Capitolul ii - Dispoziţii privitoare la alimente - Norme Metodologice din 2002 privind etichetarea alimentelor

M.Of. 147

În vigoare
Versiune de la: 2 Iulie 2009
CAPITOLUL II:Dispoziţii privitoare la alimente
SECŢIUNEA I:Generalităţi
Art. 5
Etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
a)denumirea sub care este vândut alimentul;
b)lista cuprinzând ingredientele;
c)cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;
d)cantitatea netă pentru alimentele preambalate;
e)data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limită de consum;
f)condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii speciale;
g)denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului sau ale ambalatorului sau ale distribuitorului înregistrat în Uniunea Europeană; în cazul produselor provenite din ţări din afara Uniunii Europene se înscriu denumirea şi sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România.

h)locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reală a alimentului;
i)instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor;
j)concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în volum;
k)o menţiune care să permită identificarea lotului;
l)menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevăzute în anexa nr. 1a).
SECŢIUNEA II:Denumirea sub care este vândut alimentul
Art. 6
(1)Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului final sau agenţilor economici care prepară ori furnizează hrană pentru populaţie este cea prevăzută de reglementările specifice alimentului respectiv, cu respectarea următoarelor condiţii:
a)în lipsa reglementărilor specifice, denumirea să fie cea obişnuită în România;
b)în lipsa denumirii obişnuite, prevăzută în situaţia descrisă la lit. a), denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a acestuia şi, dacă este necesar, a utilizării sale, care să fie suficient de clară pentru a permite cumpărătorului să cunoască natura produsului şi să îl deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;
c)în toate situaţiile însă denumirea sub care este vândut alimentul trebuie să corespundă naturii, genului, speciei, sortimentului sau proprietăţilor alimentului ori materiilor prime utilizate în fabricaţie;
d)pentru alimentele provenite din spaţiul comunitar şi/sau extracomunitar este admisă utilizarea denumirii comerciale sub care alimentul este legal fabricat şi comercializat în ţara producătoare din spaţiul comunitar şi/sau extracomunitar; totodată, în cazul în care prin aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice, în special ale art. 5, această denumire nu permite consumatorului cunoaşterea naturii reale a alimentului şi distingerea acestuia de alimente cu care s-ar putea confunda, denumirea comercială trebuie să fie însoţită de o altă informaţie descriptivă care să apară în vecinătatea acesteia;

e)în mod excepţional, nu se utilizează denumirea comercială din ţara producătoare din spaţiul comunitar şi/sau extracomunitar în cazul în care alimentul se diferenţiază în mod esenţial de cel cunoscut de consumator sub această denumire, în ceea ce priveşte compoziţia sau fabricaţia, iar prevederile lit. d) nu sunt suficiente pentru a asigura informarea corectă a acestuia.

(2)Marca de fabrică, marca comercială sau denumirile atractive nu pot înlocui denumirea sub care este vândut alimentul.
(3)Denumirea sub care este vândut alimentul trebuie să includă sau să fie însoţită de informaţii privind starea fizică a acestuia ori tratamentele specifice la care a fost supus, ca de exemplu: transformarea în pulbere, refrigerare, congelare, afumare, concentrare, dacă omiterea unor astfel de informaţii ar putea crea confuzii în rândul consumatorilor. Produsele care au fost tratate cu radiaţii ionizante trebuie să poarte inscripţionarea "iradiate" sau "tratate cu radiaţii ionizante".

(4)Utilizarea de termeni precum: "mod.", "tip", "gen" împreună cu denumirea sub care este vândut alimentul este interzisă.
SECŢIUNEA III:Ingredientele
Art. 7
(1)Prin ingredient se înţelege orice substanţă, inclusiv aditivii, utilizată la producerea sau la prepararea unui aliment şi care va fi conţinută şi de produsul finit ca atare sau într-o formă modificată.
(2)Atunci când un ingredient al unui aliment este constituit din mai multe ingrediente, acestea sunt considerate ingrediente ale alimentului respectiv.
(3)În sensul prezentelor norme metodologice, nu sunt considerate ingrediente următoarele:
a)componentele unui ingredient care, în cursul procesului de fabricaţie, au fost temporar separate pentru a fi reîncorporate ulterior în produs într-o cantitate care să nu o depăşească pe cea inţială;
b)aditivii a căror prezenţă într-un aliment este datorată exclusiv faptului că au fost conţinuţi în unul sau în mai multe ingrediente ale acestuia şi cu condiţia că aceştia nu îşi mai îndeplinesc funcţia tehnologică în produsul finit;
c)aditivii utilizaţi ca auxiliari tehnologici;
d)substanţele folosite în cantităţi strict necesare ca solvenţi sau ca suport pentru aditivi ori pentru arome.
e)substanţele care nu sunt aditivi, dar care sunt utilizate în acelaşi fel şi pentru acelaşi scop ca auxiliarii tehnologici şi care sunt încă prezente, chiar în formă modificată, în produsul finit.

(4)Lista cuprinzând ingredientele conţine toate ingredientele din alimente în ordinea descrescătoare a cantităţii, determinată în momentul introducerii în fabricaţie; vitaminele şi mineralele adăugate în alimente se menţionează în lista cuprinzând ingredientele.
(5)Lista cuprinzând ingredientele este precedată de un titlu corespunzător care include menţiunea "Ingrediente", cu următoarele precizări:
a)apa adăugată şi substanţele volatile vor fi indicate în ordinea greutăţii lor în produsul finit; cantitatea apei adăugate ca ingredient într-un aliment este determinată scăzându-se din cantitatea totală a produsului finit cantitatea totală a celorlalte ingrediente folosite. Se exceptează menţionarea apei în cazul în care cantitatea ei nu depăşeşte 5% din greutatea produsului finit;
b)ingredientele folosite în formă concentrată sau deshidratată şi reconstituite în momentul fabricării pot fi indicate în ordinea ponderală avută înaintea concentrării sau deshidratării lor;
c)în cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, ingredientele pot fi menţionate în ordinea proporţiilor din produsul reconstituit, cu condiţia ca lista cuprinzând ingredientele să fie însoţită de o menţiune, precum: "ingrediente ale produsului reconstituit" sau "ingrediente ale produsului gata de consum";
d)în cazul în care fructele, legumele sau ciupercile, dintre care nici unele nu predomină cantitativ în mod semnificativ şi care sunt utilizate în proporţii care pot varia, sunt folosite în amestec, ca ingrediente ale produsului alimentar, ele pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea: «fructe», «legume» sau «ciuperci», după care se regăseşte expresia: «în proporţii variabile», urmată imediat de lista fructelor, legumelor sau ciupercilor prezente; în acest caz amestecul se include în lista ingredientelor, în conformitate cu prevederile alin. (4), în funcţie de cantitatea totală a fructelor, legumelor sau ciupercilor prezente;

e)prevederile lit. d) se aplică şi în cazul mixturilor de condimente sau de plante aromatice.
f)ingredientele care constituie mai puţin de 2% din produsul finit pot fi înscrise într-o ordine diferită, după celelalte ingrediente;
g)în cazul în care ingrediente similare sau reciproc substituibile pot fi utilizate la fabricarea sau prepararea alimentului, fără a-i altera compoziţia, natura sau valoarea percepută, şi în măsura în care constituie mai puţin de 2% din produsul finit, menţionarea lor în lista ingredientelor poate fi realizată cu ajutorul expresiei «conţine ...şi/sau ... », în cazul în care cel puţin unul dintre cel mult două ingrediente este prezent în produsul finit. Această prevedere nu se aplică aditivilor sau ingredientelor prevăzute în anexa nr. 1f).

(6)Ingredientele nu se înscriu în cazul alimentelor menţionate în anexa nr. 1c).
(61)În cazul băuturilor cu concentraţia alcoolică mai mare de 1,2% în volume, indicarea ingredientelor se face în conformitate cu actele normative speciale.
(62)Fără a încălca dispoziţiile normelor de etichetare stabilite în conformitate cu prevederile alin. (61), orice ingredient, definit la art. 7 alin. (1) şi prevăzut în anexa nr. 1f), se indică de fiecare dată când este prezent în băuturile la care se face referire în alin. (61). Această indicaţie trebuie să includă cuvântul «conţine», urmat de numele ingredientului/ingredientelor respectiv/respective. În cazul în care ingredientul se regăseşte deja în lista ingredientelor cu numele său specific sau în denumirea sub care este vândută băutura, această precizare nu este necesară.
(63)După caz, se pot adopta reguli detaliate pentru prezentarea indicaţiilor la care se face referire la alin. (62), în conformitate cu dispoziţiile Legii viei şi vinului nr. 244/2002 în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole, ale Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 145/270/59/2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura, conţinutul, originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea şi calitatea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole, destinate comercializării pentru consumul uman, şi ale Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 268/117/441/2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea, descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase.

(7)În cazul în care ingredientele se înscriu cu denumirea specifică, descrierea se face în conformitate cu prevederile prezentului articol, cu următoarele precizări:
a)ingredientele care aparţin uneia dintre categoriile prezentate în anexa nr. 1e) şi sunt constituente ale unui alt aliment pot fi indicate numai prin denumirea categoriei respective;
b)ingredientele care aparţin uneia dintre categoriile prevăzute în anexa nr. 1d) se înscriu în listă cu denumirea categoriei, urmată de numele specific sau de codul numeric C.E.; în cazul unui ingredient care aparţine mai multor categorii se indică numai categoria corespunzătoare funcţiei sale principale în cadrul alimentului respectiv;
c)atunci când un ingredient conţine gluten, denumirile "amidon", respectiv "amidon modificat", prevăzute în anexele nr. 1e) şi 1d), se completează prin indicarea originii vegetale a acestuia;
d)indicarea aromelor se face prin menţionarea termenului "aromă/arome" ori a unei denumiri specifice sau printr-o descriere a acestora. Termenul "aromă naturală" sau altă expresie cu aceeaşi semnificaţie se utilizează numai pentru aromele a căror componentă de aromatizare conţine exclusiv substanţele aromatizante şi/sau preparatele aromatizante definite în acte normative specifice. În cazul în care denumirea aromei conţine o referinţă la natura vegetală sau animală ori la originea substanţelor încorporate, termenul "natural" sau altă expresie cu aceeaşi semnificaţie se utilizează numai pentru aroma la care componenta aromatizantă a fost izolată prin procedee fizice corespunzătoare, prin procedee enzimatice sau microbiologice ori prin procedeele de preparare tradiţională a alimentelor obţinute în totalitate sau aproape în totalitate din alimentul sau din sursa aromatizantă respectivă.
e)prin excepţie de la prevederile lit. d), chinina şi/sau cofeina folosite ca arome în fabricarea sau prepararea alimentelor trebuie să fie menţionate, prin denumire, în lista ingredientelor prevăzută la art. 5 lit. b), după termenul «arome».

(8)Denumirea sub care este vândut un aliment poate fi însoţită de menţionarea unuia sau mai multor ingrediente, dacă acest lucru este prevăzut prin acte normative specifice.
(9)Un ingredient compus, definit la alin. (2), se poate înscrie în lista cuprinzând ingredientele cu denumirea proprie sub care figurează în actele normative în vigoare, în funcţie de ponderea sa cantitativă în aliment, cu condiţia ca aceasta să fie urmată imediat de lista propriilor ingrediente. Această listă nu este obligatorie:
a)în cazul în care compoziţia ingredientului compus este definită în actele normative în vigoare şi în măsura în care ingredientul compus constituie mai puţin de 2% din produsul finit; această prevedere nu se aplică aditivilor, cu respectarea prevederilor alin. (3);
b)pentru ingredientele compuse, constituite din amestecuri de condimente şi/sau plante aromatice în proporţie mai mică de 2% din produsul finit, cu excepţia aditivilor, cu respectarea prevederilor alin. (3);
c)în cazul în care ingredientul compus este un aliment pentru care lista ingredientelor nu este cerută de actele normative în vigoare.

(10)Menţionarea apei nu este necesară în cazul în care ea este folosită în procesul de fabricaţie ca unic mod pentru a permite reconstituirea unui ingredient utilizat sub formă concentrată sau deshidratată ori în cazul în care aceasta serveşte ca mediu lichid, care în mod normal nu poate fi consumat.
(11)Prin derogare de la prevederile alin. (6), (7) şi (9), orice ingredient utilizat în producerea unui aliment şi care este încă prezent, chiar într-o formă modificată, în produsul finit şi prevăzut în anexa nr. 1f) sau care provine din unul dintre ingredientele prevăzute în anexa nr. 1f) se indică pe etichetă cu referire clară la numele acestui ingredient.
(12)Menţiunea de la alin. (11) nu este necesară în condiţiile în care denumirea sub care se vinde produsul se referă în mod clar la ingredientul respectiv.
(13)Prin derogare de la prevederile alin. (3) liţ. b), c), d) şi e), orice substanţă folosită la producerea unui aliment şi care este încă prezentă, chiar într-o formă modificată, în produsul finit şi care provine din ingredientele prevăzute în anexa nr. 1f) este considerată ca ingredient şi se indică pe etichetă cu referire clară la numele ingredientului din care provine.
(14)Lista din anexa nr. 1f) va fi sistematic reexaminată şi, dacă este necesar, reactualizată pe baza celor mai recente cunoştinţe ştiinţifice. Reactualizarea poate fi efectuată, de asemenea, prin ştergerea din anexa nr. 1f) a ingredientelor pentru care se stabileşte ştiinţific că nu este posibil să cauzeze reacţii adverse.
(15)Pentru interpretarea listei din anexa nr. 1f), autorităţile competente pot elabora norme tehnice specifice.

Art. 71
Ingredientele se înscriu în conformitate cu prevederile acestei secţiuni şi ale anexelor nr. 1c), 1d), 1e) şi 1f).

Art. 8
(1)Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, exprimată în procente, determinată la momentul introducerii acestora în fabricaţie, se declară în următoarele situaţii:
a)când ingredientul sau categoria de ingrediente respective apare cu denumirea sub care alimentul este vândut ori este în mod obişnuit asociat cu această denumire de consumator; sau
b)când ingredientul sau categoria de ingrediente respective este accentuată la etichetare prin cuvinte, desene ori grafice; sau
c)când ingredientul sau categoria de ingrediente respective conferă caracteristici specifice alimentului şi îl diferenţiază de alte produse cu care ar putea fi confundat datorită denumirii sau aspectului său.
(2)Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică:
a)ingredientelor sau categoriilor de ingrediente:
a1)a căror cantitate netă se înscrie pe etichetă, în conformitate cu art. 9 alin. (3); sau
a2)ale căror cantităţi sunt deja stabilite pentru a fi înscrise pe etichete, prin acte normative specifice;
a3)care sunt utilizate în cantităţi mici în scop de aromatizare;
a4)în cazul în care, deşi apar cu denumirea sub care este vândut alimentul, nu influenţează alegerea consumatorului, avându-se în vedere că variaţia în cantitate nu este esenţială pentru a caracteriza alimentul sau nu îl diferenţiază de produsele similare;
b)atunci când prin acte normative specifice se stabileşte în mod precis cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, fără a impune indicarea acesteia pe etichetă;
c)în situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (5) lit. d) şi e).
(3)Prevederile alin. (1) lit. a) şi b) nu se aplică în cazul menţiunilor referitoare la adaosul de vitamine şi de minerale, atunci când acestea se supun etichetării nutriţionale.
(4)Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente se înscrie cu denumirea sub care este vândut alimentul ori în imediata vecinătate a acesteia, sau în lista cuprinzând ingredientele, în continuarea denumirii ingredientului sau a categoriei de ingrediente respective.
(5)În cazul alimentelor care au pierdut din umiditate ca urmare a unor tratamente termice sau a altor tipuri de tratamente la care au fost supuse, cantitatea indicată a unui ingredient sau a ingredientelor, exprimată în procente, se raportează la produsul finit. Atunci când cantitatea unui ingredient sau cantitatea totală a ingredientelor înscrisă prin etichetare depăşeşte 100%, exprimarea procentuală se înlocuieşte cu cea a cantităţii ingredientului/ingredientelor utilizate la obţinerea a 100 grame de produs finit.
(6)Cantitatea ingredientelor volatile se indică corespunzător cantităţii din produsul finit.
(7)Cantitatea de ingrediente, utilizată în formă concentrată sau deshidratată şi reconstituită pe parcursul procesului de fabricaţie, poate fi indicată corespunzător cantităţii dinaintea concentrării ori deshidratării. În cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, cantitatea de ingrediente poate fi indicată corespunzător cantităţii din produsul reconstituit.
(8)Prevederile acestui articol nu exclud aplicarea reglementărilor referitoare la etichetarea nutriţională.
SECŢIUNEA IV:Cantitatea netă
Art. 9
(1)Înscrierea cantităţii nete a alimentelor preambalate se face în unităţi de volum pentru produsele lichide şi în unităţi de masă pentru celelalte produse, utilizându-se, după caz, litrul, centilitrul, mililitrul, kilogramul sau gramul.
(2)a) Prevederile referitoare la indicarea cantităţii nete se aplică şi în cazul în care prin acte normative specifice se impune indicarea cantităţii nominale minime sau medii.
b)În cazul unui ambalaj în care sunt introduse două sau mai multe articole conţinând aceeaşi cantitate din acelaşi produs, ambalate individual, indicarea cantităţii nete se face prin menţionarea cantităţii nete conţinute de un ambalaj individual şi a numărului total al acestora. Aceste menţiuni nu sunt obligatorii atunci când numărul total de ambalaje individuale poate fi numărat cu uşurinţă din exterior şi atunci când cel puţin o indicaţie privind cantitatea netă individuală poate fi citită clar din exteriorul produsului.
c)În cazul unui ambalaj în care sunt introduse două sau mai multe produse ambalate individual, care nu sunt considerate unităţi de vânzare, indicarea cantităţii nete se face prin menţionarea cantităţii nete totale şi a numărului total de ambalaje individuale.
(3)a) În cazul alimentelor solide livrate în mediu lichid se indică pe etichetă şi masa netă a componentei solide.
b)Prin mediu lichid se înţelege: apă, soluţii apoase de săruri, saramură, soluţii apoase de acizi alimentari, oţet, soluţii apoase de zahăr sau înlocuitori, sucuri de fructe sau de legume, în cazul fructelor sau legumelor.
c)Substanţele care se constituie ca mediu lichid pot fi singure sau în amestec, ca atare ori congelate, cu condiţia ca acestea să fie numai un element auxiliar al componentei solide şi astfel să nu reprezinte un factor de decizie pentru cumpărător.
(4)Indicarea cantităţii nete nu este obligatorie pentru:
a)alimentele vândute cu bucata, cu condiţia ca numărul de articole să poată fi văzut cu claritate şi să poată fi numărat cu uşurinţă din exteriorul produsului; în caz contrar se indică numărul pe etichetă;
b)alimentele care pot înregistra pierderi considerabile de volum sau de masă şi care sunt vândute la bucată sau cântărite în prezenţa cumpărătorului;
c)alimentele a căror cantitate netă este mai mică de 5 grame sau de 5 mililitri; această prevedere nu se aplică condimentelor şi plantelor aromatice.
SECŢIUNEA V:Data durabilităţii minimale/termenul de valabilitate, condiţii de păstrare, de conservare şi de folosire
Art. 10
(1)Pe eticheta sau pe ambalajul alimentelor se înscrie de către producător data durabilităţii minimale, respectiv data până la care acestea îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare.
(2)Data va fi precedată de menţiunea:
- "A se consuma, de preferinţă, înainte de ... ", dacă în dată este inclusă ziua; sau
- "A se consuma, de preferinţă, până la sfârşitul ... ", dacă se indică luna şi anul sau numai anul.
(3)Menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt însoţite fie de dată, fie de indicarea locului în care aceasta este înscrisă pe etichetă sau ambalaj. Menţiunile sunt completate, după caz, cu indicarea condiţiilor de păstrare şi conservare ce trebuie respectate pe perioada durabilităţii minimale.
(4)Data se compune din indicarea clară a zilei, lunii şi a anului, într-o formă cronologică necodificată; în cazul alimentelor:
- a căror durabilitate este mai mică de 3 luni, este suficient să se indice ziua şi luna;
- a căror durabilitate este mai mare de 3 luni, dar mai mică de 18 luni, este suficient să se indice luna şi anul;
- a căror durabilitate este mai mare de 18 luni, este suficient să se indice anul.
(5)Se exceptează de la indicarea datei durabilităţii minimale produsele menţionate în anexa nr. 1b).
Art. 11
(1)Pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului data durabilităţii minimale este înlocuită de data limită de consum. Data înscrisă de producător este precedată de menţiunea "expiră la data de ... ", indicându-se în ordine ziua, luna şi eventual anul, în formă necodificată.
(2)Menţiunea prevăzută la alin. (1) este însoţită fie de dată, fie de indicarea locului în care aceasta este înscrisă pe etichetă sau pe ambalaj.
(3)Menţiunea cuprinsă în alin. (1) se completează cu indicarea condiţiilor de depozitare ce trebuie respectate.
Art. 12
(1)Informaţiile privind modul de preparare a alimentelor se indică în aşa fel încât să permită utilizarea corectă a acestora.
(2)Pentru anumite alimente, în cazul în care producătorul nu stabileşte instrucţiuni precise de utilizare, acestea pot fi impuse prin acte normative specifice.
SECŢIUNEA VI:Concentraţia alcoolică
Art. 13
(1)Prezenta secţiune se referă la indicarea concentraţiei alcoolice în volum pe etichetele băuturilor ce conţin alcool mai mult de 1,2% în volum, exceptându-se cele prevăzute la poziţiile tarifare 22.04 şi 22.05 din Tariful vamal de import al României.
(2)Concentraţia alcoolică se exprimă în procente de volum, la temperatura de referinţă de 200C;
valoarea concentraţiei alcoolice se înscrie în cifre cu cel mult o zecimală urmată de simbolul "% vol." şi poate fi precedată de cuvântul "alcool" sau de abrevierea "alc.".
(3)Toleranţele pozitive şi negative, exprimate în valoare absolută, permise la indicarea concentraţiei alcoolice, raportată în procente de volum, sunt următoarele:

a) Bere cu concentraţia alcoolică mai mică de 5,5% inclusiv

0,5% vol.

b) Băuturi nespumoase obţinute din struguri şi incluse în poziţia tarifară 2206.00 din Tariful vamal de import al României

c) Bere cu concentraţia alcoolică ce depăşeşte 5,5%

1% vol.

d) Băuturi spumoase obţinute din struguri şi incluse în poziţia tarifară 2206.00 din Tariful vamal de import al României

e) Diverse tipuri de cidru, cidru din pere, vinuri din fructe şi alte sortimente de vinuri obţinute din fructe, altele decât struguri, fie că sunt spumoase sau spumante

f) Băuturi pe bază de miere fermentată

g) Băuturi ce conţin fructe macerate sau părţi de plante

1,5% vol.

h) Alte băuturi

0,3% vol.

*) La anexa nr. 1 "Norme metodologice privind etichetarea alimentelor", la articolul 13 alineatul (3), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

e) Diverse tipuri de cidru, cidru din pere şi alte băuturi fermentate similare obţinute din alte fructe decât din struguri, fie că sunt spumoase sau spumante

1% vol.";

(4)Toleranţele stabilite la alin. (3) lit. a)-h) nu exclud aplicarea toleranţelor ce derivă din metoda de analiză utilizată la determinarea concentraţiei alcoolice.
SECŢIUNEA VII:Dispoziţii referitoare la alimente preambalate
Art. 14
(1)Pentru alimentele preambalate menţiunile prevăzute la art. 5 se înscriu pe ambalaj sau pe o etichetă ataşată de acesta.
(2)Menţiunile prevăzute la art. 5 se înscriu numai pe documentele de însoţire, atunci când alimentele preambalate sunt:
a)comercializate într-o formă intermediară celei de vânzare către consumatorul final şi nu fac obiectul vânzării către agenţii economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie;
b)destinate aprovizionării agenţilor economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie, supunându-le unor procese de prelucrare.
(3)În cazul produselor prevăzute la alin. (2), pe ambalajul exterior în care acestea sunt prezentate spre comercializare se înscriu elementele prevăzute la art. 5 lit. a), e) şi g) şi, după caz, cele prevăzute la art. 11.
(4)Menţiunile prevăzute la art. 5 se înscriu astfel încât să fie uşor de înţeles, sunt marcate vizibil pentru a putea fi văzute cu uşurinţă, lizibil şi într-un mod ce nu permite ştergerea; acestea nu vor fi în nici un fel mascate, nu se inscripţionează în locuri obscure sau întrerupte prin inscripţii ori imagini.
(5)Menţiunile prevăzute la art. 5 lit. a), d), e) şi j) se înscriu în acelaşi câmp vizual.
(6)În cazul ambalajelor din sticlă destinate reutilizării, marcate într-un mod ce nu permite ştergerea, precum şi al amabalajelor sau recipientelor care nu au nici una dintre feţe cu suprafaţa mai mare de 10 cm2 se înscriu pe etichete doar elementele prevăzute la art. 5 lit. a), d) şi e). În acest caz nu se aplică prevederile alin. (5).
SECŢIUNEA VIII:Dispoziţii referitoare la alimentele nepreambalate
Art. 15
(1)Orice aliment nepreambalat, prezentat spre comercializare consumatorului final ori operatorilor economici care prepară hrană pentru populaţie, sau alimentele ambalate la locurile de vânzare la cererea cumpărătorului ori preambalate în vederea vânzării lor imediate trebuie să aibă înscrise denumirea conform prevederilor art. 5, data durabilităţii minimale sau data limită de consum şi ingredientele cuprinse în anexa nr. 1f). Înscrierea se face pe produs, pe un afiş, anunţ sau în orice altă formă, fără risc de confuzie.

(2)Se exceptează de la indicarea datei durabilităţii minimale alimentele cuprinse în anexa nr. 1b).
SECŢIUNEA IX:Indicarea lotului
Art. 16
(1)Alimentele nu pot fi comercializate dacă nu sunt însoţite de o indicaţie care să permită identificarea lotului din care fac parte.
(2)Indicarea lotului nu este obligatorie pentru următoarele alimente sau în următoarele condiţii:
a)produse agricole care în momentul transferării din spaţiul de depozitare sunt vândute sau livrate de la producător la unităţi în scopul depozitării temporare, condiţionării sau ambalării, dirijate către organizaţii de producători ori achiziţionate în vederea introducerii imediate într-un sistem de pregătire operaţională sau de transformare;
b)atunci când la locurile de vânzare către consumatorul final alimentele nepreambalate sunt ambalate la cererea consumatorului sau preambalate în vederea vânzării imediate;
c)pentru ambalajele şi recipientele a căror faţă mare are o suprafaţă mai mică de 10 cm2;
d)porţiile individuale de îngheţată; în acest caz indicarea lotului de fabricaţie se face pe ambalajul colectiv;
e)atunci când data durabilităţii minimale sau termenul de valabilitate este indicat prin menţionarea clară şi necodificată cel puţin a zilei şi lunii, în această ordine.
(3)Răspunderea în ceea ce priveşte stabilirea şi înscrierea lotului revine, după caz, producătorului sau ambalatorului ori agentului economic înregistrat în România, care comercializează pentru prima oară produsul.
(4)Indicarea lotului este precedată de litera L, cu excepţia cazurilor în care aceasta se distinge cu claritate faţă de alte indicaţii de pe etichetă.
(5)În cazul alimentelor preambalate indicarea lotului conform alin. (4) se face pe ambalaj sau pe eticheta ataşată de acesta; în cazul alimentelor nepreambalate această indicaţie apare pe ambalaj sau pe container ori, în lipsa acestora, pe documentele comerciale însoţitoare.
(6)Înscrierea lotului se face în aşa fel încât să poată fi văzută cu uşurinţă, să poată fi citită cu claritate şi să nu permită ştergerea.