Regulamentul 282/15-mar-2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (reformare)
Acte UE
Jurnalul Oficial 77L
În vigoare Versiune de la: 14 Aprilie 2025 până la: 30 Iunie 2028
Regulamentul 282/15-mar-2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (reformare)
Dată act: 15-mar-2011
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,
având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), în special articolul 397,
(1)JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
având în vedere propunerea Comisiei Europene, întrucât:
(1)Regulamentului (CE) nr. 1777/2005 al Consiliului din 17 octombrie 2005 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 77/388/CEE privind sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată (2) trebuie să i se aducă o serie de modificări substanţiale. Din motive de claritate şi de coerenţă, este oportună reformarea respectivelor dispoziţii.
(2)JO L 288, 29.10.2005, p. 1.
(2)Directiva 2006/112/CE conţine norme privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) care, în unele cazuri, sunt supuse interpretării de către statele membre. Adoptarea unor dispoziţii comune de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE ar trebui să asigure o conformitate sporită a aplicării sistemului TVA cu obiectivul pieţei interne, în cazurile în care au apărut sau pot apărea divergenţe de aplicare incompatibile cu buna funcţionare a unei astfel de pieţe interne. Aceste măsuri de punere în aplicare sunt obligatorii din punct de vedere juridic numai de la data intrării în vigoare a prezentului regulament şi nu aduc atingere valabilităţii legislaţiei şi interpretării adoptate anterior de statele membre.
(3)Modificările care rezultă din adoptarea Directivei 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte locul de prestare a serviciilor (3) ar trebui să se reflecte în prezentul regulament.
(3)JO L 44, 20.2.2008, p. 11.
(4)Prezentul regulament urmăreşte să asigure aplicarea uniformă a actualului sistem TVA, prin adoptarea unor norme de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE, în special în ceea ce priveşte persoanele impozabile, livrarea de bunuri şi prestarea de servicii şi locul operaţiunilor impozabile. În conformitate cu principiul propor-ţionalităţii prevăzut la articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv. Întrucât este obligatoriu şi se aplică direct în toate statele membre, aplicarea în mod uniform va fi cel mai bine asigurată printr-un regulament.
(5)Respectivele dispoziţii de punere în aplicare conţin reguli specifice care răspund anumitor probleme legate de aplicare şi sunt menite să asigure un tratament uniform în întreaga Uniune numai pentru circumstanţele specifice în cauză. Prin urmare, acestea nu pot fi incidente în alte cazuri şi, având în vedere formularea lor, trebuie aplicate în mod restrictiv.
(6)În cazul în care o persoană neimpozabilă îşi schimbă reşedinţa şi transferă un mijloc de transport nou sau în cazul în care un mijloc de transport nou se întoarce în statul membru din care a fost livrat iniţial cu scutire de TVA persoanei neimpozabile care îl trimite înapoi, ar trebui să se clarifice că un astfel de caz nu reprezintă o achiziţionare intracomunitară a unui mijloc de transport.
(7)Pentru anumite prestări de servicii, este suficient ca prestatorul să demonstreze că clientul acestor servicii, persoană impozabilă sau neimpozabilă, este stabilit în afara Comunităţii astfel încât furnizarea acestor servicii să nu fie supusă TVA.
(8)Ar trebui să se precizeze că atribuirea unui cod de înregistrare în scopuri de TVA unei persoane impozabile care prestează servicii către un alt stat membru sau beneficiază de o prestare de servicii dintr-un alt stat membru, pentru care TVA trebuie plătită numai de către client, nu aduce atingere dreptului respectivei persoane impozabile de a nu i se impozita achiziţiile intracomunitare de bunuri. Cu toate acestea, dacă persoana impozabilă comunică prestatorului codul său de înregistrare în scopuri de TVA pentru o achiziţie intra-comunitară de bunuri, se consideră, oricum, că aceasta a optat pentru supunerea acestor operaţiuni la plata TVA.
(9)Continuarea integrării pieţei interne a condus la sporirea nevoii de cooperare transfrontalieră între operatorii economici stabiliţi în diferite state membre şi la dezvoltarea grupurilor europene de interese economice (GEIE), constituite în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2137/85 al Consiliului din 25 iulie 1985 privind Grupul European de Interes Economic (GEIE) (1). Prin urmare, ar trebui să se precizeze că GEIE reprezintă persoane impozabile atunci când livrează bunuri sau prestează servicii cu titlu oneros.
(1)JO L 199, 31.7.1985, p. 1.
(10)Este necesar să se definească în mod clar serviciile de restaurant şi de catering, diferenţele dintre acestea şi tratamentul adecvat pentru aceste servicii.
(11)Pentru mai multă claritate, trebuie enumerate operaţiunile considerate drept servicii furnizate pe cale electronică, fără ca aceste liste să fie definitive şi exhaustive.
(12)Este necesar, pe de o parte, să se stabilească faptul că o operaţiune care constă exclusiv în asamblarea diferitelor părţi componente ale unei maşini furnizate de un client ar trebui să fie considerată ca prestare de servicii şi, pe de altă parte, să se stabilească locul prestării în cauză, atunci când aceasta îi este furnizată unei persoane neimpozabile.
(13)Vânzarea unei opţiuni, ca instrument financiar, trebuie tratată ca o prestare de servicii separată de tranzacţiile suport la care se referă opţiunea.
(14)Pentru a garanta aplicarea uniformă a regulilor privind stabilirea locului operaţiunilor impozabile, ar trebui să fie clarificate noţiuni precum sediul activităţii economice, sediul fix, domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită. Atunci când se ţine seama de jurisprudenţa Curţii de Justiţie, utilizarea unor criterii cât mai clare şi obiective ar trebui să faciliteze aplicarea în practică a acestor noţiuni.
(15)Ar trebui să fie stabilite reguli pentru a asigura tratamentul uniform al livrărilor de bunuri, atunci când un furnizor a depăşit plafonul vânzărilor la distanţă pentru livrările către un alt stat membru.
(16)Ar trebui să fie clarificat faptul că ceea ce determină partea dintr-o operaţiune de transport de călători care a fost efectuată pe teritoriul Comunităţii este călătoria mijlocului de transport de călători şi nu călătoria pasagerilor din interiorul acestuia.
(17)În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, dreptul statului membru de achiziţie de a impozita achiziţia ar trebui să rămână neafectat de regimul TVA din statul membru de origine aplicat operaţiunii.
(18)Aplicarea corectă a regulilor privind locul prestării de servicii depinde în principal de statutul clientului, de persoană impozabilă sau neimpozabilă, şi de calitatea în care acţionează clientul. Pentru a determina statutul de persoană impozabilă al clientului trebuie să se stabilească dovezile care trebuie obţinute de prestator de la clientul său.
(19)Ar trebui să se clarifice că în cazul în care serviciile sunt destinate uzului personal al unei persoane impozabile, inclusiv uzului personalului acesteia, respectiva persoană impozabilă nu se poate fi considerată ca acţionând în calitatea sa de persoană impozabilă. Pentru a determina dacă clientul acţionează sau nu în calitatea sa de persoană impozabilă, este suficient ca acesta să îi comunice prestatorului codul său de înregistrare în scopuri de TVA, cu excepţia cazului în care prestatorul dispune de informaţii contrare. Ar trebui, de asemenea, să se asigure că acelaşi serviciu achiziţionat atât pentru utilizarea în cadrul activităţii economice, cât şi pentru uz personal este impozitat numai într-un singur loc.
(20)Pentru a determina cu precizie locul stabilirii clientului, prestatorul de servicii trebuie să verifice informaţiile furnizate de clientul respectiv.
(21)Fără a aduce atingere regulii generale privind locul prestării de servicii în favoarea unei persoane impozabile, în cazul prestării unor servicii către un client care este stabilit în mai mult de un singur loc, ar trebui să existe reguli care să ajute prestatorul să determine sediul fix al clientului, la care se furnizează serviciul, ţinând seama de circumstanţe. În cazul în care prestatorul serviciilor nu este capabil să determine sediul respectiv, ar trebui să existe norme care să clarifice obligaţiile prestatorului. Normele respective ar trebui să aducă nu aducă atingere şi să nu modifice obligaţiile care revin clientului.
(22)Ar trebui, de asemenea, să fie precizat momentul în care prestatorul serviciilor trebuie să determine statutul, calitatea şi locul în care este stabilit clientul, fie că este persoană impozabilă, fie neimpozabilă.
(23)Fără a aduce atingere aplicării generale a principiului referitor la practicile abuzive în cazul dispoziţiilor din prezentul regulament, este oportun să se atragă atenţia, în mod special, cu privire la aplicarea sa în cazul anumitor dispoziţii din prezentul regulament.
(24)Anumite servicii specifice, precum acordarea drepturilor de televizare pentru meciurile de fotbal, traducerea de texte, serviciile privind solicitarea de rambursare a TVA şi serviciile de intermediere prestate unei persoane neimpozabile implică operaţiuni transfrontaliere sau chiar participarea unor operatori economici stabiliţi în afara Comunităţii. Locul prestării acestor servicii trebuie să fie în mod clar determinat, pentru a crea o mai mare certitudine juridică.
(25)Ar trebui să fie precizat faptul că prestaţiile unui intermediar care acţionează în numele şi în contul altei persoane care ia parte la asigurarea cazării în cadrul sectorului hotelier nu se supun regulii specifice privind prestările de servicii legate de un bun imobil.
(26)În cazul în care diferite servicii prestate în cadrul organizării unei ceremonii funerare fac parte dintr-un singur serviciu, ar trebui să se stabilească regula după care se determină locul prestării serviciului.
(27)Pentru a asigura tratamentul uniform al prestărilor de servicii culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educative şi de divertisment, precum şi al altor servicii similare, ar trebui să fie definit accesul la astfel de evenimente şi serviciile auxiliare legate de accesul respectiv
(28)Este necesar să se clarifice tratamentul serviciilor de restaurant şi de catering prestate la bordul unui mijloc de transport în situaţia în care transportul de călători se efectuează pe teritoriul mai multor ţări.
(29)Având în vedere că regulile specifice aplicabile închirierii unui mijloc de transport depind de durata posesiei sau a utilizării acestuia, este necesar nu numai să se stabilească vehiculele care ar trebui considerate “mijloace de transport", ci şi să se clarifice regimul aplicabil prestării unui astfel de serviciu în cazul în care se succed mai multe contracte. Este de asemenea necesar să se stabilească locul în care un mijloc de transport este pus efectiv la dispoziţia clientului.
(30)În anumite circumstanţe specifice, perceperea unui comision pentru efectuarea plăţilor prin intermediul unui card de credit sau de debit, în legătură cu o operaţiune, nu trebuie să reducă baza impozabilă pentru respectiva operaţiune.
(31)Este necesar să se clarifice că se poate aplica cota redusă în cazul închirierii de corturi, rulote şi case mobile instalate pe terenuri de camping şi utilizate în scop de cazare.
(32)Formarea sau reconversia profesională ar trebui să includă instruirea legată în mod direct de o meserie sau profesie, precum şi orice instruire care urmăreşte însuşirea sau actualizarea cunoştinţelor în scop profesional, indiferent de durata cursului.
(33)Monedele de platină ar trebui să fie considerate ca fiind excluse de la scutirile aplicabile valutei, bancnotelor şi monedelor.
(34)Ar trebui să se precizeze că scutirea aplicabilă prestării de servicii legate de importul de bunuri a căror valoare este inclusă în baza impozabilă pentru respectivele bunuri acoperă serviciile de transport efectuate cu ocazia unei schimbări de reşedinţă.
(35)Bunurile transportate în afara Comunităţii de către cumpărător şi utilizate pentru echiparea sau alimentarea mijloacelor de transport folosite în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică de către alte persoane decât persoanele fizice, precum organisme de drept public şi asociaţii, ar trebui să fie excluse de la scutirile pentru operaţiuni de export.
(36)Pentru a garanta practici administrative uniforme de calcul al valorii minime a (în cazul) scutirilor aplicabile la exporturile de bunuri transportate în bagajele personale ale călătorilor, dispoziţiile privind aceste calcule ar trebui să fie armonizate.
(37)Ar trebui precizat că scutirea referitoare la anumite operaţiuni asimilate exporturilor se aplică şi serviciilor care fac obiectul regimului special pentru servicii prestate pe cale electronică.
(38)Un organism înfiinţat în temeiul cadrului juridic comunitar aplicabil unui consorţiu pentru o infrastructură europeană de cercetare (ERIC) ar trebui să fie considerat organism internaţional în scopul scutirii de TVA numai în cazul în care îndeplineşte anumite condiţii. Prin urmare, ar trebui să fie identificate caracteristicile necesare pentru ca acest organism să beneficieze de scutire.
(39)Livrarea de bunuri şi prestarea de servicii efectuate în baza unor acorduri diplomatice şi consulare ori destinate unor organisme internaţionale recunoscute sau anumitor forţe armate sunt scutite de TVA cu anumite limite şi condiţii. Pentru ca o persoană impozabilă care efectuează o astfel de livrare sau prestare dintr-un alt stat membru să poată determina că sunt respectate condiţiile şi limitele respectivei scutiri, ar trebui să se întocmească un certificat de scutire (un certificat pentru aplicarea scutirii).
(40)Pentru exercitarea dreptului de deducere ar trebui să fie admise şi documentele electronice de import, în cazul în care acestea îndeplinesc aceleaşi cerinţe ca documentele pe suport de hârtie.
(41)În cazul în care un furnizor de bunuri sau un prestator de servicii dispune de un sediu fix pe teritoriul statului membru în care trebuie plătită taxa, trebuie precizate circumstanţele în care acest sediu ar trebui să fie responsabil pentru plata taxei.
(42)Ar trebui să fie clarificat faptul că persoana impozabilă care şi-a stabilit sediul activităţii economice pe teritoriul statului membru în care trebuie plătită TVA trebuie considerată drept persoană impozabilă stabilită în statul membru respectiv în ceea ce priveşte răspunderea pentru plata taxei, chiar şi atunci când sediul activităţii economice nu participă la livrarea de bunuri sau la prestarea de servicii.
(43)Ar trebui să fie clarificat faptul că orice persoană impozabilă trebuie să comunice, pentru anumite operaţiuni impozabile, codul său de înregistrare în scopuri de TVA, imediat ce intră în posesia acestuia, în scopul de a permite o percepere cât mai justă a taxei.
(44)Pentru a asigura un tratament egal al operatorilor economici, ar trebui să fie indicate greutăţile pentru aurul de investiţii care sunt general acceptate pe piaţa metalelor preţioase şi ar trebui fixată o dată comună pentru stabilirea valorii monedelor de aur.
(45)Regimul special aplicabil persoanelor impozabile care nu sunt stabilite în Comunitate şi care prestează servicii pe cale electronică pentru persoane neimpozabile stabilite sau cu reşedinţa în Comunitate este supus anumitor condiţii. În cazul în care condiţiile respective nu mai sunt îndeplinite, consecinţele ar trebui să fie clarificate în mod special.
(46)Din Directiva 2008/8/CE decurg anumite modificări. În măsura în care modificările respective vizează, pe de o parte, impozitarea închirierii pe termen lung a mijloacelor de transport începând din 1 ianuarie 2013, iar pe de altă parte, impozitarea serviciilor furnizate pe cale electronică începând din 1 ianuarie 2015, ar trebui precizat că dispoziţiile aferente ale prezentului regulament se aplică numai de la datele respective,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1
Prezentul regulament stabileşte măsuri de punere în aplicare a anumitor dispoziţii din titlurile I-V şi VII-XII din Directiva 2006/112/CE.
Art. 2
Următoarele operaţiuni nu reprezintă achiziţii intracomunitare în înţelesul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE:
(a)transferul unui mijloc de transport nou de către o persoană neimpozabilă cu ocazia unei schimbări de reşedinţă, dacă scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2006/112/CE nu a putut fi aplicată în momentul livrării;
(b)înapoierea unui mijloc de transport nou de către o persoană neimpozabilă către statul membru din care acesta i-a fost livrat iniţial în temeiul scutirii prevăzute la articolul 138 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2006/112/CE.
Art. 3
Fără a aduce atingere articolului 59a primul paragraf litera (b) din Directiva 2006/112/CE, nu este supusă TVA prestarea următoarelor servicii, în cazul în care prestatorul demonstrează că locul prestării, determinat în conformitate cu capitolul V secţiunea 4 subsecţiunile 3 şi 4 din prezentul regulament, se află în afara Comunităţii:
(a)de la 1 ianuarie 2013, serviciile menţionate la articolul 56 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2006/112/CE;
(b)de la 1 ianuarie 2015, serviciile enumerate la articolul 58 din Directiva 2006/112/CE;
(c)serviciile enumerate la articolul 59 din Directiva 2006/112/CE.
Art. 4
Orice persoană impozabilă care are dreptul de a nu i se impozita achiziţiile intracomunitare de bunuri, în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2006/112/CE, continuă să beneficieze de acest drept dacă, în temeiul articolului 214 alineatul (1) litera (d) sau (e) din directiva menţionată, respectivei persoane i s-a atribuit un cod de înregistrare în scopuri de TVA pentru serviciile primite pentru care este obligată la plata TVA sau pentru serviciile prestate de aceasta pe teritoriul unui alt stat membru şi pentru care TVA trebuie plătită exclusiv de către beneficiar.
Cu toate acestea, în cazul în care persoana impozabilă respectivă comunică codul său de înregistrare în scopuri de TVA unui furnizor cu ocazia unei achiziţii intracomunitare de bunuri, se consideră că această persoană şi-a exercitat opţiunea prevăzută la articolul 3 alineatul (3) din directiva respectivă.
Art. 5
Un grup european de interes economic (GEIE), constituit în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2137/85, care livrează bunuri sau prestează servicii cu titlu oneros membrilor săi sau terţilor, reprezintă o persoană impozabilă în sensul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CEE.
Art. 5a
În aplicarea articolului 14 alineatul (4) din Directiva 2006/112/CE, se consideră că bunurile au fost expediate sau transportate de către furnizor sau în contul acestuia, inclusiv în cazul în care furnizorul intervine în mod indirect în expedierea sau transportul bunurilor, în special în următoarele cazuri:
(a)în cazul în care expedierea sau transportul bunurilor este subcontractat(ă) de către furnizor unei terţe părţi care predă bunurile către client;
(b)în cazul în care expedierea sau transportul bunurilor este efectuat(ă) de o terţă parte, dar furnizorul are răspunderea totală sau parţială pentru predarea bunurilor către client;
(c)în cazul în care furnizorul facturează şi încasează taxele de transport de la client şi le transferă ulterior unei terţe părţi care va organiza expedierea sau transportul bunurilor;
(d)în cazul în care furnizorul promovează prin orice mijloace serviciile de livrare ale unei terţe părţi către client, pune în contact clientul cu o parte terţă sau furnizează în alt mod unei părţi terţe informaţiile necesare pentru livrarea bunurilor către consumator.
Cu toate acestea, bunurile nu sunt considerate ca fiind expediate sau transportate de către furnizor sau în contul acestuia în cazul în care clientul transportă el însuşi bunurile sau în cazul în care clientul organizează livrarea bunurilor cu o terţă parte şi furnizorul nu intervine direct sau indirect pentru a asigura sau a contribui la organizarea expedierii sau a transportului acestor bunuri.
Art. 5b
În aplicarea articolului 14a din Directiva 2006/112/CE, termenul «facilitează» înseamnă utilizarea unei interfeţe electronice pentru a permite unui client şi unui furnizor care oferă spre vânzare bunuri prin intermediul interfeţei electronice să intre în contact, ceea ce conduce la o livrare de bunuri prin intermediul acestei interfeţe electronice.
Cu toate acestea, o persoană impozabilă nu facilitează o livrare de bunuri în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
(a)persoana impozabilă nu stabileşte, în mod direct sau indirect, niciunele dintre termenele şi condiţiile în care se efectuează livrarea de bunuri;
(b)persoana impozabilă nu este implicată, în mod direct sau indirect, în autorizarea perceperii de la client a plăţii efectuate;
(c)persoana impozabilă nu este implicată, în mod direct sau indirect, în comandarea sau predarea bunurilor.
- Articolul 14a din Directiva 2006/112/CE nu se aplică unei persoane impozabile care furnizează numai oricare dintre următoarele:
a)prelucrarea plăţilor aferente livrării bunurilor;
b)listarea sau publicitatea bunurilor;
c)redirecţionarea sau transferarea clienţilor către alte interfeţe electronice în care bunurile sunt oferite spre vânzare, fără nicio altă intervenţie în livrare.
Art. 5c
În aplicarea articolului 14a din Directiva 2006/112/CE, o persoană impozabilă, care se consideră că a primit şi a livrat ea însăşi bunurile, nu este răspunzătoare pentru plata TVA-ului care depăşeşte TVA-ul pe care l-a declarat şi l-a plătit pentru aceste livrări în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
(a)persoana impozabilă depinde de informaţiile transmise de către furnizorii care vând bunuri prin intermediul unei interfeţe electronice sau de către alte terţe părţi pentru a declara şi a plăti în mod corect TVA-ul pentru aceste livrări;
(b)informaţiile menţionate la litera (a) sunt eronate;
(c)persoana impozabilă poate demonstra că nu a cunoscut şi nu putea cunoaşte în mod rezonabil faptul că aceste informaţii au fost incorecte.
Art. 5d
Cu excepţia cazului în care dispune de informaţii care dovedesc contrariul, persoana impozabilă despre care se consideră că a primit şi a livrat bunurile în temeiul articolului 14a din Directiva 2006/112/CE consideră:
(a)că persoana care vinde bunuri prin intermediul unei interfeţe electronice este o persoană impozabilă;
(b)că persoana care cumpără aceste bunuri este o persoană neimpozabilă.
(c)se introduce următorul titlu înainte de articolul 6:
Art. 6
(1)Serviciile de restaurant şi de catering reprezintă servicii care constau în furnizarea de produse alimentare şi/sau de băutură, preparate sau nepreparate, pentru consumul uman, însoţită de servicii conexe suficiente care să permită consumul imediat al acestora. Furnizarea de produse alimentare şi/sau de băutură este numai unul dintre elementele unui întreg în care predomină serviciile. Serviciile de restaurant constau în prestarea unor astfel de servicii în spaţiile prestatorului, iar serviciile de catering constau în prestarea unor astfel de servicii în afara localurilor prestatorului.
(2)Furnizarea de produse alimentare şi/sau de băuturi, preparate sau nu, fie cu transport, fie fără, dar fără vreun alt serviciu conex nu se consideră a fi servicii de restaurant sau catering în sensul alineatului (1).
Art. 6a
(1)Serviciile de telecomunicaţii în sensul articolului 24 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE includ, în special, următoarele:
a)serviciile de telefonie fixă şi mobilă pentru transmiterea şi comutarea de voce, date şi imagini video, inclusiv serviciile de telefonie cu o componentă video (servicii de videofonie);
b)serviciile de telefonie furnizate prin internet, inclusiv protocolul de telefonie prin internet (VoIP);
c)mesageria vocală, apelul în aşteptare, redirecţionarea apelului, identificarea apelantului, conversaţia în trei şi alte servicii de gestionare a apelurilor;
d)serviciile de paging;
e)serviciile de audiotext;
f)faxul, telegraful şi telexul;
g)accesul la internet, inclusiv World Wide Web;
h)conexiunile în reţea privată, care asigură legături de telecomunicaţii destinate utilizării exclusive de către client.
(2)Serviciile de telecomunicaţii în sensul articolului 24 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE nu includ următoarele:
a)serviciile prestate pe cale electronică;
b)serviciile de radiodifuziune şi televiziune.
Art. 6b
(1)Serviciile de radiodifuziune şi televiziune cuprind servicii constând în furnizarea de conţinut audio şi audiovizual, cum ar fi programele de radio şi televiziune furnizate către publicul larg prin reţele de comunicaţii de către un furnizor de servicii media şi sub responsabilitatea editorială a acestuia, pentru audiţie sau vizionare simultană pe baza unei grile de programe.
(2)Alineatul (1) se aplică în special pentru următoarele:
a)programele radio sau de televiziune transmise sau retransmise printr-o reţea de radiodifuziune sau de televiziune;
b)programele radio sau de televiziune distribuite prin internet sau printr-o reţea electronică similară (IP streaming), dacă sunt transmise simultan cu transmisia sau retransmisia printr-o reţea de radiodifuziune sau de televiziune.
(3)Alineatul (1) nu se aplică pentru următoarele:
a)serviciile de telecomunicaţii;
b)serviciile prestate pe cale electronică;
c)furnizarea de informaţii cu privire la anumite programe la cerere;
d)transferul drepturilor de difuzare sau de transmisie;
e)leasingul de echipamente tehnice sau instalaţii utilizate pentru recepţionarea unei transmisii;
f)programele radio sau de televiziune distribuite prin internet sau printr-o reţea electronică similară (IP streaming), cu excepţia cazului în care sunt transmise simultan cu transmisia sau retransmisia printr-o reţea de radiodifuziune sau de televiziune.
Art. 7
(1)“Serviciile prestate pe cale electronică" prevăzute în Directiva 2006/112/CE includ serviciile furnizate pe internet sau printr-o reţea electronică a căror natură determină prestarea lor automată, care implică intervenţie umană minimă, şi imposibil de realizat în absenţa tehnologiei informaţiei.
(2)Dispoziţiile de la alineatul (1) se aplică, în special, în următoarele cazuri:
a)furnizarea de produse digitale în general, inclusiv software şi modificări sau actualizări de software;
b)serviciile care asigură sau sprijină prezenţa unor societăţi sau persoane fizice într-o reţea electronică, precum un site web sau o pagină web;
c)serviciile generate automat de un calculator prin intermediul internetului sau al unei reţele electronice, ca răspuns la introducerea anumitor date specifice de către destinatar;
d)transferul cu titlu oneros al dreptului de a pune în vânzare bunuri sau servicii pe un site de internet care funcţionează ca o piaţă online, pe care potenţialii cumpărători îşi lansează ofertele printr-o procedură automată şi pe care părţile sunt anunţate în privinţa realizării unei vânzări printr-un mesaj electronic generat automat de un calculator;
e)pachetele de servicii de internet (ISP) în care componenta de telecomunicaţii reprezintă o parte auxiliară şi subordonată (adică pachetele care nu se reduc doar la accesul la internet şi includ alte elemente, precum pagini de conţinut care asigură accesul la ştiri, informaţii meteorologice sau turistice; spaţii de joc; găzduire de site-uri web; acces la dezbateri online etc.);
f)serviciile enumerate în anexa I.
(3)Alineatul (1) nu se aplică în cazul:
a)serviciilor de radiodifuziune şi televiziune;
b)serviciilor de telecomunicaţii;
c)bunurilor pentru care comanda şi prelucrarea sunt efectuate prin mijloace electronice;
d)CD-ROM-urilor, dischetelor şi a altor suporturi materiale similare;
e)materialelor tipărite, precum cărţi, buletine, ziare sau reviste;
f)CD-urilor şi casetelor audio;
g)casetelor video şi DVD-urilor;
h)jocurilor pe CD-ROM;
i)serviciilor unor profesionişti precum avocaţii şi consultanţii financiari, care consiliază clienţii prin poşta electronică;
j)serviciilor de învăţământ, atunci când conţinutul cursurilor este furnizat de către un profesor pe internet sau printr-o reţea electronică (şi anume printr-o conexiune la distanţă);
k)serviciilor de reparaţii fizice offline ale echipamentelor informatice;
l)serviciilor de stocare de date offline;
m)serviciilor de publicitate, în special în ziare, pe afişe sau la televiziune;
n)serviciilor de asistenţă telefonică;
o)serviciilor de învăţământ care implică exclusiv cursuri prin corespondenţă, precum cursurile prin poştă;
p)serviciilor convenţionale de vânzare prin licitaţii, care se bazează pe intervenţia umană directă, indiferent de modul în care se fac ofertele;
t)biletelor de intrare la evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau alte evenimente similare rezervate online;
u)serviciilor de cazare, de închiriere de automobile, de restaurant, de transport de pasageri sau alte servicii similare rezervate online.
q)[textul din Art. 7, alin. (3), litera Q. din capitolul IV a fost abrogat la 01-ian-2015 de Art. 1, punctul 1., alin. (B) din Regulamentul 1042/07-oct-2013]
r)[textul din Art. 7, alin. (3), litera R. din capitolul IV a fost abrogat la 01-ian-2015 de Art. 1, punctul 1., alin. (B) din Regulamentul 1042/07-oct-2013]
Art. 8
În cazul în care o persoană impozabilă doar asamblează diverse părţi componente ale unei maşini care i-au fost furnizate în totalitate de către client, operaţiunea respectivă reprezintă o prestare de servicii în înţelesul articolului 24 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE.
Art. 9
Vânzarea unei opţiuni, în cazul în care această vânzare constituie o operaţiune care intră sub incidenţa articolului 135 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2006/112/CE, reprezintă o prestare de servicii, în înţelesul articolului 24 alineatul (1) din directiva menţionată. Respectiva prestare de servicii este distinctă de operaţiunile suport de care sunt legate serviciile.
Art. 9a
(1)În aplicarea articolului 28 din Directiva 2006/112/CE, în cazul în care se prestează servicii prestate pe cale electronică printr-o reţea de telecomunicaţii, o interfaţă ori un portal, cum ar fi un magazin online de aplicaţii, se prezumă că o persoană impozabilă care participă la prestarea respectivă acţionează în nume propriu, dar pe seama furnizorului serviciilor respective, cu excepţia cazului în care furnizorul este indicat în mod explicit ca prestator de către respectiva persoană impozabilă şi acest lucru se reflectă în dispoziţiile contractuale dintre părţi.
Pentru a considera că furnizorul de servicii prestate pe cale electronică este indicat în mod explicit ca prestatorul serviciilor respective de către persoana impozabilă, este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)factura emisă sau pusă la dispoziţie de către fiecare persoană impozabilă care participă la prestarea serviciilor prestate pe cale electronică trebuie să identifice serviciile respective şi prestatorul acestora;
b)nota de plată sau chitanţa emisă sau pusă clientului la dispoziţie trebuie să identifice serviciile prestate pe cale electronică şi prestatorul acestora.
În sensul prezentului alineat, o persoană impozabilă care, în legătură cu prestarea unor servicii prestate pe cale electronică, autorizează plata sau livrarea serviciilor, ori stabileşte termenii şi condiţiile generale ale prestării, nu poate indica în mod explicit o altă persoană ca fiind prestatorul serviciilor respective.
(2)Alineatul (1) se aplică şi în cazul în care serviciile de telefonie furnizate prin internet, inclusiv protocolul de telefonie prin internet (VolP), sunt prestate printr-o reţea de telecomunicaţii, o interfaţă sau un portal cum ar fi un magazin online de aplicaţii şi sunt prestate în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute la alineatul respectiv.
(3)Prezentul articol nu se aplică unei persoane impozabile care se ocupă numai de prelucrarea plăţilor legate de servicii prestate pe cale electronică sau de servicii de telefonie furnizate pe internet, inclusiv protocolul de telefonie prin internet (VolP) şi care nu participă la prestarea serviciilor prestate pe cale electronică sau a serviciilor de telefonie respective.
Art. 10
(1)În aplicarea articolelor 44 şi 45 din Directiva 2006/112/CE, locul în care o persoană impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice este locul în care se desfăşoară funcţiile de administrare centrală a societăţii.
(2)Pentru determinarea locului menţionat la alineatul (1) se iau în considerare locul în care se iau deciziile principale legate de managementul general al societăţii, locul în care se află sediul social al societăţii şi locul în care se întâlneşte conducerea societăţii.
În cazul în care aceste criterii nu permit determinarea cu certitudine a locului de stabilire a sediului unei activităţi economice, locul în care se iau deciziile principale legate de managementul general al societăţii este criteriul care prevalează.
(3)Simpla existenţă a unei adrese poştale nu poate fi considerată drept loc de stabilire a sediului activităţii economice a unei persoane impozabile.
Art. 11
(1)În aplicarea articolului 44 din Directiva 2006/112/CE, un “sediu fix" înseamnă orice sediu, altul decât sediul activităţii economice menţionat la articolul 10 din prezentul regulament, care se caracterizează printr-un grad suficient de permanenţă şi o structură adecvată ca resurse umane şi tehnice care îi permit să primească şi să utilizeze serviciile care sunt furnizate pentru necesităţile proprii ale sediului respectiv.
(2)În aplicarea articolelor indicate în continuare, un “sediu fix" înseamnă orice sediu, altul decât sediul activităţii economice menţionat la articolul 10 din prezentul regulament, care se caracterizează printr-un grad suficient de permanenţă şi o structură adecvată ca resurse umane şi tehnice care îi permit să furnizeze servicii a căror prestare o asigură:
a)articolul 45 din Directiva 2006/112/CE;
b)de la 1 ianuarie 2013, articolul 56 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE;
c)până la 31 decembrie 2014, articolul 58 din Directiva 2006/112/CE;
d)articolul 192a din Directiva 2006/112/CE.
(3)Faptul că dispune de un cod de înregistrare în scopuri de TVA nu este suficient pentru ca un sediu să fie considerat sediu fix.
Art. 12
În aplicarea Directivei 2006/112/CE, “domiciliul stabil" al unei persoane fizice, impozabile sau nu, înseamnă adresa înregistrată în registrul de evidenţă a populaţiei ori într-un registru similar sau adresa indicată de persoana respectivă autorităţilor fiscale competente, cu excepţia cazului în care există dovada că această adresă nu reflectă realitatea.
Art. 13
“Reşedinţa obişnuită" a unei persoane fizice, impozabile sau nu, menţionată în Directiva 2006/112/CE reprezintă locul în care persoana fizică respectivă locuieşte în mod obişnuit, ca rezultat al unor legături personale şi profesionale.
Atunci când există legături profesionale într-o altă ţară decât cea în care există legături personale sau când nu există legături profesionale, locul “reşedinţei obişnuite" se determină pe baza legăturilor personale care indică existenţa unor legături strânse între persoana respectivă şi locul în care locuieşte.
Art. 13a
Locul în care este stabilită o persoană juridică neimpozabilă, astfel cum se menţionează la articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf, la articolul 56 alineatul (2) primul paragraf şi la articolele 58 şi 59 din Directiva 2006/112/CE, este:
(a)locul în care se exercită funcţiile administrare centrală a acesteia; sau
(b)locul oricărui alt sediu care se caracterizează printr-un grad suficient de permanenţă şi o structură adecvată, în ceea ce priveşte resursele umane şi tehnice, care îi permit să primească şi să utilizeze serviciile care îi sunt prestate pentru necesităţile proprii.
Art. 13b
În aplicarea Directivei 2006/112/CE, următoarele sunt considerate «bunuri imobile»:
(a)orice parte specifică a pământului, situată la suprafaţa acestuia sau sub aceasta, în legătură cu care se pot dobândi drepturi de proprietate sau de posesie;
(b)orice clădire sau construcţie fixată pe pământ sau în pământ, deasupra sau sub nivelul mării, care nu poate fi uşor demontată sau deplasată;
(c)orice element care a fost instalat şi face parte integrantă dintr-o clădire sau construcţie, fără de care clădirea sau construcţia este incompletă, cum ar fi uşi, ferestre, acoperişuri, scări şi ascensoare;
(d)orice element, echipament sau maşină instalată permanent într-o clădire sau construcţie, care nu poate fi deplasată fără distrugerea sau modificarea clădirii sau a construcţiei.
Art. 14
[textul din Art. 14 din capitolul V, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-iul-2021 de Art. 1, punctul 2. din Regulamentul 2026/21-nov-2019]
Art. 15
Partea unui transport de călători efectuat în Comunitate, la care se face referire în articolul 37 din Directiva 2006/112/CE, se determină în funcţie de călătoria mijlocului de transport şi nu de călătoria efectuată de către fiecare dintre călători.
SECŢIUNEA 3:Locul achiziţiilor intracotnunitare de bunuri (Articolele 40, 41 şi 42 din Directiva 2006/112/CE)
Art. 16
în cazul în care a avut loc o achiziţie intracomunitară de bunuri în înţelesul articolului 20 din Directiva 2006/112/CE, statul membru în care se încheie expediţia sau transportul îşi exercită competenţa de impozitare, indiferent de regimul TVA aplicat operaţiunii în statul membru în care a început expediţia sau transportul.
Orice cerere a unui furnizor de bunuri de corectare a TVA facturate de acesta şi declarate de acesta statului membru în care a început expediţia sau transportul bunurilor este tratată de statul membru respectiv în conformitate cu propria legislaţie naţională.
Subsecţiunea 1:Statutul clientului
Art. 17
(1)În cazul în care locul prestării de servicii depinde de statutul de persoană impozabilă sau de persoană neimpozabilă al clientului, acest statut se determină pe baza articolelor 9-13 şi a articolului 43 din Directiva 2006/112/CE.
(2)O persoană juridică neimpozabilă înregistrată sau care trebuie să fie înregistrată în scopuri de TVA în temeiul articolului 214 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE pentru că achiziţiile sale intracomunitare de bunuri sunt supuse TVA sau pentru că şi-a exercitat opţiunea de a aplica TVA acestor operaţiuni este considerată o persoană impozabilă în înţelesul articolului 43 din directiva menţionată.
Art. 18
(1)Dacă nu dispune de informaţii contrare, prestatorul poate considera că un client stabilit în Comunitate are statutul de persoană impozabilă:
a)atunci când respectivul client i-a comunicat codul său individual de înregistrare în scopuri de TVA şi dacă prestatorul obţine confirmarea validităţii codului de înregistrare respectiv, precum şi a numelui şi adresei aferente acestuia, în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoare adăugată (1).
(1)JO L 268, 12.10.2010, p. 1.
b)atunci când clientul nu a primit încă un cod individual de înregistrare în scopuri de TVA, însă îl informează pe prestator că a depus o cerere în acest sens, şi dacă prestatorul obţine orice altă dovadă care demonstrează că clientul este o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă care trebuie să fie înregistrată în scopuri de TVA precum şi dacă efectuează o verificare la un nivel rezonabil a exactităţii informaţiilor furnizate de client, pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identităţii sau a plăţii.
(2)Dacă nu dispune de informaţii contrare, prestatorul poate considera că un client stabilit în Comunitate are statutul de persoană neimpozabilă atunci când demonstrează că acel client nu i-a comunicat codul său individual de înregistrare în scopuri de TVA.
Cu toate acestea, indiferent de existenţa unor informaţii care dovedesc contrariul, prestatorul de servicii de telecomunicaţii, de servicii de radiodifuziune şi televiziune sau de servicii prestate pe cale electronică ori de servicii menţionate la articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE poate considera un client stabilit în Comunitate drept persoană neimpozabilă atât timp cât clientul în cauză nu a comunicat prestatorului serviciilor respective codul său individual de înregistrare în scopuri de TVA.
(3)Dacă nu dispune de informaţii contrare, prestatorul poate considera că un client stabilit în afara Comunităţii are statutul de persoană impozabilă:
a)dacă obţine din partea clientului un certificat eliberat de autorităţile fiscale competente din ţara clientului, prin care se confirmă că respectivul client desfăşoară activităţi economice astfel încât să i se permită acestuia să obţină o rambursare a TVA în temeiul Directivei 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii (2);
(2)JO L 326, 21.11.1986, p. 40.
b)atunci când clientul nu deţine certificatul respectiv, dacă prestatorul dispune de codul de înregistrare în scopuri de TVA al clientului sau de un cod similar atribuit clientului de ţara de stabilire şi utilizat pentru a identifica societăţile sau de orice altă dovadă care să ateste faptul că clientul este o persoană impozabilă şi dacă prestatorul efectuează o verificare la un nivel rezonabil a exactităţii informaţiilor furnizate de client, pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identităţii sau a plăţii.
Subsecţiunea 2:Calitatea clientului
Art. 19
în scopul punerii în aplicare a regulilor privind locul de prestare a serviciilor prevăzute la articolele 44 şi 45 din Directiva 2006/112/CE, o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă considerată persoană impozabilă, care primeşte servicii destinate exclusiv uzului privat, inclusiv celui al personalului său, este considerată drept o persoană neimpozabilă.
Dacă nu dispune de informaţii contrare, cum ar fi natura serviciilor prestate, prestatorul poate considera că serviciile sunt destinate activităţii economice a clientului în cazul în care, pentru această operaţiune, clientul i-a comunicat codul său individual de înregistrare în scopuri de TVA.
Dacă unul şi acelaşi serviciu este destinat atât uzului privat, inclusiv celui al personalului clientului cât şi uzului activităţii economice, prestarea acestui serviciu este reglementată exclusiv de articolul 44 din Directiva 2006/112/CE cu condiţia să nu existe nicio practică abuzivă.
Subsecţiunea 3:Locul stabilirii clientului
Art. 20
În cazul în care o prestare de servicii efectuată în beneficiul unei persoane impozabile sau în beneficiul unei persoane juridice neimpozabile considerată a fi o persoană impozabilă intră sub incidenţa articolului 44 din Directiva 2006/112/CE şi în cazul în care persoana impozabilă respectivă este stabilită într-o singură ţară sau, în absenţa unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, are domiciliul stabil şi reşedinţa obişnuită într-o singură ţară, prestarea de servicii în cauză este impozabilă în ţara respectivă.
Prestatorul stabileşte respectivul loc pe baza informaţiilor furnizate de client şi verifică aceste informaţii pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identităţii sau a plăţii.
Aceste informaţii pot cuprinde codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de statul membru în care este stabilit clientul.
Art. 21
În cazul în care o prestare de servicii în beneficiul unei persoane impozabile sau în beneficiul unei persoane juridice neimpozabile considerată a fi persoană impozabilă intră sub incidenţa articolului 44 din Directiva 2006/112/CE, şi persoana impozabilă este stabilită în mai multe ţări, prestarea în cauză este impozabilă în ţara în care respectiva persoană impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice.
Cu toate acestea, în cazul în care serviciul este prestat către un sediu fix al persoanei impozabile aflat în alt loc decât cel în care clientul şi-a stabilit sediul activităţii economice, prestarea în cauză este impozabilă în locul în care se află acel sediu fix care primeşte serviciul respectiv şi îl utilizează pentru propriile sale nevoi.
În cazul în care persoana impozabilă nu dispune de un sediu al activităţii economice sau de un sediu fix, serviciul este impozabil la locul unde este domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită a acesteia.
Art. 22
(1)În scopul identificării sediului fix al clientului, căruia îi este prestat serviciul, prestatorul examinează natura şi utilizarea serviciului prestat.
Atunci când natura şi utilizarea serviciului furnizat nu îi permite să identifice sediul fix căruia îi este furnizat serviciul, prestatorul, pentru a identifica sediul fix respectiv, trebuie să urmărească cu atenţie deosebită dacă contractul, formularul de comandă şi codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de statul membru al clientului şi comunicat acestuia de către client identifică sediul fix ca fiind client al serviciului şi dacă sediul fix este entitatea care plăteşte pentru serviciul în cauză.
În cazul în care sediul fix al clientului, căruia îi este furnizat serviciul, nu poate fi stabilit în conformitate cu primul şi al doilea paragraf din prezentul alineat sau în cazul în care serviciile care intră sub incidenţa articolulului 44 din Directiva 2006/112/CE sunt prestate către o persoană impozabilă în temeiul unui contract încheiat pentru unul sau mai multe servicii utilizate, în mod neidentificabil şi necuantificabil, prestatorul consideră în mod valabil că serviciile sunt furnizate la locul în care clientul şi-a stabilit sediul activităţii economice.
(2)Aplicarea prezentului articol se face fără a aduce atingere obligaţiilor clientului.
Art. 23
(1)De la 1 ianuarie 2013, în cazul în care, în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2006/112/CE, o prestare de servicii este impozabilă la locul în care este stabilit clientul sau, în absenţa unui sediu, la locul în care acesta are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, prestatorul determină respectivul loc pe baza informaţiilor faptice furnizate de client şi verifică aceste informaţii pe baza procedurilor de securitate comerciale normale cum ar fi cele legate de verificarea identităţii sau a plăţii.
(2)În cazul în care, în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf şi cu articolele 58 şi 59 din Directiva 2006/112/CE, o prestare de servicii este impozabilă la locul în care este stabilit clientul sau, în absenţa unui sediu, la locul în care clientul are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, prestatorul determină respectivul loc pe baza informaţiilor faptice furnizate de client şi verifică aceste informaţii pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identităţii sau a plăţii.
Art. 24
În cazul în care serviciile care intră sub incidenţa articolului 56 alineatul (2) primul paragraf sau a articolelor 58 şi 59 din Directiva 2006/112/CE sunt prestate unei persoane neimpozabile care este stabilită în mai multe ţări sau care are domiciliul stabil într-o ţară şi reşedinţa obişnuită în alta, se acordă prioritate:
(a)în cazul unei persoane juridice neimpozabile, locului menţionat la articolul 13a litera (a) din prezentul regulament, cu excepţia cazului în care există elemente de probă că serviciul este utilizat la sediul menţionat la litera (b) din articolul respectiv;
(b)în cazul unei persoane fizice, locului în care aceasta îşi are reşedinţa obişnuită, cu excepţia cazului în care există elemente de probă că serviciul este utilizat la domiciliul stabil al acesteia.
Subsecţiunea 3a:Prezumţii legate de locul în care se găseşte clientul
Art. 24a
(1)În aplicarea articolelor 44, 58 şi 59a din Directiva 2006/112/CE, în cazul în care un prestator de servicii de telecomunicaţii, de servicii de radiodifuziune sau televiziune sau de servicii prestate pe cale electronică furnizează serviciile respective într-un loc precum o cabină telefonică, un punct de acces la internet fără fir (wi-fi hot spot), un internet cafe, un restaurant sau holul unui hotel, iar prezenţa fizică a beneficiarului serviciului în locul respectiv este necesară pentru ca serviciul să-i fie furnizat de prestatorul în cauză, se prezumă că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în locul respectiv şi că serviciul este utilizat sau exploatat efectiv acolo.
(2)În cazul în care locul menţionat la alineatul (1) din prezentul articol este la bordul unei nave, al unei aeronave sau al unui tren care efectuează transport de călători în interiorul Comunităţii în temeiul articolelor 37 şi 57 din Directiva 2006/112/CE, ţara în care se găseşte clientul este ţara în care începe operaţiunea de transport de călători.
Art. 24b
Pentru aplicarea articolului 54 alineatul (1) al doilea paragraf sau a articolului 58 din Directiva 2006/112/CE, în cazul în care activităţile sunt transmise pe internet sau sunt puse la dispoziţie printr-o altă modalitate virtuală unei persoane neimpozabile sau serviciile de telecomunicaţii, serviciile de radiodifuziune şi de televiziune sau serviciile prestate pe cale electronică sunt prestate către o persoană neimpozabilă:
(a)prin linia sa telefonică fixă, se presupune că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în locul în care este instalată linia telefonică fixă;
(b)prin reţele mobile, se presupune că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în ţara identificată prin codul mobil de ţară al cartelei SIM utilizate pentru primirea serviciilor respective;
(c)pentru care este necesară utilizarea unui decodor sau a unui dispozitiv similar sau a unei cartele de vizionare şi pentru care nu se utilizează o linie telefonică fixă, se presupune că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în locul în care este situat decodorul sau dispozitivul similar respectiv sau, dacă acest loc nu este cunoscut, în locul în care este trimisă cartela de vizionare pentru a fi utilizată;
(d)în alte circumstanţe decât cele menţionate la articolele 24a şi la literele (a), (b) şi (c) din prezentul articol, se presupune că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în locul identificat ca atare de către prestator prin intermediul a două elemente de probă care nu sunt contradictorii, astfel cum sunt enumerate la articolul 24f din prezentul regulament.
Fără a aduce atingere literei (d) de la primul paragraf, pentru prestările de servicii care intră în domeniul de aplicare al literei menţionate, în cazul în care valoarea totală a unor astfel de prestări, fără TVA, efectuate de o persoană impozabilă de la sediul activităţii sale economice sau de la un sediu comercial fix situat într-un stat membru, nu depăşeşte 100 000 EUR sau echivalentul acestei sume în monedă naţională, în anul calendaristic curent şi în cel precedent, se presupune că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în locul identificat ca atare de către prestator pe baza unui singur element de probă oferit de o persoană implicată în prestarea serviciilor, alta decât prestatorul sau clientul, conform enumerării de la articolul 24f literele (a)-(e).
Atunci când, pe parcursul unui an calendaristic, pragul prevăzut la al doilea paragraf a fost depăşit, paragraful menţionat nu se mai aplică începând din acel moment şi până în momentul în care condiţiile prevăzute la paragraful menţionat sunt îndeplinite din nou.
Valoarea echivalentă în moneda naţională a sumei respective se calculează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană la data adoptării Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2459 (*).
(*)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2459 al Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 348, 29.12.2017, p. 32).
Art. 24c
În aplicarea articolului 56 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, în cazul în care serviciile de închiriere de mijloace de transport, altele decât închirierea pe termen scurt, sunt prestate unei persoane neimpozabile, se presupune că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în locul identificat ca atare de către prestator pe baza a două elemente de probă care nu sunt contradictorii, astfel cum sunt enumerate la articolul 24e din prezentul regulament.
Subsecţiunea 3b:Răsturnarea prezumţiilor
Art. 24d
(1)În cazul în care un prestator prestează un serviciu menţionat la articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf sau la articolul 58 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE, prestatorul poate răsturna o prezumţie prevăzută la articolul 24a ori la articolul 24b primul paragraf litera (a), (b) sau (c) din prezentul regulament pe baza a trei elemente de probă care nu sunt contradictorii şi care arată că clientul este stabilit ori îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în altă parte.
(2)O autoritate fiscală poate răsturna prezumţiile instituite în temeiul articolului 24a, 24b sau 24c dacă există indicii de utilizare improprie sau de abuz din partea prestatorului.
Subsecţiunea 3c:Elemente de probă pentru identificarea locului în care se găseşte clientul şi pentru răsturnarea prezumţiilor
Art. 24e
În scopul aplicării normelor prevăzute la articolul 56 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE şi al îndeplinirii cerinţelor de la articolul 24c din prezentul regulament, în special următoarele elemente servesc drept probe:
(a)adresa de facturare a clientului;
(b)detaliile bancare, precum locaţia în care se află contul bancar utilizat pentru plată sau adresa de facturare a clientului deţinută de banca în cauză;
(c)datele de înmatriculare a mijlocului de transport închiriat de client, dacă înmatricularea este necesară în locul în care mijlocul de transport este utilizat, sau alte informaţii similare;
(d)alte informaţii relevante din punct de vedere comercial.
Art. 24f
În scopul aplicării normelor prevăzute la articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf sau la articolul 58 din Directiva 2006/112/CE şi al îndeplinirii cerinţelor prevăzute la articolul 24b primul paragraf litera (d) sau la articolul 24d alineatul (1) din prezentul regulament, în special următoarele elemente servesc drept probe:
(a)adresa de facturare a clientului;
(b)adresa IP (protocol de internet) a dispozitivului utilizat de către client sau orice altă metodă de geolocalizare;
(c)detaliile bancare, precum locaţia în care se află contul bancar utilizat pentru plată sau adresa de facturare a clientului cunoscută de banca în cauză;
(d)codul mobil de ţară (Mobile Country Code, MCC) al identificatorului internaţional al abonatului mobil (International Mobile Subscriber Identity, IMSI) stocat pe cartela SIM (Subscriber Identity Module, modul de identificare a abonatului) utilizată de client;
(e)locul instalării liniei telefonice fixe a clientului prin care serviciul este prestat acestuia;
(f)alte informaţii relevante din punct de vedere comercial.
Subsecţiunea 4:Dispoziţii comune cu privire la determinarea statutului, a calităţii şi a locului în care este stabilit clientul
Art. 25
În vederea aplicării regulilor referitoare la locul prestării serviciilor se ţine seama doar de circumstanţele existente la momentul la care intervine faptul generator. Modificările ulterioare aduse utilizării serviciului primit nu afectează determinarea locului prestării, atât timp cât nu există dovezi cu privire la existenţa unei practici abuzive.
Subsecţiunea 5:Prestarea de servicii pentru care se aplică regulile generale
Art. 26
Operaţiunea prin care un organism acordă drepturi de televizare pentru meciurile de fotbal unor persoane impozabile intră sub incidenţa articolului 44 din Directiva 2006/112/CE.
Art. 27
Prestarea de servicii care constau în solicitarea sau primirea de rambursări de TVA în temeiul Directivei 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (1) intră sub incidenţa articolului 44 din Directiva 2006/112/CE.
(1)JO L 44, 20.2.2008, p. 23.
Art. 28
Prestarea de servicii efectuată în cadrul organizării unei ceremonii funerare, în măsura în care constituie un serviciu unic, intră sub incidenţa articolelor 44 şi 45 din Directiva 2006/112/CE.
Art. 29
Fără a aduce atingere aplicării articolului 41 din prezentul regulament, prestarea de servicii de traducere de texte intră sub incidenţa articolelor 44 şi 45 din Directiva 2006/112/CE.
Subsecţiunea 6:Prestarea de servicii de către intermediari
Art. 30
Prestarea de servicii de către intermediari, menţionată la articolul 46 din Directiva 2006/112/CE, include serviciile prestate de către intermediari care acţionează în numele şi în contul destinatarului serviciului intermediat precum şi serviciile prestate de intermediari care acţionează în numele şi în contul prestatorului serviciilor intermediate.
Art. 31
Serviciile prestate de către intermediarii care acţionează în numele şi în contul altei persoane, constând în intermedierea în prestarea unui serviciu de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare care au o funcţie similară intră sub incidenţa:
(a)articolului 44 din Directiva 2006/112/CE, dacă sunt furnizate unei persoane impozabile care acţionează ca atare sau unei persoane juridice neimpozabile considerată drept persoană impozabilă;
(b)articolului 46 din directiva menţionată, dacă sunt furnizate unei persoane neimpozabile.
Subsecţiunea 6a:Prestarea de servicii legate de bunuri imobile
Art. 31a
(1)Serviciile legate de bunuri imobile, menţionate la articolul 47 din Directiva 2006/112/CE, includ numai acele servicii care au o legătură suficient de directă cu bunul imobil în cauză. Serviciile sunt considerate ca având o legătură suficient de directă cu bunul imobil în următoarele cazuri:
a)sunt derivate dintr-un bun imobil, iar respectivul bun imobil este un element constitutiv al serviciului şi este central şi esenţial pentru serviciile prestate;
b)sunt furnizate în beneficiul unui bun imobil sau vizează un bun imobil şi au drept obiectiv modificarea caracteristicilor fizice sau a statutului juridic al respectivului bun.
(2)Alineatul (1) se aplică în special pentru următoarele:
a)elaborarea de planuri pentru o clădire sau părţi ale unei clădiri destinate să fie ridicată pe un anumit lot de teren, indiferent dacă clădirea este sau nu ridicată;
b)prestarea de servicii de supraveghere sau de securitate la faţa locului;
c)construirea unei clădiri pe un teren, precum şi lucrările de construcţie şi de demolare executate asupra unei clădiri sau a unor părţi ale unei clădiri;
d)construirea de structuri permanente pe un teren, precum şi lucrările de construcţie şi de demolare executate asupra unor structuri permanente precum reţelele de conducte pentru gaz, apă, canalizare şi altele similare;
e)lucrări executate pe terenuri, inclusiv servicii agricole precum aratul, semănatul, irigarea şi fertilizarea;
f)studierea şi evaluarea riscului şi a integrităţii bunurilor imobile;
g)evaluarea bunului imobil, inclusiv în cazul în care astfel de servicii sunt necesare în scopuri legate de asigurări, pentru a determina valoarea unui bun imobil ca garanţie pentru un împrumut sau pentru a evalua riscurile şi daunele în litigii;
h)leasingul sau închirierea de bunuri imobile, în alte situaţii decât cele vizate de alineatul (3) litera (c), inclusiv depozitarea de bunuri într-o parte specifică a bunului imobil alocată utilizării exclusive de către client;
i)prestarea de servicii de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu o funcţie similară, cum ar fi tabere de vacanţă sau locuri amenajate pentru camping, inclusiv dreptul de a sta într-un loc specific rezultat din conversia drepturilor de folosinţă pe durată limitată şi situaţiile similare;
j)cesiunea sau transferul de drepturi, altele decât cele vizate de literele (h) şi (i), legate de utilizarea unui întreg bun imobil sau a unor părţi ale acestuia, inclusiv autorizaţia de a utiliza o parte a unei proprietăţi, cum ar fi acordarea de drepturi de pescuit şi de vânătoare sau a accesului în săli de aşteptare din aeroporturi, sau utilizarea unei infrastructuri pentru care se percep taxe, cum ar fi un pod sau un tunel;
k)întreţinerea, renovarea şi repararea unei clădiri sau a unor părţi ale unei clădiri, inclusiv lucrări de curăţenie, montare de gresie şi faianţă, tapet şi parchet;
l)întreţinerea, renovarea şi repararea unor structuri permanente precum reţelele de conducte pentru gaz, apă, canalizare şi altele similare;
m)instalarea sau montarea unor maşini sau echipamente care, la instalare sau montare, sunt considerate bunuri imobile;
n)întreţinerea şi repararea, inspecţia şi controlul maşinilor sau al echipamentelor în cazul în care maşinile sau echipamentele sunt considerate bunuri imobile;
o)administrarea de proprietăţi, alta decât administrarea de portofolii de investiţii imobiliare care face obiectul alineatului (3) litera (g), constând în exploatarea de bunuri imobile comerciale, industriale sau rezidenţiale de către proprietar sau pe seama acestuia;
p)serviciile de intermediere privind vânzarea, leasingul sau închirierea de bunuri imobile şi stabilirea sau transferul de anumite drepturi asupra unui bun imobil sau drepturi reale asupra unor bunuri imobile (fie că acestea sunt asimilate sau nu unor bunuri corporale), altele decât serviciile de intermediere care fac obiectul alineatului (3) litera (d);
q)serviciile juridice privind transferul unui titlu de proprietate imobiliară, stabilirea sau transferul anumitor drepturi asupra unui bun imobil sau drepturi reale asupra unui bun imobil (fie că acesta este asimilat sau nu unui bun corporal), cum ar fi acte notariale, sau elaborarea unui contract pentru vânzarea sau achiziţionarea unor bunuri imobile, chiar dacă operaţiunea subiacentă care are ca rezultat modificarea statutului juridic al bunurilor în cauză nu este finalizată.
(3)Alineatul (1) nu se aplică pentru următoarele:
a)elaborarea de planuri pentru o clădire sau părţi ale unei clădiri dacă aceasta nu este destinată să fie ridicată pe un anumit lot de teren;
b)depozitarea de bunuri într-un bun imobil dacă nicio parte specifică a bunului imobil nu este alocată utilizării exclusive de către client;
c)serviciile de publicitate, chiar dacă implică utilizarea de bunuri imobile;
d)serviciile de intermediere în prestarea de servicii de cazare la hotel sau în sectoare cu o funcţie similară, cum ar fi tabere de vacanţă sau locuri amenajate pentru camping, dacă intermediarul acţionează în numele şi pe seama unei alte persoane;
e)punerea la dispoziţie a unui stand la locul de desfăşurare a unui târg sau a unei expoziţii, împreună cu alte servicii conexe care permit expozantului să prezinte obiecte, cum ar fi conceperea standului, transportul şi depozitarea obiectelor, punerea la dispoziţie de maşini, cablarea, asigurarea şi publicitatea;
f)instalarea sau montarea, întreţinerea şi repararea, inspecţia sau supravegherea maşinilor sau a echipamentelor care nu fac parte şi nu devin parte din bunul imobil;
g)administrarea portofoliului de investiţii imobiliare;
h)serviciile juridice, altele decât cele care fac obiectul alineatului (2) litera (q), legate de contracte, inclusiv consultanţa privind termenii unui contract pentru transferarea unui bun imobil sau executarea unui astfel de contract, ori vizând dovedirea existenţei unui astfel de contract, în cazul în care aceste servicii nu sunt specifice unui transfer de titlu de proprietate asupra unui bun imobil.
Art. 31b
În cazul în care se pun echipamente la dispoziţia unui client în scopul realizării de lucrări asupra unui bun imobil, această operaţiune constituie o prestare de servicii legate de bunuri imobile numai dacă prestatorul îşi asumă responsabilitatea execuţiei lucrărilor.
Un prestator care pune la dispoziţia clientului echipamente împreună cu suficient personal pentru operarea acestora în vederea executării lucrărilor se presupune că şi-a asumat responsabilitatea execuţiei lucrărilor. Prezumţia conform căreia prestatorul are responsabilitatea execuţiei lucrărilor poate fi răsturnată prin orice mijloace relevante de fapt sau de drept.
Art. 31c
În vederea determinării locului de prestare a serviciilor de telecomunicaţii, a serviciilor de radiodifuziune şi televiziune sau a serviciilor prestate pe cale electronică, furnizate de o persoană impozabilă care acţionează în nume propriu, împreună cu servicii de cazare în cadrul sectorului hotelier sau în sectoare cu funcţie similară, cum ar fi tabere de vacanţă sau locuri amenajate pentru camping, aceste servicii sunt considerate ca fiind prestate în locaţiile respective.
Subsecţiunea 7:Prestarea de servicii culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment şi de alte servicii similare
Art. 32
(1)Serviciile legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau evenimentele similare, menţionate la articolul 53 din Directiva 2006/112/CE, includ prestarea serviciilor ale căror caracteristici esenţiale constau în garantarea dreptului de acces la un eveniment în schimbul unui bilet sau al unei plăţi, inclusiv sub forma unui abonament sau a unei cotizaţii periodice.
(2)Alineatul (1) se aplică în special:
a)dreptului de acces la spectacole, reprezentaţii teatrale, reprezentaţii de circ, târguri, parcuri de distracţii, concerte, expoziţii şi alte evenimente culturale similare;
b)dreptului de acces la evenimente sportive precum meciuri sau competiţii;
c)dreptului de acces la evenimente educaţionale şi ştiinţifice, precum conferinţe şi seminarii.
(3)Nu intră sub incidenţa alineatului (1) utilizarea, în schimbul plăţii unei cotizaţii, a unor facilităţi precum cele oferite de sălile de gimnastică şi altele asemănătoare.
Art. 33
Serviciile auxiliare menţionate la articolul 53 din Directiva 2006/112/CE includ serviciile legate în mod direct de accesul la evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau la alte evenimente similare furnizate separat unei persoane care participă la un eveniment, în schimbul plăţii unei sume de bani.
Astfel de servicii auxiliare includ în special utilizarea vestiarelor sau a instalaţiilor sanitare, dar nu includ serviciile de intermediere legate de vânzarea biletelor.
Art. 33a
Furnizarea de bilete de intrare la evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau evenimente similare de către un intermediar care acţionează în nume propriu, dar pe seama organizatorului, sau de către o persoană impozabilă, alta decât organizatorul, care acţionează pe seama sa, face obiectul articolului 53 şi articolului 54 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE.
Subsecţiunea 8:Prestarea de servicii auxiliare serviciilor de transport şi prestarea de servicii de evaluare şi lucrări asupra bunurilor mobile
Art. 34
Cu excepţia cazului în care bunurile care trebuie asamblate sunt încorporate într-un bun imobil, locul prestării de servicii către o persoană neimpozabilă, care constau doar în asamblarea de către o persoană impozabilă a diverselor părţi componente ale unei maşini care i-au fost furnizate în totalitate de către client, se stabileşte în conformitate cu articolul 54 din Directiva 2006/112/CE.
Subsecţiunea 9:Prestarea de servicii de restaurant şi de catering, la bordul mijloacelor de transport
Art. 35
Partea dintr-o operaţiune de transport de călători efectuată în Comunitate astfel cum se menţionează la articolul 57 din Directiva 2006/112/CE se determină în funcţie de călătoria mijlocului de transport şi nu de călătoria efectuată de către fiecare dintre călători.
Art. 36
Prestarea de servicii de restaurant şi de catering pe parcursul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuată în Comunitate intră sub incidenţa articolului 57 din Directiva 2006/112/CE.
Prestarea de servicii de restaurant şi de catering în afara unei astfel de părţi, însă pe teritoriul unui stat membru sau al unei ţări terţe sau al unui teritoriu terţ intră sub incidenţa articolului 55 din directiva menţionată.
Art. 37
Locul prestării unui serviciu de restaurant sau de catering furnizat în interiorul Comunităţii parţial în timpul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuate în Comunitate şi parţial în afara unei astfel de părţi, însă pe teritoriul unui stat membru, se determină în întregime conform regulilor de stabilire a locului prestării aplicabile la începutul respectivei prestări de servicii de restaurant sau de catering.
Subsecţiunea 10:Închirierea de mijloace de transport
Art. 38
(1)Noţiunea de “mijloc de transport" menţionată la articolul 56 şi la articolul 59 primul paragraf litera (g) din
Directiva 2006/112/CE include vehiculele, motorizate sau nu, şi alte echipamente şi dispozitive destinate transportului de persoane sau obiecte dintr-un loc în altul, care pot fi trase, tractate sau împinse de vehicule, şi care sunt în mod normal proiectate să fie utilizate pentru transport şi pot realiza efectiv acest lucru.
(2)În sensul alineatului (1), sunt incluse în categoria mijloacelor de transport în special următoarele vehicule:
a)vehiculele terestre, precum automobile, motociclete, biciclete, triciclete şi rulote;
b)remorcile şi semiremorcile;
c)vagoanele feroviare;
d)navele;
e)aeronavele;
f)vehiculele proiectate special pentru transportul persoanelor bolnave sau rănite;
g)tractoarele agricole şi alte vehicule agricole;
h)vehiculele pentru invalizi acţionate manual sau electronic.
(3)Nu sunt considerate mijloace de transport în sensul alineatului (1) vehiculele care sunt imobilizate în permanenţă şi containerele.
Art. 39
(1)În aplicarea articolului 56 din Directiva 2006/112/CE, durata posesiei sau utilizării continue a unui mijloc de transport care face obiectul închirierii se determină pe baza contractului dintre părţile implicate.
Contractul serveşte drept prezumţie, care poate fi contestată prin orice element de fapt sau de drept în vederea stabilirii duratei reale a posesiei sau utilizării continue.
Depăşirea în caz de forţă majoră a perioadei contractuale pentru închirierea pe termen scurt în sensul articolului 56 din Directiva 2006/112/CE nu afectează stabilirea duratei sau utilizării continue a mijlocului de transport.
(2)În cazul în care închirierea aceluiaşi mijloc de transport face obiectul mai multor contracte succesive încheiate între aceleaşi părţi contractante, durata reprezintă durata posesiei sau utilizării continue a respectivului mijloc de transport în temeiul tuturor contractelor.
În sensul primului paragraf, un contract şi prelungirile sale se consideră a fi contracte succesive.
Cu toate acestea, durata contractului sau a contractelor de închiriere pe termen scurt care precedă contractului care este considerat pe termen lung nu este reevaluată, cu condiţia să nu existe vreo practică abuzivă.
(3)Cu excepţia cazurilor de practică abuzivă, contractele de închiriere succesive încheiate între aceleaşi părţi contractante, dar care au ca obiect mijloace de transport diferite, nu sunt considerate drept contracte succesive în sensul alineatului (2).
Art. 40
Locul în care mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziţia clientului, în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE, îl constituie locul în care clientul sau un terţ care acţionează în numele acestuia intră în posesia fizică a acestuia.
Subsecţiunea 11:Prestarea de servicii către persoane neimpozabile din afara Comunităţii
Art. 41
Prestarea de servicii de traducere de texte furnizate unei persoane neimpozabile stabilite în afara Comunităţii este reglementată de articolul 59 primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112/CE.
Art. 41a
În aplicarea articolului 66a din Directiva 2006/112/CE, momentul în care plata a fost acceptată înseamnă momentul în care confirmarea plăţii, mesajul de autorizare a plăţii sau un angajament de plată din partea clientului este primit(ă) de către furnizorul care vinde bunuri prin intermediul interfeţei electronice sau în contul acestuia, indiferent de momentul în care se efectuează plata efectivă a sumei de bani, oricare dintre aceste evenimente are loc mai întâi.
Art. 42
În cazul în care un furnizor de bunuri sau un prestator de servicii, ca o condiţie de acceptare a plăţii prin card de credit sau de debit, solicită clientului să plătească o sumă lui însuşi sau unei alte societăţi, iar preţul total ce trebuie plătit de clientul în cauză rămâne neschimbat indiferent de modul de plată, suma respectivă constituie parte integrantă a bazei impozabile pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, în conformitate cu articolele 73-80 din Directiva 2006/112/CE.
Art. 43
Furnizarea de “cazare pentru vacanţă" menţionată la punctul 12 din anexa III la Directiva 2006/112/CE include închirierea de corturi, de rulote sau de case mobile care sunt instalate pe terenuri de camping şi utilizate pentru cazare.
SECŢIUNEA 1:Scutiri pentru anumite activităţi de interes public (Articolele 132, 133 şi 134 din Directiva 2006/112/CE)
Art. 44
Serviciile de formare sau reconversie profesională prestate în condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (1) litera (i) din Directiva 2006/112/CE includ instruirea legată în mod direct de
o meserie sau profesie, precum şi orice instruire care urmăreşte însuşirea sau actualizarea unor cunoştinţe în scop profesional. Durata unui curs de formare sau reconversie profesională nu este relevantă în acest sens.
Art. 45
Scutirea prevăzută la articolul 135 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/112/CE nu se aplică monedelor de platină.
Secţiunea 2A:Scutiri pentru operaţiunile intracomunitare (articolele 138-142 din Directiva 2006/112/CE)
Art. 45a
(1)În scopul aplicării scutirilor prevăzute la articolul 138 din Directiva 2006/112/CE, se prezumă că bunurile au fost expediate sau transportate dintr-un stat membru către o destinaţie aflată în afara teritoriului său, dar în interiorul Comunităţii, în oricare dintre următoarele cazuri:
a)vânzătorul indică faptul că bunurile au fost expediate sau transportate de acesta sau de o parte terţă în numele său şi vânzătorul fie se află în posesia a cel puţin două dovezi care nu sunt contradictorii dintre cele menţionate la alineatul (3) litera (a), emise de două părţi diferite care sunt independente atât una de cealaltă, cât şi de vânzător şi de cumpărător, fie se află în posesia unei singure dovezi menţionate la alineatul (3) litera (a) împreună cu o singură dovadă care nu este contradictorie menţionată la alineatul (3) litera (b) care confirmă expedierea sau transportul, emise de două părţi diferite care sunt independente atât una de cealaltă, cât şi de vânzător şi de cumpărător;
b)vânzătorul se află în posesia următoarelor:
(i)o declaraţie scrisă din partea cumpărătorului, care atestă că bunurile respective au fost expediate sau transportate de acesta sau de către o terţă parte în numele cumpărătorului şi care menţionează statul membru de destinaţie a bunurilor; această declaraţie scrisă precizează data emiterii, numele şi adresa cumpărătorului, precum şi cantitatea şi natura bunurilor, data şi locul de sosire a bunurilor şi, în cazul livrării de mijloace de transport, numărul de identificare al mijlocului de transport şi identificarea persoanei care acceptă bunurile în numele cumpărătorului; şi
(ii)cel puţin două dovezi care nu sunt contradictorii menţionate la alineatul (3) litera (a), emise de două părţi diferite care sunt independente atât una de cealaltă, cât şi de vânzător şi de cumpărător, sau o singură dovadă dintre cele menţionate la alineatul (3) litera (a) împreună cu o singură dovadă care nu este contradictorie menţionată la alineatul (3) litera (b) care confirmă expedierea sau transportul, care sunt emise de două părţi diferite care sunt independente atât una de cealaltă, cât şi de vânzător şi de cumpărător.
Cumpărătorul furnizează vânzătorului declaraţia scrisă menţionată la litera (b) punctul (i) până cel târziu în a zecea zi a lunii următoare livrării.
(2)O autoritate fiscală poate respinge o prezumţie care a fost efectuată în conformitate cu alineatul (1).
(3)În sensul alineatului (1), următoarele documente sunt acceptate ca dovadă a expedierii sau a transportului:
a)documentele referitoare la expedierea sau transportul bunurilor precum un document CMR semnat sau o scrisoare de trăsură semnată, un conosament, o factură de transport aerian de mărfuri sau o factură de la transportatorul bunurilor;
b)următoarele documente:
(i)o poliţă de asigurare corespunzătoare expedierii sau transportului bunurilor sau documente bancare care să ateste plata pentru expedierea sau transportul bunurilor;
(ii)documentele oficiale eliberate de o autoritate publică, precum un notariat, care să ateste sosirea bunurilor în statul membru de destinaţie;
(iii)o chitanţă eliberată de un antrepozitar în statul membru de destinaţie care să ateste depozitarea bunurilor în respectivul stat membru.
Art. 46
Scutirea menţionată la articolul 144 din Directiva 2006/112/CE se aplică serviciilor de transport legate de importul de bunuri mobile efectuat în cadrul unei schimbări de reşedinţă.
Art. 47
Noţiunea de “mijloace de transport de uz privat" menţionată la articolul 146 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE include mijloacele de transport utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică de către alte persoane decât persoanele fizice, precum organisme de drept public în sensul articolului 13 din directiva menţionată şi asociaţii.
Art. 48
Pentru a determina, ca o condiţie pentru scutirea acordată în cazul livrării de bunuri transportate în bagajul personal al călătorilor, dacă plafonul stabilit de un stat membru în conformitate cu articolul 147 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112/CE a fost depăşit, calculul se bazează pe valoarea facturii. Valoarea cumulată a mai multor bunuri poate fi folosită numai în cazul în care toate bunurile în cauză sunt incluse în aceeaşi factură emisă de aceeaşi persoană impozabilă care livrează bunuri aceluiaşi client.
SECŢIUNEA 5:Scutiri legate de anumite operaţiuni asimilate exporturilor (Articolele 151 şi 152 din Directiva 2006/112/CE)
Art. 49
Scutirea prevăzută la articolul 151 din Directiva 2006/112/CE se aplică, de asemenea, serviciilor electronice în cazul în care acestea sunt furnizate de o persoană impozabilă căreia i se aplică regimul special pentru servicii prestate pe cale electronică prevăzut la articolele 357-369 din directiva menţionată.
Art. 50
(1)Pentru a putea recunoaşte un organism înfiinţat în calitate de consorţiu pentru o infrastructură europeană de cercetare (ERIC), prevăzut de Regulamentul nr. 723/2009 al Consiliului din 25 iunie 2009 privind cadrul juridic comunitar aplicabil unui consorţiu pentru o infrastructură europeană de cercetare (ERIC) (1), drept organism internaţional în sensul articolului 143 alineatul (1) litera (g) şi al articolului 151 alineatul (1) primul paragraf litera (b) din Directiva 2006/112/CE, trebuie să fie întrunite toate condiţiile următoare:
(1)JO L 206, 8.8.2009, p. 1.
a)să aibă personalitate juridică proprie şi capacitate juridică deplină;
b)să fie înfiinţat în temeiul legislaţiei Uniunii Europene şi să fie reglementat de acesta;
c)printre membrii săi să se numere state membre, şi, după caz, ţări terţe şi organizaţii interguvernamentale, cu excluderea organismelor private;
d)să aibă obiective specifice şi legitime care sunt urmărite în comun şi care în esenţă nu sunt de natură economică.
(2)Scutirea prevăzută la articolul 143 alineatul (1) litera (g) şi la articolul 151 alineatul (1) primul paragraf litera (b) din Directiva 2006/112/CE se aplică unei ERIC menţionate la alineatul (1), în cazul în care aceasta este recunoscută drept organism internaţional de către statul membru gazdă.
Limitele şi condiţiile unei astfel de scutiri se stabilesc într-un acord între membrii ERIC în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 723/2009. În cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate în afara statului membru în care are loc livrarea şi în cazul serviciilor, scutirea poate fi acordată prin rambursarea TVA în conformitate cu articolul 151 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE.
Art. 51
(1)În cazul în care persoana care primeşte livrarea de bunuri sau prestarea de servicii este stabilită în Comunitate, dar nu în statul membru în care are loc respectiva livrare sau prestare, certificatul de scutire de TVA şi accize prevăzut în anexa II la prezentul regulament serveşte drept confirmare a faptului că operaţiunea poate beneficia de scutire în temeiul articolului 151 din Directiva 2006/112/CE, sub rezerva notelor explicative care figurează în anexa la certificatul respectiv.
Când utilizează acest certificat, statul membru în care este stabilită persoana care primeşte livrarea de bunuri sau prestarea de servicii poate decide dacă să utilizeze un certificat comun pentru TVA şi accize sau două certificate distincte.
(2)Certificatul menţionat la alineatul (1) trebuie să poarte ştampila autorităţilor competente ale statului membru gazdă. Totuşi, dacă bunurile sau serviciile sunt destinate uzului oficial, statele membre pot dispensa destinatarul, în condiţiile stabilite de acestea, de obligaţia ştampilării certificatului. Această dispensă poate fi retrasă în caz de abuz.
Statele membre informează Comisia cu privire la punctul de contact desemnat să identifice serviciile responsabile de ştam-pilarea certificatului şi la măsura în care acordă scutiri de la obligaţia ştampilării certificatului. Comisia comunică informaţiile primite celorlalte state membre.
(3)În cazul în care se aplică scutirea directă în statul membru în care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, furnizorul sau prestatorul trebuie să obţină certificatul menţionat la alineatul (1) din prezentul articol de la destinatarul bunurilor sau serviciilor şi să îl păstreze în evidenţele sale. Dacă scutirea se acordă sub forma unei rambursări de TVA, în temeiul articolului 151 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, certificatul se anexează cererii de rambursare depuse în statul membru vizat.
Art. 52
În cazul în care statul membru de import a introdus un sistem electronic pentru îndeplinirea formalităţilor vamale, noţiunea de “document de import", menţionată la articolul 178 litera (e) din Directiva 2006/112/CE, include versiunile electronice ale acestor documente, cu condiţia ca acestea să permită controlul exercitării dreptului de deducere.
CAPITOLUL X:OBLIGAŢIILE PERSOANELOR IMPOZABILE ŞI ALE ANUMITOR PERSOANE NEIMPOZABILE (TITLUL XI DIN DIRECTIVA 2006/112/CE)
Art. 53
(1)În vederea punerii în aplicare a articolului 192a din Directiva 2006/112/CE, se ia în considerare un sediu fix pe care îl deţine persoana impozabilă, numai în cazul în care acesta se caracterizează printr-un grad suficient de permanenţă şi printr-o structură adecvată ca resurse umane şi tehnice care să îi permită efectuarea livrării de bunuri sau a prestării de servicii la care participă.
(2)În cazul în care o persoană impozabilă deţine un sediu fix pe teritoriul unui stat membru în care trebuie plătită TVA, se consideră că sediul respectiv nu participă la o livrare de bunuri sau la o prestare de servicii în sensul articolului 192a litera (b) din Directiva 2006/112/CE, cu excepţia cazului în care resursele tehnice şi umane ale acelui sediu fix sunt utilizate de respectiva persoană pentru operaţiuni inerente realizării livrării impozabile a acelor bunuri sau prestării impozabile a acelor servicii efectuate în respectivul stat membru, înainte sau în timpul livrării sau prestării.
În cazul în care resursele sediului fix sunt utilizate numai pentru sarcini de sprijin administrativ, precum contabilitate, facturare sau recuperare de creanţe, nu se consideră că aceste resurse sunt utilizate în scopul realizării livrării de bunuri sau prestării de servicii.
Cu toate acestea, în cazul în care se emite o factură cu codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de statul membru în care se află sediul fix, se consideră că respectivul sediu fix a participat la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuată în acel stat membru, cu excepţia cazului în care se demonstrează contrariul.
Art. 54
În cazul în care o persoană impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice pe teritoriul statului membru în care trebuie plătită TVA, articolul 192a din Directiva 2006/112/CE nu se aplică chiar dacă respectivul sediu al activităţii economice nu participă la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pe care aceasta o efectuează în acel stat membru.
Art. 54a
(1)Registrul menţionat la articolul 243 alineatul (3) din Directiva 2006/112/CE care este ţinut de fiecare persoană impozabilă care transferă bunuri în cadrul regimului de stoc la dispoziţia clientului conţine următoarele informaţii:
a)statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile şi data expediţiei sau transportului bunurilor;
b)numărul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile căreia îi sunt destinate bunurile, eliberat de statul membru în care sunt expediate sau transportate bunurile;
c)statul membru în care sunt expediate sau transportate bunurile, numărul de identificare în scopuri de TVA al antrepozitarului, adresa antrepozitului în care sunt depozitate bunurile la sosire şi data sosirii bunurilor în antrepozit;
d)valoarea, descrierea şi cantitatea bunurilor care au sosit în antrepozit;
e)numărul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile care înlocuieşte persoana menţionată la litera (b) de la prezentul alineat în condiţiile menţionate la articolul 17a alineatul (6) din Directiva 2006/112/CE;
f)suma impozabilă, descrierea şi cantitatea bunurilor livrate şi data la care se efectuează livrarea bunurilor menţionate la articolul 17a alineatul (3) litera (a) din Directiva 2006/112/CE şi numărul de identificare în scopuri de TVA al cumpărătorului;
g)suma impozabilă, descrierea şi cantitatea bunurilor şi data apariţiei oricăreia dintre situaţii şi temeiul corespunzător în conformitate cu articolul 17a alineatul (7) din Directiva 2006/112/CE;
h)valoarea, descrierea şi cantitatea bunurilor returnate şi data returnării bunurilor menţionate la articolul 17a alineatul (5) din Directiva 2006/112/CE.
(2)Registrul menţionat la articolul 243 alineatul (3) din Directiva 2006/112/CE care trebuie ţinut de fiecare persoană impozabilă căreia i se livrează bunuri în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului conţine următoarele informaţii:
a)numărul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile care transferă bunurile în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului;
b)descrierea şi cantitatea bunurilor care îi sunt destinate;
c)data la care bunurile care îi sunt destinate sosesc în antrepozit;
d)suma impozabilă, descrierea şi cantitatea bunurilor care îi sunt livrate şi data la care se efectuează achiziţia intracomunitară de bunuri menţionată la articolul 17a alineatul (3) litera (b) din Directiva 2006/112/CE;
e)descrierea şi cantitatea bunurilor şi data la care bunurile sunt scoase din antrepozit din ordinul persoanei impozabile menţionate la litera (a);
f)descrierea şi cantitatea bunurilor distruse sau care lipsesc şi data distrugerii, pierderii sau furtului bunurilor care au sosit anterior în antrepozit sau data la care s-a descoperit lipsa sau distrugerea bunurilor.
În cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate în regim de stocuri la dispoziţia clientului la un antrepozitar diferit de persoana impozabilă căreia bunurile îi sunt destinate a fi livrate, nu este necesar ca registrul persoanei impozabile respective să conţină informaţiile menţionate la literele (c), (e) şi (f) de la primul paragraf.
Art. 54b
(1)În aplicarea articolului 242a din Directiva 2006/112/CE, termenul «facilitează» înseamnă utilizarea unei interfeţe electronice pentru a permite unui client şi unui furnizor care oferă spre vânzare bunuri sau servicii prin intermediul interfeţei electronice să intre în contact, ceea ce conduce la o livrare de bunuri sau o prestare de servicii prin intermediul acelei interfeţe electronice.
Cu toate acestea, termenul «facilitează» nu se referă la o livrare de bunuri sau la o prestare de servicii în cazul căreia sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)persoana impozabilă nu stabileşte, în mod direct sau indirect, niciunul dintre termenele şi niciuna dintre condiţiile în care se efectuează livrarea sau prestarea;
b)persoana impozabilă nu este implicată, în mod direct sau indirect, în autorizarea perceperii de la client a plăţii efectuate;
c)persoana impozabilă nu este implicată, în mod direct sau indirect, în comandarea sau predarea bunurilor sau în prestarea serviciilor.
(2)În aplicarea articolului 242a din Directiva 2006/112/CE, termenul «facilitează» nu se referă la cazurile în care o persoană impozabilă furnizează numai oricare dintre următoarele:
a)prelucrarea plăţilor în legătură cu livrarea de bunuri sau prestarea de servicii;
b)listarea sau publicitatea bunurilor sau a serviciilor;
c)redirecţionarea sau transferarea clienţilor către alte interfeţe electronice în care sunt oferite bunurile sau serviciile, fără nicio altă intervenţie în livrare sau prestare.
Art. 54c
(1)Persoana impozabilă menţionată la articolul 242a din Directiva 2006/112/CE păstrează următoarele registre în ceea ce priveşte livrările sau prestările, în cazul în care se consideră că aceasta a primit şi a livrat ea însăşi bunurile în conformitate cu articolul 14a din Directiva 2006/112/CE sau în cazul în care participă la o prestare de servicii prestate pe cale electronică pentru care se prezumă că acţionează în nume propriu, în conformitate cu articolul 9a din prezentul regulament:
a)registrele prevăzute la articolul 63c din prezentul regulament, în cazul în care persoana impozabilă a optat pentru aplicarea unuia dintre regimurile speciale prevăzute la titlul XII capitolul 6 din Directiva 2006/112/CE;
b)registrele prevăzute la articolul 242 din Directiva 2006/112/CE, în cazul în care persoana impozabilă nu a optat pentru aplicarea niciunuia dintre regimurile speciale prevăzute la titlul XII capitolul 6 din Directiva 2006/112/CE.
(2)Persoana impozabilă menţionată la articolul 242a din Directiva 2006/112/CE păstrează următoarele informaţii cu privire la alte livrări sau prestări decât cele menţionate la alineatul (1):
a)numele, adresa poştală şi adresa electronică sau site-ul web al furnizorului sau prestatorului ale cărui livrări sau prestări sunt facilitate prin utilizarea interfeţei electronice şi, dacă sunt disponibile:
(i)numărul de identificare în scopuri de TVA sau codul fiscal naţional al furnizorului sau prestatorului;
(ii)numărul contului bancar sau numărul contului virtual al furnizorului sau prestatorului;
b)o descriere a bunurilor, valoarea acestora, locul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor, împreună cu momentul livrării şi, dacă este disponibil, numărul comenzii sau numărul unic al tranzacţiei;
c)o descriere a serviciilor, valoarea acestora, informaţii pentru stabilirea locului prestării şi a momentului prestării şi, dacă este disponibil, numărul comenzii sau numărul unic al tranzacţiei.
Art. 55
Pentru operaţiunile menţionate la articolul 262 din Directiva 2006/112/CE, persoanele impozabile cărora trebuie să li se atribuie un cod individual de înregistrare în scopuri de TVA în temeiul articolului 214 din directiva respectiva şi persoanele juridice neimpozabile înregistrate în scopuri de TVA trebuie să îşi comunice, în cazul în care acţionează ca atare, codul de înregistrare în scopuri de TVA furnizorilor lor de bunuri sau prestatorilor lor de servicii imediat ce deţin astfel de coduri.
Persoanele impozabile menţionate la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE, care beneficiază de neim-pozitarea achiziţiilor lor intracomunitare de bunuri în conformitate cu articolul 4 primul paragraf din prezentul regulament, nu trebuie să îşi comunice codul individual de înregistrare în scopuri de TVA furnizorilor lor de bunuri în cazul în care sunt înregistrate în scopuri de TVA în conformitate cu articolul 214 alineatul (1) litera (d) sau (e) din directiva respectivă.
SECŢIUNEA 1:Regimul special pentru aurul de investiţii (Articolele 344-356 din Directiva 2006/112/CE)
Art. 56
Noţiunea de “greutate acceptată pe piaţa lingourilor de aur " menţionată la articolul 344 alineatul (1) punctul 1 din
Directiva 2006/112/CE include cel puţin unităţile şi greutăţile comercializate care figurează în anexa III la prezentul regulament.
Art. 57
Pentru a stabili lista monedelor de aur menţionată la articolul 345 din Directiva 2006/112/CE, noţiunile de “preţ" şi “valoarea de piaţă liberă", menţionatela articolul 344 alineatul (1) punctul 2, înseamnă preţul şi valoarea de piaţă liberă la data de 1 aprilie a fiecărui an. În cazul în care data de 1 aprilie nu coincide cu o zi în care se stabilesc aceste valori, se folosesc valorile zilei următoare în care sunt fixate.
SECŢIUNEA 2:Regimuri speciale pentru persoanele impozabile care prestează servicii către persoane neimpozabile SAU efectuează vânzări de bunuri la distanţă SAU anumite livrări interne de bunuri (Articolele 358-369x din Directiva 2006/112/CE)
Subsecţiunea 1:Definiţii
Art. 57a
În sensul prezentei secţiuni, se aplică următoarele definiţii:
1.«regimul non-UE» înseamnă regimul special pentru serviciile prestate de persoane impozabile nestabilite în Comunitate, astfel cum se prevede în titlul XII capitolul 6 secţiunea 2 din Directiva 2006/112/CE;
2.«regimul UE» înseamnă regimul special pentru vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă, pentru livrările de bunuri în interiorul unui stat membru efectuate de interfeţele electronice care facilitează aceste livrări şi pentru serviciile prestate de persoane impozabile stabilite în Comunitate, dar care nu sunt stabilite în statul membru de consum, astfel cum se prevede în titlul XII capitolul 6 secţiunea 3 din Directiva 2006/112/CE;
3.«regim de import» înseamnă regimul special pentru vânzările la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe, astfel cum se prevede în titlul XII capitolul 6 secţiunea 4 din Directiva 2006/112/CE;
4.«regim special» înseamnă «regimul non-UE», «regimul UE» sau «regimul de import», în funcţie de context;
5.«persoană impozabilă» înseamnă o persoană impozabilă menţionată la articolul 359 din Directiva 2006/112/CE căreia i se permite să utilizeze regimul non-UE, o persoană impozabilă menţionată la articolul 369b din directiva menţionată căreia i se permite să utilizeze regimul UE sau o persoană impozabilă menţionată la articolul 369m din directiva menţionată căreia i se permite să utilizeze regimul de import;
6.«intermediar» înseamnă o persoană definită la articolul 369l punctul 2 al doilea alineat din Directiva 2006/112/CE.
Subsecţiunea 3:Domeniul de aplicare al regimului UE
Art. 57c
Regimul UE nu se aplică în cazul serviciilor prestate într-un stat membru în care persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice sau are un sediu fix. Prestarea serviciilor respective se declară la autorităţile fiscale competente din statul membru respectiv, în declaraţia de TVA prevăzută la articolul 250 din Directiva 2006/112/CE.
Subsecţiunea 4:Identificare
Art. 57d
(1)În cazul în care o persoană impozabilă informează statul membru de identificare că intenţionează să utilizeze regimul non-UE sau regimul UE, regimul special respectiv se aplică începând cu prima zi a trimestrului calendaristic următor.
Cu toate acestea, în cazul în care prima livrare de bunuri sau prestare de servicii care ar urma să facă obiectul aplicării regimului non-UE sau a regimului UE este efectuată înainte de data respectivă, regimul special se aplică începând cu data primei livrări sau prestări în cauză, cu condiţia ca persoana impozabilă să informeze statul membru de identificare cu privire la începerea activităţilor sale care urmează să facă obiectul regimului, nu mai târziu de cea de a zecea zi a lunii următoare primei livrări sau prestări în cauză.
(2)Atunci când o persoană impozabilă sau un intermediar care acţionează în contul acesteia informează statul membru de identificare că intenţionează să utilizeze regimul de import, regimul special respectiv se aplică începând cu ziua în care persoanei impozabile sau intermediarului i s-a alocat numărul individual de identificare în scopuri de TVA pentru regimul de import, astfel cum se prevede la articolul 369q alineatele (1) şi (3) din Directiva 2006/112/CE.
Art. 57e
Statul membru de identificare identifică persoana impozabilă care utilizează regimul UE cu ajutorul numărului său de identificare în scopuri de TVA, menţionat la articolele 214 şi 215 din Directiva 2006/112/CE.
Numărul individual de identificare alocat unui intermediar în temeiul articolului 369q alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE îi permite acestuia să acţioneze în calitate de intermediar în contul persoanelor impozabile care utilizează regimul de import. Cu toate acestea, acest număr nu poate fi utilizat de intermediar pentru a declara TVA-ul aferent tranzacţiilor impozabile.
Art. 57f
(1)În cazul în care o persoană impozabilă care utilizează regimul UE nu mai îndeplineşte condiţiile din definiţia prevăzută la articolul 369a punctul 2 din Directiva 2006/112/CE, statul membru în care a fost înregistrată încetează să mai fie statul membru de identificare.
Cu toate acestea, în cazul în care persoana impozabilă respectivă îndeplineşte mai departe condiţiile pentru utilizarea regimului special respectiv, pentru a-l putea folosi în continuare, indică drept nou stat membru de identificare statul membru în care şi-a stabilit sediul activităţii economice sau, dacă nu şi-a stabilit activitatea economică în Comunitate, menţionează un stat membru în care are un sediu fix. În cazul în care persoana impozabilă care utilizează regimul UE pentru livrarea de bunuri nu este stabilită în Comunitate, aceasta indică drept nou stat membru de identificare un stat membru din care expediază sau transportă bunuri.
În cazul în care se schimbă statul membru de identificare în conformitate cu al doilea paragraf, schimbarea respectivă se aplică începând cu data la care persoana impozabilă încetează să aibă sediul activităţii economice sau un sediu fix în statul membru care a fost indicat anterior ca stat membru de identificare sau începând cu data la care persoana impozabilă respectivă încetează să expedieze sau să transporte bunuri din statul membru respectiv.
(2)În cazul în care o persoană impozabilă care utilizează regimul de import sau un intermediar care acţionează în contul acesteia nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 369l al doilea paragraf punctul 3 literele (b)-(e) din Directiva 2006/112/CE, statul membru în care a fost înregistrat(ă) persoana impozabilă sau intermediarul acesteia încetează să mai fie statul membru de identificare.
Cu toate acestea, în cazul în care persoana impozabilă respectivă sau intermediarul acesteia îndeplineşte mai departe condiţiile pentru utilizarea regimului special respectiv, pentru a-l putea folosi în continuare, indică drept nou stat membru de identificare statul membru în care şi-a stabilit sediul activităţii economice sau, dacă nu şi-a stabilit activitatea economică în Comunitate, menţionează un stat membru în care are un sediu fix.
În cazul în care se schimbă statul membru de identificare în conformitate cu al doilea paragraf, schimbarea respectivă se aplică începând cu data la care persoana impozabilă sau intermediarul său încetează să aibă sediul activităţii economice sau un sediu fix în statul membru care a fost indicat anterior ca stat membru de identificare.
Art. 57g
(1)O persoană impozabilă care utilizează regimul non-UE sau regimul UE poate înceta utilizarea regimurilor speciale respective indiferent dacă livrează sau prestează în continuare bunuri sau servicii care pot fi eligibile pentru regimurile speciale respective. Persoana impozabilă informează statul membru de identificare cu cel puţin 15 zile înainte de sfârşitul trimestrului calendaristic anterior celui în care intenţionează să înceteze utilizarea regimului. Încetarea devine efectivă începând cu prima zi a trimestrului calendaristic următor.
Obligaţiile privind TVA aferente livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii care rezultă după data la care încetarea a devenit efectivă sunt îndeplinite direct către autorităţile fiscale ale statului membru de consum în cauză.
(2)O persoană impozabilă care utilizează regimul de import poate înceta utilizarea regimului respectiv indiferent dacă efectuează în continuare vânzări la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau din ţări terţe. Persoana impozabilă sau intermediarul care acţionează în contul acesteia informează statul membru de identificare cu cel puţin 15 zile înainte de sfârşitul lunii anterioare celei în care intenţionează să înceteze utilizarea regimului. Încetarea devine efectivă începând cu prima zi a lunii următoare, iar persoana impozabilă nu mai are dreptul să utilizeze regimul pentru livrările efectuate începând din acea zi.
Subsecţiunea 5:Obligaţii de raportare
Art. 57h
(1)Nu mai târziu de cea de a zecea zi a lunii următoare, persoana impozabilă sau un intermediar care acţionează în contul acesteia înştiinţează pe cale electronică statul membru de identificare cu privire la:
a)încetarea activităţilor sale care fac obiectul unuia dintre regimurile speciale;
b)orice modificare a activităţilor sale care fac obiectul unuia dintre regimurile speciale, în urma căreia nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea regimului special respectiv;
c)orice modificare a informaţiilor furnizate anterior statului membru de identificare.
(2)În cazul în care se schimbă statul membru de identificare în conformitate cu articolul 57f, persoana impozabilă sau intermediarul care acţionează în contul acesteia informează ambele state membre implicate cu privire la schimbare nu mai târziu de cea de a zecea zi a lunii următoare schimbării respective. Aceasta/acesta furnizează noului stat membru de identificare detaliile de înregistrare, astfel cum sunt solicitate atunci când o persoană impozabilă utilizează un regim special pentru prima dată.
Subsecţiunea 6:Excludere
Art. 58
(1)În cazul în care o persoană impozabilă care utilizează unul dintre regimurile speciale îndeplineşte unul sau mai multe dintre criteriile de excludere prevăzute la articolul 369e sau dintre criteriile de eliminare din registrul de identificare prevăzute la articolul 363 sau la articolul 369r alineatele (1) şi (3) din Directiva 2006/112/CE, statul membru de identificare exclude persoana impozabilă în cauză de la aplicarea regimului respectiv.
Numai statul membru de identificare poate exclude o persoană impozabilă de la aplicarea unuia dintre regimurile speciale.
Statul membru de identificare îşi bazează decizia de excludere sau eliminare pe orice informaţie disponibilă, inclusiv pe informaţiile furnizate de oricare alt stat membru.
(2)Excluderea unei persoane impozabile de la regimul non-UE sau de la regimul UE devine efectivă începând cu prima zi a trimestrului calendaristic care urmează datei la care decizia de excludere se transmite pe cale electronică persoanei impozabile. Cu toate acestea, dacă excluderea este cauzată de o schimbare a sediului activităţii economice sau a sediului fix sau a locului din care începe expedierea sau transportul de bunuri, excluderea devine efectivă începând cu data schimbării în cauză.
(3)Excluderea unei persoane impozabile de la regimul de import devine efectivă începând cu prima zi a lunii care urmează datei la care decizia de excludere se transmite pe cale electronică persoanei impozabile, cu excepţia următoarelor situaţii:
a)dacă excluderea este cauzată de o schimbare a sediului activităţii economice sau a sediului fix al acesteia, caz în care excluderea devine efectivă începând cu data schimbării în cauză;
b)dacă excluderea este cauzată de nerespectarea în mod repetat de către aceasta a normelor acestui regim, caz în care excluderea devine efectivă începând cu ziua care urmează celei la care decizia de excludere se transmite pe cale electronică persoanei impozabile.
(4)Cu excepţia situaţiei prevăzute la alineatul (3) litera (b), numărul individual de identificare în scopuri de TVA alocat pentru utilizarea regimului de import rămâne valabil pe perioada de timp necesară pentru importul bunurilor care au fost livrate înainte de data excluderii, care totuşi nu poate depăşi două luni de la data respectivă.
(5)În cazul în care un intermediar îndeplineşte unul dintre criteriile pentru eliminare prevăzute la articolul 369r alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, statul membru de identificare elimină intermediarul respectiv din registrul de identificare şi exclude persoanele impozabile reprezentate de intermediarul respectiv de la regimul de import.
Numai statul membru de identificare poate elimina un intermediar din registrul de identificare.
Statul membru de identificare îşi bazează decizia de eliminare pe orice informaţie disponibilă, inclusiv pe informaţiile furnizate de oricare alt stat membru.
Eliminarea unui intermediar din registrul de identificare devine efectivă începând cu prima zi a lunii următoare datei la care decizia de eliminare se transmite pe cale electronică intermediarului şi persoanelor impozabile pe care le reprezintă, cu excepţia următoarelor situaţii:
a)dacă eliminarea este cauzată de o schimbare a sediului activităţii economice sau a sediului fix al acestuia, caz în care eliminarea devine efectivă începând cu data schimbării în cauză;
b)dacă eliminarea intermediarului este cauzată de nerespectarea repetată de către acesta a normelor regimului de import, caz în care eliminarea devine efectivă începând cu ziua care urmează celei la care decizia de eliminare se transmite pe cale electronică intermediarului şi persoanelor impozabile pe care le reprezintă.
Art. 58a
În cazul în care o persoană impozabilă care utilizează un regim special nu a efectuat timp de doi ani, în niciun stat membru de consum, livrări de bunuri sau prestări de servicii care fac obiectul regimului respectiv, se prezumă că aceasta şi-a încetat activităţile impozabile în sensul articolului 363 litera (b), al articolului 369e litera (b), al articolului 369r alineatul (1) litera (b) sau al articolului 369r alineatul (3) litera (b) din Directiva 2006/112/CE. Această încetare nu împiedică persoana respectivă să utilizeze un regim special în cazul în care îşi reia activităţile care fac obiectul oricărui regim.
Art. 58b
(1)Dacă o persoană impozabilă este exclusă de la aplicarea unuia dintre regimurile speciale din cauza nerespectării în mod repetat a normelor aferente regimului respectiv, persoana impozabilă în cauză rămâne exclusă de la utilizarea oricăruia dintre regimurile speciale în orice stat membru pe o perioadă de doi ani care urmează perioadei de declarare în care a fost exclusă persoana impozabilă.
Cu toate acestea, primul paragraf nu se aplică regimului de import în cazul în care excluderea a fost cauzată de nerespectarea în mod repetat a normelor de către intermediarul care acţionează în contul persoanei impozabile.
În cazul în care un intermediar este eliminat din registrul de identificare pentru nerespectarea în mod repetat a normelor regimului de import, acesta nu are dreptul să acţioneze în calitate de intermediar pe o perioadă de doi ani care urmează lunii în care a fost eliminat din registrul respectiv.
(2)Se consideră că o persoană impozabilă sau un intermediar nu a respectat în mod repetat normele aferente unuia din regimurile speciale, în sensul articolului 363 litera (d), al articolului 369e litera (d), al articolului 369r alineatul (1) litera (d), al articolului 369r alineatul (2) litera (c) sau al articolului 369r alineatul (3) litera (d) din Directiva 2006/112/CE, în cel puţin următoarele cazuri:
a)dacă notificările în temeiul articolului 60a au fost emise către aceasta sau către intermediarul care acţionează în contul său de către statul membru de identificare pentru trei perioade de declarare imediat precedente, şi declaraţia de TVA nu a fost depusă pentru fiecare din perioadele respective de declarare în termen de zece zile de la emiterea notificării;
b)dacă notificările în temeiul articolului 63a au fost emise către aceasta sau către intermediarul care acţionează în contul său de către statul membru de identificare pentru trei perioade de declarare imediat precedente, iar persoana impozabilă sau intermediarul care acţionează în contul său nu a achitat suma integrală declarată cu titlu de TVA pentru fiecare din perioadele respective de declarare, în termen de zece zile de la emiterea notificării, cu excepţia cazului în care suma rămasă neachitată este mai mică de 100 EUR pentru fiecare perioadă de declarare;
c)dacă, în urma unei solicitări din partea statului membru de identificare şi la o lună de la o notificare ulterioară din partea statului membru de identificare, aceasta sau intermediarul care acţionează în contul său nu a pus la dispoziţie pe cale electronică registrele prevăzute la articolele 369, 369k şi 369x din Directiva 2006/112/CE.
Art. 58c
Persoana impozabilă care este exclusă de la aplicarea regimului non-UE sau de la aplicarea regimului UE îşi îndeplineşte toate obligaţiile privind TVA aferente livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii care rezultă după data la care excluderea a devenit efectivă, direct către autorităţile fiscale ale statului membru de consum în cauză.
Subsecţiunea 7:Declaraţia de TVA
Art. 59
(1)Orice perioadă de declarare în sensul articolului 364, al articolului 369f sau al articolului 369s din Directiva 2006/112/CE este o perioadă de declarare separată.
(2)Dacă, în conformitate cu articolul 57d alineatul (1) al doilea paragraf, se aplică regimul non-UE sau regimul UE de la data primei livrări sau prestări, persoana impozabilă depune o declaraţie de TVA separată pentru trimestrul calendaristic în care a avut loc prima livrare sau prestare.
(3)Dacă o persoană impozabilă a fost înregistrată în cadrul regimului non-UE şi al regimului UE în cursul unei perioade de declarare, aceasta adresează declaraţiile de TVA şi efectuează plăţile aferente către statul membru de identificare pentru fiecare regim în raport cu livrările sau prestările efectuate şi cu perioadele acoperite de regimul respectiv.
(4)Dacă schimbarea statului membru de identificare în temeiul articolului 57f are loc după prima zi a perioadei de declarare în cauză, persoana impozabilă sau intermediarul care acţionează în contul său adresează declaraţiile de TVA şi efectuează plăţile aferente atât către statul membru de identificare iniţial, cât şi către noul stat membru de identificare, acoperind livrările sau prestările efectuate în perioadele respective în care statele membre au fost statul membru de identificare.
Art. 59a
În cazul în care o persoană impozabilă care utilizează un regim special nu a livrat bunuri sau nu a prestat servicii în cadrul regimului special în niciun stat membru de consum în cursul unei perioade de declarare şi nu are de efectuat nicio rectificare cu privire la declaraţiile anterioare, aceasta sau intermediarul care acţionează în contul său trebuie să depună o declaraţie de TVA în care să indice că nu au avut loc livrări de bunuri sau prestări de servicii în cursul perioadei respective (declaraţie de TVA "zero").
Art. 60
Sumele din declaraţiile de TVA întocmite în cadrul regimurilor speciale nu se rotunjesc în plus sau în minus la cel mai apropiat număr întreg. Trebuie raportată şi plătită valoarea exactă a TVA.
Art. 60a
Statul membru de identificare notifică prin mijloace electronice persoanele impozabile sau intermediarii care acţionează în contul lor care nu au depus o declaraţie de TVA în conformitate cu articolul 364, articolul 369f sau cu articolul 369s din Directiva 2006/112/CE cu privire la obligaţia lor de a depune declaraţia respectivă. Statul membru de identificare emite notificarea în cea de a zecea zi de la data la care ar fi trebuit depusă declaraţia şi informează celelalte state membre prin mijloace electronice că a fost emisă o notificare.
Orice notificare ulterioară şi măsurile luate în vederea stabilirii şi a colectării TVA-ului intră în responsabilitatea statului membru de consum în cauză.
În pofida oricărei notificări emise şi a oricărei măsuri luate de către statul membru de consum, persoana impozabilă sau intermediarul care acţionează în contul său depune declaraţia de TVA în statul membru de identificare.
Art. 61
(1)Cifrele înscrise într-o declaraţie de TVA care se referă la perioade până la a doua perioadă de declarare din 2021 inclusiv, pot fi modificate, după depunerea respectivei declaraţii de TVA, numai prin intermediul unor modificări ale declaraţiei în cauză şi nu prin ajustări operate într-o declaraţie ulterioară.
Cifrele înscrise într-o declaraţie de TVA care se referă la perioade începând cu cea de a treia perioadă de declarare din 2021, pot fi modificate, după depunerea respectivei declaraţii de TVA, numai prin intermediul unor ajustări operate într-o declaraţie ulterioară.
(2)Modificările menţionate la alineatul (1) se transmit pe cale electronică statului membru de identificare în termen de trei ani de la data la care trebuia depusă declaraţia iniţială.
Cu toate acestea, nu se aduce atingere normelor statului membru de consum referitoare la evaluări şi modificări.
Art. 61a
(1)O persoană impozabilă sau un intermediar care acţionează în contul său depune declaraţia finală de TVA şi eventualele declaraţii anterioare depuse cu întârziere, precum şi plăţile aferente, la statul membru care a fost statul membru de identificare în momentul încetării, al excluderii sau al schimbării în cazul în care:
a)încetează să utilizeze unul dintre regimurile speciale;
b)este exclus(ă) de la aplicarea unuia dintre regimurile speciale;
c)îşi schimbă statul membru de identificare, în conformitate cu articolul 57f.
Eventualele rectificări ale declaraţiei finale şi ale declaraţiilor anterioare care intervin după depunerea declaraţiei finale sunt efectuate direct la autorităţile fiscale ale statului membru de consum în cauză.
(2)Cu privire la toate persoanele impozabile în contul cărora acţionează, un intermediar depune declaraţiile finale de TVA şi eventualele declaraţii anterioare depuse cu întârziere, precum şi plăţile aferente, la statul membru care a fost statul membru de identificare în momentul eliminării sau al schimbării în cazul în care:
a)este eliminat din registrul de identificare;
b)îşi schimbă statul membru de identificare, în conformitate cu articolul 57f alineatul (2).
Eventualele rectificări ale declaraţiei finale şi ale declaraţiilor anterioare care intervin după depunerea declaraţiei finale sunt efectuate direct la autorităţile fiscale ale statului membru de consum în cauză.
Subsecţiunea 7a:Regimul de import – fapt generator
Art. 61b
În aplicarea articolului 369n din Directiva 2006/112/CE, momentul în care plata a fost acceptată înseamnă momentul în care confirmarea plăţii, mesajul de autorizare a plăţii sau un angajament de plată din partea clientului a fost primit(ă) de către persoana impozabilă care face uz de regimul de import sau în contul acesteia, indiferent de momentul în care se efectuează plata efectivă a sumei de bani, oricare dintre aceste evenimente are loc mai întâi.
Subsecţiunea 8:Monedă
Art. 61c
Dacă un stat membru de identificare a cărui monedă nu este euro decide că declaraţiile de TVA trebuie întocmite în moneda sa naţională, această decizie se aplică declaraţiilor de TVA ale tuturor persoanelor impozabile care utilizează regimurile speciale.
Subsecţiunea 9:Plăţi
Art. 62
Fără a aduce atingere articolului 63a paragraful al treilea şi articolului 63b, persoana impozabilă sau intermediarul care acţionează în contul său efectuează orice plată către statul membru de identificare.
Sumele plătite cu titlu de TVA de către persoana impozabilă sau intermediarul care acţionează în contul său în temeiul articolelor 367, 369i sau 369v din Directiva 2006/112/CE sunt asociate în mod specific declaraţiei de TVA depuse în temeiul articolelor 364, 369f sau 369s din directiva respectivă. Orice ajustare ulterioară a sumelor plătite se efectuează de către persoana impozabilă sau intermediarul care acţionează în contul său numai cu referire la declaraţia în cauză şi nu poate fi alocată altei declaraţii sau efectuată prin ajustarea unei declaraţii ulterioare. Fiecare plată trebuie să specifice numărul de referinţă al declaraţiei la care se raportează.
Art. 63
Un stat membru de identificare care primeşte o plată mai mare decât cea rezultată din declaraţia de TVA depusă în temeiul articolelor 364, 369f sau 369s din Directiva 2006/112/CE rambursează suma plătită în plus direct persoanei impozabile în cauză sau intermediarului care acţionează în contul acesteia.
În cazul în care un stat membru de identificare a primit o sumă pentru o declaraţie de TVA despre care s-a constatat ulterior că este incorectă, iar statul membru în cauză a distribuit deja această sumă statelor membre de consum, respectivele state membre de consum rambursează direct persoanei impozabile sau intermediarului care acţionează în contul său orice sumă plătită în plus, fiecare achitând partea care îi revine.
Cu toate acestea, dacă plăţile în plus se referă la perioadele anterioare şi inclusiv la ultima perioadă de declarare din 2018, statul membru de identificare rambursează cuantumul relevant al părţii care corespunde sumei reţinute în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 904/2010, iar statul membru de consum rambursează plata în plus mai puţin suma care este rambursată de statul membru de identificare.
Statele membre de consum comunică statului membru de identificare, prin mijloace electronice, suma rambursărilor în cauză.
Art. 63a
În cazul în care persoana impozabilă sau intermediarul care acţionează în contul său depune o declaraţie de TVA, în conformitate cu articolele 364, 369f sau 369s din Directiva 2006/112/CE, dar nu efectuează nicio plată sau plata efectuată este inferioară celei rezultate din declaraţie, statul membru de identificare notifică persoana impozabilă sau intermediarul care acţionează în contul său, prin mijloace electronice, în cea de a zecea zi care urmează datei la care ar fi trebuit cel mai târziu efectuată plata în conformitate cu articolele 367, 369i sau 369v din Directiva 2006/112/CE, cu privire la orice sumă restantă datorată cu titlu de TVA.
Statul membru de identificare informează prin mijloace electronice statele membre de consum cu privire la transmiterea notificării.
Orice notificare ulterioară şi măsură luată în vederea colectării TVA-ului intră în responsabilitatea statului membru de consum în cauză. Dacă astfel de notificări ulterioare au fost emise de către un stat membru de consum, valoarea TVA-ului corespunzătoare este achitată respectivului stat membru.
Statul membru de consum informează, prin mijloace electronice, statul membru de identificare cu privire la emiterea notificării.
Art. 63b
În cazul în care declaraţia de TVA nu este depusă sau este depusă cu întârziere sau este incompletă ori incorectă, sau în cazul în care plata TVA-ului se efectuează cu întârziere, orice dobândă, penalităţi sau alte taxe se calculează şi se stabilesc de către statul membru de consum. Persoana impozabilă sau intermediarul care acţionează în contul său achită contravaloarea unor astfel de dobânzi, penalităţi sau orice alte taxe direct statului membru de consum.
Subsecţiunea 10:Registre
Art. 63c
(1)Pentru a fi considerate suficient de detaliate în sensul articolelor 369 şi 369k din Directiva 2006/112/CE, registrele ţinute de persoana impozabilă trebuie să conţină următoarele informaţii:
a)statul membru de consum în care sunt livrate bunurile sau în care sunt prestate serviciile;
b)tipul de servicii sau descrierea şi cantitatea bunurilor livrate;
c)data livrării bunurilor sau a prestării serviciilor;
d)baza de impozitare cu indicarea monedei utilizate;
e)orice majorare sau reducere ulterioară a bazei de impozitare;
f)cota de TVA aplicată;
g)valoarea TVA-ului de plată cu indicarea monedei utilizate;
h)data şi suma plăţilor primite;
i)orice plată în avans primită înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
j)dacă se emite o factură, informaţiile cuprinse în factură;
k)în ceea ce priveşte serviciile, informaţiile utilizate pentru a determina locul în care clientul este stabilit sau în care îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită şi, în ceea ce priveşte bunurile, informaţiile utilizate pentru a determina locul în care începe şi se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client;
l)orice dovadă a eventualelor returnări ale unor bunuri, inclusiv baza de impozitare şi cota de TVA aplicată.
(2)Pentru a fi considerate suficient de detaliate în sensul articolului 369x din Directiva 2006/112/CE, registrele ţinute de persoana impozabilă sau de intermediarul care acţionează în contul său trebuie să conţină următoarele informaţii:
a)statul membru de consum în care sunt livrate bunurile;
b)descrierea şi cantitatea bunurilor livrate;
c)data livrării bunurilor;
d)baza de impozitare cu indicarea monedei utilizate;
e)orice majorare sau reducere ulterioară a bazei de impozitare;
f)cota de TVA aplicată;
g)valoarea TVA-ului de plată cu indicarea monedei utilizate;
h)data şi suma plăţilor primite;
i)dacă se emite o factură, informaţiile cuprinse în factură;
j)informaţiile utilizate pentru a determina locul în care începe şi se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client;
k)dovada eventualelor returnări ale unor bunuri, inclusiv baza de impozitare şi cota de TVA aplicată;
l)numărul comenzii sau numărul unic al tranzacţiei;
m)numărul unic de identificare al lotului în cazul în care persoana impozabilă respectivă este implicată în mod direct în livrare.
(3)Informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) sunt înregistrate de către persoana impozabilă sau intermediarul care acţionează în contul său în aşa fel încât să poată fi puse la dispoziţie prin mijloace electronice fără întârziere şi pentru fiecare bun livrat sau serviciu prestat.
În cazul în care unei persoane impozabile sau unui intermediar care acţionează în contul său i s-a solicitat să depună, prin mijloace electronice, registrele menţionate la articolele 369, 369k şi 369x din Directiva 2006/112/CE, iar aceasta/acesta nu le-a depus în termen de 20 de zile de la data solicitării, statul membru de identificare reaminteşte persoanei impozabile sau intermediarului care acţionează în contul său să depună aceste registre. Statul membru de identificare informează prin mijloace electronice statele membre de consum cu privire la transmiterea notificării.
Secţiunea 3:Mecanisme speciale pentru declararea şi plata TVA-ului la import (Articolele 369y-369zb din Directiva 2006/112/CE)
Art. 63d
Aplicarea plăţii lunare a TVA-ului la import în conformitate cu mecanismele speciale de declarare şi plată a TVA-ului la import prevăzute la titlul XII capitolul 7 din Directiva 2006/112/CE poate fi supusă condiţiilor aplicabile amânării plăţii taxelor vamale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1).
(*1)Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului
Art. 64
Regulamentul (CE) nr. 1777/2005 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă prevăzut în anexa IV.
Art. 65
Prezentul regulament intră în vigoare în cea de-a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Regulamentul se aplică de la 1 iulie 2011. Cu toate acestea:
- articolul 3 litera (a), articolul 11 alineatul (2) litera (b), articolul 23 alineatul (1) şi articolul 24 alineatul (1) se aplică de la 1 ianuarie 2013.
- articolul 3 litera (b) se aplică de la 1 ianuarie 2015.
- articolul 11 alineatul (2) litera (c) se aplică până la 31 decembrie 2014.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 15 martie 2011.
Pentru Consiliu Preşedintele MATOLCSY Gy. |
ANEXA I:Articolul 7 din prezentul regulament
1.Punctul 1 din anexa II la Directiva 2006/112/CE:
(a)găzduirea de site-uri şi pagini web;
(b)întreţinerea automată a programelor, online şi la distanţă;
(c)administrarea de sisteme la distanţă;
(d)stocarea de date online, atunci când anumite date sunt stocate şi extrase prin mijloace electronice;
(e)furnizarea online de spaţiu pe disc, la cerere.
2.Punctul 2 din anexa II la Directiva 2006/112/CE:
(a)accesarea sau descărcarea de software-uri (inclusiv programe de achiziţii/contabilitate şi software antivirus) şi actualizarea acestora;
(b)software-uri de blocare a bannerelor publicitare, cunoscute şi sub denumirea de bannerblockers;
(c)drivere pentru descărcare, precum software-uri care creează interfeţe între calculator şi echipamentele periferice (precum imprimantele);
(d)instalarea automată online de filtre pe site-uri web;
(e)instalarea automată online de firewalls.
3.Punctul 3 din anexa II la Directiva 2006/112/CE:
(a)accesarea sau descărcarea de teme pentru spaţiul de lucru (desktop);
(b)accesarea sau descărcarea de imagini fotografice sau pictoriale sau de economizoare de ecran (screensavers);
(c)conţinutul digitalizat al cărţilor şi al altor publicaţii electronice;
(d)abonamente la ziare şi reviste online;
(e)jurnale pe internet (weblogs) şi statistici de frecventare a site-urilor web;
(f)ştiri, informaţii rutiere şi buletine meteorologice online;
(g)informaţii online generate automat de un software din date specifice introduse de către client, precum date juridice şi financiare (în special date precum cotaţiile burselor de valori actualizate continuu, în timp real);
(h)furnizarea de spaţiu publicitar, inclusiv bannere publicitare pe un site/o pagină web;
(i)folosirea motoarelor de căutare şi a directoarelor de internet.
4.Punctul 4 din anexa II la Directiva 2006/112/CE:
(a)accesarea sau descărcarea de muzică pe calculator şi pe telefonul mobil;
(b)accesarea sau descărcarea de teme muzicale, extrase, tonuri de apel sau alte sunete;
(c)accesarea sau descărcarea de filme;
(d)descărcarea de jocuri pe calculator şi pe telefonul mobil;
(e)accesarea de jocuri automate online care depind de internet sau de alte reţele electronice similare, în care jucătorii se află la o distanţă geografică.
(f)recepţia de programe de radio sau televiziune distribuite printr-o reţea de radio sau de televiziune, internet sau o reţea electronică similară, pentru ascultarea sau vizionarea de programe la momentul ales de utilizator şi la cererea individuală a acestuia, pe baza unui catalog de programe selectate de furnizorul de servicii media, cum ar fi canale de televiziune sau conţinut video la cerere;
(g)recepţia de programe de radio sau de televiziune distribuite prin internet sau o reţea electronică similară (IP streaming), cu excepţia cazului în care acestea sunt transmise simultan cu transmisia sau retransmisia printr-o reţea de radiodifuziune sau televiziune;
(h)furnizarea de conţinut audio şi audiovizual transmis prin reţele de comunicaţii, care nu este furnizat de către un furnizor de servicii media şi sub responsabilitatea editorială a acestuia;
(i)furnizarea ulterioară a producţiei audio şi audiovizuale a unui furnizor de servicii media prin reţele de comunicaţii de către o altă persoană decât furnizorul de servicii media.
5.Punctul 5 din anexa II la Directiva 2006/112/CE:
(a)învăţământ automat la distanţă a cărui funcţionare depinde de internet sau de o reţea electronică similară şi a cărui furnizare necesită o intervenţie umană limitată sau nulă, inclusiv clase virtuale, cu excepţia cazurilor în care internetul sau o reţea electronică similară este folosită numai ca instrument de comunicare între profesor şi student;
(b)caiete de exerciţii completate de elevi online şi notate automat, fără intervenţie umană.
ANEXA II:Articolul 51 din prezentul regulament
UNIUNEA EUROPEANĂ | CERTIFICAT DE SCUTIRE DE TVA ŞI/SAU ACCIZE (*) (Directiva 2006/112/CE – articolul 151 – şi Directiva 2008/118/CE – articolul 13 |
Seria nr. (opţional): | |||||||||
1. ORGANISMUL/PERSOANA ELIGIBILĂ | |||||||||
Denumirea/numele | |||||||||
Strada şi numărul | |||||||||
Cod poştal, localitatea | |||||||||
Statul membru (gazdă) | |||||||||
2. AUTORITATEA COMPETENTĂ PENTRU A ŞTAMPILA (nume, adresă şi număr de telefon) | |||||||||
3. DECLARAŢIA ORGANISMULUI SAU A PERSOANEI ELIGIBILE Organismul sau persoana eligibilă (1) declară prin prezenta (a) că bunurile şi/sau serviciile enumerate în rubrica 5 sunt destinate (2) | |||||||||
|_| uzului oficial al | |_| uzului personal al | ||||||||
|_| unei misiuni diplomatice străine | |_| unui membru al unei misiuni diplomatice străine | ||||||||
|_| unei reprezentanţe consulare străine | |_| unui membru al unei reprezentanţe consulare străine | ||||||||
|_| unui organism european care face obiectul protocolului privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene | |||||||||
|_| unei organizaţii internaţionale | |_| unui membru al personalului unei organizaţii internaţionale | ||||||||
|_| forţelor armate ale unui stat care este parte la Tratatul Nord Atlantic (forţe NATO) | |||||||||
|_| forţelor armate ale unui stat membru care participă la o activitate a Uniunii în cadrul politicii de securitate şi apărare comune (PSAC) | |||||||||
|_| forţelor armate ale Regatului Unit staţionate în insula Cipru | |||||||||
|_| pentru uzul Comisiei Europene sau al oricărei agenţii sau al oricărui organism înfiinţat în temeiul dreptului Uniunii, în cazul în care Comisia, respectiva agenţie sau respectivul organism îşi îndeplineşte sarcinile ca răspuns la pandemia de COVID-19 | |||||||||
(denumirea instituţiei) (a se vedea rubrica 4) | |||||||||
(b) că bunurile şi/sau serviciile descrise în rubrica 5 respectă condiţiile şi limitele aplicabile scutirii în statul membru gazdă menţionat la rubrica 1 şi (c) că informaţiile de mai sus sunt furnizate cu bună-credinţă. Organismul sau persoana eligibilă se obligă prin prezenta să achite statului membru din care au fost expediate bunurile ori din care au fost livrate bunurile şi/sau au fost prestate serviciile valoarea TVA şi sau a accizelor care ar fi datorată în cazul în care bunurile şi/sau serviciile nu respectă condiţiile pentru aplicarea scutirii sau în cazul în care acestea nu sunt utilizate în maniera indicată. | |||||||||
Localitatea, data | Numele şi calitatea semnatarului | ||||||||
Semnătura | |||||||||
4. ŞTAMPILA ORGANISMULUI (în cazul scutirii pentru uz personal) | |||||||||
Localitatea, data | Ştampila | Numele şi calitatea semnatarului | |||||||
Semnătura | |||||||||
5. DESCRIEREA BUNURILOR ŞI/SAU A SERVICIILOR PENTRU CARE SE SOLICITĂ SCUTIREA DE LA PLATA TVA ŞI/SAU A ACCIZELOR | |||||||||
A. Informaţii privind furnizorul/prestatorul/antrepozitarul autorizat: | |||||||||
(1) Numele şi adresa | |||||||||
(2) Statul membru | |||||||||
(3) Codul de înregistrare în scopuri de TVA/Codul de accize sau codul de înregistrare fiscală | |||||||||
B. Informaţii privind bunurile şi/sau serviciile: | |||||||||
Nr. | Descrierea detaliată a bunurilor şi/sau a serviciilor (3) (sau trimiterea la formularul de comandă anexat) | Cantitatea sau numărul | Valoarea fără TVA şi accize | Moneda | |||||
Valoarea unitară | Valoarea totală | ||||||||
Valoarea totală | |||||||||
6. CERTIFICAREA DE CĂTRE AUTORITATEA COMPETENTĂ A STATULUI MEMBRU GAZDĂ | |||||||||
Expedierea/livrarea de bunuri şi/sau prestarea de servicii descrisă în rubrica 5 respectă: | |||||||||
|_| în totalitate | |_| până la cantitatea de | (numărul) (4) | |||||||
condiţiile de scutire de TVA şi/sau de accize | |||||||||
Localitatea, data | Ştampila | Numele şi calitatea semnatarului | |||||||
Semnătura | |||||||||
7. PERMISIUNEA DE A SE DISPENSA DE ŞTAMPILA PREVĂZUTĂ LA RUBRICA 6 (numai în cazul scutirii pentru uz oficial) | |||||||||
Prin documentul nr.: | |||||||||
Din data: | |||||||||
Organismului eligibil pentru scutire I se acordă dispensă din partea: | |||||||||
Autorităţii competente din statul membru gazdă: În ceea ce priveşte obligaţia de a obţine ştampila prevăzută la rubrica 6: | |||||||||
Localitatea, data | Ştampila | Numele şi calitatea semnatarului | |||||||
Semnătura | |||||||||
(*) A se bifa menţiunea inutilă. (1) A se bifa menţiunea inutilă. (2) A se marca cu un X rubrica potrivită. (3) A se bara spaţiul neutilizat. Această obligaţie se aplică şi dacă se anexează formulare de comandă. (4) Bunurile şi/sau serviciile neeligibile se barează din rubrica 5 sau în formularul de comandă anexat. | |||||||||
I.Note explicative
1.Acest certificat serveşte furnizorului/prestatorului şi/sau antrepozitarului autorizat drept document justificativ pentru scutirea de la plata taxei a livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii sau a expedierilor de bunuri destinate organismelor/persoanelor eligibile menţionate la articolul 151 din Directiva 2006/112/CE şi la articolul 13 din Directiva 2008/118/CE. În consecinţă, se întocmeşte un certificat pentru fiecare furnizor/prestator/antrepozitar. În plus, furnizorul/prestatorul/antrepozitarul are obligaţia de a păstra prezentul certificat în evidenţele sale, în conformitate cu prevederile legale aplicabile în statul său membru.
2._
(a)Specificaţiile generale cu privire la hârtia care trebuie utilizată sunt cele prevăzute în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (C 164, 1.7.1989, p. 3).
Hârtia trebuie să fie de culoare albă pentru toate exemplarele şi să aibă dimensiunea de 210 mm pe 297 mm, cu o toleranţă maximă de 5 mm în minus sau de 8 mm în plus în ceea ce priveşte lungimea.
În cazul unei scutiri de accize certificatul de scutire se întocmeşte în două exemplare:
- un exemplar se păstrează de către expeditor;
- un exemplar se ataşează circulaţiei produsului supus accizei.
(b)Orice spaţiu neutilizat din rubrica 5.B se barează astfel încât să nu fie posibile adăugiri.
(c)Documentul trebuie completat lizibil şi într-o manieră care să nu permită ştergerea datelor. Nu sunt permise ştersături sau corecturi. Documentul se completează într-o limbă recunoscută de statul membru gazdă.
(d)Dacă descrierea bunurilor şi/sau a serviciilor (rubrica 5.B din certificat) se referă la un formular de comandă întocmit în altă limbă decât limba recunoscută de statul membru gazdă, organismul/persoana eligibilă trebuie să ataşeze o traducere.
(e)Pe de altă parte, dacă certificatul este întocmit într-o altă limbă decât limba recunoscută de statul membru al furnizorului/prestatorului/antrepozitarului, organismul/persoana eligibilă trebuie să ataşeze o traducere a informaţiilor cu privire la bunurile şi serviciile din rubrica 5.B.
(f)Limbă recunoscută înseamnă una dintre limbile utilizate oficial în statul membru sau orice altă limbă oficială din Uniune pe care statul membru o declară ca fiind utilizabilă în acest scop.
3.Prin declaraţia din rubrica 3 din certificat, organismul/persoana eligibilă furnizează informaţiile necesare pentru evaluarea solicitării de scutire în statul membru gazdă.
4.Prin declaraţia din rubrica 4 din certificat, organismul confirmă detaliile din rubricile 1 şi 3(a) din document şi certifică faptul că persoana eligibilă face parte din personalul instituţiei.
5._
(a)Trimiterea la formularul de comandă (rubrica 5.B din certificat) trebuie să conţină cel puţin data şi numărul comenzii. Formularul de comandă trebuie să conţină toate elementele care figurează în rubrica 5 din certificat. Dacă certificatul trebuie ştampilat de autoritatea competentă a statului membru gazdă, se ştampilează şi formularul de comandă.
(b)Indicarea codului de acciză definit la articolul 2 punctul 12 din Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului din 2 mai 2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2004 este opţională; indicarea codului de înregistrare în scopuri de TVA sau a codului de înregistrare fiscală este obligatorie.
(c)Moneda se indică folosind un cod din trei litere, în conformitate cu standardul internaţional ISO 4217 stabilit de Organizaţia Internaţională de Standardizare (5).
(5)Exemple, cu titlu informativ, de coduri de monede utilizate în prezent: EUR (euro), BGN (leva bulgară), CZK (coroană cehă), DKK (coroană daneză), GBP (liră sterlină), HUF (forint maghiar), LTL (litas lituanian), PLN (zlot polonez polonez), RON (leu românesc), SEK (coroană suedeză), USD (dolar american).
6.Declaraţia de mai sus a organismului/persoanei eligibile se autentifică la rubrica 6 prin ştampila autorităţii competente din statul membru gazdă. Autoritatea respectivă poate condiţiona aprobarea de acordul unei alte autorităţi din statul său membru. Obţinerea acestui acord este obligaţia autorităţii fiscale competente.
7.Pentru a simplifica procedura, autoritatea competentă poate dispensa organismul eligibil de obligaţia de a solicita ştampila în cazul scutirii pentru uz oficial. Organismul eligibil menţionează această dispensă la rubrica 7 din certificat.
ANEXA III:Articolul 56 din prezentul regulament
Unitate | Greutăţi comercializate |
Kg | 12,5/1 |
Gram | 500/250/100/50/20/10/5/2,5/2 |
Uncie (1 oz = 31,1035 g) | 100/10/5/1/1/2/1/4 |
Tael (1 tael = 1,193 oz.) (1) | 10/5/1 |
Tola (10 tola = 3,75 oz.) (2) | 10 |
(1) Tael = unitate de greutate tradiţională chinezească. Titlul nominal al unei bare tael din Hong Kong este 990, iar în Taiwan barele de 5 şi 10 taeli pot avea un titlu de 999,9. (2) Tola = unitate de greutate tradiţională indiană pentru aur. Bara cu cea mai folosită dimensiune este cea de 10 tola, cu titlu de 999. | |
ANEXA IV:Tabel de corespondenţă
Regulamentul (CE) nr. 1777/2005 | Prezentul regulament |
Capitolul I | Capitolul I |
Articolul 1 | Articolul 1 |
Capitolul II | Capitolele III şi IV |
Capitolul II secţiunea 1 | Capitolul III |
Articolul 2 | Articolul 5 |
Capitolul II secţiunea 2 | Capitolul IV |
Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 9 |
Articolul 3 alineatul (2) | Articolul 8 |
Capitolul III | Capitolul V |
Capitolul III secţiunea 1 | Capitolul V secţiunea 4 |
Articolul 4 | Articolul 28 |
Capitolul III secţiunea 2 | Capitolul V secţiunea 4 |
Articolul 5 | Articolul 34 |
Articolul 6 | Articolele 29 şi 41 |
Articolul 7 | Articolul 26 |
Articolul 8 | Articolul 27 |
Articolul 9 | Articolul 30 |
Articolul 10 | Articolul 38 alineatul (2) literele (b) şi (c) |
Articolul 11 alineatele (1)-(2) | Articolul 7 alineatele (1) şi (2) |
Articolul 12 | Articolul 7 alineatul (3) |
Capitolul IV | Capitolul VI |
Articolul 13 | Articolul 42 |
Capitolul V | Capitolul VIII |
Capitolul V secţiunea 1 | Capitolul VIII secţiunea 1 |
Articolul 14 | Articolul 44 |
Articolul 15 | Articolul 45 |
Capitolul V secţiunea 2 | Capitolul VIII secţiunea 4 |
Articolul 16 | Articolul 47 |
Articolul 17 | Articolul 48 |
Capitolul VI | Capitolul IX |
Articolul 18 | Articolul 52 |
Capitolul VII | Capitolul XI |
Articolul 19 alineatul (1) | Articolul 56 |
Articolul 19 alineatul (2) | Articolul 57 |
Articolul 20 alineatul (1) | Articolul 58 |
Articolul 20 alineatul (2) | Articolul 62 |
Articolul 20 alineatul (3) primul paragraf | Articolul 59 |
Articolul 20 alineatul (3) al doilea paragraf | Articolul 60 |
Articolul 20 alineatul (3) al treilea paragraf | Articolul 63 |
Articolul 20 alineatul (4) | Articolul 61 |
Capitolul VIII | Capitolul V secţiunea 3 |
Articolul 21 | Articolul 16 |
Articolul 22 | Articolul 14 |
Capitolul IX | Capitolul XII |
Articolul 23 | Articolul 65 |
Anexa I | Anexa I |
Anexa II | Anexa III |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 77L din data de 23 martie 2011