Titlul i - Sănătatea publică - Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii - Republicare

M.Of. 652

În vigoare
Versiune de la: 11 Decembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
TITLUL I:Sănătatea publică
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
Art. 1
Obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului sănătăţii publice, obiectiv de interes social major.
Art. 2
(1)Asistenţa de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării sănătăţii populaţiei. Asistenţa de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor şi strategiilor adresate determinanţilor stării de sănătate, precum şi prin organizarea instituţiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare.
(2)Scopul asistenţei de sănătate publică îl constituie promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
(3)Strategia sistemului sănătăţii publice urmăreşte asigurarea sănătăţii populaţiei în cadrul unor comunităţi sănătoase.
(4)Asistenţa de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică.
(5)Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice.
(6)Asistenţa de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătăţii şi se realizează prin toate tipurile de unităţi sanitare de stat sau private, constituite şi organizate conform legii.
(7)Responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice revine Ministerului Sănătăţii, direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi altor structuri de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, structurilor de specialitate din cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi autorităţilor din administraţia publică locală.
(8)Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.
Art. 3
(1)Protecţia sănătăţii publice constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
(2)Pentru îndeplinirea prevederilor alin. (1), autorităţile competente conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 58/2023 privind securitatea şi apărarea cibernetică a României, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative derulează activităţi pentru cunoaşterea, analizarea, prevenirea şi contracararea incidentelor şi atacurilor cibernetice la adresa infrastructurilor informatice şi de comunicaţii de interes naţional din domeniul de reglementare al prezentei legi.

Art. 4
(1)În înţelesul prezentului titlu, termenii şi noţiunile folosite au următoarea semnificaţie:
a)sănătatea publică - starea de sănătate a populaţiei în raport cu determinanţii stării de sănătate: socio-economici, biologici, de mediu, stil de viaţă, asigurarea cu servicii de sănătate, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate;
b)promovarea sănătăţii - procesul care oferă individului şi colectivităţilor posibilitatea de a-şi controla şi îmbunătăţi sănătatea sub raport fizic, psihic şi social şi de a contribui la reducerea inechităţilor în sănătate;
c)supravegherea - activitatea de colectare sistematică şi continuă, analiza, interpretarea şi diseminarea datelor privind starea de sănătate a populaţiei, bolile transmisibile şi netransmisibile, pe baza cărora sunt identificate priorităţile de sănătate publică şi sunt instituite măsurile de prevenire şi control;
d)evaluarea riscurilor pentru sănătate-estimarea gradului în care expunerea la factorii de risc din mediul natural, de viaţă şi de muncă şi la cei rezultaţi din stilul de viaţă individual şi comunitar influenţează starea de sănătate a populaţiei;
e)controlul în sănătate publică - exercitarea activităţilor de control privind aplicarea prevederilor legale de sănătate publică;
f)principiul precauţiei - instrumentul prin care direcţia de sănătate publică decide şi intervine în situaţii în care se apreciază că există un potenţial risc pentru sănătatea populaţiei, în condiţiile unei argumentaţii ştiinţifice insuficiente;
g)ghiduri de practică medicală - documente care transpun, la nivel naţional, recomandările dezvoltate în mod sistematic, bazate pe dovezi ştiinţifice privind îngrijirile medicale care trebuie acordate într-o anumită circumstanţă clinică, elaborate de Colegiul Medicilor din România, de societăţi medicale de profil sau de experţi în cadrul proiectelor derulate de Ministerul Sănătăţii sau de unităţile din subordinea acestuia; ghidurile de practică medicală sunt avizate de Ministerul Sănătăţii;

g1)protocoale naţionale de practică medicală - documente elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii pe baza recomandărilor instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale în domeniu şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii;
g2)protocoale operaţionale de practică medicală - documente elaborate, pe baza ghidurilor de practică medicală, la nivelul unităţilor sanitare publice şi private, corespunzător nivelului de competenţă al acestora, la propunerea directorului medical şi aprobate prin act administrativ al conducătorului unităţii sanitare;
g3)protocoale terapeutice - documente care constituie baza de prescriere şi monitorizare a tratamentului cu medicamentele cuprinse în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;

g4)planuri naţionale de dezvoltare a îngrijirilor medicale - planuri de implementare a strategiei naţionale de sănătate care au ca scop creşterea accesibilităţii la servicii medicale, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii;
g5)proiect-pilot - un proiect experimental, limitat în timp şi spaţiu, prin intermediul căruia este testată aplicarea unor modele, tehnici, tehnologii, concepte, metode, instrumente ori strategii inovative în domeniul medical, cum ar fi intervenţii de sănătate publică, proceduri medicale, terapii medicale avansate, soluţii organizaţionale, managementul serviciilor de sănătate, administrare sanitară, mecanisme de contractare şi plată a serviciilor de sănătate, registre electronice, programe informatice, servicii de telemedicină, cu scopul principal de a verifica fezabilitatea proiectului la scară largă şi identificarea unor soluţii care să răspundă priorităţilor naţionale indicate în Strategia naţională de sănătate.

h)[textul din Art. 4, alin. (1), litera H. din titlul I, capitolul I a fost abrogat la 21-nov-2022 de Art. 1, punctul 1. din Legea 310/2022]
i)inspecţia sanitară de stat - activitatea de exercitare a controlului oficial, control în sănătate publică şi în domeniul calităţii serviciilor de asistenţă medicală, în vederea respectării reglementărilor legale în domeniul sănătăţii publice şi a aplicării unitare a acestora de către operatorii economici din sectorul public şi privat, precum şi de către autorităţile şi instituţiile publice.

(2)În sensul prevederilor prezentei legi, prin ministere şi instituţii cu reţele sanitare proprii se înţelege autorităţile şi instituţiile care au în subordine unităţi sanitare, altele decât Ministerul Sănătăţii, respectiv Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Academia Română, autorităţile administraţiei publice locale şi instituţiile de învăţământ superior de drept public acreditate care au în structură facultăţi de medicină sau stomatologie.

Art. 5
Funcţiile principale ale asistenţei de sănătate publică vizează:
a)dezvoltarea politicilor, strategiilor şi programelor vizând asigurarea sănătăţii publice;
b)monitorizarea şi analiza stării de sănătate a populaţiei;
c)planificarea în sănătatea publică;
d)supravegherea epidemiologică, prevenirea şi controlul bolilor;
e)managementul şi marketingul strategic al serviciilor de sănătate publică;
f)reglementarea domeniului sănătăţii publice, aplicarea şi controlul aplicării acestei reglementări;
g)asigurarea calităţii serviciilor de sănătate publică;
h)cercetarea-dezvoltarea şi implementarea de soluţii inovatoare pentru sănătatea publică;
i)prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alertă epidemiologică;
j)protejarea populaţiei împotriva riscurilor din mediu;
k)informarea, educarea şi comunicarea pentru promovarea sănătăţii;
l)mobilizarea partenerilor comunitari în identificarea şi rezolvarea problemelor de sănătate;
m)evaluarea calităţii, eficacităţii, eficienţei şi accesului la serviciile medicale;
n)dezvoltarea şi planificarea resurselor umane şi dezvoltarea instituţională pentru sănătate publică;
o)integrarea priorităţilor de sănătate publică în politicile şi strategiile naţionale şi în strategiile sectoriale de dezvoltare durabilă;
p)asigurarea capacităţilor de răspuns la dezastre sau la ameninţările la adresa vieţii şi sănătăţii populaţiei, inclusiv prin introducerea de restricţii de circulaţie a persoanelor şi bunurilor.
Art. 6
Principalele domenii de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică sunt următoarele:
a)prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile prin:
1.asigurarea imunizărilor;
2.controlul epidemiilor;
3.supravegherea bolilor;
4.supravegherea factorilor de risc comportamentali;
5.prevenirea accidentelor;
b)monitorizarea stării de sănătate prin:
1.monitorizarea indicatorilor stării de sănătate;
2.monitorizarea determinanţilor stării de sănătate;
3.monitorizarea eficacităţii şi eficienţei activităţilor din domeniul sănătăţii publice;
4.evaluarea nevoilor populaţiei privind serviciile de sănătate publică;
c)promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate prin:
1.campanii de informare-educare-comunicare;
2.programe de educaţie pentru sănătate şi promovare a sănătăţii în comunităţi;
3.dezvoltarea şi implicarea comunităţilor locale;
4.pledoaria pentru sănătatea publică;
d)sănătatea ocupaţională prin:
1.definirea standardelor de sănătate ocupaţională;
2.controlul aplicării reglementărilor sănătăţii în muncă;
e)sănătatea în relaţie cu mediul prin:
1.monitorizarea factorilor de mediu în relaţie cu sănătatea;
2.reglementarea calităţii principalilor factori de mediu;
3.stabilirea normelor de igienă şi sănătate publică comunitare;
4.controlul aplicării reglementărilor referitoare la calitatea factorilor de mediu;
f)reglementarea primară şi secundară în domeniul sănătăţii publice prin:
1.elaborarea, revizuirea, adaptarea şi implementarea legislaţiei din domeniul sănătăţii publice;
2.reglementarea circulaţiei bunurilor şi serviciilor cu potenţial impact asupra sănătăţii publice;
g)managementul sănătăţii publice bazat pe:
1.managementul politicilor, planificării şi dezvoltării sistemului de sănătate publică;
2.formularea şi implementarea politicilor de sănătate publică pe baze ştiinţifice;
3.cercetarea în domeniul sănătăţii publice şi al sistemelor de sănătate;
4.colaborarea şi cooperarea internaţională în domeniul sănătăţii publice;
h)servicii de sănătate publică specifice:
1.servicii de sănătate şcolară;
2.servicii de urgenţă în caz de dezastre şi calamităţi;
3.servicii de laborator în domeniul sănătăţii publice;
4.servicii de planificare familială;
5.servicii de screening pentru depistarea precoce a bolilor;
6.servicii prenatale şi postnatale, precum şi servicii de consiliere psihologică, postnatală;

7.servicii de consiliere în domeniul sănătăţii publice;
8.servicii de sănătate publică în transporturi;
9.servicii de sănătate destinate copiilor;
10.servicii de securitate transfuzională;
i)servicii medicale şi tratament specific în cazul bolilor cu impact major asupra sănătăţii publice (TBC, HIV/SIDA, boli rare, cancer, diabet zaharat), precum şi în cazul transplantului de organe, ţesuturi sau celule.
Art. 61
În vederea monitorizării principalelor domenii de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică pot fi elaborate registre naţionale. Tipul fiecărui registru naţional şi condiţiile de organizare şi funcţionare ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 62
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 61, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale se înfiinţează Registrul unic de evidenţă al unităţilor sanitare, precum şi al cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical, unităţilor medico-sociale şi cabinetelor de terapii complementare, denumit în continuare RUEUS.
(2)În RUEUS vor fi înregistrate şi codificate toate unităţile sanitare, cabinetele pentru servicii publice conexe actului medical, unităţile medico-sociale şi cabinetele de terapii complementare, cu excepţia celor din structura ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, prin intermediul unei aplicaţii informatice dezvoltată şi administrată din punct de vedere tehnic de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
(3)Codificarea reprezintă atribuirea unui număr unic naţional fiecărei unităţi prevăzute la alin. (2), înregistrate în RUEUS, care va fi generat automat din aplicaţia dezvoltată şi administrată din punct de vedere tehnic de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
(4)Datele, informaţiile şi procedurile operaţionale necesare înfiinţării, utilizării şi funcţionării RUEUS se aprobă prin ordinul comun prevăzut la alin. (1).
(5)Prelucrarea datelor cu caracter personal în RUEUS se realizează cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), precum şi ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), cu modificările ulterioare.
(6)Ministerul Sănătăţii şi direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti au calitatea de operatori ai aplicaţiei RUEUS.
(7)Pot avea acces la datele din RUEUS şi pot prelucra aceste date persoanele desemnate de instituţiile prevăzute la alin. (6).
(8)Schimbul de date între RUEUS şi sistemele informatice ale unităţilor prevăzute la alin. (3) se va realiza securizat, în conformitate cu cerinţele tehnice ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, stabilite prin ordinul comun prevăzut la alin. (1).
(9)Cabinetele medicale care aparţin instituţiilor şi ministerelor cu reţea sanitară proprie se înregistrează în Registrul unic al cabinetelor medicale înfiinţat la nivelul direcţiilor medicale şi structurilor similare din compunerea acestora.

CAPITOLUL II:Principiile asistenţei de sănătate publică
Art. 7
Principiile care stau la baza asistenţei de sănătate publică sunt următoarele:
a)responsabilitatea societăţii pentru sănătatea publică;
b)focalizarea pe grupurile populaţionale şi prevenirea primară;
c)preocuparea pentru determinanţii stării de sănătate: sociali, de mediu, comportamentali şi servicii de sănătate;
d)abordarea multidisciplinară şi intersectorială;
e)parteneriat activ cu populaţia şi cu autorităţile publice centrale şi locale;
f)decizii bazate pe cele mai bune dovezi ştiinţifice existente la momentul respectiv (sănătate publică bazată pe dovezi);
g)în condiţii specifice, decizii fundamentate conform principiului precauţiei;
h)descentralizarea sistemului de sănătate publică;
i)existenţa unui sistem informaţional şi informatic integrat pentru managementul sănătăţii publice;
j)creşterea capacităţii de răspuns la calamităţi, dezastre şi situaţii de urgenţă, inclusiv cele determinate de schimbările climatice;
k)evaluarea impactului la nivelul tuturor sectoarelor de activitate ce influenţează determinanţii stării de sănătate;
l)abordarea intersectorială pentru sănătate prin acţiunea coordonată a tuturor instituţiilor în vederea îmbunătăţirii sănătăţii populaţiei.
m)asigurarea în unităţile sanitare şi a personalului de specialitate de asistenţă medicală sau socială, după caz, cunoscător al limbii minorităţilor naţionale în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii minorităţilor naţionale fie au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, fie numărul lor este de cel puţin 5.000, cu respectarea celorlalte prevederi din fişa postului.

Art. 8
(1)Modalităţile de implementare a principiilor de sănătate publică sunt:
a)activitatea de reglementare în domeniile sănătăţii publice;
b)activitatea de inspecţie sanitară de stat;
c)activităţile desfăşurate în cadrul programelor naţionale de sănătate;
d)avizarea/autorizarea/notificarea activităţilor şi produselor cu impact asupra sănătăţii populaţiei;
e)evaluarea impactului asupra sănătăţii în relaţie cu programe, strategii, politici ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătăţii populaţiei.
(2)Proiectele de acte normative care conţin prevederi ce influenţează determinanţii stării de sănătate vor fi însoţite de studii de impact asupra sănătăţii, ca instrument de fundamentare a deciziei, efectuate conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii*).
__
*) A se vedea Ordinul ministrului sănătăţii nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 21 februarie 2014.
Art. 9
(1)Programele naţionale de sănătate reprezintă cadrul implementării obiectivelor politicii şi strategiei sănătăţii publice de către Ministerul Sănătăţii, ca autoritate centrală a domeniului de sănătate publică.
(2)Programele naţionale de sănătate se adresează populaţiei şi sunt orientate către promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi prelungirea vieţii de bună calitate.
(3)Programele naţionale de sănătate se adresează principalelor domenii de intervenţie ale sănătăţii publice şi răspund priorităţilor naţionale identificate prin Strategia naţională de sănătate.
(4)Programele naţionale de sănătate sunt finanţate de la bugetul de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, din venituri proprii, donaţii şi sponsorizări, precum şi din alte surse, potrivit legii.
(5)Programele naţionale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătăţii, cu participarea CNAS; derularea acestora se realizează de către Ministerul Sănătăţii şi/sau CNAS, după caz.
Art. 10
(1)Autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice elaborează proiecte de acte normative în domeniul sănătăţii publice şi avizează reglementări ale altor ministere şi instituţii referitoare la activităţi cu impact asupra sănătăţii publice.
(2)Principalele domenii pentru care autoritatea centrală de sănătate publică elaborează sau participă la elaborarea, după caz, a unor proiecte de acte normative sunt:
a)calitatea principalilor factori de mediu: apa potabilă şi de îmbăiere, aerul ambiant şi interior, zgomot, locuinţă şi habitat, substanţe chimice, produse cosmetice, radiaţii ionizante, vectori, deşeuri etc.;
b)monitorizarea stării de sănătate;
c)promovarea sănătăţii;
d)calitatea alimentului;
e)calitatea unităţilor şi serviciilor turistice;
f)calitatea mediului de muncă şi sănătatea în muncă;
g)colectivităţile de copii şi tineri;
h)evaluarea efectelor factorilor de mediu asupra sănătăţii populaţiei;
i)asigurarea condiţiilor de igienă în unităţi sanitare;
j)servicii de laborator;
k)planificare familială;
l)siguranţa transfuziei sanguine;
m)norme privind alte domenii ale sănătăţii publice;
n)prevenirea consumului ilegal de droguri.
(3)Ministerul Sănătăţii, prin aparatul propriu şi prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi celelalte ministere şi instituţii cu reţea sanitară proprie, prin structurile de specialitate, verifică respectarea reglementărilor în domeniul sănătăţii publice, iar în caz de nereguli sau neconformitate, aplică măsuri conform legii.
CAPITOLUL III:Autorităţile sistemului de sănătate publică
Art. 11
În sensul prezentei legi, prin autorităţi ale sistemului de sănătate publică se înţelege:
a)Ministerul Sănătăţii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului;
b)alte instituţii şi structuri de specialitate ale Ministerului Sănătăţii care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii publice la nivel naţional, regional, judeţean şi local.
c)comitete naţionale sectoriale sau intersectoriale, organisme consultative fără personalitate juridică, stabilite în conformitate cu domeniile de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică prevăzute la art. 6 şi cu recomandările organizaţiilor de profil internaţionale sau actele juridice ale Uniunii Europene, a căror componenţă, organizare şi funcţionare se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 12
Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii, cu personalitate juridică. În mod similar se pot organiza direcţii de sănătate publică în cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, care colaborează cu unităţile deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii.

Art. 13
(1)Institutul Naţional de Sănătate Publică este organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul sănătăţii publice, în subordinea Ministerului Sănătăţii, cu statut de unitate sanitară clinică fără paturi care asigură îndrumarea tehnică şi metodologică a reţelei de sănătate publică, supraveghează starea de sănătate a populaţiei, bolile transmisibile şi netransmisibile, pentru identificarea problemelor de sănătate comunitară, elaborează metodologii, instrumente şi indicatori de monitorizare şi evaluare a stării de sănătate, a serviciilor şi programelor de sănătate publică şi asigură un sistem informaţional integrat pentru managementul sănătăţii publice.

(2)Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare în domeniile sănătăţii publice sunt unităţi cu personalitate juridică şi funcţionează, potrivit legii, în coordonarea Ministerului Sănătăţii.
Art. 14
Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii, instituţie publică de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii, se desfiinţează, ca urmare a comasării prin absorbţie şi a preluării activităţii de către Institutul Naţional de Sănătate Publică.
Art. 15
Instituţiile şi structurile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii publice la nivel naţional, regional, judeţean şi local, cu personalitate juridică, aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Sănătăţii, cu excepţia CNAS şi a caselor de asigurări de sănătate, se înfiinţează, se reorganizează şi se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 151
(1)Bunurile imobile, terenuri şi clădiri în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile publice aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, prevăzute în anexa nr. 2 lit. A la Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, fac parte din domeniul public al statului şi sunt administrate de Ministerul Sănătăţii prin instituţiile publice din subordinea acestuia.
(2)Exercitarea dreptului de proprietate publică a statului asupra bunurilor prevăzute la alin. (1) se supune dispoziţiilor art. 292-353 şi 361 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, care rămân aplicabile.
(3)Nu fac obiectul prevederilor alin. (1) terenurile şi clădirile deţinute de instituţiile publice aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau comodat, cele care sunt în domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi cele care sunt în proprietatea persoanelor fizice sau altor persoane juridice.

Art. 16
(1)Ministerul Sănătăţii, ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică, are în principal următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)stabileşte priorităţile naţionale de sănătate publică;
b)elaborează şi avizează reglementări în domeniul sanitar;
c)evaluează periodic indicatorii stării de sănătate a populaţiei;
d)asigură activitatea de inspecţie sanitară de stat;
e)coordonează, implementează şi monitorizează proiectele finanţate în cadrul fondurilor comunitare, precum şi acorduri bilaterale, Pactul de stabilitate în domeniul sănătăţii, Fondul Global pentru combaterea SIDA, tuberculozei şi malariei şi alte acorduri internaţionale în domeniul de competenţă;

f)coordonează, din punct de vedere ştiinţific şi metodologic, reţeaua de asistenţă medicală şi farmaceutică, prin comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, precum şi prin subcomisii şi grupurile tehnice de lucru multidisciplinare;

g)aprobă, prin ordin al ministrului, respectiv ordin comun al ministrului şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, protocoalele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. g1) şi g3);

h)plăteşte, în condiţiile legii, contribuţii obligatorii sau voluntare la organizaţiile constituite în baza tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, prin Ministerul Sănătăţii, în limita bugetului aprobat;
i)exercită funcţia de unitate de achiziţii centralizate prin structura de specialitate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată, aprobată cu completări prin Legea nr. 184/2013, cu modificările ulterioare;
j)elaborează politica şi strategiile în sistemul informatic şi informaţional din sănătate, în vederea implementării şi utilizării integrate şi interoperabile a componentelor acestuia;
k)finanţează, în limita bugetului alocat cu această destinaţie, activităţi de cercetare ştiinţifică în domeniul medical, prevăzute în Planul sectorial care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.
l)elaborează normele de organizare şi funcţionare a unităţilor care asigură asistenţa de sănătate publică, cu luarea în considerare şi a prevederilor art. 7 lit. m), autorizează şi controlează activitatea instituţiilor de sănătate publică şi asigură funcţionarea unităţilor din subordine.

m)aprobă, prin ordin al ministrului, Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de dializă.
n)organizează, coordonează, implementează şi monitorizează derularea de proiecte-pilot în colaborare cu autorităţile publice centrale sau locale, instituţiile şi unităţile sanitare care asigură asistenţa de sănătate publică, precum şi cu alţi parteneri, inclusiv organizaţii neguvernamentale, în vederea eficientizării şi creşterii calităţii serviciilor furnizate în domeniul sănătăţii publice în condiţiile aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(11)Din bugetul Ministerului Sănătăţii nu se suportă contravaloarea medicamentelor, cu excepţia:
a)medicamentelor prevăzute la art. 20 alin. (2) şi (3), art. 41, 42, 421, art. 100 alin. (5), (51), (7) şi (8), art. 248 alin. (1) lit. n), art. 248 alin. (5) din prezenta lege;
b)medicamentelor din trusa de urgenţă a centrelor de permanenţă;
c)40% din preţul de referinţă al medicamentelor acordate în cadrul Programului pentru compensarea cu 90% a preţului de referinţă al medicamentelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 186/2009, cu modificările şi completările ulterioare, care se suportă de la bugetul de stat prin bugetul aprobat Ministerului Sănătăţii sub formă de transferuri către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit prevederilor acestui act normativ;
d)medicamentelor acordate potrivit legii, în cadrul programelor naţionale de sănătate publică;
e)medicamentelor prevăzute în metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate aprobată prin ordin al ministrului sănătăţii.

(2)În exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor prevăzute la alin. (1), Ministerul Sănătăţii şi structurile de specialitate ale acestuia au acces nemijlocit şi utilizează datele din cadrul Platformei informatice din asigurările de sănătate, cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), precum şi legislaţia naţională aplicabilă domeniului protecţiei datelor. CNAS, precum şi furnizorul Platformei informatice din asigurările de sănătate au obligaţia de a acorda Ministerului Sănătăţii drepturi şi privilegii de acces la datele informatice, egale cu cele ale CNAS.

(21)Începând cu anul 2018, din sistemul informatic şi informaţional din sănătate fac parte şi sistemul informatic de telemedicină rurală şi sistemul informatic de telemedicină al apărării, proiecte de utilitate publică de interes naţional, asigurând implementarea şi interoperabilitatea acestora cu celelalte sisteme informatice şi informaţionale din sănătate. Ministerul Sănătăţii, respectiv Ministerul Apărării Naţionale implementează cele două sisteme informatice de telemedicină în etape, după cum urmează:
a)etapa pilot se derulează în semestrul I al anului 2018 şi constă în operaţionalizarea sistemului de telemedicină, în condiţiile prevăzute prin hotărâre a Guvernului. Sumele necesare pentru derularea acestei etape se asigură din bugetul Ministerului Sănătăţii;
b)etapa operare se derulează începând cu semestrul al II-lea al anului 2018 şi constă în implementarea sistemului de telemedicină în condiţiile prevăzute prin hotărâre a Guvernului;
c)implementarea sistemului informatic de telemedicină a apărării se derulează începând cu semestrul al II-lea al anului 2018 în condiţii prevăzute prin hotărâre a Guvernului.
(22)Prin sistemul informatic şi informaţional din sănătate prevăzut la alin. (21) se înţelege sistemul de raportare şi baze de date în domeniul sanitar gestionat de autorităţile, instituţiile publice şi furnizorii care acordă servicii în cadrul sistemului de sănătate.
(23)Prin sistemul informatic de telemedicină rurală prevăzut la alin. (21) se înţelege acordarea serviciilor medicale la distanţă, prin folosirea tehnologiei informaţiei şi sistemelor de comunicaţii moderne, între cabinetele medicilor de familie din mediul rural şi medicii specialişti din spitalele judeţene/instituţiile sanitare.
(24)Prin sistemul informatic de telemedicină al apărării prevăzut la alin. (21) se înţelege acordarea serviciilor medicale la distanţă prin folosirea tehnologiei informaţiei şi sistemelor de comunicaţii moderne între structuri de medicină operaţională, structuri medicale din cadrul unităţilor militare şi unităţilor sanitare din reţeaua sanitară proprie a Ministerului Apărării Naţionale.

(3)Cheltuielile de transport şi cazare ocazionate de participarea la şedinţe a membrilor comisiilor de specialitate, subcomisiilor şi grupurilor tehnice de lucru multidisciplinare, prevăzute la alin. (1) lit. f), sunt decontate în baza unui convocator aprobat de conducerea Ministerului Sănătăţii şi sunt suportate de către Ministerul Sănătăţii, în condiţiile legii. Regulamentul de organizare şi funcţionare şi atribuţiile comisiilor de specialitate, subcomisiilor şi grupurilor tehnice de lucru multidisciplinare se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.

(4)Pentru personalul nominalizat în echipele de proiect din cadrul Ministerului Sănătăţii sau din instituţiile aflate în subordinea sau coordonarea acestuia, inclusiv pentru personalul încadrat cu contract individual de muncă, pe perioadă determinată, pe posturile în afara organigramei, în scopul implementării proiectelor prevăzute la alin. (1) lit. e), se aplică în mod corespunzător prevederile art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. Majorarea salarială se acordă exclusiv din fondurile externe nerambursabile aprobate cu această destinaţie în bugetele proiectelor/granturilor respective.
(5)Prevederile alin. (4) nu sunt aplicabile personalului care beneficiază de prevederile art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, şi demnitarilor.

Art. 17
(1)Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii publice subordonate Ministerului Sănătăţii care pun în aplicare politica şi programele naţionale de sănătate publică pe plan local, identifică problemele locale prioritare de sănătate publică, elaborează şi implementează acţiuni locale de sănătate publică.

(2)În scopul îndeplinirii acestor obiective, direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti au, în principal, următoarele atribuţii:
a)controlează şi evaluează modul de asigurare a asistenţei medicale curative şi preventive;

b)controlează aplicarea normelor de funcţionare a unităţilor medicale şi farmaceutice, indiferent de forma de organizare, şi aplică măsuri în caz de neconformitate;
c)urmăresc aplicarea criteriilor de control al calităţii serviciilor medicale pe baza standardelor de acreditare adoptate de către Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate;
d)coordonează şi controlează asistenţa gravidei, lăuzei şi nou-născutului;
e)evaluează resursele umane de la nivelul asistenţei medicale în relaţie cu nevoile comunitare identificate prin acţiuni specifice;
f)participă activ la programele de instruire a personalului din serviciile de sănătate publică şi a populaţiei;
g)organizează acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii;
h)organizează activităţile preventive în teritoriul judeţului şi, respectiv, al municipiului Bucureşti;
i)colectează şi înregistrează date privind sănătatea populaţiei, utilizând informaţiile în scopul identificării problemelor de sănătate ale acesteia;
j)identifică posibilele probleme de sănătate publică sau ameninţări la adresa sănătăţii unei comunităţi;
k)intervin în rezolvarea problemelor de sănătate publică apărute în rândul persoanelor aparţinând grupurilor defavorizate;
l)coordonează studii asupra problemelor de sănătate ale populaţiei din teritoriul dat;
m)stabilesc relaţii de colaborare cu instituţii şi organizaţii în vederea desfăşurării de acţiuni comune în domeniul sănătăţii publice;
n)colectează şi înregistrează datele privind tipurile, cantitatea şi modul de gestionare a deşeurilor generate în unităţile medicale din zona de jurisdicţie;
o)asigură implementarea programelor naţionale de sănătate publică derulate prin structurile proprii, precum şi coordonarea, monitorizarea şi controlul implementării programelor naţionale de sănătate publică derulate în baza contractelor încheiate cu instituţii publice, furnizori de servicii medicale din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale şi a ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi cu furnizori de servicii medicale privaţi, în condiţiile prevăzute în normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică.***)
__
***) A se vedea asteriscul de la art. 12.
(3)Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti administrează, în numele Ministerului Sănătăţii, locuinţele construite de către Agenţia Naţională pentru Locuinţe în cadrul Programului de construcţii de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii, Subprogramul privind construcţia locuinţelor în regim de închiriere, de care pot beneficia medicii rezidenţi şi alţi tineri specialişti din sistemul de sănătate, sau prin alte surse de finanţare pe terenurile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Sănătăţii. Activitatea de administrare se reglementează prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Art. 18
(1)Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt conduse de un director executiv, care este ajutat de un director executiv adjunct de sănătate publică şi de un director executiv adjunct economic.
(2)Prin excepţie de la art. 465 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea ocupării prin concurs a funcţiei de director executiv, candidatul trebuie să fie absolvent cu diplomă al studiilor universitare de licenţă sau diplomă echivalentă conform prevederilor art. 153 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în: medicină, specializarea medicină, medicină dentară, specializarea medicină dentară, ştiinţe juridice, ştiinţe economice, ştiinţe inginereşti, biologie, biochimie şi să aibă cel puţin 7 ani vechime în specialitatea studiilor.

(3)În vederea ocupării prin concurs a funcţiei de director executiv adjunct de sănătate publică, candidatul trebuie să fie medic specialist sau primar în specialitatea sănătate publică şi management, igienă, epidemiologie, microbiologie sau medicină de laborator şi să aibă cel puţin 7 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice.

(4)Persoanele care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (1) sunt numite prin ordin al ministrului sănătăţii, în urma promovării concursului organizat pentru ocuparea postului.
(5)Funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct sunt incompatibile cu:
a)exercitarea oricăror altor funcţii remunerate, neremunerate sau/şi indemnizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice şi în domeniul medical, desfăşurate în afara programului normal de lucru şi care nu au legătură cu funcţia deţinută;
b)exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de conducere, inclusiv cele neremunerate;
c)exercitarea oricărei funcţii în cadrul organizaţiilor sindicale sau patronale de profil.
(6)Constituie conflict de interese deţinerea de către directorul executiv sau directorul executiv adjunct de părţi sociale, acţiuni sau interese la societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori organizaţii nonguvernamentale care stabilesc relaţii comerciale cu direcţia de sănătate publică la care persoana în cauză exercită funcţia de director executiv sau director executiv adjunct.
(7)Prevederile alin. (6) se aplică şi în cazul în care părţile sociale, acţiunile sau interesele sunt deţinute de către rudele ori afinii până la gradul al IV-lea ai directorului executiv sau ai directorului executiv adjunct.

Art. 19
(1)În subordinea direcţiilor de sănătate publică funcţionează unităţi sanitare publice de pe raza teritoriului arondat, cu excepţia unităţilor sanitare publice de interes naţional sau a celor aparţinând ministerelor ori instituţiilor cu reţele sanitare proprii.
(2)
[textul din Art. 19, alin. (2) din titlul I, capitolul III a fost abrogat la 03-sep-2021 de Art. I, punctul 2. din Ordonanta 18/2021]
Art. 20
(1)Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea asistenţei medicale.
(2)Direcţiile de sănătate publică încheie contracte cu autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea cheltuielilor de personal aferente medicilor, medicilor stomatologi, asistenţilor medicali şi a cheltuielilor pentru baremul de dotare cu medicamente şi materiale sanitare din cabinetele de medicină generală şi dentară din unităţile de învăţământ.

(3)Sumele necesare pentru derularea contractelor prevăzute la alin. (2) se asigură din fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii.
(4)Spitalele publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale încheie contracte cu direcţiile de sănătate publică în condiţiile prevăzute la art. 194 şi art. 195.*)
__
*) - Art. 19 a devenit art. 20 în forma republicată; a se vedea asteriscul de la art. 12.
Art. 21
(1)Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti organizează culegerea şi prelucrarea informaţiilor statistice medicale primite de la unităţile sanitare publice sau private şi transmit rapoarte statistice lunare către instituţiile desemnate în acest scop.
(2)Direcţiile de sănătate publică teritoriale întocmesc rapoarte privind starea de sănătate a comunităţii, care sunt înaintate Ministerului Sănătăţii, precum şi partenerilor instituţionali la nivel local.
(3)Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să transmită instituţiilor Ministerului Sănătăţii datele şi documentele din care rezultă informaţiile necesare întocmirii rapoartelor prevăzute la alin. (1), precum şi cele stabilite prin reglementările legale în vigoare pentru care România are obligaţia raportării la nivelul Comisiei Europene.
(4)Netransmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) de către unităţile sanitare publice şi/sau private reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru persoanele juridice.**)
___
**) - Art. 20 a devenit art. 21 în forma republicată; a se vedea asteriscul de la art. 12.
Art. 22
Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti coordonează la nivel local implementarea activităţilor care decurg din obligaţiile asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană şi planurile de implementare a actelor comunitare referitoare la domeniul sănătăţii.***)
__
***) - Art. 21 a devenit art. 22 în forma republicată; a se vedea asteriscul de la art. 12.
Art. 221
Activitatea de avizare, autorizare şi notificare a activităţilor şi produselor se realizează de către direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu impact asupra sănătăţii populaţiei, şi are ca scop certificarea conformării cu normele de sănătate publică, în vederea protejării sănătăţii populaţiei.
Art. 222
Activitatea de evaluare a impactului asupra sănătăţii în relaţie cu politicile, strategiile şi programe ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătăţii populaţiei reprezintă instrumentul de integrare a priorităţilor de sănătate publică în dezvoltarea durabilă a societăţii şi se realizează prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Art. 23
Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi structura organizatorică ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.****)
__
****) A se vedea Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.078/2010 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 5 august 2010. Art. 22 a devenit art. 23 în forma republicată; a se vedea asteriscul de la art. 12.
Art. 24
Institutele/Centrele naţionale şi/sau regionale prevăzute la art. 13 şi 14, aflate în subordinea şi/sau în coordonarea Ministerului Sănătăţii, îndeplinesc, în principal, următoarele atribuţii:
a)asigură îndrumarea tehnică şi metodologică a reţelei de sănătate publică, în funcţie de domeniul lor de competenţă;
b)participă la elaborarea strategiilor şi politicilor din domeniul lor de competenţă;
c)elaborează proiecte de acte normative, norme, metodologii şi instrucţiuni privind domeniile specifice din cadrul sănătăţii publice;
d)efectuează expertize, oferă asistenţă tehnică şi realizează servicii de sănătate publică, la solicitarea unor persoane fizice sau juridice;
e)supraveghează starea de sănătate a populaţiei, bolile transmisibile şi netransmisibile, pentru identificarea problemelor de sănătate comunitară;
f)asigură sistemul de supraveghere epidemiologică, precum şi de alertă precoce şi răspuns rapid şi participă la schimbul de informaţii în cadrul reţelei europene de supraveghere epidemiologică în domeniul bolilor transmisibile;
g)participă la efectuarea de investigaţii epidemiologice de teren, din proprie iniţiativă, la solicitarea Ministerului Sănătăţii sau a direcţiilor locale de sănătate publică;
h)elaborează metodologia, instrumentele şi indicatorii de monitorizare şi evaluare a serviciilor şi programelor de sănătate publică, de promovare a sănătăţii şi de educaţie pentru sănătate;
i)participă la procesul de învăţământ medical de specializare şi perfecţionare în domeniile specifice din cadrul sănătăţii publice;
j)desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare în domeniul sănătăţii publice şi al managementului sanitar;
k)colectează, analizează şi diseminează date statistice privind sănătatea publică;
l)asigură existenţa unui sistem informaţional şi informatic integrat pentru managementul sănătăţii publice.*****)
__
*****) - Art. 23 a devenit art. 24 în forma republicată; a se vedea asteriscul de la art. 12.
Art. 25
(1)Instituţiile şi unităţile sanitare care asigură asistenţa de sănătate publică, în cazul apariţiei unui focar de boală transmisibilă, precum şi în situaţia iminenţei izbucnirii unei epidemii, au obligaţia să dispună măsuri specifice.
(2)Măsurile privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de epidemii, precum şi bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.******)
__
******) - Art. 24 a devenit art. 25 în forma republicată; a se vedea asteriscul de la art. 12.
*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt neconstituţionale.

(3)În situaţiile de risc biologic şi epidemiologic prevăzute la art. 6 din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, Ministerul Sănătăţii elaborează norme de organizare şi funcţionare a centrelor care furnizează servicii de vaccinare, de diagnostic, evaluare şi tratament aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
(4)Centrele prevăzute la alin. (3) se pot organiza la nivelul unităţilor sanitare, farmaciilor comunitare şi oficinelor comunitare rurale sau în cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.

CAPITOLUL IV:Inspecţia sanitară de stat
Art. 26
(1)Activitatea de inspecţie sanitară de stat se organizează pe domenii specifice de activitate coordonată de către structura de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi de către instituţii din subordinea Ministerului Sănătăţii, precum şi de către structuri similare aparţinând ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, cu atribuţii de control în domeniul sanitar, la nivel naţional şi regional, conform competenţelor.

(2)Activitatea de inspecţie sanitară de stat se realizează pe următoarele domenii:
a)calitatea serviciilor de asistenţă medicală;
b)sănătate publică;
c)[textul din Art. 26, alin. (2), litera C. din titlul I, capitolul IV a fost abrogat la 02-sep-2024 de Art. I, punctul 4. din Ordonanta 44/2024]
d)[textul din Art. 26, alin. (2), litera D. din titlul I, capitolul IV a fost abrogat la 02-sep-2024 de Art. I, punctul 4. din Ordonanta 44/2024]
Art. 261
[textul din Art. 26^1 din titlul I, capitolul IV a fost abrogat la 07-apr-2017 de Actul din Legea 45/2017]
Art. 27
(1)Activitatea de inspecţie sanitară de stat se exercită de către personalul de specialitate împuternicit de instituţiile cu atribuţii în domeniul inspecţiei sanitare de stat, conform normelor generale şi specifice elaborate de către acestea şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.*******)
__
*******) A se vedea asteriscul de la art. 23.
(2)Furnizorii de servicii medicale din sectorul public şi privat, precum şi toate unităţile supuse inspecţiei sanitare, conform legislaţiei în vigoare din domeniul sănătăţii publice, au obligaţia de a permite accesul persoanelor împuternicite de către Ministerul Sănătăţii în vederea efectuării controlului.
(3)Pentru exercitarea activităţii de inspecţie sanitară de stat, personalul împuternicit are drept de:
a)acces în orice tip de unităţi, la documente, informaţii, conform competenţelor;
b)recoltare a produselor care pot constitui un risc pentru sănătatea publică;
c)a constata şi a sancţiona contravenţiile prevăzute de legislaţia din domeniul sănătăţii publice.
d)aplicare de sigilii sau semne distinctive cu valoare de sigiliu.

(4)În situaţii de risc pentru sănătatea publică, personalul împuternicit poate dispune măsura interzicerii punerii în consum a produselor, retragerii produselor, suspendarea activităţilor, închiderea unităţilor, retragerea, anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare, a avizului sanitar, a notificărilor pentru activităţi şi produse şi orice alte măsuri pe care situaţia le impune, conform legii.

(5)În situaţii de risc epidemiologic, personalul împuternicit poate dispune măsuri speciale pentru bolnavii, suspecţii şi contacţii de boli transmisibile sau purtătorii de germeni patogeni, precum şi alte măsuri de limitare a circulaţiei persoanelor.
(6)Concluziile activităţilor de control, abaterile de la normele legale, recomandările şi termenele de remediere a deficienţelor, precum şi alte măsuri legale aplicate se consemnează în procese-verbale, rapoarte şi decizii, ale căror modele sunt aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.

(7)În exercitarea activităţii, personalul împuternicit asigură păstrarea confidenţialităţii datelor, cu excepţia situaţiilor care constituie un risc pentru sănătatea publică, caz în care comunicarea se va face prin reprezentantul legal.
(8)Refuzul de a permite accesul personalului împuternicit în vederea efectuării controlului sau de a accepta efectuarea inspecţiei ori de a pune la dispoziţia acestui personal documentele şi informaţiile necesare realizării atribuţiilor de control se sancţionează conform legislaţiei în vigoare.
Art. 28
[textul din Art. 28 din titlul I, capitolul IV a fost abrogat la 03-sep-2021 de Art. I, punctul 4. din Ordonanta 18/2021]
Art. 29
[textul din Art. 29 din titlul I, capitolul IV a fost abrogat la 03-sep-2021 de Art. I, punctul 5. din Ordonanta 18/2021]
CAPITOLUL V:Asistenţa medicală
Art. 30
(1)Asistenţa medicală profilactică şi curativă se asigură prin:
a)cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de familie şi de alte specialităţi, centre de diagnostic şi tratament, centre medicale, centre de sănătate, laboratoare, precum şi prin alte unităţi sanitare publice şi private;
b)unităţi sanitare publice şi private cu paturi.
(2)Unităţile prevăzute la alin. (1) au obligaţia asigurării condiţiilor de utilizare a informaţiei medicale în format electronic, prin intermediul sistemului dosarului electronic de sănătate al pacientului. În situaţia în care se utilizează un alt sistem informatic, acesta trebuie să fie compatibil cu acest sistem din Platforma informatică din asigurările de sănătate, caz în care furnizorii sunt obligaţi să asigure condiţiile de securitate şi confidenţialitate în procesul de transmitere a datelor medicale prevăzute la art. 3466.

(3)Modalitatea de constituire, utilizare şi completare a dosarului electronic de sănătate al pacientului, parte componentă a Platformei informatice din asigurările de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 280 alin. (2), este stabilită în titlul IX1 «Dosarul electronic de sănătate al pacientului».

Art. 301
(1)Unităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) pot asigura asistenţa medicală profilactică şi curativă şi prin telemedicină.
(2)Telemedicina este totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanţă, fără prezenţa fizică simultană a personalului medical şi a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecţiuni sau indicarea unor metode de prevenţie a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informaţiei şi mijloacelor electronice de comunicare.
(3)Serviciile medicale prin telemedicină pot fi acordate în mod nediscriminatoriu oricărei persoane de toţi profesioniştii din domeniul sănătăţii care folosesc tehnologiile informaţionale şi de comunicare, mijloace de comunicare la distanţă, pentru schimbul de informaţii valide pentru diagnosticul, tratamentul şi prevenirea bolilor şi accidentelor, cercetarea şi evaluarea medicală, precum şi pentru asistenţa continuă a furnizorilor de servicii medicale, toate în interesul promovării sănătăţii.
(4)Mijloace de comunicare la distanţă reprezintă orice mijloc care, fără prezenţa fizică simultană a pacientului şi a personalului medical, poate fi utilizat pentru oferirea serviciilor medicale furnizate de la distanţă prin intermediul oricăror platforme audio sau video, echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio, satelit şi altele asemenea.
(5)Telemedicina presupune transmiterea în siguranţă a datelor şi informaţiilor medicale sub formă de text, sunet, imagine sau în alte formate necesare pentru prevenirea bolilor, diagnosticarea, tratarea şi monitorizarea pacienţilor.
(6)Telemedicina cuprinde următoarele servicii:
a)teleconsultaţia;
b)teleexpertiza;
c)teleasistenţa;
d)teleradiologia;
e)telepatologia;
f)telemonitorizarea.
Art. 302
Teleconsultaţia este serviciul medical realizat în relaţie cu pacientul, care discută de la distanţă cu medicul, şi poate fi realizată prin orice mijloace de comunicare, în vederea stabilirii diagnosticului, tratamentului şi/sau a măsurilor necesare pentru prevenirea bolilor şi a complicaţiilor acestora, toate în interesul promovării sănătăţii pacientului.
Art. 303
Teleexpertiza reprezintă serviciul de telemedicină prin care are loc un schimb de opinii medicale între mai mulţi medici realizat prin orice mijloace de comunicare la distanţă, în vederea confirmării unui diagnostic şi/sau a unei conduite terapeutice, pe baza datelor din documentele medicale ale pacientului, şi care nu presupune prezenţa fizică a acestuia.
Art. 304
Teleasistenţa reprezintă serviciul medical constând în ajutorul oferit de un medic unui alt practician, aflat la distanţă, care efectuează un act medical sau chirurgical, precum şi serviciul medical efectuat atunci când cadrele medicale care acordă ajutor medical de urgenţă au nevoie de asistenţă.
Art. 305
Teleradiologia, respectiv radiologie şi imagistică medicală la distanţă, este un serviciu de telemedicină ce presupune transmiterea electronică a imaginilor radiologice cu ajutorul tehnologiilor digitale de captare a imaginii, în scopul interpretării lor de către specialiştii în radiologie-imagistică medicală şi stabilirii unui diagnostic.
Art. 306
Telepatologia este un serviciu de telemedicină care presupune transmiterea la distanţă a datelor şi imaginilor microscopice, în scopul interpretării acestora de către specialiştii anatomopatologi şi stabilirii unui diagnostic.
Art. 307
Telemonitorizarea este un serviciu medical ce permite unui medic specialist să monitorizeze şi să interpreteze de la distanţă datele medicale despre pacient transmise de acesta prin mijloace de comunicare electronică la distanţă, necesare pentru urmărirea medicală, ajustarea conduitei terapeutice, a regimului de viaţă şi igieno-dietetic referitoare la îngrijirea acestui pacient, după caz. Înregistrarea şi transmiterea datelor medicale pot fi automatizate prin intermediul unor dispozitive medicale omologate care măsoară şi transmit informaţii medicale cu privire la starea pacientului sau efectuate de către pacient, de către medic sau alt personal medical.
Art. 308
Unităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) au obligaţia să garanteze confidenţialitatea şi securitatea informaţiilor legate de starea de sănătate a pacienţilor pe tot parcursul procedurilor de colectare, prelucrare, utilizare şi stocare a datelor personale şi să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale referitoare la protecţia vieţii private şi a datelor personale, a datelor medicale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Art. 309
(1)Unităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) care utilizează telemedicina trebuie să respecte drepturile şi obligaţiile pacienţilor prevăzute în Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv informarea pacienţilor cu privire la mijloacele tehnice de transmisie a datelor şi securizarea acestora.
(2)Serviciile medicale acordate prin telemedicină trebuie să respecte prevederile Legii nr. 46/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi următoarele cerinţe:
a)stabilirea identităţii şi calităţii profesionale a medicilor care acordă aceste servicii;
b)informarea pacientului cu privire la serviciile medicale disponibile, scopul şi implicaţiile actului medical, precum şi la mijloacele de realizare a acestuia, inclusiv cu privire la mijloacele tehnice utilizate pentru transmisia de date;
c)respectarea dreptului pacientului de a-şi exprima consimţământul în mod liber şi informat;
d)respectarea secretului medical;
e)asigurarea condiţiilor tehnice de transmisie a datelor şi a condiţiilor de prelucrare a acestor date de către personalul medical astfel încât să fie garantată confidenţialitate acestora;
f)securizarea şi introducerea în dosarul electronic de sănătate al pacientului a documentelor rezultate în urma acestor servicii;
g)asigurarea continuităţii asistenţei medicale.
Art. 3010
Serviciile de telemedicină se acordă de către unităţile sanitare publice şi private prevăzute la art. 30 alin. (1), indiferent dacă acestea se află sau nu se află în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate.
Art. 3011
(1)Cheltuielile ocazionate de acordarea serviciilor de telemedicină de către unităţile sanitare publice sunt cuprinse în bugetul de venituri şi cheltuieli propriu al acestora şi se suportă din veniturile realizate în conformitate cu prevederile art. 140 şi 190.
(2)Cheltuielile ocazionate de acordarea serviciilor de telemedicină de către unităţile sanitare private se suportă de către acestea potrivit legii.

Art. 31
Activitatea medicală de recuperare se asigură prin unităţi medicale de specialitate cu personalitate juridică, secţii, compartimente şi laboratoare de recuperare, unităţi ambulatorii de recuperare, publice sau private, precum şi prin societăţi de turism balnear şi de recuperare, constituite conform legii.
Art. 32
Asistenţa medicală de urgenţă se asigură de unităţi specializate de urgenţă şi transport sanitar publice sau private, precum şi prin structurile de primire a urgenţelor, organizate în acest scop.
Art. 33
Asistenţa medicală de hemotransfuziologie, transfuzie sanguină sau alte servicii de asistenţă medicală şi prestaţii autorizate se asigură prin unităţi specializate în acest scop.
Art. 34
Asistenţa medicală preventivă din colectivităţile de copii preşcolari, şcolari şi studenţi se asigură prin cabinetele medicale organizate, conform legii, în unităţile de învăţământ preşcolar, şcolar sau universitar, publice ori private, sau prin cabinetele individuale ale medicilor de familie, după caz.
Art. 35
Activităţile de asistenţă de sănătate publică se finanţează de la bugetul de stat, de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, de la bugetele locale, din venituri proprii, fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, contracte cu terţii, precum şi din contribuţii personale şi plăţi directe, după caz, potrivit legii.
CAPITOLUL VI:Asistenţa farmaceutică
Art. 36
Asistenţa farmaceutică se asigură în cadrul sistemului de sănătate publică, potrivit legii, prin prepararea şi eliberarea medicamentelor şi a altor produse stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, cum ar fi: cosmetice, dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive, suplimente alimentare şi alte asemenea produse.

Art. 37
Punerea pe piaţă a medicamentelor, precum şi activitatea de farmacovigilenţă se realizează conform legii.
CAPITOLUL VII:Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice
Art. 38
Orice persoană fizică sau juridică, având calitatea de angajator, este obligată să asigure fondurile şi condiţiile necesare pentru:
a)efectuarea controlului medical periodic, conform normelor de sănătate publică şi securitate în muncă;
b)aplicarea măsurilor de igienă, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare periodică;
c)vaccinarea şi profilaxia specifică impusă de riscurile de la locul de muncă.
Art. 39
Cetăţenii români şi orice altă persoană aflată pe teritoriul României, precum şi unităţile şi operatorii economici au obligaţia să se supună măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, să respecte întocmai normele de igienă şi sănătate publică, să ofere informaţiile solicitate şi să aplice măsurile stabilite privind instituirea condiţiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru promovarea sănătăţii individului şi a populaţiei.
Art. 40
(1)Informaţiile privind sănătatea persoanelor se păstrează la autorităţile de sănătate publică teritoriale, la autorităţile de sănătate publică ale ministerelor cu reţea sanitară proprie, precum şi la instituţiile desemnate şi pot fi folosite în scopul întocmirii rapoartelor statistice nenominalizate, în vederea evaluării stării de sănătate a populaţiei.
(2)Folosirea în alte scopuri a informaţiilor înregistrate se poate admite numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)există o dispoziţie legală în acest sens;
b)există acordul persoanei în cauză;
c)datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane sau a comunităţii, după caz;
d)datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale.
(3)Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toţi salariaţii care prin activitatea pe care o desfăşoară au acces la acestea în mod direct sau indirect.
Art. 41
(1)Pentru situaţii speciale cu implicaţii asupra sănătăţii publice se constituie rezerva Ministerului Sănătăţii, care cuprinde medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive şi alte materiale specifice, iar la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, rezerva antiepidemică.

(2)Medicamentele, serurile, vaccinurile, dezinfectantele, insecticidele, materialele sanitare, produsele tehnico-medicale, consumabilele şi alte materiale specifice cuprinse în rezerva pentru situaţii speciale, începând cu 1 septembrie 2007, constituie rezerva Ministerului Sănătăţii.
(3)Normele metodologice de constituire, păstrare şi utilizare a rezervei Ministerului Sănătăţii şi a rezervei antiepidemice se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii*).
__
*) A se vedea Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.033/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de constituire, păstrare şi utilizare a Rezervei Ministerului Sănătăţii şi a Nomenclatorului de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale şi alte materiale specifice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 16 iunie 2011, cu modificările ulterioare.
(4)Ministerul Sănătăţii poate acorda, prin hotărâre a Guvernului, din rezerva ministerului ajutor umanitar cu titlu gratuit sau donaţie, după caz, instituţiilor sau autorităţilor cu atribuţii în domeniul sănătăţii din alte state, constând în medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale şi alte materiale specifice, pentru prevenirea sau rezolvarea unor situaţii de urgenţă survenite ca urmare a unor epidemii, pandemii, catastrofe sau dezastre naturale.

Art. 42
(1)Ministerul Sănătăţii, ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie pot asigura fonduri pentru acordarea de ajutoare umanitare statelor cu care România încheie acorduri, înţelegeri, convenţii de colaborare, în acest sens.
(2)Ajutorul umanitar poate consta în:
a)medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive şi alte materiale specifice din rezerva de stat;

b)asistenţă medicală specifică;
c)cheltuieli legate de servicii medicale şi transport.
(3)Fondurile necesare pentru acordarea de ajutoare umanitare se suportă de la bugetul de stat, prin Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, în termenii şi condiţiile prevăzute prin hotărâre a Guvernului.
Art. 421
(1)Ministerul Sănătăţii poate acorda ajutoare umanitare, cu titlu gratuit, din Rezerva Ministerului Sănătăţii, sub forma produselor prevăzute la art. 42 alin. (2) lit. a), pentru utilizarea acestora în cadrul misiunilor derulate de către Ministerul Apărării Naţionale în afara teritoriului naţional.
(2)Scoaterea produselor din Rezerva Ministerului Sănătăţii se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, în baza unui memorandum, aprobat de Guvernul României sau prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Art. 43
(1)Pentru servicii de asistenţă de sănătate publică, efectuate de către autorităţile de sănătate publică la cererea unor persoane fizice şi juridice, se percep tarife potrivit reglementărilor în vigoare.
(2)Veniturile proprii obţinute potrivit alin. (1) se folosesc în condiţiile legii.
CAPITOLUL VIII:Utilizarea mass-media în interesul sănătăţii publice
Art. 44
(1)Campaniile de informare, educare şi comunicare cu privire la teme care privesc sănătatea publică trebuie să fie avizate de Ministerul Sănătăţii.
(2)Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune sunt obligate ca în cadrul grilelor de programe să rezerve gratuit spaţiul de emisie necesar promovării campaniilor de informare, educare şi comunicare referitoare la teme care privesc sănătatea publică.
(3)În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii sau, după caz, ministerele cu reţea sanitară proprie, împreună cu Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune vor stabili, în baza unui protocol, modalităţile şi spaţiul acordat în grila de programe pentru promovarea campaniilor pe teme care privesc sănătatea publică.
CAPITOLUL IX:Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 45
(1)În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, ministrul sănătăţii va emite ordinul privind restructurarea actualelor direcţii de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi ordinul pentru aprobarea Normelor de organizare şi funcţionare a inspecţiei sanitare de stat.
(2)În termenul prevăzut la alin. (1), Ministerul Sănătăţii va elabora reglementările legale privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor prevăzute la art. 13 şi 14, pe care le va supune Guvernului spre aprobare.
Art. 46
Normele metodologice privind activitatea de sănătate publică se elaborează de structurile de sănătate publică şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.
Art. 47
(1)Prevederile prezentului titlu se aplică şi ministerelor cu reţea sanitară proprie.
(2)La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, cu modificările ulterioare, Legea nr. 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 1 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.