Tratat din 26-feb-2001 DE LA NISA DE MODIFICARE A TRATATULUI PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ, A TRATATELOR DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE ŞI A ANUMITOR ACTE CONEXE
Acte UE
Jurnalul Oficial 80C
Ieşit din vigoare Versiune de la: 10 Martie 2001
Tratat din 26-feb-2001 DE LA NISA DE MODIFICARE A TRATATULUI PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ, A TRATATELOR DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE ŞI A ANUMITOR ACTE CONEXE
Dată act: 26-feb-2001
Emitent: Statele Membre ale Uniunii Europene
(2001/C80/01)
MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR, MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI, PREŞEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA, PREŞEDINTELE REPUBLICII ELENE, MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI, PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE, PREŞEDINTELE IRLANDEI, PREŞEDINTELE REPUBLICII ITALIENE, ALTEŢA SA REGALĂ MARELE DUCE DE LUXEMBURG, MAIESTATEA SA REGINA OLANDEI, PREŞEDINTELE FEDERAL AL REPUBLICII AUSTRIA, PREŞEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE, PREŞEDINTELE REPUBLICII FINLANDA, MAIESTATEA SA REGELE SUEDIEI, MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD, |
AMINTIND importanţa istorică a sfârşitului divizării continentului european,
DORIND să desăvârşească procesul iniţiat prin Tratatul de la Amsterdam în vederea pregătirii funcţionării instituţiilor Uniunii Europene într-o Uniune extinsă,
HOTĂRÂŢI să continue, pe această bază, negocierile de aderare pentru a le încheia cu succes, în conformitate cu procedura prevăzută de Tratatul privind Uniunea Europeană,
AU CONVENIT să modifice Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene şi anumite acte conexe,
şi au desemnat în acest scop ca plenipotenţiari:
MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR, pe Dl. Louis MICHEL, viceprim-ministru şi ministrul afacerilor externe, MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI, pe Dl. Mogens LYKKETOFT, ministrul afacerilor externe, PREŞEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA, pe Dl. Joseph FISCHER, ministrul federal al afacerilor externe şi vicecancelar, PREŞEDINTELE REPUBLICII ELENE, pe Dl. Georgios Papandreou, ministrul afacerilor externe, MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI, pe Dl. Josep PIQUE I CAMPS, ministrul afacerilor externe PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE, pe Dl Hubert VEDRINE, ministrul afacerilor externe, PREŞEDINTELE IRLANDEI, pe Dl. Bernard COWEN, ministrul afacerilor externe, PREŞEDINTELE REPUBLICII ITALIENE, pe Dl. Lamberto DINI, ministrul afacerilor externe, ALTEŢA SA REGALĂ MARELE DUCE DE LUXEMBURG, pe Dna Lydie POLFER, viceprim-ministru, ministrul afacerilor externe şi al comerţului exterior, MAIESTATEA SA REGINA OLANDEI, pe Dl. Jozias Johannes VAN AARTSEN, ministrul afacerilor externe, PREŞEDINTELE FEDERAL AL REPUBLICII AUSTRIA, pe D-na Benita FERRERO-WALDNER, ministrul federal al afacerilor externe, PREŞEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE, pe Dl. Jaine GAMA, ministru de Stat, ministrul afacerilor externe, PREŞEDINTELE REPUBLICII FINLANDA, pe Dl. Erkki TUOMIOJA, ministrul afacerilor externe, MAIESTATEA SA REGELE SUEDIEI, pe D-na Anna LINDH, ministrul afacerilor externe, MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD, pe Dl. Robin COOK, ministrul afacerilor externe şi al Commonwealth-ului, |
CARE, după ce au făcut schimb de depline puteri, găsite în bună şi cuvenită formă,
AU CONVENIT CELE CE URMEAZĂ:
Art. 1
Tratatul privind Uniunea Europeană se modifică în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
1.Articolul 7 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 7
La propunerea motivată a unei treimi din statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei şi după obţinerea avizului conform al Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi, poate constata că există un risc clar de încălcare gravă a principiilor enunţate în articolul 6 alineatul (1), de către un stat membru şi îi poate adresa acestuia recomandările corespunzătoare. Înainte de a proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză şi, hotărând după aceeaşi procedură, poate cere unor personalităţi independente să prezinte într-un termen rezonabil un raport cu privire la situaţia din statul membru în cauză.
Consiliul verifică cu regularitate dacă motivele care au condus la această constatare rămân valabile.
Consiliul, reunit la nivel de şefi de stat sau de guvern, hotărând în unanimitate la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei şi după obţinerea avizului conform al Parlamentului European, poate constata existenţa unei încălcări grave şi persistente a principiilor enunţate în articolul 6 alineatul (1), de către un stat membru, după ce a invitat guvernul acelui stat membru să-şi prezinte observaţiile.
În cazul în care a fost făcută constatarea menţionată la alineatul (2), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide să suspende anumite drepturi care îi revin statului membru în cauză în urma aplicării prezentului tratat, inclusiv dreptul de vot în Consiliu al reprezentantului guvernului acelui stat membru. Procedând în acest fel, Consiliul ţine seama de eventualele consecinţe ale unei astfel de suspendări asupra drepturilor şi obligaţiilor persoanelor fizice şi juridice.
Obligaţiile care îi revin statului membru în cauză în temeiul prezentului tratat rămân obligatorii în orice situaţie pentru statul membru respectiv.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide ulterior să modifice sau să revoce măsurile luate în temeiul alineatului (3), ca răspuns la modificarea situaţiei care l-a determinat să impună măsurile respective.
În înţelesul prezentului articol, Consiliul hotărăşte fără a ţine seama de votul reprezentantului statului membru în cauză. Abţinerile membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea deciziilor menţionate la alineatul (2). Majoritatea calificată este definită ca fiind aceeaşi proporţie a voturilor ponderate ale membrilor Consiliului ca aceea stabilită la articolul 205 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
Prezentul alineat se aplică şi în cazul suspendării dreptului de vot în conformitate cu alineatul (3).
În înţelesul alineatelor (1) şi (2), Parlamentul European hotărăşte cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, reprezentând majoritatea membrilor săi."
2.Articolul 17 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 17
Politica externă şi de securitate comună cuprinde toate aspectele referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv definirea progresivă a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce la o apărare comună, în cazul în care Consiliul decide astfel. În acest caz, Consiliul recomandă statelor membre să adopte o decizie în acest sens, în conformitate cu cerinţele lor constituţionale.
Politica Uniunii, în înţelesul prezentului articol, nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate şi de apărare a anumitor state membre, respectă obligaţiile care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care consideră că apărarea lor comună se realizează în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi este compatibilă cu politica comună de securitate şi de apărare stabilită în acel cadru.
Definirea progresivă a unei politici de apărare comună este susţinută, în măsura în care statele membre consideră potrivit, de cooperarea lor în materie de armament.
Aspectele vizate de prezentul articol includ misiunile umanitare şi de evacuare, misiunile de menţinere a păcii şi misiunile cu forţe combative pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a păcii.
Deciziile care au implicaţii în domeniul apărării, care fac obiectul prezentului articol, se adoptă fără a aduce atingere politicilor şi obligaţiilor menţionate la alineatul (1) paragraful al doilea.
Prezentul articol nu împiedică dezvoltarea unei cooperări mai strânse între două sau mai multe state membre la nivel bilateral, în cadrul Uniunii Europei Occidentale (UEO) şi al NATO în măsura în care această cooperare nu contravine cooperării prevăzute de prezentul titlu şi nici nu o împiedică.
În vederea promovării atingerii obiectivelor definite de prezentul articol, dispoziţiile acestuia vor fi reexaminate în conformitate cu articolul 48."
3.La articolul 23 alineatul (2) primul paragraf se adaugă următoarea liniuţă:
"- - în cazul în care numeşte un reprezentant special în conformitate cu articolul 18 alineatul (5)."
4.Articolul 24 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 24
În cazul în care, în aplicarea prezentului titlu, este necesar să se încheie un acord cu unul sau mai multe state membre sau organizaţii internaţionale, Consiliul poate autoriza preşedinţia, sprijinită de Comisie dacă este cazul, să angajeze negocieri în acest scop. Astfel de acorduri se încheie de către Consiliu, la recomandarea preşedinţiei.
Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acordul se referă la o chestiune pentru care este necesară unanimitatea pentru adoptarea deciziilor interne.
În cazul în care acordul are ca scop punerea în aplicare a unei acţiuni comune sau a unei poziţii comune, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată în conformitate cu articolul 23 alineatul (2).
Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi domeniilor care intră sub incidenţa titlului VI. În cazul în care acordul se referă la o chestiune pentru care este necesară majoritatea calificată pentru adoptarea deciziilor sau a măsurilor interne, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată în conformitate cu articolul 34 alineatul (3).
Nici un acord nu obligă un stat membru al cărui reprezentant în Consiliu declară că statul membru respectiv este obligat să se conformeze propriilor norme constituţionale; cu toate acestea, ceilalţi membri ai Consiliului pot conveni că acordul se aplică cu titlu provizoriu.
Acordurile încheiate în condiţiile stabilite de prezentul articol sunt obligatorii pentru instituţiile Uniunii."
5.Articolul 25 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 25
Fără a aduce atingere articolului 207 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, un Comitet politic şi de securitate urmăreşte situaţia internaţională în domeniile care ţin de politica externă şi de securitate comună şi contribuie la definirea politicilor emiţând avize adresate Consiliului, la cererea acestuia sau din proprie iniţiativă. De asemenea, Comitetul supraveghează punerea în aplicare a politicilor convenite, fără a aduce atingere competenţelor preşedinţiei şi ale Comisiei.
În cadrul definit de prezentul titlu, comitetul exercită, sub autoritatea Consiliului, controlul politic şi conducerea strategică a operaţiunilor de gestionare a crizelor.
Consiliul poate autoriza comitetul ca, în vederea unei operaţiuni de gestionare a crizei şi pe durata acesteia, în conformitate cu cele stabilite de Consiliu, să ia deciziile corespunzătoare de control politic şi de conducere strategică a operaţiunii, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 47."
Se adaugă următoarele articole:
"- Art. 27A
Cooperarea consolidată într-unul din domeniile menţionate de prezentul titlu are ca scop să salvgardeze valorile şi să servească interesele Uniunii în ansamblul său, afirmându-i identitatea ca forţă coerentă pe scena internaţională. Aceasta respectă:
- principiile, obiectivele, orientările generale şi coerenţa politicii externe şi de securitate comună, precum şi deciziile luate în cadrul acestei politici;
- competenţele Comunităţii Europene, şi
- coerenţa între ansamblul politicilor Uniunii şi acţiunea sa externă.
Articolele 11 - 27 şi articolele 27b - 28 se aplică în cazul cooperării consolidate prevăzute de prezentul articol, în afară cazului în care articolul 27c şi articolele 43 - 45 dispun altfel.
- Art. 27B
Cooperarea consolidată în temeiul prezentului titlu se referă la punerea în aplicare a unei acţiuni comune sau a unei poziţii comune. Aceasta nu poate privi chestiuni care au implicaţii militare sau în domeniul apărării.
- Art. 27C
Statele membre care intenţionează să stabilească între ele o cooperare consolidată în temeiul articolului 27b adresează Consiliului o cerere în acest sens.
Cererea se transmite Comisiei şi, pentru informare, Parlamentului European. Comisia dă avizul, în special cu privire la coerenţa dintre cooperarea consolidată avută în vedere şi politicile Uniunii. Autorizarea se acordă de către Consiliu, care hotărăşte în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), al doilea şi al treilea paragraf, cu respectarea articolelor 43 - 45.
- Art. 27D
Fără a aduce atingere competenţelor preşedinţiei şi ale Comisiei, Secretarul General al Consiliului, Înalt Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună, asigură în special deplina informare a Parlamentului European şi a tuturor membrilor Consiliului cu privire la punerea în practică a cooperărilor consolidate în domeniul politicii externe şi de securitate comună.
- Art. 27E
Orice stat membru care doreşte să participe la cooperarea consolidată instituită în temeiul articolului 27c notifică această intenţie Consiliului şi informează Comisia. Comisia transmite Consiliului un aviz în termen de trei luni de la data primirii notificării. În termen de patru luni de la data primirii notificării, Consiliul hotărăşte atât cu privire la cerere cât şi la eventualele măsuri specifice pe care le poate considera necesare. Decizia se consideră adoptată, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând cu majoritate calificată în acelaşi termen, decide să o suspende; în acest caz, Consiliul indică motivele acestei decizii şi stabileşte un termen de reexaminare a respectivei decizii.
În înţelesul prezentului articol, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată. Majoritatea calificată este definită ca fiind aceeaşi proporţie a voturilor ponderate şi aceeaşi proporţie a numărului de membri în cauză ai Consiliului ca şi cele stabilite la articolul 23 alineatul (2), paragraful al treilea."
La articolul 29 al doilea paragraf, a doua liniuţă se înlocuieşte cu următorul text:
"- la o cooperare mai strânsă între autorităţile judiciare şi alte autorităţi competente ale statelor membre, inclusiv prin intermediul Unităţii Europene de Cooperare Judiciară (Eurojust), în conformitate cu articolele 31 şi 32."
- Articolul 31 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 31
Acţiunea comună în domeniul cooperării judiciare în materie penală vizează, printre altele:
- facilitarea şi accelerarea cooperării între ministerele competente şi autorităţile judiciare competente sau echivalentele acestora din statele membre în materie de procedură şi executare a deciziilor, inclusiv, dacă este cazul, prin intermediul Eurojust;
- facilitarea extrădării între statele membre;
- asigurarea compatibilităţii normelor aplicabile în statele membre, în măsura necesară îmbunătăţirii acestei cooperări;
- prevenirea conflictelor de competenţe între statele membre;
- adoptarea progresivă a măsurilor de instituire a unor norme minimale referitoare la elementele constitutive ale infracţiunilor şi la sancţiunile aplicabile în domeniul crimei organizate, al terorismului şi al traficului de droguri.
Consiliul încurajează cooperarea prin intermediul Eurojust astfel:
- permite Eurojust să contribuie la o bună coordonare între autorităţile naţionale de urmărire penală din statele membre;
- încurajează participarea Eurojust la cercetările privind criminalitatea transfrontalieră gravă, în special în caz de criminalitate organizată, ţinând seama în special de analizele efectuate de Europol;
- facilitează o strânsă cooperare între Eurojust şi Reţeaua judiciară europeană în special pentru a facilita executarea comisiilor rogatorii şi punerea în aplicare a cererilor de extrădare."
- Articolul 40 se înlocuieşte cu următoarele articole 40, 40a şi 40b:
"- Art. 40
Cooperarea consolidată în unul dintre domeniile prevăzute de prezentul titlu are scopul de a permite Uniunii să devină mai rapid un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, respectând în acelaşi timp competenţele Comunităţii Europene şi obiectivele stabilite de prezentul titlu.
Articolele 29 - 39 şi articolele 40a, 40b şi 41 se aplică formelor de cooperare consolidată prevăzute de prezentul articol, cu excepţia dispoziţiilor contrare ale articolelor 40a şi 43 - 45 l.
Dispoziţiile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene care se referă la competenţa Curţii de Justiţie şi la exercitarea acestei competenţe se aplică prezentului articol, cât şi articolelor 40a şi 40b.
- Art. 40A
Statele membre care îşi propun să stabilească între ele o cooperare consolidată în temeiul articolului 40 adresează o cerere Comisiei, care poate prezenta Consiliului o propunere în acest sens. În cazul în care nu prezintă o astfel de propunere, Comisia comunică statelor membre în cauză motivele pentru care a procedat astfel. În acest caz, statele membre în cauză pot prezenta Consiliului o iniţiativă pentru obţinerea autorizaţiei de cooperare consolidată.
Autorizaţia menţionată la alineatul (1) se acordă de către Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisiei sau la iniţiativa a cel puţin opt state membre şi după consultarea Parlamentului European, în conformitate cu articolele 43 - 45. Voturile membrilor Consiliului se ponderează potrivit articolului 205 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
Un membru al Consiliului poate solicita sesizarea Consiliului European. După ce chestiunea a fost ridicată în Consiliul European, Consiliul poate hotărî în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat.
- Art. 40B
Orice stat membru care doreşte să participe la o cooperare consolidată instituită în temeiul articolului 40a notifică intenţia sa Consiliului şi Comisiei, care, în termen de trei luni de la primirea notificării, transmite Consiliului un aviz, însoţit eventual de o recomandare referitoare la unele măsuri specifice pe care le consideră necesare pentru ca statul membru în cauză să participe la cooperarea respectivă. Consiliul hotărăşte cu privire la cerere în termen de patru luni de la data primirii notificării. Decizia este considerată adoptată, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând cu majoritate calificată în acelaşi termen, decide să o suspende; în acest caz, Consiliul indică motivele acestei decizii şi stabileşte un termen de reexaminare a respectivei decizii.
În înţelesul prezentului articol, Consiliul hotărăşte în condiţiile prevăzute la articolul 44 alineatul (1)."
(nu se referă la versiunea în limba română).
- Articolul 43 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 43
Statele membre care doresc să stabilească între ele o cooperare consolidată pot recurge la instituţiile, procedurile şi mecanismele prevăzute de prezentul tratat şi de Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, cu condiţia ca această cooperare:
- să urmărească realizarea obiectivelor Uniunii şi ale Comunităţii, apărarea şi servirea intereselor acestora şi să consolideze procesul lor de integrare;
- să respecte tratatele menţionate precum şi cadrul instituţional unic al Uniunii;
- să respecte acquis-ul comunitar şi măsurile luate în temeiul celorlalte dispoziţii ale tratatelor menţionate;
- să se menţină în limitele competenţelor Uniunii sau ale Comunităţii şi să nu se refere la domenii care ţin de competenţa exclusivă a Comunităţii;
- să nu dăuneze pieţei interne aşa cum este definită în articolul 14 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, şi nici coeziunii economice şi sociale stabilite în conformitate cu titlul XVII din acelaşi tratat.
- să nu constituie un obstacol sau un mijloc de discriminare în schimburile dintre statele membre şi să nu provoace denaturarea concurenţei între acestea;
- să reunească cel puţin opt state membre;
- să respecte competenţele, drepturile şi obligaţiile statelor membre care nu participă la această cooperare;
- să nu aducă atingere dispoziţiilor protocolului de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene;
- să fie deschisă tuturor statelor membre, în conformitate cu articolul 43b."
Se adaugă articolele următoare:
"- Art. 43A
Cooperarea consolidată poate fi considerată numai în ultimă instanţă, în cazul în care s-a stabilit în Consiliu că obiectivele acestei cooperări nu pot fi atinse, într-un termen rezonabil, prin aplicarea dispoziţiilor relevante ale tratatelor.
- Art. 43B
În momentul instituirii ei, cooperarea consolidată este deschisă tuturor statelor membre. Aceasta este în egală măsură deschisă statelor membre în orice moment, în conformitate cu articolele 27e şi 40b din prezentul tratat şi cu articolul 11a din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, sub rezerva respectării hotărârii iniţiale şi a deciziilor luate în acest cadru. Comisia şi statele membre care participă la cooperarea consolidată veghează la încurajarea participării cât mai multor state membre."
- Articolul 44 se înlocuieşte cu următoarele articole 44 şi 44a:
"- Art. 44
În vederea adoptării actelor şi deciziilor necesare punerii în aplicare a unei cooperări consolidate menţionate la articolul 43, se aplică dispoziţiile instituţionale relevante ale prezentului tratat şi ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene. Cu toate acestea, deşi toţi membrii Consiliului pot lua parte la deliberări, la adoptarea hotărârilor iau parte numai cei care reprezintă statele membre participante la cooperarea consolidată. În ceea ce priveşte cooperarea consolidată stabilită în temeiul articolului 27c, majoritatea calificată este definită ca fiind aceeaşi proporţie a voturilor ponderate şi aceeaşi proporţie a numărului de membri în cauză ai Consiliului ca şi cele stabilite la articolul 205 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la articolul 23 alineatul (2), paragraful al doilea şi al treilea din prezentul tratat. Unanimitatea este constituită numai cu voturile membrilor în cauză ai Consiliului.
Astfel de acte şi decizii nu fac parte din acquis-ul Uniunii.
Statele membre aplică, în măsura în care le priveşte, actele şi deciziile adoptate pentru punerea în aplicare a cooperării consolidate la care participă. Astfel de acte şi decizii sunt obligatorii numai pentru statele membre care participă la această cooperare şi sunt direct aplicabile, dacă este cazul, numai în aceste state. Statele membre care nu participă la cooperarea consolidată nu pot împiedica punerea sa în aplicare de către statele membre participante.
- Art. 44A
Cheltuielile care rezultă din punerea în aplicare a cooperării consolidate, altele decât costurile administrative ale instituţiilor, se suportă de statele membre participante, în afara cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitate după consultarea Parlamentului European, decide altfel."
- Articolul 45 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 45
Consiliul şi Comisia asigură coerenţa acţiunilor întreprinse în temeiul prezentului titlu, precum şi coerenţa acestor acţiuni cu politicile Uniunii şi ale Comunităţii şi cooperează în acest scop."
- Articolul 46 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 46
Dispoziţiile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice care se referă la competenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi la exercitarea acestei competenţe se aplică numai următoarelor dispoziţii ale prezentului tratat:
- dispoziţiilor de modificare a Tratatului de instituire a Comunităţii Economice Europene în vederea instituirii Comunităţii Europene, dispoziţiilor de modificare a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi dispoziţiilor de modificare a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice;
- dispoziţiilor titlului VI, în condiţiile prevăzute la articolul 35;
- dispoziţiilor titlului VII, în condiţiile prevăzute la articolul 11 şi 11a din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la articolul 40 din prezentul tratat;
- articolului 6 alineatul (2), în ceea ce priveşte acţiunea instituţiilor, în măsura în care Curtea are competenţă în temeiul Tratatelor de instituire ale Comunităţilor Europene şi a prezentului tratat;
- numai dispoziţiilor de procedură ale articolului 7, pentru care Curtea hotărăşte la cererea statului membru în cauză în termen de o lună de la data constatării de către Consiliu, stabilită de respectivul articol.
- articolelor 46 - 53."
Art. 2
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene se modică în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
- Articolul 11 se înlocuieşte cu următoarele articole 11 şi 11a:
"- Art. 11
Statele membre care îşi propun să stabilească între ele o cooperare consolidată într-unul din domeniile menţionate de prezentul tratat adresează o cerere Comisiei, care poate prezenta Consiliului o propunere în acest sens. În cazul în care nu prezintă o astfel de propunere, Comisia comunică statelor membre în cauză motivele pentru care a procedat astfel.
Autorizarea de a proceda la cooperarea consolidată menţionată la alineatul (1) se acordă, cu respectarea articolelor 43 - 45 din Tratatul privind Uniunea Europeană, de către Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European. În cazul în care cooperarea consolidată priveşte un domeniu care ţine de procedura menţionată la articolul 251 din prezentul tratat, este necesar avizul conform al Parlamentului European.
Un membru al Consiliului poate solicita sesizarea Consiliului European. După ce chestiunea a fost ridicată în Consiliul European, Consiliul poate hotărî în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat.
Actele şi deciziile necesare punerii în aplicare a acţiunilor de cooperare consolidată se supun tuturor dispoziţiilor relevante ale prezentului tratat, în afara cazului în care prezentul articol şi articolele 43-45 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevăd altfel.
- Art. 11A
Orice stat membru care doreşte să participe la cooperarea consolidată instituită în temeiul articolului 11 notifică această intenţie Consiliului şi Comisiei, care transmite Consiliului un aviz în termen de trei luni de la data primirii notificării. În termen de patru luni de la data primirii notificării, Comisia decide cu privire la cerere cât şi la eventualele dispoziţii specifice pe care le poate considera necesare."
La articolul 13, textul actual devine alineatul (1) şi se adaugă următorul alineat (2):
"- (2) Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care adoptă măsuri de încurajare comunitare, cu excepţia oricărei armonizări a legilor şi regulamentelor statelor membre, menite să susţină acţiunile întreprinse de statele membre pentru realizarea obiectivelor menţionate la alineatul (1), Consiliul hotărăşte în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251."
- Articolul 18 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 18
Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de prezentul tratat şi de dispoziţiile adoptate în vederea aplicării sale.
În cazul în care o acţiune a comunităţii se dovedeşte necesară pentru atingerea acestui obiectiv şi în care prezentul tratat nu a prevăzut puteri de acţiune în acest sens, Consiliul poate adopta dispoziţii menite să faciliteze exercitarea drepturilor menţionate la alineatul (1). Consiliul hotărăşte în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251.
Alineatul (2) nu se aplică dispoziţiilor referitoare la paşapoarte, cărţi de identitate, permise de şedere sau oricare alt document asimilat şi nici dispoziţiilor referitoare la securitatea socială sau protecţia socială."
La articolul 67 se adaugă următorul alineat:
"- (5) Prin derogare de la alineatul (1), Consiliul adoptă, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251:
- măsurile prevăzute la articolul 63 punctul 1) şi punctul 2) litera (a), cu condiţia să adopte în prealabil şi în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol o legislaţie comunitară care defineşte regulile comune şi principiile de bază care reglementează aceste domenii;
- măsurile prevăzute la articolul 65, cu excepţia aspectelor legate de dreptul familiei."
- Articolul 100 se înlocuieşte cu textul următor:
"- Art. 100
Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute de prezentul tratat, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate decide măsuri adecvate situaţiei economice, în special în cazul în care apar dificultăţi grave în aprovizionarea cu anumite produse.
În cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăţi sau este serios ameninţat de dificultăţi grave, datorită unor catastrofe naturale sau unor evenimente excepţionale situate în afara controlului său, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru în cauză asistenţă financiară comunitară, în anumite condiţii. Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la decizia adoptată."
- Articolul 111 alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (4) Sub rezerva alineatului (1), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea BCE, decide cu privire la poziţia pe care o ocupă Comunitatea la nivel internaţional în ce priveşte chestiunile care prezintă un interes special pentru uniunea economică şi monetară şi la reprezentarea sale, în conformitate cu repartizarea competenţelor prevăzută la articolele 99 şi 105."
- Articolul 123 alineatul (4) se înlocuieşte cu textul următor:
"- (4) În ziua intrării în vigoare a celei de-a treia etape, Consiliul, hotărând cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, la propunerea Comisiei şi după consultarea BCE, adoptă cursul de schimb la care se stabilesc irevocabil monedele acestor state şi cursul de schimb stabilit irevocabil la care ECU înlocuieşte aceste monede, iar ECU devine o monedă de sine stătătoare. Această măsură nu modifică în sine valoarea externă a ECU. Consiliul, hotărând cu majoritatea calificată a statelor membre mai sus menţionate, la propunerea Comisiei şi după consultarea BCE, ia celelalte măsuri necesare pentru ca ECU să fie introdus rapid ca monedă unică a acestor state membre. Se aplică articolul 122 alineatul (5) teza a doua."
- Articolul 133 se înlocuieşte cu textul următor:
"- Art. 133
Politica comercială comună se bazează pe principii unitare, în special în ceea ce priveşte modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare şi comerciale, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica de export, precum şi măsurile de protecţie comercială, printre care cele care vor fi luate în caz de dumping şi de subvenţii.
Comisia prezintă Consiliului propuneri pentru punerea în aplicare a politicii comerciale comune.
În cazul în care trebuie negociate acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale, Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizează să deschidă negocierile necesare. Comisiei şi Consiliului le revine responsabilitatea de a asigura compatibilitatea acordurilor negociate cu politicile şi regulile interne ale Comunităţii.
Comisia conduce aceste negocieri în consultare cu un comitet special desemnat de Consiliu pentru a o sprijini în îndeplinirea acestei sarcini şi în cadrul directivelor pe care Consiliul i le poate adresa. Comisia raportează periodic comitetului special în legătură cu stadiul negocierilor.
Dispoziţiile relevante ale articolului 300 sunt aplicabile.
În exercitarea competenţelor care îi sunt atribuite prin prezentul articol, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
Alineatele (1) - (4) se aplică, de asemenea, negocierii şi încheierii de acorduri în domeniile comerţului cu servicii şi al aspectelor comerciale ale proprietăţii intelectuale, în măsura în care aceste acorduri nu intră sub incidenţa alineatelor menţionate şi fără a aduce atingere alineatului (6).
Prin derogare de la alineatul (4), Consiliul hotărăşte în unanimitate cu privire la negocierea şi încheierea unui acord într-unul dintre domeniile menţionate la primul paragraf, în cazul în care acest acord conţine dispoziţii pentru care este necesară unanimitatea pentru adoptarea regulilor interne sau în care un astfel de acord se referă la un domeniu în care Comunitatea încă nu şi-a exercitat competenţele în temeiul prezentului tratat, prin adoptarea de reguli interne.
Consiliul hotărăşte în unanimitate cu privire la negocierea şi încheierea unui acord orizontal, în măsura în care acesta priveşte şi paragraful precedent sau alineatul (6) al doilea paragraf.
Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului statelor membre de a menţine şi de a încheia acorduri cu ţări terţe sau organizaţii internaţionale, în măsura în care acordurile menţionate respectă dreptul comunitar şi celelalte acorduri internaţionale în materie.
Consiliul nu poate încheia un acord în cazul în care acesta cuprinde dispoziţii care depăşesc competenţele interne ale Comunităţii, în special în cazul în care ar antrena o armonizare a legilor sau regulamentelor statelor membre într-un domeniu în care prezentul tratat exclude o astfel de armonizare.
În această privinţă, prin derogare de la alineatul (5) primul paragraf, acordurile în domeniul comerţului serviciilor culturale şi audiovizuale, al serviciilor educative, cât şi al serviciilor sociale şi de sănătate umană ţin de competenţa comună a Comunităţii şi a statelor sale membre. De aceea, negocierea unor astfel de acorduri necesită, în afară de decizia comunitară adoptată în conformitate cu dispoziţiile relevante ale articolului 300, acordul comun al statelor membre. Acordurile negociate în acest fel se încheie împreună de Comunitate şi statele membre.
Negocierea şi încheierea acordurilor internaţionale în domeniul transporturilor rămân sub incidenţa dispoziţiilor titlului V şi articolului 300.
Fără a aduce atingere alineatului (6) primul paragraf, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate extinde aplicarea alineatelor (1) - (4) şi la negocierile şi acordurile internaţionale referitoare la proprietatea intelectuală, în măsura în care acestea nu fac obiectul alineatului (5)."
- Articolul 137 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 137
În vederea realizării obiectivelor menţionate la articolul 136, Comunitatea susţine şi completează acţiunea statelor membre în domeniile următoare:
- îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor;
- condiţiile de muncă;
- securitatea socială şi protecţia socială a lucrătorilor;
- protecţia lucrătorilor în caz de reziliere a contractului de muncă;
- informarea şi consultarea lucrătorilor;
- reprezentarea şi apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor şi angajatorilor, inclusiv administrarea comună, sub rezerva alineatului (5);
- condiţiile de muncă pentru resortisanţii din ţările terţe care sunt rezidenţi legali pe teritoriul Comunităţii;
- integrarea persoanelor excluse de pe piaţa forţei de muncă, fără a aduce atingere articolului 150;
- egalitatea dintre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte şansele pe piaţa forţei de muncă şi tratamentul la locul de muncă,;
- lupta împotriva marginalizării sociale;
- modernizarea sistemelor de protecţie socială, fără a aduce atingere literei (c).
În acest scop, Consiliul:
- poate adopta măsuri menite să încurajeze cooperarea între statele membre prin iniţiative destinate să sporească cunoştinţele, să dezvolte schimburile de informaţii şi a celor mai bune practici, să promoveze abordările novatoare şi să evalueze experienţele dobândite, cu excluderea oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative;
- poate adopta în domeniile menţionate la alineatul (1) literele (a)-(i), prin intermediul directivelor, recomandări minime aplicabile treptat, ţinând seama de condiţiile şi de reglementările tehnice existente în fiecare dintre statele membre. Aceste directive evită impunerea constrângerilor administrative, financiare şi juridice susceptibile să frâneze crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
Consiliul hotărăşte în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251 după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, cu excepţia domeniilor menţionate la alineatul (1) literele (c), (d), (f) şi (g) din prezentul articol, în privinţa cărora Consiliul hotărăşte în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a comitetelor menţionate. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate decide ca procedura menţionată la articolul 251 să fie aplicabilă alineatului (1) literele (d), (f) şi (g) din prezentul articol.
Un stat membru poate încredinţa partenerilor sociali, la cererea lor comună, punerea în aplicare a directivelor adoptate în conformitate cu alineatul (2).
În acest caz, statul membru respectiv se asigură că, până cel târziu la data la care o directivă trebuie transpusă în conformitate cu articolul 249, partenerii sociali au luat măsurile necesare, pe bază de acord, iar statul membru în cauză ia toate măsurile necesare care să-i permită, în orice moment, să garanteze rezultatele impuse de directiva menţionată.
Dispoziţiile adoptate în temeiul prezentului articol:
- nu aduc atingere dreptului recunoscut al statelor membre de a-şi defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială şi nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrul financiar;
- nu pot împiedica un stat membru să menţină sau să adopte măsuri de protecţie mai stricte, compatibile cu prezentul tratat.
Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică remuneraţiilor, dreptului de asociere, dreptului la grevă, şi nici dreptului la lock-out."
- Articolul 139 alineatul (2) al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"- Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, cu excepţia cazului în care acordul în cauză conţine una sau mai multe dispoziţii referitoare la unul din domeniile pentru care este necesară unanimitatea în temeiul articolului 137 alineatul (2). În această situaţie, Consiliul hotărăşte în unanimitate."
- Articolul 144 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 144
Consiliul, după consultarea Parlamentului European, instituie un comitet de protecţie socială cu caracter consultativ, în scopul de a promova cooperarea în materie de protecţie socială între statele membre şi cu Comisia. Comitetul are ca misiune:
- să urmărească situaţia socială şi evoluţia politicilor de protecţie socială în statele membre şi în Comunitate;
- să faciliteze schimbul de informaţii, de experienţă şi de bune practici între statele membre şi cu Comisia;
- fără a aduce atingere articolului 207, să pregătească rapoarte, să formuleze avize sau să întreprindă alte activităţi în domeniile care ţin de competenţa sa, atât la cererea Consiliului sau a Comisiei, cât şi din proprie iniţiativă.
Pentru îndeplinirea mandatului său, comitetul stabileşte contacte adecvate cu partenerii sociali.
Fiecare stat membru şi Comisia numesc doi membri ai comitetului."
- Articolul 157 alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (3) Comunitatea contribuie la realizarea obiectivelor menţionate la alineatul (1) prin politicile şi acţiunile pe care le desfăşoară în temeiul altor dispoziţii prezentului tratat. Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251 şi după consultarea Comitetului Economic şi Social, poate decide cu privire la unele măsuri specifice menite să sprijine acţiunile întreprinse în statele membre pentru realizarea obiectivelor menţionate la alineatul (1).
Prezentul titlu nu constituie un temei pentru introducerea, de către Comunitate, a vreunei măsuri susceptibile să provoace denaturări ale concurenţei sau să conţină dispoziţii fiscale sau dispoziţii referitoare la drepturile şi interesele lucrătorilor salariaţi."
- Articolul 159 al treilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:
"- În cazul în care se dovedesc necesare acţiuni specifice, în afara Fondurilor, şi fără a aduce atingere măsurilor hotărâte în cadrul altor politici ale Comunităţii, Consiliul poate adopta astfel de acţiuni, hotărând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251 şi după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor."
La articolul 161 se adaugă următorul al treilea paragraf:
"- Începând cu 1 ianuarie 2007, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, după avizul conform al Parlamentului European şi după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, în cazul în care perspectivele financiare multianuale aplicabile începând cu 1 ianuarie 2007 şi acordul interinstituţional aferent sunt deja adoptate la această dată. În caz contrar, procedura prevăzută de prezentul alineat se aplică de la data adoptării lor."
- Articolul 175 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (2) Prin derogare de la procedura de decizie prevăzută la alineatul (1) şi fără a aduce atingere articolului 95, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European, a Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, adoptă:
- dispoziţii în special de natură fiscală;
- măsuri privind:
- amenajarea teritoriului;
- administrarea cantitativă a resurselor de apă sau care au legătură directă sau indirectă cu disponibilitatea resurselor menţionate;
- exploatarea solurilor, cu excepţia managementului deşeurilor;
- măsurile care aduc atingere în mod semnificativ opţiunii unui stat membru între diferite surse de energie şi structura generală a alimentării sale cu energie.
Consiliul, hotărând în condiţiile prevăzute la primul paragraf, poate preciza domeniile vizate în prezentul alineat pentru care deciziile se iau cu majoritate calificată."
La partea a treia, se adaugă următorul titlu:
"- TITLUL XXI: COOPERARE ECONOMICĂ, FINANCIARĂ ŞI TEHNICĂ CU ŢĂRILE TERŢE
- Art. 181A
Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentului tratat, în special celor titlului XX, Comunitatea desfăşoară, în cadrul competenţelor sale, acţiuni de cooperare economică, financiară şi tehnică cu ţări terţe. Aceste acţiuni sunt complementare celor întreprinse de statele membre şi coerente cu politica de dezvoltare a Comunităţii.
Politica Comunităţii în acest domeniu contribuie la atingerea obiectivului general de dezvoltare şi consolidare a democraţiei şi statului de drept, cât şi a obiectivului de respectare a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adoptă măsurile necesare pentru punerea în aplicare a alineatului (1) Consiliul hotărăşte în unanimitate cu privire la acordurile de asociere menţionate la articolul 310 şi la acordurile care urmează să se încheie cu statele candidate la aderarea la Uniune.
În cadrul competenţelor lor respective, Comunitatea şi statele membre cooperează cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente. Modalităţile de cooperare ale Comunităţii pot face obiectul unor acorduri între aceasta şi părţile terţe interesate, care sunt negociate şi încheiate în conformitate cu articolul 300.
Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internaţionale şi de a încheia acorduri internaţionale."
La articolul 189, al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"- Numărul de membri ai Parlamentului European nu poate depăşi şapte sute treizeci şi doi."
La articolul 190, alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (5) După avizul Comisiei şi cu aprobarea Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată, Parlamentul European stabileşte statutul şi condiţiile generale privind exercitarea funcţiilor membrilor săi. Consiliul hotărăşte în unanimitate cu privire la orice regulă şi orice condiţie referitoare la regimul fiscal al membrilor sau foştilor membri."
La articolul 191 se adaugă un al doilea paragraf cu următorul text:
"- Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251, stabileşte statutul partidelor politice la nivel european, în special regulile legate de finanţarea acestora."
La articolul 207, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (2) Consiliul este sprijinit de un Secretariat General, condus de un Secretar General, Înalt Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună, asistat de un Secretar General adjunct însărcinat cu administrarea Secretariatului General. Secretarul General şi Secretarul General adjunct sunt numiţi de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată.
Consiliul decide cu privire la organizarea Secretariatului General."
- Articolul 210 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 210
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabileşte salariile, indemnizaţiile şi pensiile preşedintelui şi ale membrilor Comisiei, ale preşedintelui, judecătorilor, avocaţilor generali şi grefierului Curţii de Justiţie, precum şi ale membrilor şi grefierului Tribunalului de Primă Instanţă. Consiliul stabileşte de asemenea, cu aceeaşi majoritate, toate indemnizaţiile care ţin loc de remuneraţie."
La articolul 214, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (2) Consiliul, reunit la nivel de şefi de stat sau de guvern şi hotărând cu majoritate calificată, desemnează persoana pe care intenţionează să o numească preşedinte al Comisiei; această desemnare se aprobă de Parlamentul European.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată şi de comun acord cu preşedintele desemnat, adoptă lista celorlalte persoane pe care intenţionează să le numească membri ai Comisiei, listă stabilită potrivit propunerilor făcute de fiecare stat membru.
Preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei astfel desemnaţi se supun, în calitate de colegiu, votului de aprobare al Parlamentului European. După aprobarea Parlamentului European, preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei se numesc de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată."
- Articolul 215 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 215
În afara de schimbarea ordinară şi de deces, funcţiile membrilor Comisiei încetează în mod individual prin demisie sau destituire.
Membrul demisionar sau decedat este înlocuit pentru restul mandatului de către un nou membru numit de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată. Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide că nu este cazul ca o astfel de înlocuire să aibă loc.
În caz de demisie, destituire sau deces, preşedintele este înlocuit pentru restul mandatului. Pentru înlocuirea acestuia se aplică procedura prevăzută la articolul 214 alineatul (2).
Cu excepţia cazurilor de demisie din oficiu prevăzută la articolul 216, membrii Comisiei rămân în funcţie până când sunt înlocuiţi sau până când Consiliul decide că nu este cazul ca o astfel de înlocuire să aibă loc, în conformitate cu al doilea paragraf din prezentul articol."
- Articolul 217 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 217
Comisia îşi îndeplineşte misiunea cu respectarea orientărilor politice stabilite de preşedintele său, care decide şi cu privire la organizarea sa internă în scopul asigurării coerenţei, eficacităţii şi caracterului colegial al acţiunii sale.
Responsabilităţile care incumbă Comisiei sunt structurate şi repartizate membrilor săi de către preşedinte. Preşedintele poate modifica repartiţia acestor responsabilităţi în cursul mandatului. Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile atribuite de preşedinte sub autoritatea acestuia.
După aprobarea colegiului, preşedintele numeşte vicepreşedinţii dintre membrii Comisiei.
Un membru al Comisiei îşi prezintă demisia în cazul în care preşedintele îi cere acest lucru, după aprobarea colegiului."
La articolul 219, se elimină primul paragraf.
- Articolul 220 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 220
Curtea de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă asigură, în cadrul competenţelor ce le revin, respectarea legii în interpretarea şi aplicarea prezentului tratat.
În plus, pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă se pot institui, în condiţiile prevăzute la articolul 225a, camere jurisdicţionale însărcinate să exercite, în anumite domenii specifice, competenţe jurisdicţionale prevăzute de prezentul tratat."
- Articolul 221 se înlocuieşte cu textul următor:
"- Art. 221
Curtea de Justiţie este formată din câte un judecător pentru fiecare stat membru.
Curtea de Justiţie se întruneşte în camere sau în Marea Cameră, în conformitate cu regulile prevăzute în acest sens de Statutul Curţii de Justiţie.
În cazul în care există o prevedere statutară în acest sens, Curtea de Justiţie se poate întruni şi în şedinţă plenară."
- Articolul 222 se înlocuieşte cu textul următor:
"- Art. 222
Curtea de Justiţie este asistată de opt avocaţi generali. La cererea Curţii de Justiţie, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate mări numărul de avocaţi generali.
Avocatul general are rolul de a prezenta în şedinţă publică, cu deplină imparţialitate şi în deplină independenţă, concluziile motivate cu privire la cauzele care, în conformitate cu Statutul Curţii de Justiţie, necesită intervenţia sa."
- Articolul 223 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 223
Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie, aleşi dintre persoane care oferă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea, în ţările lor, a celor mai înalte funcţii jurisdicţionale, sau care sunt jurisconsulţi de competenţă recunoscută, sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre, pentru o perioadă de şase ani.
La fiecare trei ani are loc înlocuirea parţială a judecătorilor şi avocaţilor generali, în condiţiile prevăzute de Statutul Curţii de Justiţie.
Judecătorii desemnează dintre ei pe preşedintele Curţii de Justiţie, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.
Judecătorii şi avocaţii generali care îşi încheie mandatul pot fi numiţi din nou.
Curtea de Justiţie îşi numeşte grefierul şi îi stabileşte statutul.
Curtea de Justiţie îşi stabileşte regulamentul de procedură. Acest regulament se supune aprobării Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată."
- Articolul 224 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 224
Tribunalul de Primă Instanţă este format din cel puţin un judecător pentru fiecare stat membru. Numărul de judecători se stabileşte prin Statutul Curţii de Justiţie. Statutul poate prevedea ca Tribunalul să fie asistat de avocaţi generali.
Membrii Tribunalului de Primă Instanţă se aleg dintre persoane care oferă depline garanţii de independenţă şi care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor înalte funcţii jurisdicţionale. Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre, pentru o perioadă de şase ani. La fiecare trei ani are loc o înlocuire parţială. Membrii care şi-au încheiat mandatul pot fi numiţi din nou.
Judecătorii desemnează dintre ei pe preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.
Tribunalul de Primă Instanţă îşi numeşte grefierul şi îi stabileşte statutul.
Tribunalul de Primă Instanţă îşi stabileşte regulamentul de procedură în acord cu Curtea de Justiţie. Acest regulament se supune aprobării Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată.
Cu excepţia cazului în care Curtea de Justiţie dispune altfel, dispoziţiile prezentului tratat referitoare la Curtea de Justiţie se aplică şi Tribunalului de Primă Instanţă."
- Articolul 225 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 225
Tribunalul de Primă Instanţă are competenţa să audieze şi să decidă în primă instanţă în acţiunile menţionate la articolele 230, 232, 235, 236, şi 238, cu excepţia celor care sunt atribuite unei camere jurisdicţionale şi a celor rezervate prin statut Curţii de Justiţie. Statutul poate prevedea pentru Tribunalul de Primă Instanţă competenţe în alte categorii de acţiuni.
Deciziile pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă în temeiul prezentului alineat pot face obiectul unui recurs introdus la Curtea de Justiţie, limitat la chestiuni de drept, în condiţiile şi limitele prevăzute de statut.
Tribunalul de Primă Instanţă are competenţa de a audia şi decide în acţiunile formulate împotriva deciziilor camerelor jurisdicţionale instituite în conformitate cu articolul 225a.
Deciziile pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă în temeiul prezentului alineat pot face, în mod excepţional, obiectul unei reexaminări de către Curtea de Justiţie, în condiţiile şi limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerenţa dreptului comunitar."
Tribunalul de Primă Instanţă are competenţă de a audia şi decide în cauze formulate în temeiul articolului 234, în domenii specifice stabilite de statut.
În cazul în care Tribunalul de Primă Instanţă consideră că respectiva cauză necesită o decizie de principiu susceptibilă de a aduce atingere unităţii sau coerenţei dreptului comunitar, acesta poate trimite cauza spre soluţionare Curţii de Justiţie.
Deciziile pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă în chestiuni preliminare pot face, în mod excepţional, obiectul unei reexaminări de către Curtea de Justiţie, în condiţiile şi limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerenţa dreptului comunitar."
Se adaugă articolul următor:
"- Art. 225A"
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Curţii de Justiţie, sau la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, poate institui camere jurisdicţionale competente să audieze şi să decidă în primă instanţă în anumite categorii de acţiuni formulate în domenii specifice.
Decizia de instituire a unei camere jurisdicţionale stabileşte regulile referitoare la compunerea acestei camere şi precizează sfera competenţelor care îi sunt atribuite.
Deciziile camerelor jurisdicţionale pot face obiectul unui recurs în faţa Tribunalului de Primă Instanţă, limitat la chestiuni de drept sau, în cazul în care decizia de instituire a camerei o prevede, şi la chestiuni de fapt.
Membrii camerei jurisdicţionale se aleg dintre persoane care oferă depline garanţii de independenţă şi care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor funcţii jurisdicţionale. Aceştia sunt numiţi de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.
Camerele jurisdicţionale îşi stabilesc regulamentul de procedură în acord cu Curtea de Justiţie. Acest regulamentul se supune aprobării Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată.
Cu excepţia cazului în care decizia de instituire a camerei jurisdicţionale dispune altfel, dispoziţiile prezentului tratat referitoare la Curtea de Justiţie şi dispoziţiile Statutului Curţii de Justiţie se aplică camerelor jurisdicţionale."
Se adaugă articolul următor:
"- Art. 229A
Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentului tratat, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate adopta dispoziţii prin care atribuie Curţii de Justiţie, în măsura stabilită de Consiliu, competenţa de a decide cu privire la unele litigii legate de aplicarea actelor adoptate în temeiul prezentului tratat care creează titluri comunitare de proprietate industrială. Consiliul recomandă adoptarea acestor dispoziţii de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale."
- Articolul 230 al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:
"- În acest scop, Curtea are competenţa de a se pronunţa în acţiuni formulate de un stat membru, de Parlamentul European, de Consiliu sau de Comisie, pentru motive de necompetenţă, de încălcare a unor norme fundamentale de procedură, de încălcare a prezentului tratat sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia ori de abuz de putere.
În aceleaşi condiţii, Curtea de Justiţie are competenţa de a se pronunţa în acţiuni formulate de Curtea de Conturi şi de BCE în scopul protejării prerogativelor acestora."
- Articolul 245 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 245
Statutul Curţii de Justiţie se stabileşte printr-un protocol separat.
Consiliul, hotărând în unanimitate la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, sau la cererea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Curţii de Justiţie, poate modifica dispoziţiile statutului, cu excepţia titlului I."
- Articolul 247 se modifică după cum urmează:
alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (1) Curtea de Conturi se compune din câte un cetăţean al fiecărui stat membru."
alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (3) Membrii Curţii de Conturi se numesc pentru o perioadă şase ani. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată după consultarea Parlamentului European, adoptă lista membrilor stabilită în conformitate cu propunerile făcute de fiecare stat membru. Mandatul membrilor Curţii de Conturi poate fi reînnoit.
Membrii Curţii de Conturi desemnează dintre ei pe preşedintele Curţii de Conturi, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit."
- Articolul 248 se modifică după cum urmează:
alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (1) Curtea de Conturi verifică totalitatea conturilor de venituri şi cheltuieli Comunităţii. De asemenea, aceasta verifică totalitatea conturilor de venituri şi cheltuieli ale oricărui organism creat de Comunitate, în măsura în care actul constitutiv nu exclude acest control.
Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie de asigurare referitoare la veridicitatea conturilor, precum şi la legalitatea operaţiunilor şi înregistrarea acestora în conturi, declaraţie care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Declaraţia poate fi completată cu aprecieri specifice pentru fiecare domeniu major de activitate comunitară."
alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (4) Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual după încheierea fiecărui exerciţiu financiar. Acest raport se transmite celorlalte instituţii ale Comunităţii şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene împreună cu răspunsurile formulate de aceste instituţii la observaţiile Curţii de Conturi.
În plus, Curtea de Conturi îşi poate prezenta în orice moment observaţiile, în special sub forma unor rapoarte speciale cu privire la chestiuni specifice şi poate emite avize la cererea uneia dintre celelalte instituţii ale Comunităţii.
Curtea de Conturi adoptă rapoarte anuale, rapoarte speciale sau avize cu majoritatea membrilor care o compun. Cu toate acestea, în vederea adoptării unor categorii de rapoarte sau de avize, aceasta îşi poate înfiinţa camere interne, în condiţiile prevăzute de regulamentul său de ordine interioară.
Aceasta sprijină Parlamentul European şi Consiliul în exercitarea funcţiei lor de control al execuţiei bugetare.
Curtea de Conturi îşi stabileşte regulamentul de ordine interioară. Acest regulament se supune aprobării Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată."
La articolul 254 alineatele (1) şi (2), expresia "Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene" se înlocuieşte cu expresia "Jurnalul Oficial al Uniunii Europene".
- Articolul 257 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 257
Se instituie un Comitet Economic şi Social cu caracter consultativ.
Comitetul este format din reprezentanţii diferitelor componente cu caracter economic şi social ale societăţii civile organizate, mai ales ai producătorilor, agricultorilor, transportatorilor, lucrătorilor, comercianţilor şi meşteşugarilor, ai profesiunilor liberale, ai consumatorilor şi ai interesului general."
- Articolul 258 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 258
Numărul de membri ai Comitetului Economic şi Social nu poate depăşi trei sute cincizeci.
Numărul de membri ai Comitetului se stabileşte după cum urmează:
Belgia | 12 |
Danemarca | 9 |
Germania | 24 |
Grecia | 12 |
Spania | 21 |
Franţa | 24 |
Irlanda | 9 |
Italia | 24 |
Luxemburg | 6 |
Olanda | 12 |
Austria | 12 |
Portugalia | 12 |
Finlanda | 9 |
Suedia | 12 |
Regatul Unit | 24 |
Membrii Comitetului nu trebuie să fie legaţi prin nici un fel de mandat imperativ. Aceştia îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Comunităţii.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabileşte indemnizaţiile membrilor Comitetului."
La articolul 259, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (1) Membrii Comitetului se numesc, la propunerea statelor membre, pentru o perioadă de patru ani. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă lista membrilor stabilită potrivit propunerilor fiecărui stat membru. Mandatul membrilor Comitetului poate fi reînnoit."
- Articolul 263 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 263
Se instituie un comitet cu caracter consultativ, numit în continuare «Comitetul Regiunilor», format din reprezentanţi ai comunităţilor regionale şi locale şi care sunt fie aleşi în cadrul unei autorităţi regionale sau locale " fie răspund din punct de vedere politic în faţă unei adunări alese.
Numărul de membri ai Comitetului Regiunilor nu poate depăşi trei sute cincizeci.
Numărul de membri ai Comitetului Regiunilor se stabileşte după cum urmează:
Belgia | 12 |
Danemarca | 9 |
Germania | 24 |
Grecia | 12 |
Spania | 21 |
Franţa | 24 |
Irlanda | 9 |
Italia | 24 |
Luxemburg | 6 |
Olanda | 12 |
Austria | 12 |
Portugalia | 12 |
Finlanda | 9 |
Suedia | 12 |
Regatul Unit | 24 |
Membrii Comitetului, precum şi un număr egal de membri supleanţi se numesc, la propunerea statelor membre respective, pentru o perioadă de patru ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă lista membrilor şi a membrilor supleanţi stabilită în conformitate cu propunerile fiecărui stat membru. La încheierea mandatului menţionat la primul paragraf, în temeiul căruia au fost propuşi, mandatul membrilor Comitetului încetează din oficiu şi aceştia sunt înlocuiţi pentru restul mandatului respectiv în conformitate cu aceeaşi procedură. Aceştia nu pot fi în acelaşi timp şi membri ai Parlamentului European.
Membrii Comitetului nu trebuie să fie legaţi prin nici un fel de mandat imperativ. Aceştia îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Comunităţii."
- Articolul 266 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 266
Banca Europeană de Investiţii are personalitate juridică.
Membrii Băncii Europene de Investiţii sunt statele membre.
Statutul Băncii Europene de Investiţii face obiectul unui protocol anexat la prezentul tratat. Consiliul, hotărând în unanimitate, la cererea Băncii Europene de Investiţii şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, sau la cererea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Băncii Europene de Investiţii, poate modifica articolele 4, 44 şi 12 şi articolul 18 alineatul (5) din Statutul Băncii."
- Articolul 279 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 279
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi obţinerea avizului Curţii de Conturi:
- adoptă regulamentele financiare care precizează în special procedurile referitoare la întocmirea şi execuţia bugetului, precum şi la prezentarea şi verificarea conturilor;
- stabileşte regulile privind responsabilitatea controlorilor financiari, ordonatorilor de credite şi contabililor şi organizează controlul activităţii acestora;
Începând cu 1 ianuarie 2007, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi obţinerea avizului Curţii de Conturi.
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi obţinerea avizului Curţii de Conturi, stabileşte metodele şi procedura prin care veniturile bugetare prevăzute de regimul resurselor proprii ale Comunităţii se pun la dispoziţia Comisiei şi defineşte măsurile care trebuie aplicate pentru a răspunde, dacă este cazul, necesităţilor trezoreriei."
- Articolul 290 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 290
Regimul lingvistic al instituţiilor Comunităţii se stabileşte, fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute de Statutul Curţii de Justiţie, de către Consiliu, care hotărăşte în unanimitate."
- Articolul 300 se modifică după cum urmează:
alineatul (2), al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:
"- Prin derogare de la regulile stabilite la alineatul (3), se aplică aceleaşi proceduri pentru a decide suspendarea aplicării unui acord, cât şi pentru a stabili poziţia care urmează să se adopte în numele Comunităţii într-un organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism este chemat să adopte decizii cu efecte juridice, cu excepţia deciziilor de completare sau de modificare a cadrului instituţional al acordului.
Parlamentul European este imediat şi pe deplin informat cu privire la oricare decizie adoptată în temeiul prezentului alineat şi care priveşte aplicarea provizorie sau suspendarea acordurilor sau stabilirea poziţiei Comunităţii într-un organism creat printr-un acord."
alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (6) Parlamentul European, Consiliul, Comisia sau un stat membru pot obţine avizul Curţii de Justiţie cu privire la compatibilitatea acordului avut în vedere cu dispoziţiile prezentului tratat. În cazul în care avizul Curţii de Justiţie este negativ, acordul poate intra în vigoare numai în condiţiile stabilite la articolul 48 din Tratatul privind Uniunea Europeană."
- Articolul 309 se modifică după cum urmează:
- la alineatul (1), expresia "articolului 7 alineatul (2)" se înlocuieşte cu expresia "articolului 7 alineatul (3),";
0 la alineatul (2), expresia "articolului 7 alineatul (1)" se înlocuieşte cu expresia "articolului 7 alineatul (2),".
Art. 3
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice se modifică în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
La articolul 107, al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"- Numărul de membri ai Parlamentului European nu poate depăşi şapte sute treizeci şi doi."
La articolul 108, alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (5) Parlamentul European stabileşte statutul şi condiţiile generale privind exercitarea funcţiilor membrilor săi, după avizul Comisiei şi cu aprobarea Consiliului care hotărăşte cu majoritate calificată. Consiliul hotărăşte în unanimitate cu privire la orice regulă şi orice condiţie legate de regimul fiscal al membrilor sau foştilor membri."
La articolul 121, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (2) Consiliul este sprijinit de un Secretariat General, condus de un Secretar General, Înalt Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună, asistat de un Secretar General adjunct însărcinat cu administrarea Secretariatului General. Secretarul General şi Secretarul General adjunct se numesc de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată.
Consiliul decide cu privire la organizarea Secretariatului General."
La articolul 127, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (2) Consiliul, reunit la nivel de şefi de stat sau de guvern şi hotărând cu majoritate calificată, desemnează persoana pe care intenţionează să o numească preşedinte al Comisiei; desemnarea se aprobă de Parlamentul European.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată şi de comun acord cu preşedintele desemnat, adoptă lista celorlalte persoane pe care intenţionează să le numească membri ai Comisiei, listă stabilită potrivit propunerilor făcute de fiecare stat membru.
Preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei astfel desemnaţi se supun, în calitate de colegiu, votului de aprobare al Parlamentului European. După aprobarea Parlamentului European, preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei se numesc de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată."
- Articolul 128 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 128
În afară de schimbarea ordinară şi de deces, funcţiile membrilor Comisiei încetează în mod individual prin demisie sau destituire.
Membrul demisionar sau decedat este înlocuit pentru restul mandatului de către un nou membru numit de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată. Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide că nu este cazul ca o astfel de înlocuire să aibă loc.
În caz de demisie, destituire sau deces, preşedintele este înlocuit pentru restul mandatului. Pentru înlocuirea acestuia se aplică procedura prevăzută la articolul 127 alineatul (2).
Cu excepţia cazurilor de destituire prevăzute la articolul 129, membrii Comisiei rămân în funcţie până când sunt înlocuiţi sau până când Consiliul decide că nu este cazul ca o astfel de înlocuire să aibă loc, în conformitate cu al doilea paragraf din prezentul articol."
- Articolul 130 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 130
Comisia îşi îndeplineşte misiunea cu respectarea orientărilor politice stabilite de preşedintele său, care decide şi cu privire la organizarea sa internă în scopul asigurării coerenţei, eficacităţii şi caracterului colegial al acţiunii sale.
Responsabilităţile care incumbă Comisiei se structurează şi se repartizează membrilor săi de către preşedinte. Preşedintele poate modifica repartiţia acestor responsabilităţi în cursul mandatului. Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile atribuite de preşedinte sub autoritatea acestuia.
După aprobarea colegiului, preşedintele numeşte vicepreşedinţii dintre membrii Comisiei.
Un membru al Comisiei îşi prezintă demisia în cazul în care preşedintele îi cere acest lucru, după aprobarea colegiului."
La articolul 132, primul paragraf se elimină.
- Articolul 136 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 136
Curtea de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă asigură, în cadrul competenţelor ce le revin, respectarea legii în interpretarea şi aplicarea prezentului tratat.
În plus, pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă se pot institui, în condiţiile prevăzute la articolul 140b, camere jurisdicţionale însărcinate să exercite, în anumite domenii specifice, competenţe jurisdicţionale prevăzute de prezentul tratat."
- Articolul 137 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 137
Curtea de Justiţie este formată din câte un judecător din fiecare stat membru.
Curtea de Justiţie se întruneşte în camere sau în Marea Cameră, în conformitate cu regulile prevăzute în acest sens de Statutul Curţii de Justiţie.
În cazul în care există o prevedere statutară în acest sens, Curtea de Justiţie se poate întruni şi în plen."
- Articolul 138 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 138
Curtea de Justiţie este asistată de opt avocaţi generali. La cererea Curţii de Justiţie, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate mări numărul de avocaţi generali.
Avocatul general are rolul de a prezenta în şedinţă publică, cu deplină imparţialitate şi în deplină independenţă, concluzii motivate cu privire la cauzele care, în conformitate cu Statutul Curţii de Justiţie, necesită intervenţia sa."
- Articolul 139 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 139
Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie, aleşi dintre persoane care oferă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea, în ţările lor, a celor mai înalte funcţii jurisdicţionale, sau care sunt jurisconsulţi de competenţă recunoscută, sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre, pentru un termen de şase ani.
La fiecare trei ani are loc înlocuirea parţială a judecătorilor şi avocaţilor generali, în condiţiile prevăzute de Statutul Curţii de Justiţie.
Judecătorii desemnează dintre ei pe preşedintele Curţii de Justiţie, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.
Judecătorii şi avocaţii generali care îşi încheie mandatul pot fi numiţi din nou.
Curtea de Justiţie îşi numeşte grefierul şi îi stabileşte statutul.
Curtea de Justiţie îşi stabileşte regulamentul de procedură. Acest regulament se supune aprobării Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată."
- Articolul 140 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 140
Tribunalul de Primă Instanţă este format din cel puţin un judecător pentru fiecare stat membru. Numărul de judecători se stabileşte prin Statutul Curţii de Justiţie. Statutul poate prevedea ca Tribunalul să fie asistat de avocaţi generali.
Membrii Tribunalului de Primă Instanţă sunt aleşi dintre persoane care oferă depline garanţii de independenţă şi care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor înalte funcţii jurisdicţionale. Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre, pentru o perioadă de şase ani. La fiecare trei ani are loc o înlocuire parţială. Membrii care şi-au încheiat mandatul pot fi numiţi din nou.
Judecătorii desemnează dintre ei pe preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul său poate fi reînnoit.
Tribunalul de Primă Instanţă îşi numeşte grefierul şi îi stabileşte statutul.
Tribunalul de Primă Instanţă îşi stabileşte regulamentul de procedură în acord cu Curtea de Justiţie. Acest regulament se supune aprobării Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată.
Cu excepţia cazului în care Curtea de Justiţie dispune altfel, dispoziţiile prezentului tratat referitoare la Curtea de Justiţie se aplică şi Tribunalului de Primă Instanţă."
- Articolul 140a se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 140A
Tribunalul de Primă Instanţă are competenţa să audieze şi să decidă în primă instanţă în acţiunile menţionate la articolele 146, 148, 151, 152 şi 153, cu excepţia celor care sunt atribuite unei camere jurisdicţionale şi a celor rezervate prin statut Curţii de Justiţie. Statutul poate prevedea că Tribunalul de Primă Instanţă are competenţă în alte categorii de acţiuni.
Deciziile pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă în temeiul prezentului alineat pot face obiectul unui recurs introdus la Curtea de Justiţie, limitat la chestiuni de drept, în condiţiile şi limitele prevăzute de statut.
Tribunalul de Primă Instanţă are competenţa să audieze şi să decidă în acţiunile formulate împotriva deciziilor camerelor jurisdicţionale instituite în temeiul articolului 140 B.
Deciziile pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă în temeiul prezentului alineat pot face, în mod excepţional, obiectul unei reexaminări de către Curtea de Justiţie, în condiţiile şi limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerenţa dreptului comunitar."
Tribunalul de Primă Instanţă are competenţa să audieze şi să hotărască în cauze preliminare introduse în temeiul articolului 150, în materii specifice stabilite prin statut.
În cazul în care Tribunalul de Primă Instanţă consideră că respectiva cauză necesită o decizie de principiu susceptibilă de a aduce atingere unităţii sau coerenţei dreptului comunitar, acesta poate trimite cauza spre soluţionare Curţii de Justiţie.
Deciziile pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă în chestiuni preliminare pot face, în mod excepţional, obiectul unei reexaminări de către Curtea de Justiţie, în condiţiile şi limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerenţa dreptului comunitar."
Se adaugă articolul următor:
"- Art. 140B
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Curţii de Justiţie, sau la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, poate institui camere jurisdicţionale competente să audieze şi să decidă în primă instanţă în anumite categorii de acţiuni formulate în domenii specifice.
Decizia de instituire a unei camere jurisdicţionale stabileşte regulile referitoare la compunerea acestei camere şi precizează sfera competenţelor care îi revin.
Deciziile camerelor jurisdicţionale pot face obiectul unui recurs în faţa Tribunalului de Primă Instanţă, limitat la chestiuni de drept sau, în cazul în care decizia de instituire a camerei o prevede, şi la chestiuni de fapt.
Membrii camerelor jurisdicţionale se aleg dintre persoane care oferă depline garanţii de independenţă şi care au capacitatea necesară de a exercita funcţii jurisdicţionale. Aceştia se numesc de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.
Camerele jurisdicţionale îşi stabilesc regulamentul de procedură în acord cu Curtea de Justiţie. Acest regulamentul se supune aprobării Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată.
Cu excepţia cazului în care decizia de instituire a camerei jurisdicţionale dispune altfel, dispoziţiile prezentului tratat referitoare la Curtea de Justiţie şi dispoziţiile statutului Curţii de Justiţie se aplică camerelor jurisdicţionale."
La articolul 146, al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:
"- În acest scop, Curtea are competenţa de a se pronunţa în acţiuni formulate de un stat membru, de Parlamentul European, de Consiliu sau de Comisie, pe motive de lipsă de competenţă, de vicii substanţiale de formă, de încălcare a prezentului tratat sau a oricărei norme de drept privind aplicarea sa ori de abuz de putere.
În aceleaşi condiţii, Curtea de Justiţie are competenţa de a se pronunţa în acţiuni formulate de Curtea de Conturi în scopul salvgardării prerogativelor sale."
- Articolul 160 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 160
Statutul Curţii de Justiţie se stabileşte printr-un protocol separat.
Consiliul, hotărând în unanimitate la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, sau la cererea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Curţii de Justiţie, poate modifica dispoziţiile statutului, cu excepţia titlului I"
- Articolul 160b se modifică după cum urmează:
alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (1) Curtea de Conturi se compune din câte un cetăţean al fiecărui stat membru."
alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (3) Membrii Curţii de Conturi se numesc pentru o perioadă de şase ani. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată după consultarea Parlamentului European, adoptă lista membrilor stabilită în conformitate cu propunerile făcute de fiecare stat membru. Mandatul membrilor Curţii de Conturi poate fi reînnoit.
Membrii Curţii de Conturi desemnează dintre ei pe preşedintele Curţii de Conturi, pentru un termen de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit."
- Articolul 160c se modifică după cum urmează:
alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (1) Curtea de Conturi verifică totalitatea conturilor de venituri şi cheltuieli ale Comunităţii. De asemenea, aceasta verifică totalitatea conturilor de venituri şi cheltuieli ale oricărui organism creat de Comunitate, în măsura în care actul constitutiv nu exclude acest control.
Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie de asigurare referitoare la veridicitatea conturilor, precum şi la legalitatea operaţiunilor şi la înregistrarea lor în conturi, declaraţie care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Declaraţia poate fi completată cu aprecieri specifice pentru fiecare domeniu major de activitate comunitară."
alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (4) Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual după încheierea fiecărui exerciţiu financiar. Raportul se transmite celorlalte instituţii ale Comunităţii şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreună cu răspunsurile formulate de aceste instituţii la observaţiile Curţii de Conturi.
În plus, Curtea de Conturi îşi poate prezenta în orice moment observaţiile, în special sub forma unor rapoarte speciale cu privire la unele chestiuni specifice şi poate emite avize la cererea uneia dintre celelalte instituţii ale Comunităţii.
Curtea de Conturi adoptă rapoarte anuale, rapoarte speciale sau avize cu majoritatea membrilor săi. Cu toate acestea, în vederea adoptării unor categorii de rapoarte sau de avize, aceasta îşi poate înfiinţa camere interne, în condiţiile prevăzute de regulamentul său de ordine interioară.
Aceasta sprijină Parlamentul European şi Consiliul în exercitarea funcţiei lor de control al execuţiei bugetare.
Curtea de Conturi îşi stabileşte regulamentul de ordine interioară. Acest regulament se supune aprobării Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată."
La articolul 163, primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"- Regulamentele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la data stabilită prin aceste regulamente, sau, în lipsa acesteia, în cea de-a douăzeci şi una zi de la publicarea lor."
- Articolul 165 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 165
Se instituie un Comitet Economic şi Social cu caracter consultativ.
Comitetul este format din reprezentanţi ai diferitelor componente cu caracter economic şi social ale societăţii civile organizate, respectiv ai producătorilor, ai agricultorilor, ai transportatorilor, ai lucrătorilor, ai comercianţilor şi ai meşteşugarilor, ai profesiunilor liberale, ai consumatorilor şi ai interesului general."
- Articolul 166 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 166
Numărul de membri ai Comitetului Economic şi Social nu poate depăşi trei sute cincizeci.
Numărul de membri ai Comitetului se stabileşte după cum urmează:
Belgia | 12 |
Danemarca | 9 |
Germania | 24 |
Grecia | 12 |
Spania | 21 |
Franţa | 24 |
Irlanda | 9 |
Italia | 24 |
Luxemburg | 6 |
Olanda | 12 |
Austria | 12 |
Portugalia | 12 |
Finlanda | 9 |
Suedia | 12 |
Regatul Unit | 24 |
Membrii Comitetului nu trebuie să fie legaţi prin nici un fel de mandat imperativ. Aceştia îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Comunităţii.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabileşte indemnizaţiile membrilor Comitetului."
La articolul 167, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (1) Membrii Comitetului se numesc, la propunerea statelor membre, pentru o perioadă de patru ani. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă lista membrilor stabilită în conformitate cu propunerile fiecărui stat membru. Mandatul membrilor Comitetului poate fi reînnoit."
- Articolul 183 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 183
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi obţinerea avizului Curţii de Conturi:
- adoptă regulamentele financiare care precizează în special procedurile referitoare la întocmirea şi execuţia bugetului şi la prezentarea şi verificarea conturilor;
- stabileşte regulile privind răspunderea controlorilor financiari, ordonatorilor de credite şi contabililor şi organizează controlul activităţii acestora;
Începând cu 1 ianuarie 2007, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European şi obţinerea avizului Curţii de Conturi.
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi obţinerea avizului Curţii de Conturi, stabileşte metodele şi procedura prin care se pun la dispoziţia Comisiei veniturile bugetare prevăzute de regimul resurselor proprii ale Comunităţii şi defineşte măsurile care trebuie aplicate pentru a răspunde, dacă este cazul, necesităţilor trezoreriei."
- Articolul 190 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 190
Regimul lingvistic al instituţiilor Comunităţii se stabileşte, fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute de Statutul Curţii de Justiţie, de către Consiliu, care hotărăşte în unanimitate."
- Articolul 204 se modifică după cum urmează:
- la alineatul (1), expresia "articolului F.1 alineatul (2)" se înlocuieşte cu expresia "articolului 7 alineatul (3),";
- la alineatul (2), expresia "articolului F alineatul (1)" se înlocuieşte cu expresia "articolului 6 alineatul (1)", iar expresia "articolului F.1 alineatul (1)" se înlocuieşte cu expresia "articolului 7 alineatul (2)".
Art. 4
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului se modifică în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
La articolul 10, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (2) Consiliul, reunit la nivel de şefi de stat sau de guvern şi hotărând cu majoritate calificată, desemnează persoana pe care intenţionează să o numească în calitate de preşedinte al Comisiei; această desemnare se aprobă de Parlamentul European.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată şi de comun acord cu preşedintele desemnat, adoptă lista celorlalte persoane pe care intenţionează să le numească membri ai Comisiei, stabilită în conformitate cu propunerile făcute de fiecare stat membru.
Preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei astfel desemnaţi se supun, în calitate de colegiu, votului de aprobare al Parlamentului European. După aprobarea Parlamentului European, preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei sunt numiţi de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată."
- Articolul 11 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 11
Comisia îşi îndeplineşte misiunea cu respectarea orientărilor politice stabilite de preşedintele său, care decide şi cu privire la organizarea sa internă în scopul asigurării coerenţei, eficacităţii şi caracterului colegial al acţiunii sale.
Răspunderile care revin Comisiei sunt structurate şi sunt repartizate membrilor săi de către preşedinte. Preşedintele poate modifica repartizarea acestor răspunderi în cursul mandatului. Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile atribuite de preşedinte sub autoritatea acestuia.
După aprobarea colegiului, preşedintele numeşte vicepreşedinţii dintre membrii Comisiei.
Un membru al Comisiei îşi prezintă demisia în cazul în care preşedintele îi cere acest lucru, după aprobarea colegiului."
- Articolul 12 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 12
În afara de schimbarea ordinară şi de deces, funcţiile membrilor Comisiei încetează în mod individual prin demisie sau destituire.
Membrul demisionar sau decedat este înlocuit pentru restul mandatului de către un nou membru numit de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată. Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide că nu este cazul ca o astfel de înlocuire să aibă loc.
În caz de demisie, destituire sau deces, preşedintele este înlocuit pentru restul mandatului. Pentru înlocuirea acestuia se aplică procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2).
Cu excepţia cazurilor de destituire prevăzute la articolul 12 A, membrii Comisiei rămân în funcţie până când sunt înlocuiţi sau până când Consiliul decide că nu este cazul ca o astfel de înlocuire să aibă loc, în conformitate cu al doilea paragraf din prezentul articol."
La articolul 13, se elimină primul paragraf.
La articolul 20, al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"- Numărul de membri ai Parlamentului European nu poate depăşi şapte sute treizeci şi doi."
La articolul 21, alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (5) Parlamentul European stabileşte statutul şi condiţiile generale privind exercitarea funcţiilor membrilor săi, după avizul Comisiei şi cu aprobarea Consiliului care hotărăşte cu majoritate calificată. Consiliul hotărăşte în unanimitate cu privire la toate regulile şi toate condiţiile legate de regimul fiscal al membrilor sau foştilor membri."
La articolul 30, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (2) Consiliul este sprijinit de un Secretariat General, condus de un Secretar General, Înalt Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună, asistat de un Secretar General adjunct însărcinat cu funcţionarea Secretariatului General. Secretarul General şi Secretarul General adjunct sunt numiţi de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată.
Consiliul decide cu privire la organizarea Secretariatului General."
- Articolul 31 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 31
Curtea de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă asigură, în cadrul competenţelor ce le revin, respectarea legii în interpretarea şi aplicarea prezentului tratat.
În plus, pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă se pot institui, în condiţiile prevăzute la articolul 32E, camere jurisdicţionale însărcinate să exercite, în anumite domenii specifice, competenţe jurisdicţionale prevăzute de prezentul tratat."
- Articolul 32 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 32
Curtea de Justiţie se compune din câte un judecător din fiecare stat membru.
Curtea de Justiţie se întruneşte în camere sau în Marea Cameră, în conformitate cu regulile prevăzute în acest sens de Statutul Curţii de Justiţie.
În cazul în care există o prevedere statutară în acest sens, Curtea de Justiţie se poate întruni şi în şedinţă plenară."
-Articolul 32a se înlocuieşte cu textul următor:
"- Art. 32A
Curtea de Justiţie este asistată de opt avocaţi generali. La cererea Curţii de Justiţie, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate mări numărul de avocaţi generali.
Avocatul general are rolul de a prezenta în şedinţă publică, cu deplină imparţialitate şi în deplină independenţă, concluziile motivate cu privire la cauzele care, în conformitate cu Statutul Curţii de Justiţie, necesită intervenţia sa."
- Articolul 32b se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 32B
Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie, aleşi dintre persoane care oferă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea, în ţările lor, a celor mai înalte funcţii jurisdicţionale, sau care sunt jurisconsulţi cu competenţă recunoscută, sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre, pentru o perioadă de şase ani.
La fiecare trei ani are loc înlocuirea parţială a judecătorilor şi avocaţilor generali în condiţiile prevăzute de Statutul Curţii de Justiţie.
Judecătorii desemnează dintre ei pe preşedintele Curţii de Justiţie, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.
Judecătorii şi avocaţii generali care îşi încheie mandatul pot fi numiţi din nou.
Curtea de Justiţie îşi numeşte grefierul şi îi stabileşte statutul.
Curtea de Justiţie îşi stabileşte regulamentul de procedură. Acest regulament se supune aprobării Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată."
- Articolul 32c se înlocuieşte cu textul următor:
"- Art. 32C
Tribunalul de Primă Instanţă este format din cel puţin un judecător din fiecare stat membru. Numărul de judecători se stabileşte prin Statutul Curţii de Justiţie. Statutul poate prevedea ca Tribunalul să fie asistat de avocaţi generali.
Membrii Tribunalului de Primă Instanţă se aleg dintre persoane care oferă depline garanţii de independenţă şi care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor înalte funcţii jurisdicţionale. Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre, pentru o perioadă de şase ani. La fiecare trei ani are loc o înlocuire parţială. Membrii care şi-au încheiat mandatul pot fi numiţi din nou.
Judecătorii desemnează dintre ei pe preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.
Tribunalul de Primă Instanţă îşi numeşte grefierul şi îi stabileşte statutul.
Tribunalul de Primă Instanţă îşi stabileşte regulamentul de procedură în acord cu Curtea de Justiţie. Acest regulamentul se supune aprobării Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată.
Cu excepţia cazului în care Curtea de Justiţie dispune altfel, dispoziţiile prezentului tratat referitoare la Curtea de Justiţie se aplică şi Tribunalului de Primă Instanţă."
- Articolul 32d se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 32D
Tribunalul de Primă Instanţă are competenţa să audieze şi să decidă în primă instanţă în acţiunile menţionate la articolele 33, 34, 35, 36, 38, 40 şi 42, cu excepţia celor care se atribuie unei camere jurisdicţionale şi a celor rezervate Curţii de Justiţie prin statut. Statutul poate prevedea că Tribunalul de Primă Instanţă are competenţe în alte categorii de acţiuni.
Deciziile pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă în temeiul prezentului alineat pot face obiectul unui recurs introdus la Curtea de Justiţie, limitat la chestiuni de drept, în condiţiile şi limitele prevăzute de statut.
Tribunalul de Primă Instanţă are competenţa de a audia şi decide în acţiunile formulate împotriva deciziilor camerelor jurisdicţionale instituite în conformitate cu articolul 32e.
Deciziile pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă în temeiul prezentului alineat pot face, în mod excepţional, obiectul unei reexaminări de către Curtea de Justiţie, în condiţiile şi limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerenţa dreptului comunitar."
Tribunalul de Primă Instanţă are competenţa de a audia şi decide în chestiunile preliminare formulate în temeiul articolului 41, în domenii specifice stabilite de statut.
În cazul în care Tribunalul de Primă Instanţă consideră că respectiva cauză necesită o decizie de principiu susceptibilă de a aduce atingere unităţii sau coerenţei dreptului comunitar, acesta poate trimite cauza spre soluţionare Curţii de Justiţie.
Hotărârile pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă în chestiuni preliminare pot face, în mod excepţional, obiectul unei reexaminări de către Curtea de Justiţie, în condiţiile şi limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerenţa dreptului comunitar."
Se adaugă următorul articol:
"- Art. 32E
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Curţii de Justiţie, sau la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, poate institui camere jurisdicţionale competente să audieze şi să decidă în primă instanţă în anumite categorii de acţiuni formulate în domenii specifice.
Decizia de instituire a unei camere jurisdicţionale stabileşte regulile referitoare la compunerea acestei camere şi precizează sfera competenţelor care îi sunt atribuite.
Deciziile camerelor jurisdicţionale pot face obiectul unui recurs în faţa Tribunalului de Primă Instanţă, limitat la chestiuni de drept sau, în cazul în care decizia de instituire a camerei o prevede, şi la chestiuni de fapt.
Membrii camerelor jurisdicţionale sunt aleşi dintre persoane care oferă depline garanţii de independenţă şi care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor funcţii jurisdicţionale. Aceştia sunt numiţi de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.
Camerele jurisdicţionale îşi stabilesc regulamentul de procedură în acord cu Curtea de Justiţie. Acest regulament se supune aprobării Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată.
Cu excepţia cazului în care decizia de instituire a camerei jurisdicţionale dispune altfel, dispoziţiile prezentului tratat referitoare la Curtea de Justiţie şi dispoziţiile Statutului Curţii de Justiţie se aplică camerelor jurisdicţionale."
- Articolul 33 se modifică după cum urmează:
- primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"- Curtea de Justiţie are competenţa de a se pronunţa în acţiuni în anulare formulate de un stat membru, de Parlamentul European sau de Consiliu împotriva deciziilor şi recomandărilor Comisiei pe motive de lipsă de competenţă, de vicii substanţiale de formă, de încălcare a tratatului sau a oricărei norme de drept privind aplicarea sa ori de abuz de putere. Cu toate acestea, analiza efectuată de Curtea de Justiţie nu se poate referi la evaluarea situaţiei datorate faptelor sau împrejurărilor economice în funcţie de care Comisia a adoptat deciziile şi recomandările respective, cu excepţia cazului în care Comisia este acuzată că a comis un abuz de putere sau că a ignorat în mod vădit dispoziţiile tratatului sau oricare normă de drept legată de aplicarea acestuia."
- al patrulea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"- În aceleaşi condiţii, Curtea de Justiţie are competenţa de a se pronunţa în acţiuni formulate de Curtea de Conturi în scopul salvgardării prerogativelor acesteia."
- Articolul 45 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 45
Statutul Curţii de Justiţie se stabileşte printr-un protocol separat.
Consiliul, hotărând în unanimitate la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, sau la cererea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Curţii de Justiţie, poate modifica prevederile statutului."
- Articolul 45b se modifică după cum urmează:
- alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (1) Curtea de Conturi se compune din câte un cetăţean al fiecărui stat membru."
- alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (3) Membrii Curţii de Conturi se numesc pentru o perioadă de şase ani. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată după consultarea Parlamentului European, adoptă lista membrilor stabilită în conformitate cu propunerile făcute de fiecare stat membru. Mandatul membrilor Curţii de Conturi poate fi reînnoit.
Membrii Curţii de Conturi desemnează dintre ei pe preşedintele Curţii de Conturi, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit."
- Articolul 45c se modifică după cum urmează:
- alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (1) Curtea de Conturi verifică totalitatea conturilor de venituri şi cheltuieli ale Comunităţii. De asemenea, aceasta verifică totalitatea conturilor de venituri şi cheltuieli ale oricărui organism creat de Comunitate, în măsura în care actul constitutiv nu exclude acest control.
Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie de asigurare referitoare la veridicitatea conturilor, precum şi la legalitatea operaţiunilor şi înregistrarea lor în conturi, declaraţie care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Declaraţia poate fi completată cu aprecieri specifice pentru fiecare domeniu major de activitate comunitară."
- alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (4) Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual după încheierea fiecărui exerciţiu financiar. Raportul se transmite celorlalte instituţii ale Comunităţii şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreună cu răspunsurile formulate de aceste instituţii la observaţiile Curţii de Conturi.
În plus, Curtea de Conturi îşi poate prezenta observaţiile în orice moment, în special sub forma unor rapoarte speciale cu privire la unele chestiuni specifice şi poate emite avize la cererea uneia dintre celelalte instituţii ale Comunităţii.
Curtea de Conturi adoptă rapoarte anuale, rapoarte speciale sau avize cu majoritatea membrilor săi. Cu toate acestea, în vederea adoptării unor categorii de rapoarte sau de avize, aceasta îşi poate înfiinţa camere interne, în condiţiile prevăzute de regulamentul său de ordine interioară.
Aceasta asistă Parlamentul European şi Consiliul în exercitarea funcţiei lor de control al execuţiei bugetare.
Curtea de Conturi îşi stabileşte regulamentul de ordine interioară. Acesta se supune aprobării Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată."
- Articolul 96 se modifică după cum urmează:
la alineatul (1), expresia "articolului F.1 alineatul (2)" se înlocuieşte cu expresia "articolului 7 alineatul (3),";
la alineatul (2), expresia "articolului F alineatul (1)" se înlocuieşte cu expresia "articolului 6 alineatul (1)", iar expresia "articolului F.1 alineatul (1)" se înlocuieşte cu expresia "articolului 7 alineatul (2)".
Art. 5
Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene se modifică în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol:
La articolul 10, se adaugă următorul alineat:
"- 10.6. Articolul 10.2. poate fi modificat de Consiliul reunit la nivel de şefi de stat şi de guvern, care hotărăşte în unanimitate, fie la recomandarea BCE şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, fie la recomandarea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a BCE. Consiliul recomandă statelor membre să adopte aceste modificări. Modificările intră în vigoare după ratificarea lor de către toate statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.
Recomandarea formulată de BCE în temeiul prezentului alineat necesită decizia unanimă a consiliului guvernatorilor."
Art. 6
Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene se modifică în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
- Articolul 21 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Art. 21
Articolele 12 - 15 şi articolul 18 se aplică judecătorilor, avocaţilor generali, grefierului şi raportorilor adjuncţi ai Curţii, precum şi membrilor şi grefierului Tribunalului de Primă Instanţă, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 3 din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie referitoare la imunitatea de jurisdicţie a judecătorilor şi avocaţilor generali."
Art. 7
Protocoalele privind Statutul Curţii de Justiţie anexate la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice se abrogă şi se înlocuiesc cu Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie anexat prin prezentul tratat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
Art. 8
Articolele 1 - 20, 44, 45, articolul 46 al doilea şi al treilea paragraf şi articolele 47 - 49, 51, 52, 54 şi 55 din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului se abrogă.
Art. 9
Fără a aduce atingere articolelor din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului care rămân în vigoare, dispoziţiile Protocolului privind Statutul Curţii de Justiţie anexat prin prezentul tratat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice se aplică în cazul în care Curtea de Justiţie îşi exercită competenţele în temeiul dispoziţiilor Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului.
Art. 10
Decizia Consiliului 88/591/CECO, CEE, Euratom din 24 octombrie 1988 de instituire a Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene, modificată, se abrogă, cu excepţia articolului 3, în măsura în care Tribunalul de Primă Instanţă exercită, în temeiul respectivului articol, competenţele conferite Curţii de Justiţie prin Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului.
Art. 12
Prezentul tratat se ratifică de Înaltele Părţi Contractante în conformitate cu normele lor constituţionale. Instrumentele de ratificare se depun la Guvernul Republicii Italiene.
Prezentul tratat intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii instrumentului de ratificare de către ultimul stat semnatar care va îndeplini această formalitate.
Art. 13
Prezentul tratat, redactat în exemplar unic, în limbile daneză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă şi suedeză, textele în fiecare limbă fiind egal autentice, se depune în arhivele Guvernului Republicii Italiene, care va remite câte o copie certificată pentru conformitate fiecăruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.
-****-
En fe de lo cual, los plenipotenciarios abajo firmantes suscriben el presente Tratado.
Til bekraeftelse heraf har undertegnede befuldmaegtigede underskrevet denne traktat.
Zu Urkund dessen haben die unterzeichneten Bevollmachtigten ihre Unterschrift unter diesen Vertrag gesetzt.
In witness whereof the undersigned Plenipotentiaries have signed this Treaty.
En foi de quoi, les plénipotentiaires soussignés ont apposé leurs signatures au bas du présent Traité.
Da fhianú sin, chuir na Lanchumhachtaigh thios-sinithe a lamh leis an gConradh seo.
In fede di che, i plenipotenziari sottoscritti hano apposto le loro firme in calce al presente trattato.
Ten blijke waarvan de ondergetekende gevolmachtigden hun handtekening onder dit Verdrag hebben geplaatst.
Em fé do que, os plenipotenciarios abaixo assinados apuseram as suas assinaturas no presente Tratado.
Taman vakuudeksi alla mainitut taysivaltaiset edustajat ovat allekirjoittaneet taman sopimuksen.
Till bevis harpa har undertecknade befullmaktigade undertecknat detta fordrag.
Hecho en Niza, el veintiséis de febrero de dos mil uno.
Udfaerdiget i Nice, den seksogtyvende februar to tusind og et.
Geschenhen zu Nizza am sechsundzwanzigsten Februar zeeitausendeins.
Done at Nice this twenty-sixth day of February in the year two thousand and one.
Fait a Nice, le vingt-six fevrier de l an deux mil un.
Arna dhéanamh in Nice ar an séú la is fiche d'Fheabhra sa bhliain dha mhile is a haon.
Fatto a Nizza, addi ventisei febbraio duemilauno.
Gedaan te Nice, de zesentwintigste februari tweeduizend en een.
Feito em Nice, em vinte e seis de Fevereiro de dois mil e um.
Tehty Nizzassa kahdentenakymmenentenakuudentena helmikuuta 2001.
Utfardat i Nice den tjugosjatte februari ar tjugohundraett.
Pour Sa Majeste le Roi des Belges
Voor Zijne Majesteit de Koning der Belgen
Für Seine Majestät den Konig der Belgier
Cette signature engage également la Communauté française, la Communauté flamande, la Communauté germanophone, la Région wallonne, la Région flamande et la Région de Bruxelles-Capitale.
Dese handtekening verbindt eveneens de Vlaamse Gemeenschap, de Franse Gemeenschap, de Duitstalige Gemeenschap, het Vlaamse Gewest, het Waalse Gewest en het Brussels Hoofdstedelijk Gewest.
Diese Unterschrift bindet zugleich die Deutschsprachige Gemeinschaft, die Flämische Gemeinschaft, die Französische Gemeinschaft, die Wallinische Region, die Flämische Region und die Region Brüssel-Haupstadt.
For Hendes Majestaet Danmarks Dronning
Fur den Prasidenten der Bundesrepublik Deutschland
Por Su Majestad el Rey de Espana
Pour le Président de la République française
Thar ceann Uachtaran na hEireann
For the President of Ireland
Per il Presidente della Repubblica italiana
Pour Son Altesse Royale le Grand-Duc de Luxembourg
Voor Hare Majesteit de Koningin der Nederlanden
Fur den Bundesprasidenten der Republik Osterreich
Pelo Presidente da República Portuguesa
Suomen Tasavallan Presidentin puolesta
For Republiken Finlands President
For Hans Majestat Konungen av Sverige
For Her Majesty the Queen of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
__________________
ANEXA 1:PROTOCOALE
ANEXA 1A:PROTOCOL ANEXAT LA Tratatul privind Uniunea Europeană ŞI LA TRATATELE DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE
Protocol privind extinderea Uniunii Europene
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE
ADOPTĂ dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene:
Art. 1: Abrogarea protocolului privind instituţiile
Protocolul privind instituţiile în perspectiva extinderii Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene se abrogă.
Art. 2: Dispoziţii privind Parlamentul European
La data de 1 ianuarie 2004, cu intrare în vigoare de la începutul legislaturii 2004-2009, la articolul 190 alineatul (2), primul paragraf din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la articolul 108 alineatul (2), primul paragraf din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice se înlocuieşte cu următorul text:
"- Numărul de reprezentanţi aleşi în fiecare stat membru se stabileşte după cum urmează:
Belgia | 22 |
Danemarca | 13 |
Germania | 99 |
Grecia | 22 |
Spania | 50 |
Franţa | 72 |
Irlanda | 12 |
Italia | 72 |
Luxemburg | 6 |
Olanda | 25 |
Austria | 17 |
Portugalia | 22 |
Finlanda | 13 |
Suedia | 18 |
Regatul Unit | 72" |
Fără a aduce atingere alineatului (3), numărul total al reprezentanţilor în Parlamentul European pentru legislatura 2004-2009 este egal cu numărul de reprezentanţi menţionat la articolul 190 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la articolul 108 alin (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, la care se adaugă numărul reprezentanţilor noilor state membre care rezultă din tratatele de aderare semnate cel mai târziu la 1 ianuarie 2004.
În cazul în care numărul total de membri menţionat la alineatul (2) este mai mic de şapte sute treizeci şi doi se aplică o corecţie proporţională numărului de reprezentanţi care urmează să fie aleşi în fiecare stat membru, astfel încât numărul total să fie cât mai aproape de şapte sute treizeci şi doi, fără ca această corecţie să conducă la un număr de reprezentanţi aleşi în fiecare stat membru mai mare decât cel prevăzut la articolul 190 alineatul (2), din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice pentru legislatura 1999-2004.
Consiliul adoptă o decizie în acest sens.
Prin derogare de la articolul 189 al doilea paragraf din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi de la articolul 107 al doilea paragraf din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, în cazul intrării în vigoare a unor tratate de aderare după adoptarea deciziei Consiliului prevăzute la alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul articol, numărul de membri în Parlamentul European poate depăşi temporar cifra de şapte sute treizeci şi doi în perioada de aplicare a acestei decizii. Corecţia menţionată la alineatul (3) primul paragraf din prezentul articol se aplică şi numărului de reprezentanţi care urmează să fie aleşi în statele membre în cauză.
Art. 3: Dispoziţii privind ponderarea voturilor în Consiliu
La data de 1 ianuarie 2005:
- la articolul 205 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la articolul 118 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
- alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"- (2) În cazul acelor hotărâri ale Consiliului care necesită o majoritate calificată, voturile membrilor se ponderează după cum urmează:
Belgia | 12 |
Danemarca | 7 |
Germania | 29 |
Grecia | 12 |
Spania | 27 |
Franţa | 29 |
Irlanda | 7 |
Italia | 29 |
Luxemburg | 4 |
Olanda | 13 |
Austria | 10 |
Portugalia | 12 |
Finlanda | 7 |
Suedia | 10 |
Regatul Unit | 29 |
Hotărârile Consiliului se consideră adoptate în cazul în care întrunesc cel puţin o sută şaizeci şi nouă de voturi, exprimând votul favorabil al majorităţii membrilor, caz în care, în temeiul prezentului tratat, acestea trebuie adoptate la propunerea Comisiei.
În celelalte cazuri, hotărârile se consideră adoptate în cazul în care întrunesc cel puţin o sută şaizeci şi nouă de voturi, exprimând votul favorabil a cel puţin două treimi dintre membri."
se adaugă următorul alineat (4):
"- (4) În cazul în care o decizie trebuie adoptată de Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate cere să se verifice dacă statele membre care alcătuiesc majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii. În cazul în care se dovedeşte că această condiţie nu este îndeplinită, decizia în cauză nu este adoptată."
La articolul 23 alineatul (2), paragraful al treilea din Tratatul privind Uniunea Europeană se înlocuieşte cu următorul text:
"- Voturile membrilor Consiliului se ponderează în conformitate cu articolul 205 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. Pentru a fi adoptate, deciziile trebuie să întrunească cel puţin o sută şaizeci şi nouă de voturi exprimate de cel puţin două treimi din membri. În cazul în care o decizie trebuie adoptată de Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate cere să se verifice dacă statele membre care alcătuiesc majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii. În cazul în care se dovedeşte că această condiţie nu este îndeplinită, decizia în cauză nu este adoptată."
La articolul 34 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană se înlocuieşte cu următorul text:
"- (3) În cazul acelor hotărâri ale Consiliului care necesită o majoritate calificată, voturile membrilor se ponderează potrivit articolului 205 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene; hotărârile se adoptă în cazul în care au întrunit cel puţin o sută şaizeci şi nouă de voturi favorabile exprimate de cel puţin două treimi dintre membri. În cazul în care o decizie trebuie adoptată de Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate cere să se verifice dacă statele membre care alcătuiesc majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii. În cazul în care se dovedeşte că această condiţie nu este îndeplinită, decizia în cauză nu este adoptată."
În momentul fiecărei aderări, pragul menţionat la articolul 205 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la articolul 118 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice este calculat în aşa fel încât pragul majorităţii calificate exprimate în voturi să nu depăşească pragul care rezultă din tabelul prevăzut de Declaraţia privind extinderea Uniunii Europene, inclusă în Actul final al Conferinţei care a adoptat Tratatul de la Nisa.
Art. 4: Dispoziţii privind Comisia
La data de 1 ianuarie 2005, cu intrare în vigoare de la data intrării în funcţie a primei Comisii ulterioare acestei date, alineatul (1) din articolul 213 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi alineatul (1) din articolul 126 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice se înlocuiesc cu următorul text:
"- (1) Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza competenţei lor generale şi oferă toate garanţiile de independenţă.
Comisia este formată din câte un cetăţean al fiecărui stat membru.
Numărul de membri ai Comisiei poate fi modificat de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate."
În cazul în care Uniunea va avea 27 de state membre, alineatul (1) din articolul 213 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi alineatul (1) din articolul 126 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice se înlocuiesc cu următorul text:
"- (1) Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza competenţei lor generale şi oferă toate garanţiile de independenţă.
Numărul de membri ai Comisiei este mai mic decât numărul statelor membre. Membrii Comisiei sunt aleşi prin rotaţie, bazată pe principiul egalităţii, ale cărei modalităţi de aplicare se stabilesc de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.
Numărul de membri ai Comisiei se stabileşte de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate."
Această modificare se aplică de la data intrării în funcţie a primei Comisii ulterioare datei aderării celui de-al douăzeci şi şaptelea stat membru al Uniunii.
După aderarea celui de-al douăzeci şi şaptelea stat membru al Uniunii, Consiliul, hotărând în unanimitate, adoptă:
- numărul de membri ai Comisiei;
- metodele sistemului de rotaţie bazat pe principiul egalităţii incluzând totalitatea criteriilor şi regulilor necesare pentru stabilirea automată a alcătuirii colegiilor succesive, în temeiul principiilor următoare:
- statele membre sunt tratate pe criterii de deplină egalitate în ceea ce priveşte stabilirea succesiunii şi a perioadei de timp în care cetăţenii lor sunt membri ai Comisiei; în consecinţă, diferenţa dintre numărul total de mandate deţinute de cetăţenii oricăror două state membre date nu poate fi niciodată mai mare de unu;
- sub rezerva literei (a), fiecare dintre colegiile succesive se constituie în aşa fel încât să reflecte în mod satisfăcător diversitatea demografică şi geografică a ansamblului statelor membre ale Uniunii.
Orice stat care aderă la Uniune are dreptul ca, în momentul aderării, un cetăţean al său să fie membru al Comisiei până când se aplică dispoziţiile alineatului (2).
____________
ANEXA 1B:PROTOCOL ANEXAT LA Tratatul privind Uniunea Europeană, LA Tratatul de instituire a Comunităţii Europene ŞI LA Tratatul de instituire a Comunităţii Europene A ENERGIEI ATOMICE
Protocol privind Statutul Curţii de Justiţie
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să stabilească Statutul Curţii de Justiţie prevăzut la articolul 245 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la articolul 160 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice,
AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
Art. 1
Curtea de Justiţie se constituie şi îşi exercită funcţiile în conformitate cu dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană (Tratatul UE), ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE), ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Tratatul CEEA) şi ale prezentului statut.
TITLUL I:STATUTUL JUDECĂTORILOR ŞI AVOCAŢILOR GENERALI
Art. 2
Înainte de a intra în funcţie, fiecare judecător depune, în şedinţă publică, jurământul că îşi va exercita atribuţiile cu deplină imparţialitate şi potrivit conştiinţei sale şi că nu va divulga nimic din secretul deliberărilor.
Art. 3
Judecătorii beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În ceea ce priveşte actele îndeplinite de aceştia, inclusiv cuvintele rostite şi scrise în calitatea lor oficială, judecătorii continuă să beneficieze de imunitate după încetarea funcţiei lor.
Curtea, întrunită în şedinţă plenară, poate ridica imunitatea.
În cazul în care, după ridicarea imunităţii, se declanşează o acţiune penală împotriva unui judecător, acesta poate fi judecat, în oricare stat membru, numai de instanţa care are competenţa de a judeca magistraţii celei mai înalte autorităţi judiciare naţionale.
Articolele 12 - 15 şi articolul 18 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene se aplică judecătorilor, avocaţilor generali, grefierului şi raportorilor adjuncţi ai Curţii, fără a aduce atingere dispoziţiilor privind imunitatea de jurisdicţie a judecătorilor menţionate de paragrafele precedente.
Art. 4
Judecătorii nu pot exercita nici o funcţie politică sau administrativă.
Aceştia nu pot exercita nici o activitate profesională, fie că este sau nu remunerată, în afara cazului în care Consiliul acordă o derogare cu titlu excepţional.
La instalarea în funcţie, judecătorii îşi iau angajamentul solemn de a respecta, pe durata funcţiei lor şi după încetarea acesteia, obligaţiile care decurg din această funcţie, în special îndatoririle de a da dovadă de onestitate şi de discreţie în acceptarea anumitor poziţii şi avantaje, după încetarea funcţiei lor.
În caz de dubiu în această privinţă, Curtea ia o decizie.
Art. 5
În afară de schimbarea ordinară şi de deces, funcţia de judecător încetează în mod individual prin demisie.
În caz de demisie a unui judecător, scrisoarea de demisie se adresează preşedintelui Curţii, pentru a fi transmisă preşedintelui Consiliului. Această ultimă notificare antrenează eliberarea postului.
Cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 6, judecătorul îşi continuă activitatea până la preluarea funcţiei de către succesorul său.
Art. 6
Judecătorii pot fi înlăturaţi din funcţie sau declaraţi decăzuţi din dreptul la pensie sau din alte avantaje echivalente numai în cazul în care, în opinia unanimă a judecătorilor şi avocaţilor generali ai Curţii, nu mai corespund condiţiilor cerute sau nu mai îndeplinesc obligaţiile aferente funcţiei lor. Judecătorul în cauză nu ia parte la aceste deliberări.
Grefierul aduce decizia Curţii la cunoştinţa preşedintelui Parlamentului European şi al Comisiei şi o notifică preşedintelui Consiliului.
În cazul deciziei de înlăturare din funcţie a unui judecător, această ultimă notificare antrenează eliberarea postului.
Art. 7
Judecătorii ale căror funcţii încetează înainte de expirarea mandatului sunt înlocuiţi pentru restul mandatului.
TITLUL II:ORGANIZARE
Art. 9
Înlocuirea parţială a judecătorilor, care are loc la fiecare trei ani, priveşte în mod alternativ opt, respectiv şapte judecători.
Înlocuirea parţială a avocaţilor generali, care are loc la fiecare trei ani, priveşte de fiecare dată patru avocaţi generali.
Art. 10
Grefierul depune jurământ în faţa Curţii că îşi va exercita funcţiile cu deplină imparţialitate şi potrivit conştiinţei sale şi că nu va divulga nimic din secretul deliberărilor.
Art. 11
Curtea organizează suplinirea grefierului în cazul în care acesta nu îşi poate exercita funcţia.
Art. 12
Funcţionari şi personal auxiliar sunt puşi la dispoziţia Curţii, pentru a permite funcţionarea acesteia. Aceştia se subordonează grefierului, care la rândul lui se subordonează preşedintelui.
Art. 13
La propunerea Curţii, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate prevedea numirea unor raportori adjuncţi şi stabili statutul acestora. Raportorii adjuncţi pot fi chemaţi să participe la instrumentarea cauzelor în curs şi să colaboreze cu judecătorul raportor, în condiţii care se stabilesc prin regulamentul de procedură.
Raportorii adjuncţi, aleşi dintre persoane care oferă toate garanţiile de independenţă şi deţin titlurile juridice necesare, se numesc de Consiliu. Aceştia depun jurământ în faţa Curţii că îşi vor exercita funcţiile cu deplină imparţialitate şi potrivit conştiinţei lor şi că nu vor divulga nimic din secretul deliberărilor.
Art. 15
Curtea funcţionează cu caracter permanent. Durata vacanţei judecătoreşti se stabileşte de Curte, în funcţie de necesităţile serviciului.
Art. 16
Curtea înfiinţează în cadrul ei camere formate din trei şi din cinci judecători. Judecătorii aleg dintre ei pe preşedinţii camerelor. Preşedinţii camerelor de cinci judecători sunt aleşi pe trei ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit o dată.
Marea Cameră este alcătuită din unsprezece judecători. Aceasta este prezidată de preşedintele Curţii. Din Marea Cameră mai fac parte preşedinţii camerelor de cinci judecători şi alţi judecători desemnaţi în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură.
Curtea se întruneşte în Marea Cameră la cererea unui stat membru sau a unei instituţii a Comunităţilor, care este parte într-un proces.
Curtea se întruneşte în şedinţă plenară în cauze de care este sesizată în temeiul articolului 195 alineatul (2), articolului 213 alineatul (2), articolului 216 sau articolului 247 alineatul (7) din Tratatul CE sau a articolului 107d alineatul (2), a articolului 126 alineatul (2), a articolului 129 sau a articolului 160b alineatul (7) din Tratatul CEEA.
În plus, în cazul în care consideră că o cauză de care este sesizată are o importanţă excepţională, Curtea poate decide, după audierea avocatului general, să trimită cauza la şedinţa plenară.
Art. 17
Deciziile Curţii sunt valabile numai în cazul în care numărul de judecători care participă la deliberări este impar.
Deciziile camerelor formate din trei sau din cinci judecători sunt valabile numai în cazul în care se iau de trei judecători.
Deciziile Marii Camere sunt valabile numai în cazul în care sunt prezenţi nouă judecători.
Deciziile Curţii întrunite în şedinţă plenară sunt valabile numai în cazul în care sunt prezenţi unsprezece judecători.
În cazul în care unul din judecătorii unei camere este împiedicat să participe la deliberări, acesta poate apela la un judecător membru al altei camere, în condiţiile stabilite de regulamentul de procedură.
Art. 18
Judecătorii şi avocaţii generali nu pot participa la soluţionarea nici unei cauze în care au fost implicaţi anterior ca agenţi, consilieri sau avocaţi ai uneia dintre părţi, sau cu privire la care au fost chemaţi să se pronunţe ca membri ai unui tribunal, ai unei comisii de anchetă sau în oricare altă calitate.
În cazul în care, dintr-un motiv special, un judecător sau un avocat general consideră că nu poate participa la judecarea sau la examinarea unei anumite cauze, acesta îl informează pe preşedinte. În cazul în care preşedintele consideră că un judecător sau un avocat general nu trebuie, dintr-un motiv special, să participe sau să prezinte concluzii într-o anumită cauză, acesta îl informează pe respectivul judecător sau avocat general în acest sens.
În caz de dificultate legată de aplicarea prezentului articol, Curtea hotărăşte.
O parte nu poate invoca cetăţenia unui judecător sau lipsa din componenţa Curţii sau a uneia din camere a unui judecător având aceeaşi cetăţenie cu a sa pentru a cere modificarea compunerii Curţii sau a uneia din camerele sale.
TITLUL III:PROCEDURĂ
Art. 19
Statele membre precum şi instituţiile Comunităţilor sunt reprezentate în faţa Curţii de un agent numit pentru fiecare cauză; agentul poate fi asistat de un consilier sau de un avocat.
Statele părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European, altele decât statele membre, cât şi Autoritatea de supraveghere AELS menţionată de acest acord sunt reprezentate în acelaşi fel.
Celelalte părţi trebuie să fie reprezentate de un avocat.
Numai un avocat autorizat să practice în faţa unei instanţe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind Spaţiul Economic European poate reprezenta sau asista o parte în faţa Curţii.
Agenţii, consilierii şi avocaţii care compar în faţa Curţii se bucură de drepturile şi garanţiile necesare exercitării independente a funcţiei lor, în condiţii care se stabilesc prin regulamentul de procedură.
În raporturile cu consilierii şi avocaţii care se prezintă în faţa ei, Curtea se bucură de competenţele atribuite în mod normal curţilor şi tribunalelor, în condiţii care se stabilesc prin acelaşi regulament.
Profesorii universitari resortisanţi ai statelor membre a căror legislaţie le recunoaşte dreptul de a pleda se bucură în faţa Curţii de drepturile acordate avocaţilor prin prezentul articol.
Art. 20
Procedura în faţa Curţii constă din două etape: o etapă scrisă şi una orală.
Procedura scrisă cuprinde comunicarea adresată părţilor şi instituţiilor Comunităţilor ale căror decizii sunt în cauză, cereri, memorii, apărări şi observaţii şi eventual replici, precum şi toate actele şi documentele ce le susţin sau copiile acestora certificate conform.
Comunicările se fac prin grija grefierului, în ordinea şi la termenele prevăzute de regulamentul de procedură.
Procedura orală cuprinde lectura raportului prezentat de un judecător raportor, audierea de către Curte a agenţilor, consilierilor şi avocaţilor, concluziile avocatului general precum şi audierea martorilor şi experţilor, dacă este cazul.
În cazul în care consideră că respectiva cauză nu pune o problemă nouă de drept, Curtea poate decide, după audierea avocatului general, ca aceasta să fie judecată fără concluziile avocatului general.
Art. 21
Curtea este sesizată printr-o cerere adresată grefierului. Cererea trebuie să cuprindă numele şi domiciliul reclamantului, calitatea semnatarului, numele părţii sau părţilor împotriva cărora se înaintează cererea, obiectul litigiului, concluziile şi o expunere sumară a motivelor de drept invocate.
După caz, cererea trebuie să fie însoţită de actul a cărui anulare este cerută sau, în situaţia menţionată la articolul 232 din Tratatul CE şi în articolul 148 din Tratatul CEEA, de o probă scrisă a datei invitaţiei de a acţiona adresate unei instituţii, în conformitate cu articolele susmenţionate. În cazul în care aceste acte nu sunt anexate la cerere, grefierul cere părţii în cauză să le prezinte într-un termen rezonabil, fără ca decăderea din drepturi să poată fi opusă părţii în cazul în care actele sunt prezentate după expirarea termenului de înaintare a acţiunii.
Art. 22
În cazurile menţionate la articolul 18 din Tratatul CEEA, Curtea este sesizată printr-o acţiune adresată grefierului. Acţiunea trebuie să cuprindă numele şi domiciliul petentului, calitatea semnatarului, menţionarea deciziei împotriva căreia este înaintat recursul, părţile adverse, obiectul litigiului, concluziile şi expunerea sumară a motivelor de drept invocate.
Acţiunea trebuie să fie însoţită de o copie certificată pentru conformitate a hotărârii Comitetului de Arbitraj care este atacată.
În cazul în care Curtea respinge acţiunea, decizia Comitetului de Arbitraj devine definitivă.
În cazul în care Curtea anulează decizia Comitetului de Arbitraj, procedura poate fi reluată, eventual la cererea uneia din părţi, în faţa Comitetului de Arbitraj. Acesta se conformează tuturor deciziilor cu privire la chestiunile de drept pronunţate de Curte.
Art. 23
În cazurile prevăzute la articolul 35 alineatul (1) din Tratatul UE, de articolul 234 din Tratatul CE şi de articolul 150 din Tratatul CEEA, decizia instanţei judecătoreşti naţionale care îşi suspendă procedura şi sesizează Curtea este notificată Curţii de către instanţa judecătorească naţională respectivă. Această decizie este apoi notificată de către grefierul Curţii, părţilor în cauză, statelor membre şi Comisiei, precum şi Consiliului sau Băncii Centrale Europene, în cazul în care actul a cărui validitate sau interpretare este contestată provine de la aceste entităţi, şi Parlamentului European şi Consiliului în cazul în care actul a cărui validitate sau interpretare este contestată a fost adoptat în comun de aceste două instituţii.
În termen de două luni de la data ultimei notificări, părţile, statele membre, Comisia şi, dacă este cazul, Parlamentul European, Consiliul şi Banca Centrală Europeană au dreptul de a depune la Curte memorii sau observaţii scrise.
În cazurile menţionate la articolul 234 din Tratatul CE, decizia instanţei judecătoreşti naţionale este notificată, prin grija grefierului Curţii, şi statelor părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European, altele decât statele membre, precum şi Autorităţii de supraveghere AELS menţionată de acordul respectiv, care, în cazul în care este vizat unul dintre domeniile de aplicare ale acordului, pot depune la Curte memorii sau observaţii scrise, în termen de două luni de la data notificării.
Art. 24
Curtea poate cere părţilor să prezinte toate documentele şi să furnizeze toate informaţiile pe care le consideră necesare. În caz de refuz, Curtea ia act de aceasta.
De asemenea, Curtea poate cere statelor membre şi instituţiilor care nu sunt părţi în cauză toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru soluţionarea procesului.
Art. 25
În orice moment, Curtea poate încredinţa efectuarea unei expertize oricărei persoane, autorităţi, birou, comisii sau organizaţii, la alegerea sa.
Art. 27
Cu privire la martorii care nu se prezintă, Curtea beneficiază de puterile acordate în mod normal curţilor şi tribunalelor şi poate aplica sancţiuni pecuniare, în condiţii care se stabilesc prin regulamentul de procedură.
Art. 28
Martorii şi experţii pot fi audiaţi sub jurământ depus potrivit formulei stabilite de regulamentul de procedură sau modalităţilor prevăzute de legislaţia internă a martorului sau a expertului.
Art. 29
Curtea poate ordona ca un martor sau un expert să fie audiat de autoritatea judiciară de la locul său de domiciliu.
Ordinul se adresează spre execuţie autorităţii judiciare competente, în condiţiile stabilite de regulamentul de procedură. Actele care rezultă din activitatea comisiei rogatorii se înapoiază Curţii, în aceleaşi condiţii.
Curtea suportă cheltuielile, sub rezerva de a le pune, dacă este cazul, în sarcina părţilor.
Art. 30
Fiecare stat membru tratează orice încălcare a jurământului de către martori sau experţi în acelaşi fel ca un delict comis în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale competente în materie civilă. În temeiul denunţului Curţii, statul membru urmăreşte în justiţie pe autorii acestui delict în instanţa naţională competentă.
Art. 31
Audierea este publică, cu excepţia cazurilor în care, din motive grave, Curtea decide altfel, din oficiu sau la cererea părţilor.
Art. 32
În cursul dezbaterilor, Curtea poate audia experţi, martori, precum şi părţile. Cu toate acestea, părţile pot pleda numai prin reprezentanţii lor.
Art. 39
Preşedintele Curţii poate decide, în conformitate cu o procedură sumară care, în măsura în care este necesar, se aplică prin derogare de la anumite reguli din prezentul statut, care se stabileşte prin regulamentul de procedură, cu privire la concluziile care urmăresc fie obţinerea suspendării menţionate la articolul 242 din Tratatul CE şi în articolul 157 din Tratatul CEEA, fie aplicarea unor măsuri provizorii în temeiul articolului 243 din Tratatul CE sau a articolului 158 din Tratatul CEEA, fie suspendarea executării silite în conformitate cu articolul 256 al patrulea paragraf din Tratatul CE sau articolul 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA.
În cazul în care preşedintele nu poate participa, acesta va fi înlocuit de un alt judecător în condiţiile stabilite de regulamentul de procedură.
Ordinul preşedintelui sau al judecătorului care îi ţine locul are numai caracter provizoriu şi nu aduce nici un fel de atingere hotărârii de fond a Curţii.
Art. 40
Statele membre şi instituţiile comunitare pot interveni în litigiile supuse Curţii.
Acelaşi drept îi revine oricărei persoane care dovedeşte că are un interes în soluţionarea litigiului supus Curţii, cu excepţia litigiilor între statele membre, între instituţiile Comunităţilor sau între state membre, pe de o parte, şi instituţiile Comunităţilor, pe de altă parte.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor celui de-al doilea paragraf, statele părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European, altele decât statele membre, precum şi Autoritatea de supraveghere AELS menţionată de respectivul acord pot interveni în litigiile supuse Curţii în cazul în care acestea se referă la unul dintre domeniile de aplicare ale acestui acord.
Concluziile cererii de intervenţie pot avea ca obiect numai susţinerea concluziilor uneia dintre părţi.
Art. 41
În cazul în care pârâtul, chemat în judecată în conformitate cu procedura, nu depune concluzii scrise, hotărârea se pronunţă în lipsă. Hotărârea poate fi atacată în termen de o lună de la comunicarea ei. În lipsa unei decizii contrare a Curţii, această opoziţie nu suspendă executarea hotărârii pronunţate în lipsă.
Art. 42
În cazurile şi în condiţiile care se stabilesc prin regulamentul de procedură, statele membre, instituţiile Comunităţilor şi oricare alte persoane fizice şi juridice pot formula terţa opoziţie împotriva hotărârilor pronunţate fără ca acestea să fi fost audiate, în cazul în care aceste hotărâri le lezează drepturile.
Art. 43
În caz de dificultate privind înţelegerea sensului sau a domeniului de aplicare a unei hotărâri, sarcina de a o interpreta revine Curţii, la cererea unei părţi sau a unei instituţii comunitare al cărei interes este justificat.
Art. 44
Revizuirea unei hotărâri poate fi cerută Curţii numai în urma descoperirii unui fapt de natură să aibă o influenţă decisivă şi care, înainte de pronunţarea hotărârii, era necunoscut Curţii şi părţii care solicită revizuirea.
Procedura de revizuire este deschisă printr-o hotărâre a Curţii care constată în mod expres existenţa unui fapt nou, recunoaşte că acesta este de natură să conducă la deschiderea revizuirii şi declară cererea ca fiind admisibilă din acest motiv.
Nici o cerere de revizuire nu va putea fi formulată după expirarea unui termen de zece ani de la data hotărârii.
Art. 45
Regulamentul de procedură va stabili termene care iau în considerare distanţa.
În cazul în care cel interesat dovedeşte existenţa unui caz fortuit sau a unui caz de forţă majoră, nu i se poate opune nici o decădere care decurge din expirarea termenelor.
Art. 46
Acţiunile formulate împotriva Comunităţilor în materie de responsabilitate delictuală se prescriu după cinci ani de la producerea faptului care a stat la baza lor. Prescripţia este întreruptă fie prin cerere de chemare în judecată în faţa Curţii, fie prin cererea prealabilă pe care partea prejudiciată o poate adresa instituţiei comunitare competente. În acest ultim caz, cererea trebuie înaintată în termenul de două luni prevăzut la articolul 230 din Tratatul CE şi în articolul 146 din Tratatul CEEA; dacă este cazul, se aplică dispoziţiile articolului 232 al doilea paragraf din Tratatul CE şi respectiv ale articolului 148 al doilea paragraf din Tratatul CEEA.
TITLUL IV:TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANŢĂ AL COMUNITĂŢILOR EUROPENE
Art. 47
Articolele 2 - 8, articolele 14 şi 15, articolul 17, primul, al doilea, al patrulea şi al cincilea paragraf şi articolul 18 se aplică Tribunalului şi membrilor săi. Jurământul menţionat la articolul 2 se depune în faţa Curţii, iar deciziile menţionate la articolele 3, 4 şi 6 se iau de aceasta după consultarea Tribunalului.
- Articolul 3 al patrulea paragraf, articolele 10, 11 şi 14 se aplică, mutatis mutandis, grefierului Tribunalului.
Art. 49
Membrii Tribunalului pot fi chemaţi să exercite funcţia de avocat general.
Avocatul general are rolul de a prezenta în şedinţă publică, cu deplină imparţialitate şi în deplină independenţă, concluziile motivate cu privire la anumite cauze înaintate Tribunalului, pentru a-l asista în îndeplinirea misiunii sale.
Criteriile de selecţie a cauzelor, precum şi metodele de desemnare a avocaţilor generali se stabilesc prin regulamentul de procedură al Tribunalului.
Un membru al Tribunalului chemat să exercite funcţia de avocat general într-o cauză nu poate lua parte la judecarea acelei cauze.
Art. 50
Tribunalul se întruneşte în camere compuse din trei sau din cinci judecători. Judecătorii aleg dintre ei pe preşedinţii camerelor. Preşedinţii camerelor de cinci judecători sunt aleşi pe trei ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit o dată.
Regulamentul de procedură stabileşte compunerea camerelor şi repartizarea cauzelor către acestea. În anumite cazuri, stabilite de regulamentul de procedură, Tribunalul se poate întruni în şedinţă plenară sau cu judecător unic.
Regulamentul de procedură poate prevedea de asemenea ca Tribunalul să se întrunească în Marea Cameră, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de acest regulament.
Art. 51
Prin derogare de la regula enunţată în articolul 225 alineatul (1) din Tratatul CE şi în articolul 140a alineatul (1) din Tratatul CEEA, acţiunile formulate de statele membre, de instituţiile Comunităţilor şi de Banca Centrală Europeană sunt de competenţa Curţii.
Art. 52
Preşedintele Curţii şi preşedintele Tribunalului stabilesc de comun acord modul în care funcţionarii şi ceilalţi membri ai personalului repartizat Curţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul Tribunalului, pentru a-i asigura funcţionarea. Anumiţi funcţionari sau membri ai personalului auxiliar se subordonează grefierului Tribunalului, care la rândul lui se subordonează preşedintelui Tribunalului.
Art. 53
Procedura în faţa Tribunalului este reglementată de titlul III.
Procedura în faţa Tribunalului este precizată şi completată, în măsura necesară, de regulamentul său de procedură. Regulamentul de procedură poate face derogare de la articolul 40 al patrulea paragraf şi de la articolul 41 pentru a ţine seama de specificul contenciosului în domeniul proprietăţii intelectuale.
Prin derogare de la articolul 20 al patrulea paragraf, avocatul general îşi poate prezenta concluziile motivate, în scris.
Art. 54
În cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Tribunalului se depune, din greşeală, la grefierul Curţii, acesta îl transmite imediat grefierului Tribunalului; în mod similar, în cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Curţii se depune, din greşeală, la grefierul Tribunalului, acesta îl transmite imediat grefierului Curţii.
În cazul în care constată că nu are competenţa de a soluţiona o cauză care ţine de competenţa Curţii, Tribunalul o transmite Curţii; în mod similar, în cazul în care constată că o cauză ţine de competenţa Tribunalului, Curtea o transmite acestuia, care nu mai îşi mai poate declina competenţa în acest caz.
În cazul în care Curtea şi Tribunalul sunt sesizate cu privire la cauze care au acelaşi obiect, ridică aceeaşi chestiune de interpretare sau pun în discuţie validitatea aceluiaşi act, Tribunalul poate, după audierea părţilor, să suspende procedura până când Curtea pronunţă hotărârea. În cazul în care este vorba de cereri de anulare a aceluiaşi act, Tribunalul se poate de asemenea desesiza pentru ca, în ce priveşte aceste cereri, să se pronunţe Curtea. În cazurile menţionate de prezentul paragraf, Curtea poate hotărî, de asemenea, să suspende procedura cu privire la care este sesizată; în acest caz se urmează procedura în faţa Tribunalului.
Art. 55
Hotărârile Tribunalului care pun capăt procesului, care soluţionează parţial litigiul pe fond sau care pun capăt unei probleme de procedură privind invocarea lipsei de competenţă sau de inadmisibilitate se notifică de grefierul Tribunalului tuturor părţilor, precum şi tuturor statelor membre şi instituţiilor comunitare, chiar în cazul în care acestea nu au intervenit în litigiul înaintat Tribunalului.
Art. 56
Hotărârile Tribunalului care pun capăt procesului, care soluţionează parţial litigiul pe fond sau care pun capăt unei probleme de procedură privind invocarea lipsei de competenţă sau de inadmisibilitate pot fi atacate prin recurs în faţa Curţii, în termen de două luni de la notificarea hotărârii atacate.
Recursul poate fi introdus de oricare parte ale cărei concluzii au fost respinse, în totalitate sau în parte. Cu toate acestea, părţile care intervin, altele decât statele membre şi instituţiile comunitare pot introduce acest recurs numai în cazul în care hotărârea Tribunalului le priveşte în mod direct.
Cu excepţia litigiilor între Comunităţi şi agenţii lor, recursul poate fi introdus, de asemenea, de statele membre şi de instituţiile comunitare care nu au intervenit în litigiul înaintat Tribunalului. În acest caz, statele membre şi instituţiile se află într-o poziţie identică cu cea a statelor membre sau a instituţiilor care intervin în primă instanţă.
Art. 57
Orice persoană a cărei cerere de intervenţie a fost respinsă de Tribunal poate formula un recurs la Curte, în termen de două săptămâni de la comunicarea hotărârii de respingere.
Părţile în proces pot introduce în faţa Curţii un recurs împotriva hotărârilor Tribunalului pronunţate în temeiul articolelor 242 sau 243 sau a articolului 256 al patrulea paragraf din Tratatul CE, sau a articolelor 157 sau 158 sau a articolului 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA, în termen de două luni de la notificarea acestor hotărâri.
Recursurile menţionate la primul şi al doilea paragraf din prezentul articol se judecă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 39.
Art. 58
Recursul înaintat Curţii se limitează la chestiuni de drept. Acesta poate fi întemeiat pe motive de lipsă de competenţă a Tribunalului, de nerespectare a procedurii în faţa Tribunalului, care aduce atingere intereselor reclamantului, precum şi de încălcarea dreptului comunitar de către Tribunal.
Recursul nu poate privi exclusiv taxele şi cheltuielile de judecată.
Art. 59
În caz de recurs împotriva unei decizii a Tribunalului, procedura în faţa Curţii constă dintr-o parte scrisă şi una orală. În condiţiile stabilite de regulamentul de procedură, Curtea se poate pronunţa fără procedură orală, după audierea avocatului general şi a părţilor.
Art. 60
Fără a aduce atingere articolelor 242 şi 243 din Tratatul CE sau articolelor 157 şi 158 din Tratatul CEEA, recursul nu are efect suspensiv.
Prin derogare de la articolul 244 din Tratatul CE şi de la articolul 159 din Tratatul CEEA, hotărârile Tribunalului care anulează un regulament intră în vigoare numai după expirarea termenului menţionat la articolul 56 primul paragraf din prezentul statut sau, în cazul în care în acest termen s-a introdus un recurs, după respingerea acestuia, fără a aduce atingere dreptului vreunei părţi de a cere Curţii, în temeiul articolelor 242 şi 243 din Tratatul CE sau al articolelor 157 şi 158 din Tratatul CEEA, suspendarea efectelor regulamentului anulat sau prescrierea oricărei alte măsuri provizorii.
Art. 61
În cazul în care recursul este întemeiat, Curtea anulează hotărârea Tribunalului. Aceasta poate fie să pronunţe hotărârea definitivă privind litigiul, în cazul în care acesta se află în stare de a fi judecat, fie să înapoieze Tribunalului cauza, în vederea pronunţării.
În cazul în care se înapoiază cauza, Tribunalul este legat de chestiunile de drept soluţionate prin hotărârea Curţii.
În cazul în care un recurs introdus de un stat membru sau de o instituţie comunitară care nu a intervenit în litigiul aflat în faţa Tribunalului este întemeiat, Curtea poate indica, în cazul în care se consideră necesar, acele efecte ale hotărârii anulate de Tribunal care trebuie considerate ca definitive pentru părţile în litigiu.
Art. 62
În cazurile prevăzute la articolul 225 alineatele (2) şi (3) din Tratatul CE şi la articolul 140a alineatele (2) şi (3) din Tratatul CEEA, primul avocat general poate, în cazul în care consideră că există un risc grav pentru unitatea sau coerenţa dreptului comunitar, să propună Curţii reexaminarea hotărârii Tribunalului.
Propunerea trebuie făcută în termen de o lună de la pronunţarea hotărârii Tribunalului. În termen de o lună de la prezentarea propunerii de către primul avocat general, Curtea decide dacă este cazul sau nu să reexamineze decizia.
TITLUL V:DISPOZIŢII FINALE
Art. 63
Regulamentele de procedură ale Curţii şi Tribunalului cuprind toate dispoziţiile necesare aplicării şi, dacă este cazul, completării prezentului statut.
Art. 64
Până la adoptarea în prezentul statut a regulilor referitoare la regimul lingvistic aplicabil Curţii şi Tribunalului, se aplică în continuare dispoziţiile regulamentului de procedură al Curţii şi ale regulamentului de procedură al Tribunalului referitoare la regimul lingvistic. Orice modificare sau abrogare a acestor dispoziţii se face cu respectarea procedurii prevăzute pentru modificarea prezentului statut.
__________
ANEXA 1C:PROTOCOALE ANEXATE LA Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
ANEXA 1C^1:Protocol referitor la consecinţele financiare ale expirării Tratatului CECO şi la Fondul de cercetare pentru cărbune şi oţel
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să reglementeze anumite probleme referitoare la expirarea Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO);
DORIND să confere Comunităţii Europene proprietatea asupra fondurilor CECO;
ŢINÂND SEAMA că este de dorit ca aceste fonduri să se utilizeze pentru cercetare în sectoarele legate de industria cărbunelui şi oţelului şi că, în consecinţă, trebuie să se stabilească anumite reguli specifice în această privinţă,
ADOPTĂ dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene:
Art. 1
Toate elementele din patrimoniul activ şi pasiv al CECO, aşa cum se prezintă la data de 23 iulie 2002, se transferă Comunităţii Europene începând cu 24 iulie 2002.
Valoarea netă a acestor elemente, aşa cum figurează în bilanţul CECO din 23 iulie 2002, sub rezerva oricăror majorări sau diminuări care pot surveni în urma operaţiunilor de lichidare, se consideră patrimoniu destinat cercetării în sectoarele legate de industria cărbunelui şi a oţelului, sub numele de "CECO în lichidare". După lichidare, patrimoniul se numeşte "Activele Fondului de cercetare pentru cărbune şi oţel".
Veniturile generate de acest patrimoniu, numite " Fondul de cercetare pentru cărbune şi oţel" sunt alocate în exclusivitate cercetării întreprinse în sectoarele legate de industria cărbunelui şi oţelului în afara programului-cadru de cercetare, în conformitate cu dispoziţiile prezentului protocol şi ale actelor adoptate în temeiul acestuia.
Art. 2
Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adoptă toate dispoziţiile necesare punerii în aplicare a prezentului protocol, inclusiv principiile esenţiale şi procedurile decizionale corespunzătoare, mai ales în vederea adoptării liniilor directoare financiare multianuale pentru administrarea patrimoniului Fondului de cercetare pentru cărbune şi oţel, precum şi a liniilor directoare tehnice pentru programul de cercetare al acestui Fond.
Art. 3
Cu excepţia cazului în care dispoziţiile prezentului protocol şi ale actelor adoptate în temeiul acestuia prevăd altfel, se aplică dispoziţiile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene.
ANEXA 1C^2:Protocol privind articolul 67 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE
CONVIN cu privire la dispoziţia următoare, care se anexează la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene:
ARTICOL UNIC
Cu începere de la 1 mai 2004, pentru a adopta măsurile menţionate la articolul 66 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.
___________
ANEXA 2:ACT FINAL
CONFERINŢA REPREZENTANŢILOR GUVERNELOR STATELOR MEMBRE, convocată la Bruxelles la 14 februarie 2000 pentru a adopta de comun acord modificările ce vor fi aduse Tratatului privind Uniunea Europeană, Tratatelor de instituire a Comunităţii Europene, a Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi anumitor acte conexe, adoptă următoarele texte:
I.Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene şi a anumitor acte conexe
II.Protocoale
Protocol anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene
Protocol referitor la extinderea Uniunii Europene
Protocol anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice
Protocol referitor la Statutul Curţii de Justiţie
Protocoale anexate la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Protocol referitor la consecinţele financiare ale expirării Tratatului CECO şi la Fondul de cercetare pentru cărbune şi oţel
Protocol referitor la articolul 67 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa adoptă declaraţiile enumerate mai jos şi anexate prezentului Act final:
Declaraţia privind politica europeană de securitate şi apărare
Declaraţia privind articolul 31 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană
Declaraţia privind articolul 10 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 21 al treilea paragraf din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 67 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 100 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 111 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 137 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 175 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 181A din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 191 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 225 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 225 alineatele (2) şi (3) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 225 alineatele (2) şi (3) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 225 alineatul (3) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 225A din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind articolul 229A din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia privind Curtea de Conturi
Declaraţia privind articolul 10 alineatul 6 din Statutul Sistemului european al băncilor centrale şi al Băncii Centrale Europene
Declaraţia privind extinderea Uniunii Europene
Declaraţia privind pragul majorităţii calificate şi numărul de voturi al minorităţii de blocare într-o Uniune extinsă
Declaraţia privind locul de întrunire a Consiliilor Europene
Declaraţia privind viitorul Uniunii
Declaraţia privind articolul 2 din Protocolul referitor la consecinţele financiare ale expirării Tratatului CECO şi la Fondul de cercetare pentru cărbune şi oţel
Conferinţa ia act de declaraţiile enumerate mai jos şi anexate la prezentul Act final:
Declaraţia Luxemburgului
Declaraţia Greciei, Spaniei şi Portugaliei privind articolul 161 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Declaraţia Danemarcei, Germaniei, Olandei şi Austriei privind articolul 161 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Hecho en Niza, el veintiséis de febrero de dos mil uno.
Udfaerdiget i Nice, den seksogtyvende februar to tusind og et.
Geschenhen zu Nizza am sechsundzwanzigsten Februar zeeitausendeins.
Done at Nice this twenty-sixth day of February in the year two thousand and one.
Fait a Nice, le vingt-six fevrier de l an deux mil un.
Arna dhéanamh in Nice ar an séú la is fiche d'Fheabhra sa bhliain dha mhile is a haon.
Fatto a Nizza, addi ventisei febbraio duemilauno.
Gedaan te Nice, de zesentwintigste februari tweeduizend en een.
Feito em Nice, em vinte e seis de Fevereiro de dois mil e um.
Tehty Nizzassa kahdentenakymmenentenäkuudentena helmikuuta 2001.
Utfardat i Nice den tjugosjatte februari ar tjugohundraett.
Por Sa Majeste le Roi des Belges
Voor Zijne Majesteit de Koning der Belgen
Fur Seine Majestät den König der Belgier
Cette signature engage également la Communauté française, la Communauté flamande, la Communauté germanophone, la Région wallonne, la Région flamande et la Région de Bruxelles-Capitale.
Dese handtekening verbindt eveneens de Vlaamse Gemeenschap, de Franse Gemeenschap, de Duitstalige Gemeenschap, het Vlaamse Gewest, het Waalse Gewest en het Brussels Hoofdstedelijk Gewest.
Diese Unterschrift bindet zugleich die Deutschsprachige Gemeinschaft, die Flamische Gemeinschaft, die Franzosische Gemeinschaft, die Wallinische Region, die Flamische Region und die Region Brussel-Haupstadt.
For Hendes Majestaet Danmarks Dronning
Fur den Prasidenten der Bundesrepublik Deutschland
Por Su Majestad el Rey de Espana
Pour le Président de la République française
Thar ceann Uachtaran na hEireann
For the President of Ireland
Per il Presidente della Repubblica italiana
Pour Son Altesse Royale le Grand-Duc de Luxembourg
Voor Hare Majesteit de Koningin der Nederlanden
Fur den Bundesprasidenten der Republik Osterreich
Pelo Presidente da República Portuguesa
Suomen Tasavallan Presidentin puolesta
For Republiken Finlands President
For Hans Majestat Konungen av Sverige
For Her Majesty the Queen of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
ANEXA 3:DECLARAŢII ADOPTATE DE CONFERINŢĂ
1.Declaraţia privind politica europeană de securitate şi apărare
În conformitate cu textele aprobate de Consiliul European de la Nisa privind politica europeană de securitate şi apărare (raportul preşedinţiei şi anexele sale), obiectivul Uniunii Europene este ca această politică să devină rapid operaţională. O decizie în acest sens va fi adoptată de Consiliul European cât mai curând posibil în cursul anului 2001 şi cel mai târziu de Consiliul European de la Laeken/Bruxelles, în temeiul dispoziţiilor existente ale Tratatului privind Uniunea Europeană. În consecinţă, intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa nu reprezintă o condiţie prealabilă.
2.Declaraţia privind articolul 31 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană
Conferinţa reaminteşte că:
- decizia de a crea o unitate alcătuită din procurori, magistraţi sau ofiţeri de poliţie cu competenţe echivalente, detaşaţi de fiecare stat membru (Eurojust), cu misiunea de a contribui la asigurarea unei bune coordonări între autorităţile naţionale de urmărire penală şi de a acorda asistenţă în cercetările privind crima organizată, a fost prevăzută de concluziile preşedinţiei Consiliului European de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999;
Reţeaua judiciară europeană a fost creată prin acţiunea comună 98/428/JAI adoptată de Consiliu la 29 iunie 1998 (JO L 191 din 07.07.1998, p. 4).
3.Declaraţia privind articolul 10 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa reaminteşte că datoria de cooperare sinceră care rezultă din articolul 10 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi care reglementează relaţiile între statele membre şi instituţiile comunitare reglementează în egală măsură şi relaţiile între instituţiile comunitare. În ceea ce priveşte relaţiile între instituţii, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia pot încheia acorduri inter-instituţionale în cazul în care, în contextul acestei datorii de cooperare sinceră, este necesar să se faciliteze aplicarea dispoziţiilor Tratatului de instituire a Comunităţii Europene. Aceste acorduri nu pot să modifice şi nici să completeze dispoziţiile tratatului şi se pot încheia numai cu acordul acestor trei instituţii.
4.Declaraţia privind articolul 21 al treilea paragraf din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa invită instituţiile şi organele menţionate la articolul 21 al treilea paragraf sau în articolul 7 să se asigure că răspunsul cuvenit la oricare cerere scrisă a unui cetăţean al Uniunii este trimis acestuia într-un termen rezonabil.
5.Declaraţia privind articolul 67 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Înaltele Părţi Contractante îşi exprimă acordul ca, în decizia pe care este chemat să o adopte în temeiul articolului 67 alineatul (2) a doua liniuţă, Consiliul:
- decide să se pronunţe, cu începere de la 1 mai 2004, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251, pentru a adopta măsurile menţionate la articolul 62 punctul 3 şi la articolul 63 punctul 3 litera (b);
- decide să se pronunţe, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251, pentru adoptarea măsurilor menţionate la articolul 62 punctul (2) litera (a), cu începere de la data la care va exista un acord cu privire la domeniul de aplicare a măsurilor privind trecerea de către persoane a frontierelor externe ale statelor membre,.
Pe de altă parte, Consiliul va depune eforturi pentru ca procedura menţionată la articolul 251 să devină aplicabilă, cu începere de la 1 mai 2004 sau cât mai curând posibil după această dată, celorlalte domenii reglementate de titlul IV sau unora dintre ele.
6.Declaraţia privind articolul 100 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa reaminteşte că deciziile în materie de asistenţă financiară, aşa cum sunt reglementate de articolul 100 şi care sunt compatibile cu regula "no bail-out" prevăzută la articolul 103, trebuie să fie conforme cu perspectivele financiare pentru perioada 2000-2006, în special cu punctul 11 din acordul inter-instituţional din 6 mai 1999 încheiat între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi îmbunătăţirea procedurii bugetare, precum şi cu dispoziţiile corespunzătoare din acordurile inter-instituţionale şi perspectivele financiare viitoare.
7.Declaraţia privind articolul 111 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa convine ca procedurile să fie de aşa natură încât să permită tuturor statelor membre din zona euro să participe deplin în fiecare etapă de pregătire a poziţiei Comunităţii la nivel internaţional în ceea ce priveşte problemele care prezintă un interes deosebit pentru uniunea economică şi monetară.
8.Declaraţia privind articolul 137 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa convine ca orice cheltuială efectuată în temeiul articolului 137 să fie înregistrată în capitolul 3 din perspectivele financiare.
9.Declaraţia privind articolul 175 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Înaltele Părţi Contractante sunt hotărâte ca Uniunea Europeană să joace un rol de impulsionare în promovarea protecţiei mediului atât în cadrul Uniunii cât şi pe plan internaţional, urmărind atingerea aceluiaşi obiectiv la nivel mondial. Toate posibilităţile oferite de tratat pentru atingerea acestui obiectiv, inclusiv utilizarea unor facilităţi şi instrumente ale economiei de piaţă, menite să promoveze dezvoltarea durabilă, trebuie fructificate pe deplin.
10.Declaraţia privind articolul 181a din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa confirmă că, fără a aduce atingere altor dispoziţii ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, ajutoarele privind balanţa de plăţi ale ţărilor terţe nu intră în domeniul de aplicare a articolului 181a.
11.Declaraţia privind articolul 191 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa reaminteşte că dispoziţiile articolului 191 nu implică nici un transfer de competenţe către Comunitatea Europeană şi nu aduce atingere aplicării normelor constituţionale interne relevante.
Fondurile pentru finanţarea din bugetul Comunităţilor europene a partidelor politice la nivel european nu pot fi utilizate pentru finanţarea directă sau indirectă a partidelor politice la nivel naţional.
Dispoziţiile privind finanţarea partidelor politice se aplică, pe aceeaşi bază, tuturor forţelor politice reprezentate în Parlamentul European.
12.Declaraţia privind articolul 225 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa invită Curtea de Justiţie şi Comisia să procedeze, în cel mai scurt timp posibil, la o examinare de ansamblu a repartizării competenţelor între Curtea de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă, în special în cazul acţiunilor directe, şi să prezinte propuneri adecvate care să poată fi examinate de organismele competente începând cu data intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa.
13.Declaraţia privind articolul 225 alineatele (2) şi (3) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa consideră că dispoziţiile esenţiale ale procedurii de reexaminare prevăzute la articolul 225 alineatele (2) şi (3) ar trebui să fie definite în Statutul Curţii de Justiţie. Aceste dispoziţii ar trebui să precizeze în special:
- rolul părţilor în procedura în faţa Curţii de Justiţie, pentru a se asigura protecţia drepturilor acestora;
- efectul procedurii de reexaminare asupra caracterului executoriu al hotărârii Tribunalului de Primă Instanţă;
- efectul hotărârii Curţii de Justiţie asupra litigiului dintre părţi.
14.Declaraţia privind articolul 225 alineatele (2) şi (3) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa consideră că, atunci când va adopta dispoziţiile statutului necesare punerii în aplicare a articolului 225 alineatele (2) şi (3), Consiliul va fi obligat să instituie o procedură care să asigure că funcţionarea concretă a acestor dispoziţii va face obiectul unei evaluări cel mai târziu la trei ani după intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa.
15.Declaraţia privind articolul 225 alineatul (3) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa consideră că, în cazurile excepţionale în care Curtea decide să reexamineze o decizie a Tribunalului de Primă Instanţă în chestiuni preliminare, aceasta va trebui să judece în conformitate cu procedura de urgenţă.
16.Declaraţia privind articolul 225a din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa cere Curţii de Justiţie şi Comisiei să pregătească, în cel mai scurt timp posibil, un proiect de decizie privind instituirea unei camere jurisdicţionale competente să judece în primă instanţă litigiile dintre Comunitate şi agenţii săi.
17.Declaraţia privind articolul 229a din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Conferinţa consideră că articolul 229a nu decide în avans cu privire la alegerea cadrului jurisdicţional care va fi instituit pentru judecarea contenciosului privind aplicarea actelor adoptate în temeiul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene care creează titluri comunitare de proprietate industrială.
18.Declaraţia privind Curtea de Conturi
Conferinţa invită Curtea de Conturi şi instituţiile naţionale de control financiar să îmbunătăţească atât cadrul cât şi condiţiile cooperării lor, cu păstrarea autonomiei fiecăreia dintre ele. În acest scop, preşedintele Curţii de Conturi poate crea un comitet de contact cu preşedinţii instituţiilor naţionale de control financiar.
19.Declaraţia privind articolul 10 alineatul 6 din Statutul Sistemului european al băncilor centrale şi al Băncii Centrale Europene
Conferinţa aşteaptă să se prezinte în cel mai scurt timp o recomandare în înţelesul articolului 10(6) din Statutul Sistemului european al băncilor centrale şi al Băncii Centrale Europene.
20.Declaraţia privind extinderea Uniunii Europene
Poziţia comună pe care o vor lua statele membre cu ocazia conferinţelor de aderare în ceea ce priveşte repartizarea locurilor în Parlamentul European, ponderarea voturilor în Consiliu, componenţa Comitetului Economic şi Social şi componenţa Comitetului Regiunilor va corespunde cu tabelele următoare pentru o Uniune cu 27 de state membre.
Parlamentul European
State membre | Locuri în P.E. |
Germania | 99 |
Regatul Unit | 72 |
Franţa | 72 |
Italia | 72 |
Spania | 50 |
Polonia | 50 |
România | 33 |
Olanda | 25 |
Grecia | 22 |
Republica Cehă | 20 |
Belgia | 22 |
Ungaria | 20 |
Portugalia | 22 |
Suedia | 18 |
Bulgaria | 17 |
Austria | 17 |
Slovacia | 13 |
Danemarca | 13 |
Finlanda | 13 |
Irlanda | 12 |
Lituania | 12 |
Letonia | 8 |
Slovenia | 7 |
Estonia | 6 |
Cipru | 6 |
Luxemburg | 6 |
Malta | 5 |
TOTAL | 732 |
PONDERAREA VOTURILOR IN CONSILIU
Membrii Consiliului | Voturi ponderate |
Germania | 29 |
Regatul Unit | 29 |
Franţa | 29 |
Italia | 29 |
Spania | 27 |
Polonia | 27 |
România | 14 |
Olanda | 13 |
Grecia | 12 |
Republica Cehă | 12 |
Belgia | 12 |
Ungaria | 12 |
Portugalia | 12 |
Suedia | 10 |
Bulgaria | 10 |
Austria | 10 |
Slovacia | 7 |
Danemarca | 7 |
Finlanda | 7 |
Irlanda | 7 |
Lituania | 7 |
Letonia | 4 |
Slovenia | 4 |
Estonia | 4 |
Cipru | 4 |
Luxemburg | 4 |
Malta | 3 |
TOTAL | 345 |
Hotărârile Consiliului se consideră adoptate în cazul în care întrunesc cel puţin două sute cincizeci şi opt de voturi, exprimând votul favorabil al majorităţii membrilor, în cazul în care, în temeiul prezentului tratat, acestea trebuie adoptate la propunerea Comisiei.
În celelalte cazuri, hotărârile se consideră adoptate în cazul în care întrunesc cel puţin două sute cincizeci şi opt de voturi, exprimând votul favorabil a cel puţin două treimi dintre membri.
În cazul în care o decizie trebuie adoptată de Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate cere să se verifice dacă statele membre care alcătuiesc majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii. În cazul în care se dovedeşte că această condiţie nu este îndeplinită, decizia în cauză nu este adoptată.
Comitetul Economic şi Social
State membre | Membri |
Germania | 24 |
Regatul Unit | 24 |
Franţa | 24 |
Italia | 24 |
Spania | 21 |
Polonia | 21 |
România | 15 |
Olanda | 12 |
Grecia | 12 |
Republica Cehă | 12 |
Belgia | 12 |
Ungaria | 12 |
Portugalia | 12 |
Suedia | 12 |
Bulgaria | 12 |
Austria | 12 |
Slovacia | 9 |
Danemarca | 9 |
Finlanda | 9 |
Irlanda | 9 |
Lituania | 9 |
Letonia | 7 |
Slovenia | 7 |
Estonia | 7 |
Cipru | 6 |
Luxemburg | 6 |
Malta | 5 |
TOTAL | 344 |
COMITETUL REGIUNILOR
State membre | Membri |
Germania | 24 |
Regatul Unit | 24 |
Franţa | 24 |
Italia | 24 |
Spania | 21 |
Polonia | 21 |
România | 15 |
Olanda | 12 |
Grecia | 12 |
Republica Cehă | 12 |
Belgia | 12 |
Ungaria | 12 |
Portugalia | 12 |
Suedia | 12 |
Bulgaria | 12 |
Austria | 12 |
Slovacia | 9 |
Danemarca | 9 |
Finlanda | 9 |
Irlanda | 9 |
Lituania | 9 |
Letonia | 7 |
Slovenia | 7 |
Estonia | 7 |
Cipru | 6 |
Luxemburg | 6 |
Malta | 5 |
TOTAL | 344 |
21.Declaraţia privind pragul majorităţii calificate şi numărul de voturi al minorităţii de blocare într-o Uniune extinsă
În măsura în care nu toate statele candidate care figurează pe lista reprodusă în declaraţia privind extinderea Uniunii Europene vor fi deja membre ale Uniunii în momentul intrării în vigoare a noilor ponderări ale voturilor (1 ianuarie 2005), pragul majorităţii calificate va evolua, în funcţie de ritmul aderărilor, de la un procentaj mai mic decât cel actual până la maximum 73,4%. De la data la care toate statele candidate menţionate mai sus vor fi deja membre, minoritatea de blocare într-o Uniune cu 27 de membri se va ridica la 91 de voturi, iar pragul majorităţii calificate rezultate din tabelul reprodus în declaraţia privind extinderea Uniunii Europene va fi automat ajustat în mod corespunzător.
22.Declaraţia privind locul de întrunire a Consiliilor Europene
Începând cu 2002, la Bruxelles va avea loc o reuniune a Consiliului European pe parcursul fiecărei preşedinţii. De la data la care Uniunea Europeană va avea optsprezece membri, toate reuniunile Consiliului European vor avea loc la Bruxelles.
23.Declaraţia privind viitorul Uniunii
(1)La Nisa au fost adoptate decizii cu privire la reforme importante. Conferinţa salută finalul pozitiv al Conferinţei reprezentanţilor guvernelor statelor membre şi îndeamnă statele membre să procedeze astfel încât Tratatul de la Nisa să fie ratificat fără întârziere.
(2)Conferinţa convine că încheierea Conferinţei reprezentanţilor guvernelor statelor membre deschide calea extinderii Uniunii Europene şi subliniază că, în momentul în care Tratatul de la Nisa va fi ratificat, Uniunea va pune capăt modificărilor instituţionale necesare aderării a noi state membre.
(3)Deschizând astfel calea extinderii, Conferinţa doreşte să se angajeze o dezbatere mai amplă şi mai profundă cu privire la viitorul Uniunii Europene. În 2001, preşedinţia suedeză şi cea belgiană, în cooperare cu Comisia şi cu participarea Parlamentului European, vor încuraja o dezbatere largă cu toate părţile interesate: reprezentanţii parlamentelor naţionale şi ai opiniei publice în general, cu alte cuvinte mediile politice, economice şi academice, reprezentanţii societăţii civile etc. Statele candidate vor fi asociate acestui proces pe baza unor metode ce urmează a fi stabilite.
(4)În urma unui raport care va fi întocmit pentru Consiliul European de la Göteborg din iunie 2001, Consiliul European va adopta la reuniunea sa de la Laeken/Bruxelles din decembrie 2001, o declaraţie privind iniţiativele ce se impun pentru continuarea acestui proces.
(5)Acest proces va trebui să se axeze, între altele, pe următoarele aspecte:
- modul de a stabili şi apoi de a menţine o delimitare mai precisă a competenţelor între Uniunea Europeană şi statele membre, care să respecte principiul subsidiarităţii;
- statutul Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, proclamată la Nisa, în conformitate cu concluziile Consiliului European de la Köln;
- simplificarea tratatelor pentru a le face mai clare şi mai uşor de înţeles, fără a le modifica înţelesul;
- rolul parlamentelor naţionale în arhitectura europeană.
(6)Stabilind aceste teme de reflecţie, Conferinţa recunoaşte necesitatea de a îmbunătăţi şi asigura în permanenţă legitimitatea democratică şi transparenţa Uniunii şi a instituţiilor sale, pentru a le apropia de cetăţenii statelor membre.
(7)Conferinţa consideră că, după încheierea etapelor pregătitoare va fi convocată o nouă Conferinţă a reprezentanţilor guvernelor statelor membre în 2004, pentru abordarea aspectelor menţionate mai sus în vederea modificării corespunzătoare a tratatelor.
(8)Conferinţa reprezentanţilor guvernelor statelor membre nu va reprezenta în nici un caz un obstacol în calea procesului de extindere şi nici o condiţie prealabilă acestuia. În plus, statele candidate care vor încheia negocierile de aderare cu Uniunea Europeană vor fi invitate să participe la Conferinţă. Acele state care nu vor încheia aceste negocieri vor fi invitate să participe în calitate de observatori.
24.Declaraţia privind articolul 2 din Protocolul privind consecinţele financiare ale expirării Tratatului CECO şi Fondul de cercetare pentru cărbune şi oţel
Conferinţa invită Consiliul să asigure, în cadrul articolului 2 din Protocol, prelungirea sistemului statistic CECO după expirarea Tratatului CECO şi până la 31 decembrie 2002 şi să invite Comisia să facă recomandările adecvate.
ANEXA 4:DECLARAŢII DE CARE CONFERINŢA A LUAT ACT
1.Declaraţia Luxemburgului
Fără a aduce atingere hotărârii din 8 aprilie 1965 şi dispoziţiilor şi posibilităţilor privind sediul instituţiilor, organismelor şi serviciilor viitoare, guvernul luxemburghez se angajează să nu revendice sediul Camerelor de Apel ale Oficiului de armonizare pe piaţa internă (mărci, proiecte şi modele) care rămân la Alicante, inclusiv în situaţia în care aceste camere ar deveni camere jurisdicţionale în înţelesul articolului 220 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
2.Declaraţia Greciei, Spaniei şi Portugaliei privind articolul 161 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
Grecia, Spania şi Portugalia au convenit privind trecerea la majoritate calificată în articolul 161 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene în temeiul faptului că termenul "multianual" din paragraful al treilea înseamnă că perspectivele financiare aplicabile începând cu 1 ianuarie 2007 şi acordul inter-instituţional aferent vor avea aceeaşi durată cu cea din perspectivele financiare actuale.
3.Declaraţia Danemarcei, Germaniei, Olandei şi Austriei privind articolul 161 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
În ceea ce priveşte declaraţia Greciei, Spaniei şi Portugaliei privind articolul 161 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca, Germania, Olanda şi Austria declară că această declaraţie nu aduce atingere acţiunilor Comisiei Europene, în special în privinţa dreptului său la iniţiativă.
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 80C din data de 10 martie 2001