Capitolul vii - MĂSURI DE PUNERE ÎN APLICARE - Directiva 2008/48/CE/23-apr-2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 133L

În vigoare
Versiune de la: 28 Decembrie 2021
CAPITOLUL VII:MĂSURI DE PUNERE ÎN APLICARE
Art. 22: Armonizarea şi natura imperativă a prezentei directive
(1)În măsura în care prezenta directivă conţine dispoziţii armonizate, statele membre nu pot menţine sau introduce în dreptul lor intern dispoziţii diferite faţă de cele stabilite în prezenta directivă. Cu toate acestea, articolul 16a alineatele (3) şi (4) nu împiedică statele membre să menţină sau să introducă dispoziţii mai stricte pentru protecţia consumatorilor.

(2)Statele membre se asigură că consumatorii nu pot renunţa la drepturile care le-au fost conferite prin dispoziţiile de drept intern care transpun prezenta directivă sau corespund acesteia.
(3)Statele membre se asigură, de asemenea, că dispoziţiile pe care le adoptă în transpunerea prezentei directive nu pot fi eludate, ca urmare a modului în care sunt formulate contractele, în special prin integrarea tragerilor sau a contractelor de credit care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive în contracte de credit al căror caracter sau scop ar face posibilă evitarea aplicării acestei directive.
(4)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că consumatorii nu îşi pierd protecţia acordată prin prezenta directivă datorită alegerii legii unui stat nemembru ca lege aplicabilă contractului, în cazul în care contractul de credit are o strânsă legătură cu teritoriul unuia sau al mai multor state membre.
Art. 23: Sancţiuni
Statele membre stabilesc normele de sancţionare aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive şi întreprind toate măsurile necesare pentru a asigura că acestea sunt aplicate. Aceste sancţiuni trebuie să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.
Art. 24: Soluţionarea extrajudiciară a litigiilor
(1)Statele membre se asigură că există proceduri adecvate şi eficiente de soluţionare pe cale extrajudiciară a litigiilor cu consumatorii privind contractele de credit, recurgând, după caz, la organisme existente.
(2)Statele membre încurajează acele organisme să coopereze în vederea soluţionării, de asemenea, a litigiilor transfrontaliere privind contractele de credit.
Art. 24a: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 19 alineatul (5) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 26 iulie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 19 alineatul (5) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*).
(*)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 19 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 25:
[textul din Art. 25 din capitolul VII a fost abrogat la 26-iul-2019 de subpunctul II.., punctul 3. din anexa 1, partea VIII din Regulamentul 1243/20-iun-2019]
Art. 26: Informaţii care trebuie transmise Comisiei
Atunci când un stat membru recurge la una dintre opţiunile normative menţionate la articolul 2 alineatele (5) şi (6), articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) litera (c), articolul 6 alineatul (2), articolul 10 alineatul (1), articolul 10 alineatul (5) litera (f), articolul 14 alineatul (2) şi articolul 16 alineatul (4), acesta informează Comisia în această privinţă, precum şi în privinţa oricăror modificări ulterioare. Comisia face publice aceste informaţii prin afişarea acestora pe o pagină de Internet sau pe altă cale uşor accesibilă. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a disemina aceste informaţii pe plan naţional printre creditori şi consumatori.

Art. 27: Transpunerea
(1)Înainte de 11 iunie 2010 statele membre adoptă şi publică dispoziţiile necesare pentru a se conforma prezentei directive. Acestea informează de îndată Comisia în această privinţă.
Statele membre aplică aceste dispoziţii începând de la 11 iunie 2010.

Până la 1 iulie 2018, statele membre adoptă şi publică dispoziţiile necesare pentru a se conforma articolului 5 alineatul (1) al treilea paragraf şi le comunică Comisiei. Ele aplică dispoziţiile în cauză începând cu 1 iulie 2018.

La adoptarea dispoziţiilor respective de către statele membre, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării oficiale. Statele membre stabilesc modalităţile de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisia efectuează, o dată la cinci ani şi pentru prima oară la 11 iunie 2013 o reexaminare a pragurilor stabilite în prezenta directivă şi anexele sale şi procentajele folosite pentru calculul compensaţiei plătibile în caz de rambursare anticipată pentru a le evalua luând în considerare tendinţele economice din Comunitate şi situaţia pieţei respective. Comisia monitorizează, de asemenea, efectul existenţei opţiunilor normative menţionate la articolul 2 alineatele (5) şi (6), articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) litera (c), articolul 6 alineatul (2), articolul 10 alineatul (1), articolul 10 alineatul (5) litera (f), articolul 14 alineatul (2) şi articolul 16 alineatul (4) asupra pieţei interne şi a consumatorilor. Rezultatele sunt transmise Parlamentului European şi Consiliului, însoţite, după caz, de o propunere de modificare a pragurilor şi a procentajelor, precum şi de opţiunile normative menţionate mai sus.

Art. 28: Conversia sumelor exprimate în euro în monedă naţională
(1)În sensul prezentei directive, statele membre care convertesc sumele exprimate în euro în moneda lor naţională folosesc iniţial în conversie cursul de schimb existent la data adoptării directivei.
(2)Statele membre pot rotunji sumele rezultate din conversie cu condiţia ca rotunjirea să nu depăşească 10 EUR.