încălcare; şi
b)consumatorul nu ar fi, prin aceasta, obligat să respecte clauze contractuale mai puţin favorabile decât cele din contractul de credit iniţial.
Cu toate acestea, în cazul în care contractul de credit se înscrie în domeniul de aplicare al alineatului (3), se aplică numai dispoziţiile respectivului alineat.
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiţii:
a)"consumator" înseamnă o persoană fizică care, în cadrul operaţiunilor reglementate de prezenta directivă, acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale;
b)"creditor" înseamnă o persoană fizică sau juridică care acordă sau promite să acorde credite în exerciţiul activităţii sale comerciale sau profesionale;
c)"contract de credit" înseamnă un contract prin care un creditor acordă sau promite să acorde unui consumator un credit sub formă de amânare la plată, împrumut sau alte facilităţi financiare similare, cu excepţia contractelor pentru prestarea de servicii în mod continuu sau pentru furnizarea de bunuri de acelaşi fel, atunci când consumatorul plăteşte pentru acestea în rate, pe durata furnizării lor;
d)"facilitate de tip «descoperit de cont»" înseamnă un contract de credit explicit în baza căruia un creditor pune la dispoziţia unui consumator fonduri care depăşesc soldul curent al contului curent al consumatorului;
e)"facilitate de tip «descoperit de cont» cu aprobare tacită" înseamnă o facilitate de tip "descoperit de cont", acceptată în mod tacit, prin care un creditor pune la dispoziţia unui consumator fonduri care depăşesc soldul curent al contului curent al consumatorului sau facilitatea de tip "descoperit de cont" convenită;
f)"intermediar de credit" înseamnă o persoană fizică sau juridică care nu acţionează în calitate de creditor şi care, în cursul exercitării activităţii sale comerciale sau profesionale, în schimbul unui onorariu, ce poate lua formă pecuniară sau orice altă formă de plată convenită:
(i)prezintă sau oferă consumatorilor contracte de credit;
(ii)oferă asistenţă consumatorilor prin organizarea de activităţi pregătitoare privind contractele de credit, altele decât cele de la punctul (i); sau
(iii)încheie contracte de credit cu consumatorii în numele creditorului;
g)"costul total al creditului pentru consumatori" înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea acestuia potrivit clauzelor şi condiţiilor prezentate este condiţionată de încheierea unui contract de servicii;
h)"valoarea totală plătibilă de către consumator" înseamnă suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru consumator;
i)"dobânda anuală efectivă" înseamnă costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului, inclusiv costurile menţionate la articolul 19 alineatul (2), dacă este cazul;
j)"rata dobânzii aferente creditului" înseamnă rata dobânzii exprimată ca procent fix sau variabil aplicat anual sumei trase din credit;
k)"rata fixă a dobânzii aferente creditului" înseamnă că în contractul de credit creditorul şi consumatorul convin asupra unei rate a dobânzii aferente creditului pentru întreaga durată a contractului de credit sau asupra mai multor rate a dobânzii aferente creditului pentru termene parţiale aplicând exclusiv un procentaj fix stabilit. În cazul în care nu sunt fixate toate ratele dobânzii aferente creditului în contractul de credit, se consideră că rata dobânzii aferente creditului este fixă numai pentru termenele parţiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv printr-un procentaj fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit;
l)"valoarea totală a creditului" înseamnă plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în baza unui contract de credit;
m)"suport durabil" înseamnă orice instrument care permite consumatorului să stocheze informaţii care îi sunt adresate personal, în aşa fel încât acestea să fie accesibile pentru consultare în viitor pe o perioadă de timp adaptată scopului informaţiilor, şi care permite reproducerea fidelă a informaţiilor stocate;
n)"contract de credit legat" înseamnă un contract de credit în care:
(i)creditul în cauză serveşte exclusiv finanţării unui contract care are ca obiect furnizarea anumitor bunuri sau prestarea unui anumit serviciu; şi
(ii)aceste două contracte formează, din punct de vedere obiectiv, o unitate comercială; se consideră că există o unitate comercială în cazul în care furnizorul sau prestatorul de servicii finanţează el însuşi creditul pentru consumator sau, dacă acesta este finanţat de un terţ, în cazul în care creditorul foloseşte serviciile furnizorului sau ale prestatorului în legătură cu încheierea contractului de credit sau cu pregătirea acestuia sau în cazul în care bunurile respective sau prestarea unui anumit serviciu sunt specificate în mod expres în contractul de credit.
Art. 4: Informaţii standard care trebuie incluse în publicitate
(1)Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit care indică o rată a dobânzii sau orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator cuprinde informaţii standard în conformitate cu prezentul articol.
Această obligaţie nu se aplică în situaţiile în care legislaţia naţională prevede indicarea dobânzii anuale efective în cazul publicităţii privind contractele de credit în care nu se menţionează rata dobânzii şi nici alte cifre referitoare la orice cost al creditului pentru consumator în sensul primului paragraf.
(2)Informaţiile standard specifică, în mod clar, concis şi vizibil, prin intermediul unui exemplu reprezentativ, următoarele:
a)rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;
b)valoarea totală a creditului;
c)dobânda anuală efectivă; în cazul unui contract de credit de tipul celor prevăzute la articolul 2 alineatul (3), statele membre pot decide că nu este necesară specificarea dobânzii anuale efective;
d)dacă este cazul, durata contractului de credit;
e)în cazul unui credit sub formă de amânare la plată pentru un anumit bun sau serviciu, preţul actual şi valoarea oricărei plăţi în avans; şi
f)dacă este cazul, valoarea totală plătibilă de către consumator şi valoarea ratelor.
(3)În cazul în care la încheierea unui contract referitor la un serviciu accesoriu aferent contractului de credit, în special o asigurare, este obligatorie pentru obţinerea creditului sau pentru obţinerea creditului conform clauzelor şi condiţiilor prezentate, iar costul acelui serviciu nu poate fi determinat în prealabil, obligaţia de a încheia un asemenea contract este, de asemenea, menţionată în mod clar, concis şi vizibil, împreună cu dobânda anuală efectivă.
(4)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere Directivei 2005/29/CE.
Art. 5: Informaţii precontractuale
(1)Cu o perioadă rezonabilă de timp înainte ca un consumator să încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă, creditorul şi, unde este cazul, intermediarul de credit furnizează consumatorului, pe baza termenilor şi a condiţiilor de creditare oferite de către creditor, precum şi, dacă este cazul, a preferinţelor exprimate şi a informaţiilor furnizate de către consumator, informaţiile necesare care să îi permită consumatorului să compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informată cu privire la eventuala încheiere a unui contract de credit. Aceste informaţii, furnizate pe hârtie sau pe alt suport durabil, sunt furnizate prin intermediul formularului "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum" care figurează în anexa II. Se consideră că creditorul a respectat cerinţele de informare prevăzute la prezentul alineat şi la articolul 3 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2002/65/CE în cazul în care a furnizat "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum".
Aceste informaţii menţionează:
a)tipul de credit;
b)identitatea şi adresa creditorului, precum şi, dacă este cazul, identitatea şi adresa intermediarului de credit implicat;
c)valoarea totală a creditului şi condiţiile care guvernează tragerea;
d)durata contractului de credit;
e)în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plată pentru un anumit bun sau serviciu şi în cazul contractelor de credit legate, bunul sau serviciul respectiv şi preţul actual al acestuia;
f)rata dobânzii aferente creditului, condiţiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului şi, unde este cazul, orice indice sau rată de referinţă aplicabilă ratei iniţiale a dobânzii aferente creditului, ca şi termenele, procedurile şi condiţiile în care variază rata dobânzii aferente creditului; în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanţe diferite, informaţiile sus-menţionate privind toate ratele aplicabile;
g)dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator, ilustrate prin intermediul unui exemplu reprezentativ care menţionează toate ipotezele folosite pentru calculul ratei respective; în cazul în care consumatorul a informat creditorul în legătură cu una sau mai multe componente ale creditului preferat, precum durata contractului de credit şi valoarea totală a creditului, creditorul trebuie să ia în considerare aceste componente; în cazul în care un contract de credit prevede modalităţi de tragere diferite, cu costuri diferite sau cu rate ale dobânzii aferente creditului diferite, şi creditorul foloseşte ipoteza din anexa I partea II litera (b), acesta trebuie să indice faptul că aplicarea altor mecanisme de tragere pentru acest tip de contract de credit poate avea drept rezultat aplicarea unei dobânzi anuale efective mai mari;
h)suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care vor fi efectuate de către consumator şi, dacă este cazul, ordinea în care plăţile vor fi alocate, pentru rambursare, diferitelor solduri restante fixate la rate diferite ale dobânzii aferente creditului;
i)unde este cazul, costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi care înregistrează atât operaţiunile de plată, cât şi tragerile din credit, cu excepţia cazului în care deschiderea unui cont este opţională, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plată atât pentru operaţiuni de plată, cât şi pentru trageri din credit, orice alte costuri rezultând din contractul de credit, precum şi condiţiile în care aceste costuri pot fi modificate;
j)după caz, orice taxe pe care consumatorul trebuie să le plătească notarului la încheierea contractului de credit;
k)orice obligaţie referitoare la încheierea unui contract privind un serviciu accesoriu aferent unui contract de credit, în special o poliţă de asigurare, în cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea creditului conform clauzelor şi condiţiilor prezentate este condiţionată de încheierea unui contract privind acest serviciu;
l)rata dobânzii aplicabilă în cazul ratelor restante, măsurile pentru ajustarea acesteia, şi, unde este cazul, orice penalităţi în caz de neplată;
m)o avertizare privind consecinţele neefectuării plăţilor;
n)unde este cazul, garanţiile solicitate;
o)existenţa sau lipsa dreptului de retragere;
p)dreptul de rambursare anticipată, dacă există, şi, dacă este cazul, informaţii privind dreptul creditorului la compensaţie şi modul în care aceasta va fi stabilită în conformitate cu articolul 16;
q)dreptul consumatorului de a fi informat de îndată şi gratuit asupra rezultatului consultării bazei de date pentru evaluarea bonităţii sale, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2);
r)dreptul consumatorului de a primi la cerere şi gratuit un exemplar din proiectul de contract de credit. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care, în momentul cererii, creditorul nu doreşte să încheie contractul de credit cu consumatorul; şi
s)dacă este cazul, termenul pe parcursul căruia informaţiile precontractuale au forţă obligatorie pentru creditor.
În cazul în care un acord de credit se raportează la un indice de referinţă în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul creditului îi precizează consumatorului denumirea şi administratorul indicelui de referinţă, precum şi potenţialele implicaţii asupra consumatorului, într-un document separat ce poate fi anexat la formularul Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum.
(*)Regulamentul (UE) 2016/101 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizaţi ca indici de referinţă în cadrul instrumentelor financiare şi al contractelor financiare sau pentru a măsura performanţele fondurilor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2014/17/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO L 171,29.6.2016, p. 1).
Orice informaţii suplimentare pe care creditorul ar dori să i le furnizeze consumatorului sunt oferite într-un document separat care poate fi anexat la formularul "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum".
(2)Cu toate acestea, în cazul comunicării telefonice la care se face referire la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2002/65/CE, descrierea caracteristicilor principale ale serviciului financiar care trebuie oferită, în conformitate cu dispoziţiile articolului 3 alineatul (3) litera (b) a doua liniuţă din aceeaşi directivă, trebuie să cuprindă cel puţin elementele menţionate la alineatul (1) literele (c), (d), (e), (f) şi (h) din prezentul articol şi dobânda anuală efectivă, ilustrată prin intermediul unui exemplu reprezentativ, precum şi valoarea totală plătibilă de către consumator.
(3)În cazul în care, la cererea consumatorului, contractul a fost încheiat folosind un mijloc de comunicare la distanţă care nu permite furnizarea informaţiilor conforme alineatului (1), în special în cazul menţionat la alineatul (2), creditorul pune la dispoziţia consumatorului toate informaţiile precontractuale folosind formularul "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum" imediat după încheierea contractului de credit.
(4)La cerere, în plus faţă de "Informaţiile standard la nivel european privind creditul de consum", consumatorului i se va furniza gratuit şi un exemplar din proiectul de contract de credit. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care, în momentul cererii, creditorul nu doreşte să încheie contractul de credit cu consumatorul.
(5)În cazul unui contract de credit în care plăţile făcute de consumator nu duc la o amortizare aferentă imediată a valorii totale a creditului, dar sunt utilizate pentru a constitui capital în timpul perioadelor şi în condiţiile stabilite în contractul de credit sau într-un contract accesoriu, informaţiile precontractuale cerute conform alineatului (1) cuprind o declaraţie clară şi concisă, potrivit căreia aceste contracte de credit nu prevăd o garanţie de restituire a valorii totale a creditului tras în baza acestuia, cu excepţia cazului în care se oferă o astfel de garanţie.
(6)Statele membre se asigură că creditorii şi, unde este cazul, intermediarii de credit oferă consumatorului explicaţii corespunzătoare, pentru a-i permite să evalueze dacă contractul de credit propus este adaptat la nevoile sale şi la situaţia sa financiară, unde este cazul, prin explicarea informaţiilor precontractuale care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1), caracteristicile esenţiale ale produselor propuse şi efectele exacte pe care le pot avea asupra consumatorului, inclusiv consecinţele neplăţii din partea consumatorului. Statele membre pot adapta modul şi măsura în care se acordă asistenţă, precum şi identitatea părţii care o acordă, la circumstanţele speciale ale situaţiei în care este oferit contractul de credit, la persoana căreia îi este oferit şi la tipul de credit oferit.
Art. 6: Cerinţe precontractuale de informare pentru anumite contracte de credit sub forma facilităţii de tip "descoperit de cont" şi pentru anumite contracte specifice de credit
(1)Cu o perioadă rezonabilă de timp înainte ca un consumator să încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă referitoare la un contract de credit în înţelesul articolului 2 alineatele (3), (5) sau (6), creditorul şi, după caz, intermediarul de credit furnizează consumatorului, pe baza clauzelor şi a condiţiilor de creditare oferite de către creditor, precum şi, dacă este cazul, a preferinţelor exprimate şi a informaţiilor furnizate de către consumator, informaţiile necesare care să îi permită consumatorului să compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informată cu privire la eventuala încheiere a unui contract de credit.
Aceste informaţii menţionează:
a)tipul de credit;
b)identitatea şi adresa creditorului, precum şi, dacă este cazul, numele şi adresa intermediarului de credit implicat;
c)valoarea totală a creditului;
d)durata contractului de credit;
e)rata dobânzii aferente creditului; condiţiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului, orice indice sau rată de referinţă aplicabilă ratei iniţiale a dobânzii aferente creditului, costurile aplicabile din momentul încheierii contractului de credit şi, unde este cazul, condiţiile în care acele costuri pot fi modificate;
f)dobânda anuală efectivă prin intermediul unor exemple reprezentative care menţionează toate ipotezele folosite pentru calculul ratei respective;
g)condiţiile şi procedura pentru rezilierea contractului de credit;
h)atunci când este cazul, pentru contractele de credit de tipul celor menţionate la articolul 2 alineatul (3), o menţiune conform căreia consumatorului i se poate solicita în orice moment rambursarea integrală a creditului;
i)rata dobânzii aplicabilă în cazul ratelor restante, măsurile pentru ajustarea acesteia, şi, unde este cazul, orice penalităţi plătibile în caz de neplată;
j)dreptul consumatorului de a fi informat imediat şi gratuit, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), asupra rezultatului consultării bazei de date, realizate pentru evaluarea bonităţii sale;
k)pentru contractele de credit de tipul celor menţionate la articolul 2 alineatul (3), informaţii cu privire la costurile aplicabile încă de la momentul încheierii contractului de credit, precum şi, dacă este cazul, condiţiile în care pot fi modificate aceste costuri;
l)dacă este cazul, termenul pe parcursul căruia informaţiile precontractuale au forţă obligatorie pentru creditor.
Aceste informaţii se furnizează pe hârtie sau pe un alt suport durabil şi toate informaţiile trebuie să aibă acelaşi grad de vizibilitate. Acestea pot fi furnizate prin intermediul formularului "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum" care figurează în anexa III. Se consideră că creditorul a respectat cerinţele referitoare la informaţii stipulate în prezentul alineat şi în articolul 3 alineatul (1) şi (2) din Directiva 2002/65/CE în cazul în care a furnizat formularul "Informaţii standard la nivel european privind creditul de consum".
(2)În cazul unui contract de credit de tipul celui prevăzut la articolul 2 alineatul (3), statele membre pot decide nespecificarea dobânzii anuale efective.
(3)În cazul unui contract de credit în sensul articolului 2 alineatele (5) şi (6), informaţiile furnizate consumatorului în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol includ şi:
a)suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care vor fi efectuate de către consumator şi, dacă este cazul, ordinea în care plăţile vor fi alocate, pentru rambursare, diferitelor solduri restante fixate la rate diferite ale dobânzii aferente creditului; şi
b)dreptul de rambursare anticipată şi, dacă este cazul, informaţii privind dreptul creditorului la compensaţie şi modul în care aceasta va fi stabilită.
Cu toate acestea, în cazul în care contractul de credit intră în domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul (3), se aplică numai dispoziţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol.
(4)Cu toate acestea, în cazul comunicării telefonice şi în cazul în care consumatorul solicită ca facilitatea de tip "descoperit de cont" să fie disponibilă imediat, descrierea caracteristicilor principale ale serviciului financiar include cel puţin elementele menţionate la literele (c), (e), (f) şi (h) din alineatul (1). În plus, în contractele de credit de tipul celor prevăzute la alineatul (3), descrierea principalelor caracteristici include menţionarea duratei contractului de credit.
(5)Fără a aduce atingere derogării prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (e), statele membre pun în aplicare cel puţin cerinţele primei teze a alineatului (4) din prezentul articol în cazul contractelor de credit care sunt acordate sub forma unei facilităţi de tip "descoperit de cont" şi care trebuie rambursate într-o perioadă de o lună.
(6)La cerere, în plus faţă de informaţiile menţionate la alineatele (1)-(4), consumatorului i se furnizează gratuit un exemplar din proiectul de contract de credit care include informaţiile contractuale prevăzute la articolul 10, în măsura în care se aplică articolul respectiv. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care, în momentul cererii, creditorul nu doreşte să încheie contractul de credit cu consumatorul.
(7)În cazul în care, la cererea consumatorului, contractul a fost încheiat folosind un mijloc de comunicare la distanţă care nu permite oferirea informaţiilor care trebuie furnizate în conformitate cu alineatele (1) şi (3), inclusiv în cazurile menţionate la alineatul (4), creditorul îşi îndeplineşte, imediat după încheierea contractului de credit, obligaţiile în temeiul alineatelor (1) şi (3), prin furnizarea de informaţii contractuale în conformitate cu articolul 10, în măsura în care acest articol este aplicabil.
Art. 7: Excepţii de la obligaţia de informare precontractuală
Articolele 5 şi 6 nu se aplică furnizorilor de bunuri sau servicii care acţionează cu titlu auxiliar în calitate de intermediari de credit. Această excepţie nu aduce atingere obligaţiei creditorului de a se asigura că informaţiile precontractuale menţionate în articolele respective au fost primite de consumator.
Art. 8: Obligaţia de a evalua bonitatea consumatorului
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 8a în ceea ce priveşte modificarea anexelor pentru a ţine seama de modificările la ADR, RID şi ADN, în special cele legate de progresele ştiinţifice şi tehnice, inclusiv utilizarea tehnologiilor pentru localizare şi urmărire.
(2)Statele membre se asigură că, în cazul în care părţile convin la modificarea valorii totale a creditului după încheierea contractului de credit, creditorul actualizează informaţiile financiare aflate la dispoziţia sa privind consumatorul şi evaluează bonitatea consumatorului înainte de efectuarea oricărei creşteri semnificative a valorii totale a creditului.
Art. 8a: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 8 alineatul (1) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 26 iulie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 8 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*).
(*)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Perioada respectivă se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 9: Accesul la baze de date
(1)Fiecare stat membru asigură, în cazul creditului transfrontalier, accesul creditorilor din alte state membre la bazele de date folosite în statul membru respectiv pentru evaluarea bonităţii consumatorilor. Condiţiile de acces trebuie să fie nediscriminatorii.
(2)În cazul în care respingerea cererii de creditare se bazează pe consultarea unei baze de date, creditorul îl informează imediat pe consumator şi fără costuri suplimentare în legătură cu rezultatul acestei consultări şi cu caracteristicile bazei de date consultate.
(3)[textul din Art. 9, alin. (3) din capitolul III a fost abrogat la 26-iul-2019 de subpunctul XII.., punctul 3. din anexa 1, partea IX din Regulamentul 1243/20-iun-2019]
(4)Prezentul articol nu aduce atingere aplicării Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, precum şi libera circulaţie a acestor date (1).
(1)JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
Art. 10: Informaţii care trebuie menţionate în contractele de credit
(1)Contractele de credit trebuie redactate pe hârtie sau pe un alt suport durabil.
Toate părţile contractante primesc câte un exemplar al contractului de credit. Prezentul articol nu aduce atingere niciunei norme naţionale privind valabilitatea încheierii de contracte de credit care respectă legislaţia comunitară.
(2)Contractul de credit specifică în mod clar şi concis:
a)tipul de credit;
b)identităţile şi adresele părţilor contractante, precum şi, dacă este cazul, numele şi adresele intermediarilor de credit implicaţi;
c)durata contractului de credit;
d)valoarea totală a creditului şi condiţiile care reglementează tragerea creditului;
e)în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plată pentru un anumit bun sau serviciu sau în cazul contractelor de credit legate, bunul sau serviciul respectiv şi preţul actual al acestuia;
f)rata dobânzii aferente creditului, condiţiile care guvernează aplicarea acestei rate şi, atunci când este disponibil, orice indice sau rată de referinţă aplicabilă ratei iniţiale a dobânzii aferente creditului, precum şi perioadele, procedurile şi condiţiile în care variază rata dobânzii aferente creditului şi, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanţe diferite, informaţiile sus-menţionate privind toate nivelurile aplicabile;
g)dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator, calculate la momentul încheierii contractului de credit; se menţionează toate ipotezele folosite pentru calcularea acestei rate;
h)suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care urmează să fie efectuate de către consumator şi, dacă este cazul, ordinea în care plăţile vor fi alocate, pentru rambursare, diferitelor solduri restante fixate la rate diferite ale dobânzii aferente creditului;
i)în cazul amortizării de capital a unui contract de credit pe durată determinată, dreptul consumatorului de a primi, la cerere şi gratis, în orice moment pe toată durata contractului de credit, un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare.
Tabelul de amortizare indică ratele scadente, precum şi perioadele şi condiţiile privind plata acestor sume; tabelul conţine o detaliere a fiecărei rambursări care să indice amortizarea de capital, dobânda calculată pe baza ratei dobânzii aferente creditului şi, dacă este cazul, costurile suplimentare; în cazul în care rata dobânzii nu este fixă sau costurile suplimentare pot fi modificate în baza contractului de credit, tabelul de amortizare indică în mod clar şi concis că datele cuprinse în tabel vor rămâne valabile valabile numai până la schimbarea următoare a ratei dobânzii aferente creditului sau a costurilor suplimentare în conformitate cu contractul de credit;
j)în cazul în care costurile şi dobânzile trebuie suportate fără amortizarea capitalului, un extras care arată perioadele şi condiţiile pentru plata dobânzii şi a oricăror costuri recurente şi nerecurente asociate;
k)unde este cazul, costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi care înregistrează atât operaţiunile de plată, cât şi tragerile din credit, cu excepţia cazului în care deschiderea unui cont este opţională, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plată atât pentru operaţiuni de plată, cât şi pentru trageri din credit, orice alte costuri rezultând din contractul de credit, precum şi condiţiile în care aceste costuri pot fi modificate;
l)rata dobânzii, în cazul plăţilor restante, aplicabilă la data încheierii contractului de credit şi măsurile pentru ajustarea acesteia şi, dacă este cazul, orice penalităţi datorate în caz de neplată;
m)o avertizare privind consecinţele neefectuării plăţilor;
n)după caz, o declaraţie potrivit căreia este necesară plata unor taxe notariale;
o)garanţiile şi asigurările necesare, dacă există;
p)existenţa sau inexistenţa unui drept de retragere, termenul în care acel drept poate fi exercitat şi alte condiţii pentru exercitarea acestuia, inclusiv informaţii privind obligarea consumatorului de a plăti capitalul tras şi dobânda în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) litera (b) şi cuantumul dobânzii plătibile pe zi;
q)informaţii privind drepturile care rezultă din articolul 15, ca şi condiţiile pentru exercitarea acestor drepturi;
r)dreptul de rambursare anticipată, procedura de rambursare anticipată, precum şi, dacă este cazul, informaţii privind dreptul creditorului la compensaţie şi modul în care va fi determinată această compensaţie;
s)procedura care trebuie urmată în exercitarea dreptului de a cere rezilierea contractului de credit;
t)dacă există sau nu posibilitatea recurgerii la o procedură extrajudiciară de contestare şi la o cale de atac pentru consumator şi, în caz afirmativ, modalităţile de acces la acestea;
u)după caz, alte condiţii şi clauze contractuale;
v)după caz, denumirea şi adresa autorităţii de supraveghere competente.
(3)În cazul în care se aplică alineatul (2) litera (i), creditorul pune la dispoziţia consumatorului, în mod gratuit şi în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit, un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare.
(4)În cazul unui contract de credit în care plăţile efectuate de consumator nu duc la o amortizare aferentă imediată a valorii totale a creditului, dar sunt utilizate pentru a constitui capital în timpul perioadelor şi în condiţiile stabilite în contractul de credit sau într-un contract accesoriu, informaţiile cerute conform alineatului (2) cuprind o declaraţie clară şi concisă potrivit căreia aceste contracte de credit nu prevăd o garanţie de restituire a valorii totale a creditului tras în baza acestuia, cu excepţia cazului în care se oferă o astfel de garanţie.
(5)În cazul contractelor de credit sub forma unei facilităţi de tip "descoperit de cont" de tipul celor menţionate la articolul 2 alineatul (3), următoarele informaţii se specifică în mod clar şi concis:
a)tipul de credit;
b)identităţile şi adresele părţilor contractante, precum şi, dacă este cazul, identitatea şi adresa intermediarului de credit implicat;
c)durata contractului de credit;
d)valoarea totală a creditului şi condiţiile care reglementează tragerea;
e)rata dobânzii aferente creditului, condiţiile care guvernează aplicarea acesteia şi, unde este cazul, orice indice sau rată de referinţă aplicabilă ratei iniţiale a dobânzii aferente creditului, precum şi termenele, procedura şi condiţiile pentru modificarea ratei dobânzii aferente creditului şi, în cazul în care se aplică rate ale dobânzii aferente creditului diferite în circumstanţe diferite, informaţiile menţionate anterior în privinţa tuturor ratelor aplicabile;
f)dobânda anuală efectivă şi costurile totale ale creditului pentru consumator, calculate la momentul încheierii contractului de credit; se menţionează toate ipotezele folosite pentru calcularea respectivei rate, astfel cum este menţionat la articolul 19 alineatul (2), coroborat cu articolul 3 literele (g) şi (i); statele membre pot decide că nu este necesară specificarea dobânzii anuale efective;
g)o menţiune conform căreia consumatorului i se poate solicita în orice moment rambursarea integrală a creditului;
h)condiţiile referitoare la exercitarea dreptului de retragere din contractul de credit; şi
i)informaţii cu privire la costurile aplicabile încă de la momentul încheierii contractului de credit, precum şi, dacă este cazul, condiţiile în care pot fi modificate aceste costuri.
Art. 11: Informaţii privind rata dobânzii aferente creditului
(1)Atunci când este cazul, consumatorul este informat, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în legătură cu orice modificare a ratei dobânzii aferente creditului înainte ca modificarea să intre în vigoare. Informaţiile precizează cuantumul plăţilor de efectuat după intrarea în vigoare a noii rate a dobânzii aferente creditului şi, în cazul în care numărul sau frecvenţa plăţilor se modifică, informaţii în legătură cu acestea.
(2)Cu toate acestea, părţile pot conveni în contractul de credit ca informaţiile la care se face referire la alineatul (1) să fie transmise periodic consumatorului, în cazuri unde modificarea ratei dobânzii aferente creditului este cauzată de o modificare a ratei de referinţă şi noua rată de referinţă este făcută publică prin mijloace corespunzătoare, iar informaţiile privind noua rată de referinţă sunt puse la dispoziţie la sediul creditorului.
Art. 11a: Informaţii despre modificarea termenelor şi condiţiilor unui contract de credit
Fără a aduce atingere altor obligaţii prevăzute în prezenta directivă, statele membre se asigură că, înainte de a modifica termenele şi condiţiile contractului de credit, creditorul îi comunică următoarele informaţii consumatorului:
(a)o descriere clară a modificărilor propuse, precizând dacă debitorul trebuie să îşi dea consimţământul sau dacă modificările sunt introduse prin efectul legii;
(b)calendarul de punere în aplicare a modificărilor menţionate la litera (a);
(c)mijloacele de care dispune consumatorul pentru a depune o plângere cu privire la modificările menţionate la litera (a);
(d)termenul în care trebuie formulată o astfel de plângere;
(e)denumirea şi adresa autorităţii competente la care consumatorul poate depune plângerea.
Art. 12: Obligaţii aplicabile în cazul contractelor de credit sub forma facilităţii de tip "descoperit de cont"
(1)Dacă un contract de credit vizează un împrumut acordat sub forma unei facilităţi de tip "descoperit de cont", consumatorul este informat cu regularitate prin intermediul unui extras de cont, pe hârtie sau pe alt suport durabil, care conţine următoarele informaţii:
a)perioada exactă la care se referă extrasul de cont;
b)cuantumurile şi datele tragerilor;
c)soldul din extrasul anterior şi data acestuia;
d)noul sold;
e)datele şi sumele plăţilor efectuate de consumator;
f)rata dobânzii aferente creditului aplicată;
g)orice costuri care au fost aplicate;
h)dacă este cazul, suma minimă de plată.
(2)În plus, consumatorul este informat pe hârtie sau pe alt suport durabil asupra modificărilor ratei dobânzii aferente creditului sau ale oricăror costuri datorate înainte ca modificarea respectivă să intre în vigoare.
Cu toate acestea, părţile pot conveni în contractul de credit ca informaţiile privind modificările ratei dobânzii aferente creditului să fie comunicate în modul prevăzut la alineatul (1), în cazurile în care modificarea ratei dobânzii aferente creditului este cauzată de o modificare a ratei de referinţă şi noua rată de referinţă este făcută publică prin mijloace corespunzătoare, iar informaţiile privind noua rată de referinţă sunt puse la dispoziţie şi la sediul creditorului.
Art. 13: Contractele de credit pe durată nedeterminată
(1)Consumatorul poate decide rezilierea standard a unui contract de credit pe durată nedeterminată în orice moment, cu excepţia cazurilor în care părţile au convenit o perioadă de preaviz. Această perioadă nu poate depăşi o lună.
Dacă s-a convenit în contractul de credit, creditorul poate decide rezilierea standard a unui contract de credit pe durată nedeterminată prin notificarea consumatorului în scris, pe hârtie sau pe alt suport durabil, cu cel puţin două luni înainte.
(2)În cazul în care s-a convenit în contractul de credit, creditorul poate retrage din motive justificate obiectiv dreptul consumatorului de a efectua trageri pe baza unui contract de credit pe durată nedeterminată. Creditorul îl va informa pe consumator în legătură cu retragerea şi cu motivele acesteia, în scris pe hârtie sau pe alt suport durabil, dacă este posibil înainte de retragere şi cel mai târziu imediat ulterior, cu excepţia cazului în care furnizarea acestor informaţii este interzisă de alt act legislativ comunitar sau este contrară obiectivelor ordinii publice sau ale siguranţei publice.
Art. 14: Dreptul de retragere
(1)Consumatorul are la dispoziţie un termen de paisprezece zile calendaristice în care se poate retrage din contractul de credit fără a invoca motive.
Acest termen de retragere începe să curgă:
a)fie în ziua încheierii contractului de credit; fie b) în ziua în care consumatorului îi sunt aduse la cunoştinţă clauzele şi condiţiile contractuale şi informaţiile, conform articolului 10, în cazul în care ziua respectivă este ulterioară celei la care se face referire la litera (a) a acestui paragraf.
(2)Dacă în cazul unui contract de credit legat, astfel cum este definit la articolul 3 litera (n), legislaţia naţională în vigoare la momentul intrării în vigoare a prezentei directive prevede deja că fondurile nu pot fi puse la dispoziţia consumatorului înainte de expirarea unui anumit termen, statele membre pot în mod excepţional să prevadă că perioada menţionată în alineatul (1) din prezentul articol poate fi redusă la respectivul termen, la cererea expresă a consumatorului.
(3)În cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere, acesta are obligaţia:
a)pentru ca retragerea să fie efectivă înainte de expirarea termenului menţionat la alineatul (1), de a-l notifica pe creditor ca urmare a informării oferite de acesta în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera (p), prin mijloace care pot fi dovedite în conformitate cu legislaţia naţională. Termenul este considerat a fi respectat în cazul în care respectiva notificare este expediată înainte de expirarea termenului, cu condiţia să fie pe hârtie sau pe alt suport durabil aflat la îndemâna creditorului şi accesibil acestuia; şi
b)de a-i plăti creditorului principalul şi dobânda aferentă acestuia de la data la care creditul a fost tras până la data la care principalul a fost rambursat, fără nicio întârziere nejustificată şi nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la trimiterea notificării retragerii către creditor. Dobânda se calculează pe baza ratei dobânzii aferente creditului convenite. Creditorul nu este îndreptăţit la nicio altă compensaţie din partea consumatorului în cazul retragerii, cu excepţia compensaţiei pentru orice taxe nerambursabile plătite de către creditor administraţiei publice.
(4)În cazul prestării unui serviciu accesoriu aferent contractului de credit de către creditor sau de către un terţ pe baza unui contract între terţ şi creditor, consumatorul nu mai are obligaţii care decurg din serviciul respectiv, în cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere din contractul de credit în conformitate cu prezentul articol.
(5)În cazul în care consumatorul dispune de un drept de retragere în temeiul dispoziţiilor cuprinse în alineatele (1), (3) şi (4) nu se aplică articolele 6 şi 7 din Directiva 2002/65/CE şi articolul 5 din Directiva 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecţia consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale (1).
(6)Statele membre pot prevedea că alineatele (1)-(4) ale prezentului articol nu se aplică contractelor de credit care, conform legii, trebuie încheiate în faţa unui notar, cu condiţia ca notarul să confirme că drepturile consumatorului specificate la articolele 5 şi 10 sunt garantate.
(7)Prezentul articol nu aduce atingere niciunei norme din legislaţia naţională care stabileşte o perioadă de timp în care executarea contractului nu poate începe.
(1)JOL 372, 31.12.1985, p. 31.
Art. 15: Contracte de credit legate
(1)În cazul în care consumatorul şi-a exercitat un drept de retragere bazat pe dreptul comunitar dintr-un contract de furnizare de bunuri sau servicii, acesta nu mai are obligaţii în temeiul unui contract de credit legat.
(2)În cazul în care bunurile sau serviciile care fac obiectul unui contract de credit legat nu sunt furnizate sau sunt furnizate numai în parte sau nu sunt conforme cu contractul de furnizare, consumatorul are dreptul de a se îndrepta împotriva creditorului în cazul în care consumatorul s-a îndreptat împotriva furnizorului, dar nu a reuşit să obţină satisfacerea pretenţiilor la care are dreptul în conformitate cu legislaţia sau cu contractul de furnizare a bunurilor sau a serviciilor. Statele membre au obligaţia de a determina măsura şi condiţiile în care se poate exercita dreptul la despăgubiri.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere normelor naţionale conform cărora creditorul răspunde solidar pentru orice pretenţii pe care consumatorul le poate avea împotriva furnizorului, în cazul în care achiziţia de bunuri sau servicii de la furnizor a fost finanţată printr-un contract de credit.
Art. 16: Rambursarea anticipată
(1)Consumatorul trebuie să aibă dreptul să se libereze în tot sau în parte de obligaţiile sale în baza unui contract de credit, în orice moment. În aceste cazuri, acesta trebuie să aibă dreptul la o reducere a costului total al creditului, care constă în dobânda şi în costurile aferente duratei restante a contractului.
(2)În cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptăţit la o compensaţie rezonabilă şi justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului cu condiţia ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă.
O astfel de compensaţie nu poate fi mai mare de 1 % din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată şi rezilierea convenită a contractului de credit este mai mare de un an. În cazul în care perioada nu este mai mare de un an, compensaţia nu poate depăşi 0,5 % din valoarea creditului rambursat anticipat.
(3)Nu se solicită o compensaţie pentru rambursare anticipată în cazul în care:
a)rambursarea a fost realizată ca urmare a executării unui contract de asigurare care are drept scop asigurarea riscului de neplată;
b)contractul de credit este acordat sub forma unei facilităţi de tip "descoperit de cont"; sau
c)rambursarea anticipată intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă.
(4)Statele membre pot prevedea că:
a)o astfel de compensaţie poate fi solicitată de creditor numai cu condiţia ca suma rambursată anticipat să depăşească pragul definit de legislaţia naţională. Pragul în cauză nu poate depăşi suma de 10 000 EUR pe orice perioadă de douăsprezece luni;
b)creditorul poate pretinde în mod excepţional o compensaţie mai mare dacă poate dovedi că prejudiciul suferit ca urmare a rambursării anticipate depăşeşte suma stabilită în conformitate cu alineatul (2).
În cazul în care compensaţia solicitată de creditor depăşeşte prejudiciul suferit în mod efectiv, consumatorul poate solicita o reducere corespunzătoare.
În acest caz, prejudiciul constă în diferenţa dintre rata dobânzii convenită iniţial şi rata dobânzii la care creditorul poate da cu împrumut pe piaţă suma rambursată anticipat la momentul rambursării anticipate şi ia în considerare efectul rambursării anticipate asupra costurilor administrative.
(5)Orice compensaţie nu depăşeşte cuantumul dobânzii pe care consumatorul ar fi plătit-o în perioada dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit.
Art. 16a: Arierate şi executare silită
(1)Statele membre le impun creditorilor obligaţia de a avea politici şi proceduri adecvate în virtutea cărora să depună eforturi pentru a aplica, dacă este cazul, o restructurare rezonabilă datorată dificultăţilor financiare înainte de a demara procedura de executare silită. Astfel de măsuri de restructurare datorată dificultăţilor financiare ţin seama, printre alte elemente, de situaţia consumatorului şi pot consta, printre alte posibilităţi, în următoarele:
a)refinanţarea totală sau parţială a contractului de credit;
b)modificarea termenelor şi condiţiilor existente ale unui contract de credit, care poate include, printre altele:
(i)prelungirea duratei contractului de credit;
(ii)modificarea tipului de contract de credit;
(iii)amânarea plăţii tuturor sau a unei părţi a ratelor de credit pentru o anumită perioadă;
(iv)schimbarea ratei dobânzii;
(v)oferirea unei perioade fără plăţi;
(vi)plăţi parţiale;
(vii)conversii monetare;
(viii)iertarea parţială de datorie şi consolidarea datoriilor.
(2)Lista măsurilor potenţiale de restructurare datorată dificultăţilor financiare prevăzute la alineatul (1) litera (b) nu aduce atingere normelor prevăzute în dreptul intern şi nu le impune statelor membre obligaţia de a prevedea toate măsurile respective în dreptul lor intern.
(3)Statele membre pot impune ca, în cazurile în care se permite creditorului să stabilească şi să impună consumatorului costuri în temeiul nerespectării obligaţiei de plată, costurile respective să nu depăşească cuantumul necesar pentru a compensa creditorul pentru costurile suportate în urma nerambursării.
(4)Statele membre pot permite creditorilor să le impună consumatorilor costuri suplimentare în caz de nerespectare a obligaţiei de plată. În astfel de cazuri, statele membre stabilesc un plafon maxim pentru costurile respective.
Art. 17: Cesiunea de drepturi
(1)În cazurile în care drepturile creditorului în temeiul unui contract de credit sau contractul însuşi se cesionează unei terţe persoane, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului iniţial, inclusiv dreptul la compensare, în cazul în care aceasta este permisă în statul membru în cauză.
(2)Consumatorul trebuie să fie informat cu privire la cesiunea la care se face trimitere în alineatul (1), cu excepţia cazurilor în care creditorul iniţial, prin acord cu cesionarul, administrează în continuare creditul către consumator.
Art. 18: Facilitatea de tip "descoperit de cont" cu aprobare tacită
(1)În cazul existenţei unui acord privind deschiderea unui cont curent, atunci când există posibilitatea să i se ofere consumatorului o facilitate de tip "descoperit de cont" cu aprobare tacită, contractul conţine şi informaţiile menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (e). În orice situaţie, creditorul trebuie să furnizeze aceste informaţii în mod periodic, pe hârtie sau pe alt suport durabil.
(2)În cazul unei depăşiri semnificative a limitei de credit pentru o perioadă mai mare de o lună, creditorul îl informează pe consumator fără întârziere pe hârtie sau pe alt suport durabil:
a)despre depăşirea limitei de credit;
b)despre cuantumul implicat;
c)despre rata dobânzii aferente creditului;
d)despre orice penalităţi, costuri sau dobânzi aplicabile restanţelor.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere niciunei norme din legislaţia naţională care impune creditorului să ofere alt tip de produs de creditare atunci când limita de credit a fost depăşită pe parcursul unei durate semnificative.
Art. 19: Calcularea dobânzii anuale efective
(1)Dobânda anuală efectivă, care este egală, pe o perioadă de un an, cu valoarea actuală a tuturor angajamentelor (trageri, rambursări şi costuri), viitoare sau prezente, convenite de creditor şi de consumator, este calculată în conformitate cu formula matematică stabilită în anexa I partea I.
(2)În scopul calculării dobânzii anuale efective, se determină costul total al creditului pentru consumator, cu excepţia costurilor suportate de către consumator pentru nerespectarea oricăruia dintre angajamentele stabilite prin contractul de credit şi a altor costuri în afara preţului de achiziţie, pe care, pentru achiziţii de bunuri şi servicii, este obligat să îl plătească, indiferent dacă tranzacţia este efectuată în numerar sau pe credit.
Costurile administrării unui cont care înregistrează atât operaţiunile de plată, cât şi tragerile, costurile de utilizare a unui mijloc de plată atât pentru operaţiunile de plată, cât şi pentru trageri, precum şi alte costuri privind operaţiunile de plată sunt incluse în costul total al creditului către consumator, cu excepţia cazului în care deschiderea contului este opţională, iar costurile contului au fost indicate clar şi separat în contractul de credit sau în orice alt contract încheiat cu consumatorul.
(3)Calculul dobânzii anuale efective se bazează pe ipoteza conform căreia contractul de credit urmează să rămână valabil pe perioada convenită, iar creditorul şi consumatorul îşi vor îndeplini obligaţiile în condiţiile şi în termenele convenite în contractul de credit.
(4)În cazul contractelor de credit care cuprind clauze care permit variaţii ale ratei dobânzii aferente creditului şi, dacă este cazul, ale cheltuielilor incluse în dobânda anuală efectivă, dar necuantificabile la momentul calculării, dobânda anuală efectivă se calculează pe baza ipotezei conform căreia rata dobânzii aferente creditului şi celelalte costuri vor rămâne fixe în raport cu nivelul iniţial şi se vor aplica până la încetarea contractului de credit.
(5)Atunci când este necesar, ipotezele suplimentare prevăzute în anexa I pot fi utilizate la calcularea dobânzii anuale efective.
În cazul în care ipotezele prevăzute la prezentul articol şi în anexa I partea II nu sunt suficiente pentru a calcula în mod uniform dobânda anuală efectivă sau nu mai sunt adaptate situaţiilor comerciale de pe piaţă, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 24a în ceea ce priveşte modificarea prezentului articol şi a anexei I partea II pentru a adăuga ipotezele suplimentare necesare pentru calcularea dobânzii anuale efective sau pentru modificarea ipotezelor existente.
Art. 20: Reglementarea creditorilor
Statele membre se asigură că creditorii sunt supravegheaţi sau că activitatea lor este reglementată de un organism sau de o autoritate independentă de instituţiile financiare. Aceasta se realizează fără a aduce atingere Directivei 2006/48/CE.
Art. 21: Anumite obligaţii ale intermediarilor de credit faţă de consumatori
Statele membre se asigură că:
a)un intermediar de credit indică în materialele publicitare şi în documentaţia destinată consumatorilor sfera atribuţiilor deţinute, în special dacă lucrează exclusiv cu unul sau mai mulţi creditori sau ca brokeri independenţi;
b)dacă este cazul, onorariul datorat de consumator intermediarului de credit pentru serviciile sale se comunică consumatorului şi este convenit între consumator şi intermediarul de credit pe hârtie sau pe alt suport durabil înainte de încheierea contractului de credit;
c)dacă este cazul, onorariul datorat de consumator intermediarului de credit pentru serviciile sale se comunică creditorului de către intermediarul de credit în vederea calculării dobânzii anuale efective.
Art. 22: Armonizarea şi natura imperativă a prezentei directive
(1)În măsura în care prezenta directivă conţine dispoziţii armonizate, statele membre nu pot menţine sau introduce în dreptul lor intern dispoziţii diferite faţă de cele stabilite în prezenta directivă. Cu toate acestea, articolul 16a alineatele (3) şi (4) nu împiedică statele membre să menţină sau să introducă dispoziţii mai stricte pentru protecţia consumatorilor.
(2)Statele membre se asigură că consumatorii nu pot renunţa la drepturile care le-au fost conferite prin dispoziţiile de drept intern care transpun prezenta directivă sau corespund acesteia.
(3)Statele membre se asigură, de asemenea, că dispoziţiile pe care le adoptă în transpunerea prezentei directive nu pot fi eludate, ca urmare a modului în care sunt formulate contractele, în special prin integrarea tragerilor sau a contractelor de credit care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive în contracte de credit al căror caracter sau scop ar face posibilă evitarea aplicării acestei directive.
(4)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că consumatorii nu îşi pierd protecţia acordată prin prezenta directivă datorită alegerii legii unui stat nemembru ca lege aplicabilă contractului, în cazul în care contractul de credit are o strânsă legătură cu teritoriul unuia sau al mai multor state membre.
Art. 23: Sancţiuni
Statele membre stabilesc normele de sancţionare aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive şi întreprind toate măsurile necesare pentru a asigura că acestea sunt aplicate. Aceste sancţiuni trebuie să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.
Art. 24: Soluţionarea extrajudiciară a litigiilor
(1)Statele membre se asigură că există proceduri adecvate şi eficiente de soluţionare pe cale extrajudiciară a litigiilor cu consumatorii privind contractele de credit, recurgând, după caz, la organisme existente.
(2)Statele membre încurajează acele organisme să coopereze în vederea soluţionării, de asemenea, a litigiilor transfrontaliere privind contractele de credit.
Art. 24a: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 19 alineatul (5) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 26 iulie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 19 alineatul (5) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*).
(*)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 19 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 25:
[textul din Art. 25 din capitolul VII a fost abrogat la 26-iul-2019 de subpunctul II.., punctul 3. din anexa 1, partea VIII din Regulamentul 1243/20-iun-2019]
Art. 26: Informaţii care trebuie transmise Comisiei
Atunci când un stat membru recurge la una dintre opţiunile normative menţionate la articolul 2 alineatele (5) şi (6), articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) litera (c), articolul 6 alineatul (2), articolul 10 alineatul (1), articolul 10 alineatul (5) litera (f), articolul 14 alineatul (2) şi articolul 16 alineatul (4), acesta informează Comisia în această privinţă, precum şi în privinţa oricăror modificări ulterioare. Comisia face publice aceste informaţii prin afişarea acestora pe o pagină de Internet sau pe altă cale uşor accesibilă. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a disemina aceste informaţii pe plan naţional printre creditori şi consumatori.
Art. 27: Transpunerea
(1)Înainte de 11 iunie 2010 statele membre adoptă şi publică dispoziţiile necesare pentru a se conforma prezentei directive. Acestea informează de îndată Comisia în această privinţă.
Statele membre aplică aceste dispoziţii începând de la 11 iunie 2010.
Până la 1 iulie 2018, statele membre adoptă şi publică dispoziţiile necesare pentru a se conforma articolului 5 alineatul (1) al treilea paragraf şi le comunică Comisiei. Ele aplică dispoziţiile în cauză începând cu 1 iulie 2018.
La adoptarea dispoziţiilor respective de către statele membre, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării oficiale. Statele membre stabilesc modalităţile de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisia efectuează, o dată la cinci ani şi pentru prima oară la 11 iunie 2013 o reexaminare a pragurilor stabilite în prezenta directivă şi anexele sale şi procentajele folosite pentru calculul compensaţiei plătibile în caz de rambursare anticipată pentru a le evalua luând în considerare tendinţele economice din Comunitate şi situaţia pieţei respective. Comisia monitorizează, de asemenea, efectul existenţei opţiunilor normative menţionate la articolul 2 alineatele (5) şi (6), articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) litera (c), articolul 6 alineatul (2), articolul 10 alineatul (1), articolul 10 alineatul (5) litera (f), articolul 14 alineatul (2) şi articolul 16 alineatul (4) asupra pieţei interne şi a consumatorilor. Rezultatele sunt transmise Parlamentului European şi Consiliului, însoţite, după caz, de o propunere de modificare a pragurilor şi a procentajelor, precum şi de opţiunile normative menţionate mai sus.
Art. 28: Conversia sumelor exprimate în euro în monedă naţională
(1)În sensul prezentei directive, statele membre care convertesc sumele exprimate în euro în moneda lor naţională folosesc iniţial în conversie cursul de schimb existent la data adoptării directivei.
(2)Statele membre pot rotunji sumele rezultate din conversie cu condiţia ca rotunjirea să nu depăşească 10 EUR.
Art. 30: Măsuri tranzitorii
(1)Prezenta directivă nu se aplică contractelor de credit existente la data intrării în vigoare a măsurilor naţionale de punere în aplicare.
(2)Cu toate acestea, statele membre se asigură că articolele 11, 12, 13 şi 17, articolul 18 alineatul (1) a doua teză şi articolul 18 alineatul (2) se aplică şi contractelor pe durată nedeterminată existente la data la care intră în vigoare măsurile naţionale de punere în aplicare.
Art. 31: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 23 aprilie 2008.
Pentru Parlamentul European Preşedintele H.-G. PÖTTERING Pentru Consiliu Preşedintele J. LENARCIC |
ANEXA I:
I.Ecuaţia fundamentală care exprimă echivalenţa dintre trageri, pe de o parte, şi rambursări şi costuri, pe de altă parte.
Ecuaţia fundamentală, care stabileşte dobânda anuală efectivă (DAE), exprimă, pe perioada unui an, egalitatea dintre valoarea totală prezentă a tragerilor, pe de o parte, şi valoarea totală prezentă a rambursărilor şi a costurilor suportate, pe de altă parte, adică:
unde:
- X este DAE:
- m este numărul ultimei trageri;
- k este numărul unei trageri, astfel 1 < = k < = m,
- Ck este valoarea tragerii k;
- tk este intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de an, dintre data primei trageri şi data fiecărei trageri ulterioare,
astfel t1 = 0,
- m' este numărul ultimei rambursări sau plăţi;
- l este numărul unei rambursări sau plăţi;
- Dl este cuantumul unei rambursări sau plăţi;
- sl este intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de an, dintre data primei trageri şi data fiecărei rambursări sau plăţi
următoare.
Observaţii:
(a)Sumele plătite de ambele părţi la diferite momente nu trebuie neapărat să fie egale şi nu trebuie să fie plătite neapărat la intervale egale.
(b)Data începerii este cea a primei trageri.
(c)Intervalele dintre datele utilizate în calcule sunt exprimate în ani sau în fracţiuni de an. Un an se consideră a avea 365 de zile (sau 366 de zile pentru anii bisecţi), 52 de săptămâni sau 12 luni egale. O lună egală se consideră a avea 30,41666 zile (adică 365/12), indiferent dacă este sau nu un an bisect.
(d)Rezultatul calculului trebuie exprimat cu o precizie de cel puţin o zecimală. Dacă a doua zecimală este mai mare sau egală cu 5, la prima zecimală se adăugă unu.
(e)Ecuaţia poate fi rescrisă folosind o singură sumă şi conceptul de fluxuri (Ak), care vor fi pozitive sau negative, cu alte cuvinte plătite sau primite în perioade de la 1 la k, exprimate în ani, adică:
S fiind balanţa de fluxuri prezentă. În cazul în care scopul este păstrarea echivalenţei fluxurilor, valoarea va fi zero.
II.Ipotezele suplimentare necesare pentru calculul dobânzii anuale efective sunt următoarele:
(a)În cazul în care prin contractul de credit se acordă consumatorului libertate în privinţa efectuării tragerilor, se consideră că suma totală a creditului este trasă imediat şi în întregime.
(b)În cazul în care un contract de credit dă consumatorului libertatea în privinţa efectuării tragerilor în general, dar impune, printre diferitele modalităţi de tragere, o limitare în ceea ce priveşte suma şi perioada de timp, valoarea creditului se consideră a fi trasă la prima dată prevăzută în contractul de credit şi în conformitate cu aceste limite de tragere.
(c)În cazul în care un contract de credit prevede modalităţi de tragere diferite, cu costuri diferite sau cu rate ale dobânzii aferente creditului diferite, valoarea totală a creditului se consideră a fi trasă la nivelul cel mai mare al costurilor şi al ratei dobânzii aferente creditului aplicate mecanismului de tragere cel mai frecvent utilizat pentru respectivul tip de contract de credit.
(d)În cazul unei facilităţi de tip «descoperit de cont», valoarea totală a creditului se consideră a fi trasă în totalitate şi pe întreaga durată a contractului de credit. În cazul în care durata facilităţii de tip «descoperit de cont» nu este cunoscută, dobânda anuală efectivă se calculează în baza ipotezei că durata creditului este de trei luni.
(e)În cazul unui contract de credit cu durată nedeterminată, altul decât o facilitate de tip «descoperit de cont», se presupune că:
(i)creditul este oferit pentru o perioadă de un an, începând de la data tragerii iniţiale, şi că plata finală efectuată de consumator lichidează soldul capitalului, dobânzile şi alte costuri eventuale;
(ii)capitalul este rambursat de consumator în tranşe egale lunare, începând cu o lună de la data tragerii iniţiale. Totuşi, în cazurile în care capitalul trebuie să fie rambursat în totalitate, într-o singură tranşă, în cadrul fiecărei perioade de plată, tragerile şi rambursările succesive ale întregului capital efectuate de către consumator se presupune că sunt efectuate de-a lungul unei perioade de un an. Dobânzile şi alte costuri se aplică în conformitate cu aceste trageri şi rambursări de capital şi astfel cum se prevede în contractul de credit.
În sensul prezentului punct, un contract de credit pe durată nedeterminată este un contract de credit fără durată fixă şi cuprinde creditele care trebuie să fie rambursate în totalitate în cadrul unei perioade de timp sau după o perioadă de timp dar care, odată ce au fost rambursate, devin disponibile pentru o altă tragere.
(f)În cazul unor contracte de credit, altele decât descoperitul de cont şi creditele pe durată nedeterminată, astfel cum sunt menţionate în ipotezele stabilite la literele (d) şi (e):
(i)în cazul în care data sau suma unei rambursări de capital, care trebuie să fie efectuată de către consumator, nu pot fi stabilite, se presupune că rambursarea se efectuează la prima dată prevăzută în contractul de credit şi pentru suma cea mai mică prevăzută în acest contract;
(ii)în cazul în care data încheierii contractului de credit nu este cunoscută, se presupune că data tragerii iniţiale este data care corespunde intervalului cel mai scurt dintre această dată şi data primei plăţi efectuate de către consumator.
(g)În cazul în care data sau suma unei plăţi care trebuie să fie efectuată de către consumator nu pot fi stabilite pe baza contractului de credit sau a ipotezelor menţionate la literele (d), (e) sau (f), se presupune că plata se efectuează în conformitate cu datele şi condiţiile solicitate de către creditor şi, atunci când acestea nu sunt cunoscute.
(i)dobânzile sunt achitate împreună cu rambursările de capital;
(ii)un cost care nu este purtător de dobânzi, exprimat sub forma unei sume unice, este achitat la data încheierii contractului de credit;
(iii)costurile care nu sunt purtătoare de dobânzi, exprimate sub forma mai multor plăţi, sunt achitate la intervale regulate, începând cu data primei rambursări de capital şi, în cazul în care suma acestor plăţi nu este cunoscută, se presupune că reprezintă sume egale;
(iv)plata finală lichidează soldul capitalului, dobânzile şi alte costuri eventuale.
(h)În cazul în care plafonul creditului nu a fost încă convenit, acesta este considerat a fi de 1 500 EUR.
(i)În cazul în care sunt oferite rate ale dobânzii aferente creditului şi costuri diferite pentru o perioadă sau sumă limitată, rata dobânzii aferente creditului şi costurile se consideră a fi la nivelul cel mai mare pentru întreaga durată a contractului de credit.
(j)Pentru contractele de credit de consum în cadrul cărora s-a convenit o rată fixă a dobânzii aferente creditului pentru perioada iniţială, la sfârşitul căreia se stabileşte o nouă rată a dobânzii aferente creditului care este ulterior ajustată periodic în funcţie de un indicator convenit, calculul dobânzii anuale efective va porni de la ipoteza că, la sfârşitul perioadei cu rată fixă a dobânzii aferente creditului, rata dobânzii aferente creditului este aceeaşi ca la momentul calculării dobânzii anuale efective, pe baza valorii indicatorului convenit de la acel moment.
ANEXA II:INFORMAŢII STANDARD LA NIVEL EUROPEAN PRIVIND CREDITUL DE CONSUM
1.Identitatea şi coordonatele de contact ale creditorului/intermediarului de credit
Creditor | [Identitate] |
Adresă | [Adresa folosită de consumator] |
Telefon (*) | |
E-mail (*) | |
Fax(*) | |
Adresa Internet (*) | |
Dacă este cazul | |
Intermediar de credit | [Identitate] |
Adresă | [Adresa folosită de consumator] |
Telefon (*) | |
E-mail (*) | |
Fax(*) | |
Adresa Internet (*) | |
(*) Această informaţie este facultativă pentru creditor. | |
Ori de câte ori se indică "dacă este cazul", creditorul trebuie să completeze rubrica respectivă dacă informaţiile sunt relevante pentru produsul de creditare sau să şteargă informaţiile respective sau rândul respectiv dacă informaţiile nu sunt relevante pentru tipul de credit avut în vedere.
Indicaţiile dintre parantezele pătrate furnizează explicaţii creditorului şi trebuie să fie înlocuite cu informaţiile corespunzătoare.
2.Descrierea principalelor caracteristici ale produsului de creditare
Tipul de credit | |
Valoarea totală a creditului Înseamnă plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în temeiul contractului de credit. | |
Condiţiile care reglementează tragerea creditului Înseamnă modul şi momentul de obţinere a banilor. | |
Durata contractului de credit | |
Ratele şi, dacă este cazul, ordinea în care acestea vor fi alocate | Va trebui să achitaţi următoarele: [Valoarea, numărul şi frecvenţa plăţilor care trebuie efectuate de consumator] Dobânda şi/sau costurile se plătesc în modul următor: |
Suma totală pe care va trebui să o achitaţi Înseamnă suma capitalului împrumutat plus dobânda şi posibile costuri aferente creditului. | [Suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru consumator] |
Dacă este cazul Creditul este acordat sub forma unei amânări la plată pentru un bun sau serviciu sau este legat de furnizarea anumitor bunuri sau prestarea unui anumit serviciu Denumirea bunului/serviciului Preţul actual | |
Dacă este cazul Garanţii necesare Aceasta este o descriere a garanţiei pe care trebuie să o furnizaţi în raport cu contractul de credit. | [Tipul garanţiilor] |
Dacă este cazul Rambursările nu generează o amortizare imediată a capitalului. |
3.Costurile creditului
Rata dobânzii aferente creditului sau, dacă este cazul, diferite rate ale dobânzii care se aplică contractului de credit | [ % - fixă, sau - variabilă (cu indicele sau rata de referinţă aplicabilă ratei iniţiale a dobânzii aferente creditului) - termene] | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Dobânda anuală efectivă (DAE) Acesta este costul total exprimat ca procentaj anual din valoarea totală a creditului. DAE vă ajută să comparaţi diferite oferte. | [ % Aici se va prezenta un exemplu reprezentativ care să menţioneze toate ipotezele folosite pentru calculul dobânzii] | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Este obligatoriu, pentru obţinerea creditului sau pentru obţinerea creditului conform clauzelor şi condiţiilor convenite, de a încheia: - o poliţă de asigurare pentru garantarea creditului, sau - un contract privind un alt serviciu accesoriu? În cazul în care costurile acestor servicii nu sunt cunoscute de creditor, acestea nu sunt incluse în DAE. | Da/nu [dacă da, precizaţi tipul de asigurare] Da/nu [dacă da, precizaţi tipul de serviciu accesoriu] | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Costuri aferente | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Dacă este cazul Este necesar să se menţină unul sau mai multe conturi pentru înregistrarea atât a operaţiunilor de plată, cât şi a tragerilor | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Dacă este cazul Suma costurilor aferente utilizării unui mijloc specific de plată (de exemplu: card de credit) | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Dacă este cazul Orice alte costuri rezultate din contractul de credit | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Dacă este cazul Condiţiile în care costurile privind contractul de credit menţionate mai sus pot fi modificate | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Dacă este cazul Obligaţia de a plăti taxe notariale | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Costuri în caz de întârziere la plată Plăţile neefectuate ar putea să aibă consecinţe grave pentru dumneavoastră (de exemplu: vânzare silită) şi să îngreuneze obţinerea de credite. | Vi se va percepe [...(rata dobânzii aplicabilă şi modalităţile de ajustare a acesteia şi, după caz, penalităţile de întârziere)] pentru plăţile efectuate cu întârziere. | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
4.Alte aspecte juridice importante
Dreptul de retragere Aveţi dreptul să renunţaţi la contractul de credit în termen de 14 zile calendaristice. | Da/nu |
Rambursare anticipată Aveţi dreptul la rambursare anticipată totală sau parţială a creditului în orice moment. | |
Dacă este cazul Creditorul are dreptul la compensaţie în caz de rambursare anticipată: | [Stabilirea compensaţiei (metoda de calcul) conform dispoziţiilor care pun în aplicare articolul 16 din Directiva 2008/48/CE] |
Consultarea unei baze de date Creditorul trebuie să vă informeze imediat şi gratuit asupra rezultatelor consultării unei baze de date în cazul în care cererea de creditare este respinsă în baza acestei consultări. Acest lucru nu se aplică în cazul în care furnizarea unor astfel de informaţii este interzisă de legislaţia Comunităţii Europene sau contravine obiectivelor de ordine publică sau de securitate publică. | |
Dreptul la un proiect de contract de credit Aveţi dreptul ca, la cerere, să obţineţi gratuit un exemplar al proiectului de contract de credit. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care, în momentul cererii, creditorul nu doreşte să încheie contractul de credit cu dumneavoastră. | |
Dacă este cazul Perioada de timp pe parcursul căreia creditorul este ţinut să respecte obligaţiile precontractuale | Această informaţie este valabilă de la.....până la..... |
Dacă este cazul
5.Informaţii suplimentare în cazul comercializării la distanţă de servicii financiare
(a) referitoare la creditor | |
Dacă este cazul Reprezentantul creditorului în statul membru în care sunteţi rezident Adresă Telefon (*) E-mail (*) Fax(*) Adresa Internet (*) | [Identitate] [Adresa folosită de consumator] |
Dacă este cazul Înregistrarea | [Registrul comerţului în care este înregistrat creditorul şi numărul de înregistrare sau un mijloc de identificare echivalent din registrul respectiv] |
Dacă este cazul Autoritatea de supraveghere | |
(b) referitoare la contractul de credit | |
Dacă este cazul Exercitarea dreptului de retragere | [Instrucţiuni practice privind exercitarea dreptului de retragere, indicându-se, printre altele, perioada de exercitare a dreptului; adresa la care trebuie trimisă notificarea privind exercitarea dreptului de retragere şi consecinţele neexercitării acestuia] |
Dacă este cazul Legea stabilită de către creditor ca lege aplicabilă raporturilor cu dumneavoastră înainte de încheierea contractului de credit | |
Dacă este cazul Clauza care precizează legislaţia aplicabilă contractului de credit şi/sau instanţa competentă | [De inclus aici clauza relevantă] |
Dacă este cazul Regimul lingvistic | Informaţiile şi termenii contractuali se vor furniza în [limba respectivă]. Cu consimţământul dumneavoastră, intenţionăm să comunicăm în [limba respectivă/limbile respective] pe durata contractului de credit. |
(c) referitoare la căi de atac | |
Existenţa şi posibilitatea recurgerii la o procedură extrajudiciară de contestare şi la o cale de atac | [Dacă există sau nu posibilitatea recurgerii la o procedură extrajudiciară de contestare şi la o cale de atac pentru consumatorul care este parte la contractul la distanţă şi, în caz afirmativ, modalităţile de acces la acestea] |
(*) Această informaţie este facultativă pentru creditor. | |
ANEXA III:INFORMAŢII PRIVIND CREDITUL DE CONSUM EUROPEAN REFERITOARE LA
1.facilitatea de tip "descoperit de cont"
2.creditul de consum oferit de către anumite organizaţii de creditare [articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2008/48/CE]
3.conversia datoriilor
1.Identitatea şi coordonatele de contact ale creditorului/intermediarului de credit
Creditor | [Identitate] |
Adresă | [Adresa folosită de consumator] |
Telefon (*) | |
E-mail (*) | |
Fax(*) | |
Adresa Internet (*) | |
Dacă este cazul | |
Intermediar de credit | [Identitate] |
Adresă | [Adresa folosită de consumator] |
Telefon (*) | |
E-mail (*) | |
Fax(*) | |
Adresa Internet (*): | |
(*) Această informaţie este facultativă pentru creditor. | |
Ori de câte ori se indică "dacă este cazul", creditorul trebuie să completeze rubrica respectivă dacă informaţiile sunt relevante pentru produsul de creditare sau să şteargă informaţiile respective sau rândul respectiv dacă informaţiile nu sunt relevante pentru tipul de credit avut în vedere.
Indicaţiile dintre parantezele pătrate furnizează explicaţii creditorului şi trebuie să fie înlocuite cu informaţiile corespunzătoare.
2.Descrierea principalelor caracteristici ale produsului de creditare
Tipul de credit | |
Valoarea totală a creditului Înseamnă plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în temeiul contractului de credit. | |
Durata contractului de credit | |
Dacă este cazul Vi se poate solicita în orice moment rambursarea integrală a creditului la cerere |
3.Costurile creditului
Rata dobânzii aferente creditului sau, dacă este cazul, aplică contractului de diferite rate ale dobânzii care se credit | [% - fixă sau - variabilă (cu indicele sau rata de referinţă aplicabilă ratei iniţiale a dobânzii aferente creditului)] |
Dacă este cazul Dobânda anuală efectivă (DAE) (*) Acesta este costul total al creditului exprimat ca procentaj anual din suma totală a creditului. DAE vă ajută să comparaţi diferite oferte. | [ % Aici se va prezenta un exemplu reprezentativ care să menţioneze toate ipotezele folosite pentru calculul ratei] |
Dacă este cazul Costurile Dacă este cazul Condiţiile în care aceste costuri pot fi modificate | [Costurile aplicabile din momentul încheierii contractului de credit] |
Costuri în caz de întârziere la plată | Vi se va percepe [.... (informaţii privind ratele dobânzii şi, după caz, privind penalităţile de întârziere)] pentru plăţile restante. |
(*) Neaplicabilă în cazul "Informaţiilor standard la nivel european privind creditul de consum" în ceea ce priveşte facilităţile de tip "descoperit de cont" în acele state membre care decid, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE, că DAE nu trebuie specificată în cazul facilităţilor de tip "descoperit de cont". |
*) La pagina 91, la anexa III punctul 3 coloana din dreapta ultima menţiune:
în loc de: "Vi se va percepe [... (informaţii privind ratele dobânzii şi, după caz, privind penalităţile de întârziere)] pentru plăţile restante.",
se va citi: "Vi se va percepe [... (informaţii privind rata dobânzii aplicabilă şi modalităţile de ajustare a acesteia şi, după caz, penalităţile de întârziere)] pentru plăţile efectuate cu întârziere."
4.Alte aspecte juridice importante
Rezilierea contractului de credit | [Condiţiile şi procedura pentru rezilierea contractului de credit] |
Consultarea unei baze de date Creditorul trebuie să vă informeze imediat şi gratuit asupra rezultatelor consultării unui baze de date în cazul în care creditul este respins în baza acestei consultări. Acest lucru nu se aplică în cazul în care furnizarea unor astfel de informaţii este interzisă de legislaţia Comunităţii Europene sau contravine obiectivelor de ordine publică sau de securitate publică. | |
Dacă este cazul Perioada de timp în care creditorul se află sub incidenţa obligaţiilor precontractuale. | Această informaţie este valabilă de la.....până la..... |
Dacă este cazul
5.Informaţii suplimentare care trebuie oferite dacă informaţiile precontractuale sunt furnizate de către anumite organizaţii de creditare [articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2008/48/CE) sau dacă se referă la un credit de consum pentru conversia unei datorii]
Ratele şi, dacă este cazul, ordinea în care acestea vor fi alocate. | Va trebui să achitaţi următoarele: [Exemplu reprezentativ al unui tabel al ratelor, incluzând cuantumul, numărul şi frecvenţa plăţilor care trebuie efectuate de consumator] |
Suma totală pe care trebuie să o achitaţi | |
Rambursare anticipată Aveţi dreptul la rambursarea anticipată totală sau parţială a creditului în orice moment. Dacă este cazul Creditorul are dreptul la compensaţie în caz de rambursare anticipată. | [Stabilirea compensaţiei (metoda de calcul) conform dispoziţiilor care transpun articolul 16 din Directiva 2008/48/CE] |
Dacă este cazul
6.Informaţii suplimentare care trebuie oferite în cazul comercializării la distanţă de servicii financiare
(a) referitoare la creditor | |
Dacă este cazul Reprezentantul creditorului în statul membru în care sunteţi rezident Adresă Telefon (*) E-mail: (*) Fax: (*) Adresa Internet (*) | [Identitate] [Adresa folosită de consumator] |
Dacă este cazul Înregistrarea | [Registrul comerţului în care este înregistrat creditorul şi numărul de înregistrare sau un mijloc de identificare echivalent din registrul respectiv] |
Dacă este cazul Autoritatea de supraveghere | |
(b) referitoare la contractul de credit | |
Dreptul de retragere Aveţi dreptul să renunţaţi la contractul de credit în termen de 14 zile calendaristice. Dacă este cazul Exercitarea dreptului de retragere | Da/nu [Instrucţiuni practice privind exercitarea dreptului de retragere, indicându-se, printre altele, adresa la care trebuie trimisă notificarea privind exercitarea dreptul de retragere şi consecinţele neexercitării acestuia] |
Dacă este cazul Legea luată de către creditor ca bază pentru stabilirea relaţiilor cu dumneavoastră înainte de încheierea contractului de credit | |
Dacă este cazul Clauza care precizează legislaţia aplicabilă contractului de credit şi/sau instanţa competentă | [De inclus aici clauza relevantă] |
Dacă este cazul Regimul lingvistic | Informaţiile şi termenii contractuali se vor furniza în [limba respectivă]. Cu consimţământul dumneavoastră, intenţionăm să comunicăm în [limba/limbile respective] pe durata contractului de credit. |
(c) referitoare la căile de atac | |
Existenţa şi posibilitatea recurgerii la o procedură extrajudiciară de contestare şi la o cale de atac | [Dacă există sau nu posibilitatea recurgerii la o procedură extrajudiciară de contestare şi la o cale de atac pentru consumatorul care este parte la contractul la distanţă, şi, în caz afirmativ, modalităţile de acces la acestea] |
(*) Această informaţie este facultativă pentru creditor. | |
Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu numărul 133L din data de 22 mai 2008