Capitolul i - Dispoziţii generale - Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii - Republicare

M.Of. 652

În vigoare
Versiune de la: 19 Decembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
Art. 1
Obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului sănătăţii publice, obiectiv de interes social major.
Art. 2
(1)Asistenţa de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării sănătăţii populaţiei. Asistenţa de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor şi strategiilor adresate determinanţilor stării de sănătate, precum şi prin organizarea instituţiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare.
(2)Scopul asistenţei de sănătate publică îl constituie promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
(3)Strategia sistemului sănătăţii publice urmăreşte asigurarea sănătăţii populaţiei în cadrul unor comunităţi sănătoase.
(4)Asistenţa de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică.
(5)Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice.
(6)Asistenţa de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătăţii şi se realizează prin toate tipurile de unităţi sanitare de stat sau private, constituite şi organizate conform legii.
(7)Responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice revine Ministerului Sănătăţii, direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi altor structuri de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, structurilor de specialitate din cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi autorităţilor din administraţia publică locală.
(8)Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.
Art. 3
(1)Protecţia sănătăţii publice constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
(2)Pentru îndeplinirea prevederilor alin. (1), autorităţile competente conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 58/2023 privind securitatea şi apărarea cibernetică a României, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative derulează activităţi pentru cunoaşterea, analizarea, prevenirea şi contracararea incidentelor şi atacurilor cibernetice la adresa infrastructurilor informatice şi de comunicaţii de interes naţional din domeniul de reglementare al prezentei legi.

Art. 4
(1)În înţelesul prezentului titlu, termenii şi noţiunile folosite au următoarea semnificaţie:
a)sănătatea publică - starea de sănătate a populaţiei în raport cu determinanţii stării de sănătate: socio-economici, biologici, de mediu, stil de viaţă, asigurarea cu servicii de sănătate, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate;
b)promovarea sănătăţii - procesul care oferă individului şi colectivităţilor posibilitatea de a-şi controla şi îmbunătăţi sănătatea sub raport fizic, psihic şi social şi de a contribui la reducerea inechităţilor în sănătate;
c)supravegherea - activitatea de colectare sistematică şi continuă, analiza, interpretarea şi diseminarea datelor privind starea de sănătate a populaţiei, bolile transmisibile şi netransmisibile, pe baza cărora sunt identificate priorităţile de sănătate publică şi sunt instituite măsurile de prevenire şi control;
d)evaluarea riscurilor pentru sănătate-estimarea gradului în care expunerea la factorii de risc din mediul natural, de viaţă şi de muncă şi la cei rezultaţi din stilul de viaţă individual şi comunitar influenţează starea de sănătate a populaţiei;
e)controlul în sănătate publică - exercitarea activităţilor de control privind aplicarea prevederilor legale de sănătate publică;
f)principiul precauţiei - instrumentul prin care direcţia de sănătate publică decide şi intervine în situaţii în care se apreciază că există un potenţial risc pentru sănătatea populaţiei, în condiţiile unei argumentaţii ştiinţifice insuficiente;
g)ghiduri de practică medicală - documente care transpun, la nivel naţional, recomandările dezvoltate în mod sistematic, bazate pe dovezi ştiinţifice privind îngrijirile medicale care trebuie acordate într-o anumită circumstanţă clinică, elaborate fie de Colegiul Medicilor din România sau Colegiul Medicilor Stomatologi din România, fie de societăţi medicale de profil sau de experţi în cadrul proiectelor derulate de Ministerul Sănătăţii sau de unităţile din subordinea acestuia cu avizul Colegiului Medicilor din România sau Colegiului Medicilor Stomatologi din România, după caz; Colegiul Medicilor din România sau Colegiul Medicilor Stomatologi din România, după caz, asigură publicarea ghidurilor elaborate pe site-ul propriu;

g1)protocoale naţionale de practică medicală - documente elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii pe baza recomandărilor instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale în domeniu şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii;
g2)protocoale operaţionale de practică medicală - documente elaborate, pe baza ghidurilor de practică medicală, la nivelul unităţilor sanitare publice şi private, corespunzător nivelului de competenţă al acestora, la propunerea directorului medical şi aprobate prin act administrativ al conducătorului unităţii sanitare;
g3)protocoale terapeutice - documente care constituie baza de prescriere şi monitorizare a tratamentului cu medicamentele cuprinse în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;

g4)planuri naţionale de dezvoltare a îngrijirilor medicale - planuri de implementare a strategiei naţionale de sănătate care au ca scop creşterea accesibilităţii la servicii medicale, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii;
g5)proiect-pilot - un proiect experimental, limitat în timp şi spaţiu, prin intermediul căruia este testată aplicarea unor modele, tehnici, tehnologii, concepte, metode, instrumente ori strategii inovative în domeniul medical, cum ar fi intervenţii de sănătate publică, proceduri medicale, terapii medicale avansate, soluţii organizaţionale, managementul serviciilor de sănătate, administrare sanitară, mecanisme de contractare şi plată a serviciilor de sănătate, registre electronice, programe informatice, servicii de telemedicină, cu scopul principal de a verifica fezabilitatea proiectului la scară largă şi identificarea unor soluţii care să răspundă priorităţilor naţionale indicate în Strategia naţională de sănătate.

h)[textul din Art. 4, alin. (1), litera H. din titlul I, capitolul I a fost abrogat la 21-nov-2022 de Art. 1, punctul 1. din Legea 310/2022]
i)inspecţia sanitară de stat - activitatea de exercitare a controlului oficial, control în sănătate publică şi în domeniul calităţii serviciilor de asistenţă medicală, în vederea respectării reglementărilor legale în domeniul sănătăţii publice şi a aplicării unitare a acestora de către operatorii economici din sectorul public şi privat, precum şi de către autorităţile şi instituţiile publice.

(2)În sensul prevederilor prezentei legi, prin ministere şi instituţii cu reţele sanitare proprii se înţelege autorităţile şi instituţiile care au în subordine unităţi sanitare, altele decât Ministerul Sănătăţii, respectiv Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Academia Română, autorităţile administraţiei publice locale şi instituţiile de învăţământ superior de drept public acreditate care au în structură facultăţi de medicină sau stomatologie.

Art. 5
Funcţiile principale ale asistenţei de sănătate publică vizează:
a)dezvoltarea politicilor, strategiilor şi programelor vizând asigurarea sănătăţii publice;
b)monitorizarea şi analiza stării de sănătate a populaţiei;
c)planificarea în sănătatea publică;
d)supravegherea epidemiologică, prevenirea şi controlul bolilor;
e)managementul şi marketingul strategic al serviciilor de sănătate publică;
f)reglementarea domeniului sănătăţii publice, aplicarea şi controlul aplicării acestei reglementări;
g)asigurarea calităţii serviciilor de sănătate publică;
h)cercetarea-dezvoltarea şi implementarea de soluţii inovatoare pentru sănătatea publică;
i)prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alertă epidemiologică;
j)protejarea populaţiei împotriva riscurilor din mediu;
k)informarea, educarea şi comunicarea pentru promovarea sănătăţii;
l)mobilizarea partenerilor comunitari în identificarea şi rezolvarea problemelor de sănătate;
m)evaluarea calităţii, eficacităţii, eficienţei şi accesului la serviciile medicale;
n)dezvoltarea şi planificarea resurselor umane şi dezvoltarea instituţională pentru sănătate publică;
o)integrarea priorităţilor de sănătate publică în politicile şi strategiile naţionale şi în strategiile sectoriale de dezvoltare durabilă;
p)asigurarea capacităţilor de răspuns la dezastre sau la ameninţările la adresa vieţii şi sănătăţii populaţiei, inclusiv prin introducerea de restricţii de circulaţie a persoanelor şi bunurilor.
Art. 6
Principalele domenii de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică sunt următoarele:
a)prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile prin:
1.asigurarea imunizărilor;
2.controlul epidemiilor;
3.supravegherea bolilor;
4.supravegherea factorilor de risc comportamentali;
5.prevenirea accidentelor;
b)monitorizarea stării de sănătate prin:
1.monitorizarea indicatorilor stării de sănătate;
2.monitorizarea determinanţilor stării de sănătate;
3.monitorizarea eficacităţii şi eficienţei activităţilor din domeniul sănătăţii publice;
4.evaluarea nevoilor populaţiei privind serviciile de sănătate publică;
c)promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate prin:
1.campanii de informare-educare-comunicare;
2.programe de educaţie pentru sănătate şi promovare a sănătăţii în comunităţi;
3.dezvoltarea şi implicarea comunităţilor locale;
4.pledoaria pentru sănătatea publică;
d)sănătatea ocupaţională prin:
1.definirea standardelor de sănătate ocupaţională;
2.controlul aplicării reglementărilor sănătăţii în muncă;
e)sănătatea în relaţie cu mediul prin:
1.monitorizarea factorilor de mediu în relaţie cu sănătatea;
2.reglementarea calităţii principalilor factori de mediu;
3.stabilirea normelor de igienă şi sănătate publică comunitare;
4.controlul aplicării reglementărilor referitoare la calitatea factorilor de mediu;
f)reglementarea primară şi secundară în domeniul sănătăţii publice prin:
1.elaborarea, revizuirea, adaptarea şi implementarea legislaţiei din domeniul sănătăţii publice;
2.reglementarea circulaţiei bunurilor şi serviciilor cu potenţial impact asupra sănătăţii publice;
g)managementul sănătăţii publice bazat pe:
1.managementul politicilor, planificării şi dezvoltării sistemului de sănătate publică;
2.formularea şi implementarea politicilor de sănătate publică pe baze ştiinţifice;
3.cercetarea în domeniul sănătăţii publice şi al sistemelor de sănătate;
4.colaborarea şi cooperarea internaţională în domeniul sănătăţii publice;
h)servicii de sănătate publică specifice:
1.servicii de sănătate şcolară;
2.servicii de urgenţă în caz de dezastre şi calamităţi;
3.servicii de laborator în domeniul sănătăţii publice;
4.servicii de planificare familială;
5.servicii de screening pentru depistarea precoce a bolilor;
6.servicii prenatale şi postnatale, precum şi servicii de consiliere psihologică, postnatală;

7.servicii de consiliere în domeniul sănătăţii publice;
8.servicii de sănătate publică în transporturi;
9.servicii de sănătate destinate copiilor;
10.servicii de securitate transfuzională;
i)servicii medicale şi tratament specific în cazul bolilor cu impact major asupra sănătăţii publice (TBC, HIV/SIDA, boli rare, cancer, diabet zaharat), precum şi în cazul transplantului de organe, ţesuturi sau celule.
Art. 61
În vederea monitorizării principalelor domenii de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică pot fi elaborate registre naţionale. Tipul fiecărui registru naţional şi condiţiile de organizare şi funcţionare ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 62
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 61, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale se înfiinţează Registrul unic de evidenţă al unităţilor sanitare, precum şi al cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical, unităţilor medico-sociale şi cabinetelor de terapii complementare, denumit în continuare RUEUS.
(2)În RUEUS vor fi înregistrate şi codificate toate unităţile sanitare, cabinetele pentru servicii publice conexe actului medical, unităţile medico-sociale şi cabinetele de terapii complementare, cu excepţia celor din structura ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, prin intermediul unei aplicaţii informatice dezvoltată şi administrată din punct de vedere tehnic de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
(3)Codificarea reprezintă atribuirea unui număr unic naţional fiecărei unităţi prevăzute la alin. (2), înregistrate în RUEUS, care va fi generat automat din aplicaţia dezvoltată şi administrată din punct de vedere tehnic de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
(4)Datele, informaţiile şi procedurile operaţionale necesare înfiinţării, utilizării şi funcţionării RUEUS se aprobă prin ordinul comun prevăzut la alin. (1).
(5)Prelucrarea datelor cu caracter personal în RUEUS se realizează cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), precum şi ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), cu modificările ulterioare.
(6)Ministerul Sănătăţii şi direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti au calitatea de operatori ai aplicaţiei RUEUS.
(7)Pot avea acces la datele din RUEUS şi pot prelucra aceste date persoanele desemnate de instituţiile prevăzute la alin. (6).
(8)Schimbul de date între RUEUS şi sistemele informatice ale unităţilor prevăzute la alin. (3) se va realiza securizat, în conformitate cu cerinţele tehnice ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, stabilite prin ordinul comun prevăzut la alin. (1).
(9)Cabinetele medicale care aparţin instituţiilor şi ministerelor cu reţea sanitară proprie se înregistrează în Registrul unic al cabinetelor medicale înfiinţat la nivelul direcţiilor medicale şi structurilor similare din compunerea acestora.