Art. 2. - Art. 2: Domeniul de aplicare - Directiva 2008/48/CE/23-apr-2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 133L

În vigoare
Versiune de la: 28 Decembrie 2021
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică contractelor de credit.
(2)Prezenta directivă nu se aplică următoarelor contracte:
a)contracte de credit garantate fie prin ipotecă, fie printr-o altă garanţie comparabilă, utilizată în mod curent într-un stat membru asupra unui bun imobil, fie printr-un drept legat de un bun imobil;
b)contracte de credit al căror scop este dobândirea sau păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei clădiri existente sau proiectate;
c)contracte de credit care implică o sumă totală a creditului mai mică de 200 EUR sau mai mare de 75 000 EUR;
d)contracte de închiriere sau de leasing în cazul cărora obligaţia de cumpărare a obiectului contractului nu este stabilită nici prin respectivul contract, nici prin vreun contract separat; se consideră că există o astfel de obligaţie în cazul în care creditorul decide acest lucru în mod unilateral;
e)contracte de credit sub forma unei facilităţi de tip "descoperit de cont" şi în baza cărora creditul trebuie rambursat în termen de o lună;
f)contractele de credit în baza cărora creditul este acordat fără dobândă şi fără alte costuri, precum şi contractele de credit cu termen de rambursare de trei luni şi pentru care sunt de plătit numai costuri nesemnificative;
g)contracte de credit acordate de către un angajator angajaţilor săi cu titlu accesoriu, fără dobândă sau cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată pe piaţă şi care nu se oferă în general publicului;
h)contracte de credit încheiate cu întreprinderi de investiţii, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare (1), sau cu instituţii de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 din Directiva 2006/48/CE a Consiliului, cu scopul de a permite unui investitor să efectueze o tranzacţie referitoare la unul sau mai multe instrumente enumerate în secţiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE, atunci când întreprinderea de investiţii sau instituţia de credit care acordă creditul este implicată într-o astfel de tranzacţie;
i)contracte de credit care sunt rezultatul unei hotărâri pronunţate de o instanţă sau de o altă autoritate instituită conform legii;
j)contracte de credit referitoare la amânarea, cu titlu gratuit, a plăţii unei datorii existente;
k)contracte de credit la încheierea cărora consumatorului i se cere să pună un bun la dispoziţia creditorului, cu titlu de garanţie, şi în cazul cărora răspunderea juridică a consumatorului este strict limitată la respectivul bun gajat;
l)contracte de credit referitoare la credite acordate unui public restrâns în baza unei dispoziţii legale de interes general, la rate ale dobânzii mai mici decât cele practicate în mod obişnuit pe piaţă, sau fără dobândă, ori în condiţii care sunt mai avantajoase pentru consumator decât cele obişnuite de pe piaţă şi cu dobânzi mai mici decât cele practicate în mod normal pe piaţă.
(1)JO L 145, 30.4.2004, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2008/10/CE JO L 76, 19.3.2008, p. 33).
(21)(2a)Fără a aduce atingere alineatului (2) litera (c), prezenta directivă se aplică de asemenea contractelor de credit negarantate încheiate în scopul renovării de bunuri imobile rezidenţiale, care implică o valoare totală a creditului de peste 75 000 EUR.

(3)În cazul contractelor de credit sub forma unei facilităţi de tip "descoperit de cont" în baza cărora creditul trebuie rambursat la cerere sau într-un interval de trei luni, se aplică numai articolele 1-3, articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) literele (a)-(c), articolul 4 alineatul (4), articolele 6-9, articolul 10 alineatul (1), articolul 10 alineatul (4), articolul 10 alineatul (5), articolul 12, articolul 15, articolul 17 şi articolele 19-32.
(4)În cazul contractelor de credit sub forma facilităţii de tip "descoperit de cont" cu aprobare tacită se aplică numai articolele 1-3, 18, 20 şi 22-32.
(5)Statele membre pot să decidă că numai articolele 1-4, 6, 7 şi 9, articolul 10 alineatul (1), articolul 10 alineatul (2) literele (a)-(h) şi (l), articolul 10 alineatul (4), articolele 11, 13 şi articolele 16-32 se aplică contractelor de credit încheiate de o organizaţie care:
a)este constituită în avantajul reciproc al membrilor săi;
b)obţine profit doar în beneficiul membrilor săi;
c)îndeplineşte un rol social cerut de legislaţia internă;
d)primeşte şi gestionează numai economii ale membrilor săi şi le oferă surse de creditare numai acestora; şi
e)acordă credit cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată în mod obişnuit pe piaţă sau în limitele unui plafon prevăzut de legislaţia naţională,
şi a cărei componenţă este limitată la persoane care îşi au reşedinţa sau locul de muncă într-o anumită regiune sau la angajaţi şi pensionari ai unui anumit angajator, sau la persoane care îndeplinesc alte cerinţe prevăzute de legislaţia naţională, cerinţe care reprezintă baza pe care se întemeiază o legătură comună între membri.
Statele membre pot să excludă din domeniul de aplicare a prezentei directive contractele de credit încheiate de o astfel de organizaţie în cazul în care valoarea totală a contractelor de credit încheiate de această organizaţie este nesemnificativă în raport cu valoarea totală a tuturor contractelor de credit existente în statul membru în care această organizaţie îşi are sediul şi în cazul în care valoarea totală a tuturor contractelor de credit încheiate de toate organizaţiile de acest fel în respectivul stat membru nu depăşeşte 1 % din valoarea totală a tuturor contractelor de credit existente încheiate în respectivul stat membru.
Statele membre analizează anual condiţiile de aplicare a oricărei excluderi de acest fel, pentru a vedea dacă aceste condiţii continuă să existe, şi procedează la eliminarea excluderii în cazul în care consideră că nu se mai întrunesc condiţiile necesare.
(6)Statele membre pot să decidă că se aplică numai articolele 1-4, 6, 7, 9, articolul 10 alineatul (1), articolul 10 alineatul (2) literele (a)-(i), (l) şi (r), articolul 10 alineatul (4), articolele 11, 13, 16 şi articolele 18-32 în cazul contractelor de credit care prevăd punerea de acord a creditorului cu consumatorul asupra unor formalităţi cu privire la amânarea la plată sau la metodele de rambursare, în cazul în care consumatorul şi-a încălcat deja obligaţiile cuprinse în contractul de credit iniţial şi dacă:
a)astfel de formalităţi ar fi susceptibile de a elimina posibilitatea unor acţiuni în instanţă în legătură cu respectiva încălcare; şi
b)consumatorul nu ar fi, prin aceasta, obligat să respecte clauze contractuale mai puţin favorabile decât cele din contractul de credit iniţial.
Cu toate acestea, în cazul în care contractul de credit se înscrie în domeniul de aplicare al alineatului (3), se aplică numai dispoziţiile respectivului alineat.