Capitolul vii - Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice - Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii - Republicare
M.Of. 652
În vigoare Versiune de la: 19 Decembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
CAPITOLUL VII:Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice
Art. 38
Orice persoană fizică sau juridică, având calitatea de angajator, este obligată să asigure fondurile şi condiţiile necesare pentru:
a)efectuarea controlului medical periodic, conform normelor de sănătate publică şi securitate în muncă;
b)aplicarea măsurilor de igienă, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare periodică;
c)vaccinarea şi profilaxia specifică impusă de riscurile de la locul de muncă.
Art. 39
Cetăţenii români şi orice altă persoană aflată pe teritoriul României, precum şi unităţile şi operatorii economici au obligaţia să se supună măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, să respecte întocmai normele de igienă şi sănătate publică, să ofere informaţiile solicitate şi să aplice măsurile stabilite privind instituirea condiţiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru promovarea sănătăţii individului şi a populaţiei.
Art. 40
(1)Informaţiile privind sănătatea persoanelor se păstrează la autorităţile de sănătate publică teritoriale, la autorităţile de sănătate publică ale ministerelor cu reţea sanitară proprie, precum şi la instituţiile desemnate şi pot fi folosite în scopul întocmirii rapoartelor statistice nenominalizate, în vederea evaluării stării de sănătate a populaţiei.
(2)Folosirea în alte scopuri a informaţiilor înregistrate se poate admite numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)există o dispoziţie legală în acest sens;
b)există acordul persoanei în cauză;
c)datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane sau a comunităţii, după caz;
d)datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale.
(3)Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toţi salariaţii care prin activitatea pe care o desfăşoară au acces la acestea în mod direct sau indirect.
Art. 41
(1)Pentru situaţii speciale cu implicaţii asupra sănătăţii publice se constituie rezerva Ministerului Sănătăţii, care cuprinde medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive şi alte materiale specifice, iar la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, rezerva antiepidemică.
(4)Ministerul Sănătăţii poate acorda, prin hotărâre a Guvernului, din rezerva ministerului ajutor umanitar cu titlu gratuit sau donaţie, după caz, instituţiilor sau autorităţilor cu atribuţii în domeniul sănătăţii din alte state, constând în medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale şi alte materiale specifice, pentru prevenirea sau rezolvarea unor situaţii de urgenţă survenite ca urmare a unor epidemii, pandemii, catastrofe sau dezastre naturale.
(1)Pentru situaţii speciale cu implicaţii asupra sănătăţii publice se constituie rezerva Ministerului Sănătăţii, care cuprinde medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive şi alte materiale specifice, iar la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, rezerva antiepidemică.(2)Medicamentele, serurile, vaccinurile, dezinfectantele, insecticidele, materialele sanitare, produsele tehnico-medicale, consumabilele şi alte materiale specifice cuprinse în rezerva pentru situaţii speciale, începând cu 1 septembrie 2007, constituie rezerva Ministerului Sănătăţii.
(3)Normele metodologice de constituire, păstrare şi utilizare a rezervei Ministerului Sănătăţii şi a rezervei antiepidemice se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii*).
__
*) A se vedea Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.033/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de constituire, păstrare şi utilizare a Rezervei Ministerului Sănătăţii şi a Nomenclatorului de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale şi alte materiale specifice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 16 iunie 2011, cu modificările ulterioare.
(4)Ministerul Sănătăţii poate acorda, prin hotărâre a Guvernului, din rezerva ministerului ajutor umanitar cu titlu gratuit sau donaţie, după caz, instituţiilor sau autorităţilor cu atribuţii în domeniul sănătăţii din alte state, constând în medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale şi alte materiale specifice, pentru prevenirea sau rezolvarea unor situaţii de urgenţă survenite ca urmare a unor epidemii, pandemii, catastrofe sau dezastre naturale.Art. 42
(1)Ministerul Sănătăţii, ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie pot asigura fonduri pentru acordarea de ajutoare umanitare statelor cu care România încheie acorduri, înţelegeri, convenţii de colaborare, în acest sens.
(2)Ajutorul umanitar poate consta în:
a)medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive şi alte materiale specifice din rezerva de stat;
a)medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive şi alte materiale specifice din rezerva de stat;b)asistenţă medicală specifică;
c)cheltuieli legate de servicii medicale şi transport.
(3)Fondurile necesare pentru acordarea de ajutoare umanitare se suportă de la bugetul de stat, prin Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, în termenii şi condiţiile prevăzute prin hotărâre a Guvernului.
Art. 421
(1)Ministerul Sănătăţii poate acorda ajutoare umanitare, cu titlu gratuit, din Rezerva Ministerului Sănătăţii, sub forma produselor prevăzute la art. 42 alin. (2) lit. a), pentru utilizarea acestora în cadrul misiunilor derulate de către Ministerul Apărării Naţionale în afara teritoriului naţional.
(2)Scoaterea produselor din Rezerva Ministerului Sănătăţii se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, în baza unui memorandum, aprobat de Guvernul României sau prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.Art. 43
(1)Pentru servicii de asistenţă de sănătate publică, efectuate de către autorităţile de sănătate publică la cererea unor persoane fizice şi juridice, se percep tarife potrivit reglementărilor în vigoare.
(2)Veniturile proprii obţinute potrivit alin. (1) se folosesc în condiţiile legii.