Secţiunea 4 - Locul prestării de servicii (Articolele 43-59 din Directiva 2006/112/CE ) - Regulamentul 282/15-mar-2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (reformare)
Acte UE
Jurnalul Oficial 77L
În vigoare Versiune de la: 14 Aprilie 2025 până la: 30 Iunie 2028
SECŢIUNEA 4:Locul prestării de servicii (Articolele 43-59 din Directiva 2006/112/CE)
Subsecţiunea 1:Statutul clientului
Art. 17
(1)În cazul în care locul prestării de servicii depinde de statutul de persoană impozabilă sau de persoană neimpozabilă al clientului, acest statut se determină pe baza articolelor 9-13 şi a articolului 43 din Directiva 2006/112/CE.
(2)O persoană juridică neimpozabilă înregistrată sau care trebuie să fie înregistrată în scopuri de TVA în temeiul articolului 214 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE pentru că achiziţiile sale intracomunitare de bunuri sunt supuse TVA sau pentru că şi-a exercitat opţiunea de a aplica TVA acestor operaţiuni este considerată o persoană impozabilă în înţelesul articolului 43 din directiva menţionată.
Art. 18
(1)Dacă nu dispune de informaţii contrare, prestatorul poate considera că un client stabilit în Comunitate are statutul de persoană impozabilă:
a)atunci când respectivul client i-a comunicat codul său individual de înregistrare în scopuri de TVA şi dacă prestatorul obţine confirmarea validităţii codului de înregistrare respectiv, precum şi a numelui şi adresei aferente acestuia, în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoare adăugată (1).
(1)JO L 268, 12.10.2010, p. 1.
b)atunci când clientul nu a primit încă un cod individual de înregistrare în scopuri de TVA, însă îl informează pe prestator că a depus o cerere în acest sens, şi dacă prestatorul obţine orice altă dovadă care demonstrează că clientul este o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă care trebuie să fie înregistrată în scopuri de TVA precum şi dacă efectuează o verificare la un nivel rezonabil a exactităţii informaţiilor furnizate de client, pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identităţii sau a plăţii.
(2)Dacă nu dispune de informaţii contrare, prestatorul poate considera că un client stabilit în Comunitate are statutul de persoană neimpozabilă atunci când demonstrează că acel client nu i-a comunicat codul său individual de înregistrare în scopuri de TVA.
Cu toate acestea, indiferent de existenţa unor informaţii care dovedesc contrariul, prestatorul de servicii de telecomunicaţii, de servicii de radiodifuziune şi televiziune sau de servicii prestate pe cale electronică ori de servicii menţionate la articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE poate considera un client stabilit în Comunitate drept persoană neimpozabilă atât timp cât clientul în cauză nu a comunicat prestatorului serviciilor respective codul său individual de înregistrare în scopuri de TVA.
(3)Dacă nu dispune de informaţii contrare, prestatorul poate considera că un client stabilit în afara Comunităţii are statutul de persoană impozabilă:
a)dacă obţine din partea clientului un certificat eliberat de autorităţile fiscale competente din ţara clientului, prin care se confirmă că respectivul client desfăşoară activităţi economice astfel încât să i se permită acestuia să obţină o rambursare a TVA în temeiul Directivei 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii (2);
(2)JO L 326, 21.11.1986, p. 40.
b)atunci când clientul nu deţine certificatul respectiv, dacă prestatorul dispune de codul de înregistrare în scopuri de TVA al clientului sau de un cod similar atribuit clientului de ţara de stabilire şi utilizat pentru a identifica societăţile sau de orice altă dovadă care să ateste faptul că clientul este o persoană impozabilă şi dacă prestatorul efectuează o verificare la un nivel rezonabil a exactităţii informaţiilor furnizate de client, pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identităţii sau a plăţii.
Subsecţiunea 2:Calitatea clientului
Art. 19
în scopul punerii în aplicare a regulilor privind locul de prestare a serviciilor prevăzute la articolele 44 şi 45 din Directiva 2006/112/CE, o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă considerată persoană impozabilă, care primeşte servicii destinate exclusiv uzului privat, inclusiv celui al personalului său, este considerată drept o persoană neimpozabilă.
Dacă nu dispune de informaţii contrare, cum ar fi natura serviciilor prestate, prestatorul poate considera că serviciile sunt destinate activităţii economice a clientului în cazul în care, pentru această operaţiune, clientul i-a comunicat codul său individual de înregistrare în scopuri de TVA.
Dacă unul şi acelaşi serviciu este destinat atât uzului privat, inclusiv celui al personalului clientului cât şi uzului activităţii economice, prestarea acestui serviciu este reglementată exclusiv de articolul 44 din Directiva 2006/112/CE cu condiţia să nu existe nicio practică abuzivă.
Subsecţiunea 3:Locul stabilirii clientului
Art. 20
În cazul în care o prestare de servicii efectuată în beneficiul unei persoane impozabile sau în beneficiul unei persoane juridice neimpozabile considerată a fi o persoană impozabilă intră sub incidenţa articolului 44 din Directiva 2006/112/CE şi în cazul în care persoana impozabilă respectivă este stabilită într-o singură ţară sau, în absenţa unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, are domiciliul stabil şi reşedinţa obişnuită într-o singură ţară, prestarea de servicii în cauză este impozabilă în ţara respectivă.
Prestatorul stabileşte respectivul loc pe baza informaţiilor furnizate de client şi verifică aceste informaţii pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identităţii sau a plăţii.
Aceste informaţii pot cuprinde codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de statul membru în care este stabilit clientul.
Art. 21
În cazul în care o prestare de servicii în beneficiul unei persoane impozabile sau în beneficiul unei persoane juridice neimpozabile considerată a fi persoană impozabilă intră sub incidenţa articolului 44 din Directiva 2006/112/CE, şi persoana impozabilă este stabilită în mai multe ţări, prestarea în cauză este impozabilă în ţara în care respectiva persoană impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice.
Cu toate acestea, în cazul în care serviciul este prestat către un sediu fix al persoanei impozabile aflat în alt loc decât cel în care clientul şi-a stabilit sediul activităţii economice, prestarea în cauză este impozabilă în locul în care se află acel sediu fix care primeşte serviciul respectiv şi îl utilizează pentru propriile sale nevoi.
În cazul în care persoana impozabilă nu dispune de un sediu al activităţii economice sau de un sediu fix, serviciul este impozabil la locul unde este domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită a acesteia.
Art. 22
(1)În scopul identificării sediului fix al clientului, căruia îi este prestat serviciul, prestatorul examinează natura şi utilizarea serviciului prestat.
Atunci când natura şi utilizarea serviciului furnizat nu îi permite să identifice sediul fix căruia îi este furnizat serviciul, prestatorul, pentru a identifica sediul fix respectiv, trebuie să urmărească cu atenţie deosebită dacă contractul, formularul de comandă şi codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de statul membru al clientului şi comunicat acestuia de către client identifică sediul fix ca fiind client al serviciului şi dacă sediul fix este entitatea care plăteşte pentru serviciul în cauză.
În cazul în care sediul fix al clientului, căruia îi este furnizat serviciul, nu poate fi stabilit în conformitate cu primul şi al doilea paragraf din prezentul alineat sau în cazul în care serviciile care intră sub incidenţa articolulului 44 din Directiva 2006/112/CE sunt prestate către o persoană impozabilă în temeiul unui contract încheiat pentru unul sau mai multe servicii utilizate, în mod neidentificabil şi necuantificabil, prestatorul consideră în mod valabil că serviciile sunt furnizate la locul în care clientul şi-a stabilit sediul activităţii economice.
(2)Aplicarea prezentului articol se face fără a aduce atingere obligaţiilor clientului.
Art. 23
(1)De la 1 ianuarie 2013, în cazul în care, în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2006/112/CE, o prestare de servicii este impozabilă la locul în care este stabilit clientul sau, în absenţa unui sediu, la locul în care acesta are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, prestatorul determină respectivul loc pe baza informaţiilor faptice furnizate de client şi verifică aceste informaţii pe baza procedurilor de securitate comerciale normale cum ar fi cele legate de verificarea identităţii sau a plăţii.
(2)În cazul în care, în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf şi cu articolele 58 şi 59 din Directiva 2006/112/CE, o prestare de servicii este impozabilă la locul în care este stabilit clientul sau, în absenţa unui sediu, la locul în care clientul are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, prestatorul determină respectivul loc pe baza informaţiilor faptice furnizate de client şi verifică aceste informaţii pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identităţii sau a plăţii.
Art. 24
În cazul în care serviciile care intră sub incidenţa articolului 56 alineatul (2) primul paragraf sau a articolelor 58 şi 59 din Directiva 2006/112/CE sunt prestate unei persoane neimpozabile care este stabilită în mai multe ţări sau care are domiciliul stabil într-o ţară şi reşedinţa obişnuită în alta, se acordă prioritate:
(a)în cazul unei persoane juridice neimpozabile, locului menţionat la articolul 13a litera (a) din prezentul regulament, cu excepţia cazului în care există elemente de probă că serviciul este utilizat la sediul menţionat la litera (b) din articolul respectiv;
(b)în cazul unei persoane fizice, locului în care aceasta îşi are reşedinţa obişnuită, cu excepţia cazului în care există elemente de probă că serviciul este utilizat la domiciliul stabil al acesteia.
Subsecţiunea 3a:Prezumţii legate de locul în care se găseşte clientul
Art. 24a
(1)În aplicarea articolelor 44, 58 şi 59a din Directiva 2006/112/CE, în cazul în care un prestator de servicii de telecomunicaţii, de servicii de radiodifuziune sau televiziune sau de servicii prestate pe cale electronică furnizează serviciile respective într-un loc precum o cabină telefonică, un punct de acces la internet fără fir (wi-fi hot spot), un internet cafe, un restaurant sau holul unui hotel, iar prezenţa fizică a beneficiarului serviciului în locul respectiv este necesară pentru ca serviciul să-i fie furnizat de prestatorul în cauză, se prezumă că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în locul respectiv şi că serviciul este utilizat sau exploatat efectiv acolo.
(2)În cazul în care locul menţionat la alineatul (1) din prezentul articol este la bordul unei nave, al unei aeronave sau al unui tren care efectuează transport de călători în interiorul Comunităţii în temeiul articolelor 37 şi 57 din Directiva 2006/112/CE, ţara în care se găseşte clientul este ţara în care începe operaţiunea de transport de călători.
Art. 24b
Pentru aplicarea articolului 54 alineatul (1) al doilea paragraf sau a articolului 58 din Directiva 2006/112/CE, în cazul în care activităţile sunt transmise pe internet sau sunt puse la dispoziţie printr-o altă modalitate virtuală unei persoane neimpozabile sau serviciile de telecomunicaţii, serviciile de radiodifuziune şi de televiziune sau serviciile prestate pe cale electronică sunt prestate către o persoană neimpozabilă:
(a)prin linia sa telefonică fixă, se presupune că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în locul în care este instalată linia telefonică fixă;
(b)prin reţele mobile, se presupune că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în ţara identificată prin codul mobil de ţară al cartelei SIM utilizate pentru primirea serviciilor respective;
(c)pentru care este necesară utilizarea unui decodor sau a unui dispozitiv similar sau a unei cartele de vizionare şi pentru care nu se utilizează o linie telefonică fixă, se presupune că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în locul în care este situat decodorul sau dispozitivul similar respectiv sau, dacă acest loc nu este cunoscut, în locul în care este trimisă cartela de vizionare pentru a fi utilizată;
(d)în alte circumstanţe decât cele menţionate la articolele 24a şi la literele (a), (b) şi (c) din prezentul articol, se presupune că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în locul identificat ca atare de către prestator prin intermediul a două elemente de probă care nu sunt contradictorii, astfel cum sunt enumerate la articolul 24f din prezentul regulament.
Fără a aduce atingere literei (d) de la primul paragraf, pentru prestările de servicii care intră în domeniul de aplicare al literei menţionate, în cazul în care valoarea totală a unor astfel de prestări, fără TVA, efectuate de o persoană impozabilă de la sediul activităţii sale economice sau de la un sediu comercial fix situat într-un stat membru, nu depăşeşte 100 000 EUR sau echivalentul acestei sume în monedă naţională, în anul calendaristic curent şi în cel precedent, se presupune că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în locul identificat ca atare de către prestator pe baza unui singur element de probă oferit de o persoană implicată în prestarea serviciilor, alta decât prestatorul sau clientul, conform enumerării de la articolul 24f literele (a)-(e).
Atunci când, pe parcursul unui an calendaristic, pragul prevăzut la al doilea paragraf a fost depăşit, paragraful menţionat nu se mai aplică începând din acel moment şi până în momentul în care condiţiile prevăzute la paragraful menţionat sunt îndeplinite din nou.
Valoarea echivalentă în moneda naţională a sumei respective se calculează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană la data adoptării Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2459 (*).
(*)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2459 al Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 348, 29.12.2017, p. 32).
Art. 24c
În aplicarea articolului 56 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, în cazul în care serviciile de închiriere de mijloace de transport, altele decât închirierea pe termen scurt, sunt prestate unei persoane neimpozabile, se presupune că clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în locul identificat ca atare de către prestator pe baza a două elemente de probă care nu sunt contradictorii, astfel cum sunt enumerate la articolul 24e din prezentul regulament.
Subsecţiunea 3b:Răsturnarea prezumţiilor
Art. 24d
(1)În cazul în care un prestator prestează un serviciu menţionat la articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf sau la articolul 58 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE, prestatorul poate răsturna o prezumţie prevăzută la articolul 24a ori la articolul 24b primul paragraf litera (a), (b) sau (c) din prezentul regulament pe baza a trei elemente de probă care nu sunt contradictorii şi care arată că clientul este stabilit ori îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în altă parte.
(2)O autoritate fiscală poate răsturna prezumţiile instituite în temeiul articolului 24a, 24b sau 24c dacă există indicii de utilizare improprie sau de abuz din partea prestatorului.
Subsecţiunea 3c:Elemente de probă pentru identificarea locului în care se găseşte clientul şi pentru răsturnarea prezumţiilor
Art. 24e
În scopul aplicării normelor prevăzute la articolul 56 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE şi al îndeplinirii cerinţelor de la articolul 24c din prezentul regulament, în special următoarele elemente servesc drept probe:
(a)adresa de facturare a clientului;
(b)detaliile bancare, precum locaţia în care se află contul bancar utilizat pentru plată sau adresa de facturare a clientului deţinută de banca în cauză;
(c)datele de înmatriculare a mijlocului de transport închiriat de client, dacă înmatricularea este necesară în locul în care mijlocul de transport este utilizat, sau alte informaţii similare;
(d)alte informaţii relevante din punct de vedere comercial.
Art. 24f
În scopul aplicării normelor prevăzute la articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf sau la articolul 58 din Directiva 2006/112/CE şi al îndeplinirii cerinţelor prevăzute la articolul 24b primul paragraf litera (d) sau la articolul 24d alineatul (1) din prezentul regulament, în special următoarele elemente servesc drept probe:
(a)adresa de facturare a clientului;
(b)adresa IP (protocol de internet) a dispozitivului utilizat de către client sau orice altă metodă de geolocalizare;
(c)detaliile bancare, precum locaţia în care se află contul bancar utilizat pentru plată sau adresa de facturare a clientului cunoscută de banca în cauză;
(d)codul mobil de ţară (Mobile Country Code, MCC) al identificatorului internaţional al abonatului mobil (International Mobile Subscriber Identity, IMSI) stocat pe cartela SIM (Subscriber Identity Module, modul de identificare a abonatului) utilizată de client;
(e)locul instalării liniei telefonice fixe a clientului prin care serviciul este prestat acestuia;
(f)alte informaţii relevante din punct de vedere comercial.
Subsecţiunea 4:Dispoziţii comune cu privire la determinarea statutului, a calităţii şi a locului în care este stabilit clientul
Art. 25
În vederea aplicării regulilor referitoare la locul prestării serviciilor se ţine seama doar de circumstanţele existente la momentul la care intervine faptul generator. Modificările ulterioare aduse utilizării serviciului primit nu afectează determinarea locului prestării, atât timp cât nu există dovezi cu privire la existenţa unei practici abuzive.
Subsecţiunea 5:Prestarea de servicii pentru care se aplică regulile generale
Art. 26
Operaţiunea prin care un organism acordă drepturi de televizare pentru meciurile de fotbal unor persoane impozabile intră sub incidenţa articolului 44 din Directiva 2006/112/CE.
Art. 27
Prestarea de servicii care constau în solicitarea sau primirea de rambursări de TVA în temeiul Directivei 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (1) intră sub incidenţa articolului 44 din Directiva 2006/112/CE.
(1)JO L 44, 20.2.2008, p. 23.
Art. 28
Prestarea de servicii efectuată în cadrul organizării unei ceremonii funerare, în măsura în care constituie un serviciu unic, intră sub incidenţa articolelor 44 şi 45 din Directiva 2006/112/CE.
Art. 29
Fără a aduce atingere aplicării articolului 41 din prezentul regulament, prestarea de servicii de traducere de texte intră sub incidenţa articolelor 44 şi 45 din Directiva 2006/112/CE.
Subsecţiunea 6:Prestarea de servicii de către intermediari
Art. 30
Prestarea de servicii de către intermediari, menţionată la articolul 46 din Directiva 2006/112/CE, include serviciile prestate de către intermediari care acţionează în numele şi în contul destinatarului serviciului intermediat precum şi serviciile prestate de intermediari care acţionează în numele şi în contul prestatorului serviciilor intermediate.
Art. 31
Serviciile prestate de către intermediarii care acţionează în numele şi în contul altei persoane, constând în intermedierea în prestarea unui serviciu de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare care au o funcţie similară intră sub incidenţa:
(a)articolului 44 din Directiva 2006/112/CE, dacă sunt furnizate unei persoane impozabile care acţionează ca atare sau unei persoane juridice neimpozabile considerată drept persoană impozabilă;
(b)articolului 46 din directiva menţionată, dacă sunt furnizate unei persoane neimpozabile.
Subsecţiunea 6a:Prestarea de servicii legate de bunuri imobile
Art. 31a
(1)Serviciile legate de bunuri imobile, menţionate la articolul 47 din Directiva 2006/112/CE, includ numai acele servicii care au o legătură suficient de directă cu bunul imobil în cauză. Serviciile sunt considerate ca având o legătură suficient de directă cu bunul imobil în următoarele cazuri:
a)sunt derivate dintr-un bun imobil, iar respectivul bun imobil este un element constitutiv al serviciului şi este central şi esenţial pentru serviciile prestate;
b)sunt furnizate în beneficiul unui bun imobil sau vizează un bun imobil şi au drept obiectiv modificarea caracteristicilor fizice sau a statutului juridic al respectivului bun.
(2)Alineatul (1) se aplică în special pentru următoarele:
a)elaborarea de planuri pentru o clădire sau părţi ale unei clădiri destinate să fie ridicată pe un anumit lot de teren, indiferent dacă clădirea este sau nu ridicată;
b)prestarea de servicii de supraveghere sau de securitate la faţa locului;
c)construirea unei clădiri pe un teren, precum şi lucrările de construcţie şi de demolare executate asupra unei clădiri sau a unor părţi ale unei clădiri;
d)construirea de structuri permanente pe un teren, precum şi lucrările de construcţie şi de demolare executate asupra unor structuri permanente precum reţelele de conducte pentru gaz, apă, canalizare şi altele similare;
e)lucrări executate pe terenuri, inclusiv servicii agricole precum aratul, semănatul, irigarea şi fertilizarea;
f)studierea şi evaluarea riscului şi a integrităţii bunurilor imobile;
g)evaluarea bunului imobil, inclusiv în cazul în care astfel de servicii sunt necesare în scopuri legate de asigurări, pentru a determina valoarea unui bun imobil ca garanţie pentru un împrumut sau pentru a evalua riscurile şi daunele în litigii;
h)leasingul sau închirierea de bunuri imobile, în alte situaţii decât cele vizate de alineatul (3) litera (c), inclusiv depozitarea de bunuri într-o parte specifică a bunului imobil alocată utilizării exclusive de către client;
i)prestarea de servicii de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu o funcţie similară, cum ar fi tabere de vacanţă sau locuri amenajate pentru camping, inclusiv dreptul de a sta într-un loc specific rezultat din conversia drepturilor de folosinţă pe durată limitată şi situaţiile similare;
j)cesiunea sau transferul de drepturi, altele decât cele vizate de literele (h) şi (i), legate de utilizarea unui întreg bun imobil sau a unor părţi ale acestuia, inclusiv autorizaţia de a utiliza o parte a unei proprietăţi, cum ar fi acordarea de drepturi de pescuit şi de vânătoare sau a accesului în săli de aşteptare din aeroporturi, sau utilizarea unei infrastructuri pentru care se percep taxe, cum ar fi un pod sau un tunel;
k)întreţinerea, renovarea şi repararea unei clădiri sau a unor părţi ale unei clădiri, inclusiv lucrări de curăţenie, montare de gresie şi faianţă, tapet şi parchet;
l)întreţinerea, renovarea şi repararea unor structuri permanente precum reţelele de conducte pentru gaz, apă, canalizare şi altele similare;
m)instalarea sau montarea unor maşini sau echipamente care, la instalare sau montare, sunt considerate bunuri imobile;
n)întreţinerea şi repararea, inspecţia şi controlul maşinilor sau al echipamentelor în cazul în care maşinile sau echipamentele sunt considerate bunuri imobile;
o)administrarea de proprietăţi, alta decât administrarea de portofolii de investiţii imobiliare care face obiectul alineatului (3) litera (g), constând în exploatarea de bunuri imobile comerciale, industriale sau rezidenţiale de către proprietar sau pe seama acestuia;
p)serviciile de intermediere privind vânzarea, leasingul sau închirierea de bunuri imobile şi stabilirea sau transferul de anumite drepturi asupra unui bun imobil sau drepturi reale asupra unor bunuri imobile (fie că acestea sunt asimilate sau nu unor bunuri corporale), altele decât serviciile de intermediere care fac obiectul alineatului (3) litera (d);
q)serviciile juridice privind transferul unui titlu de proprietate imobiliară, stabilirea sau transferul anumitor drepturi asupra unui bun imobil sau drepturi reale asupra unui bun imobil (fie că acesta este asimilat sau nu unui bun corporal), cum ar fi acte notariale, sau elaborarea unui contract pentru vânzarea sau achiziţionarea unor bunuri imobile, chiar dacă operaţiunea subiacentă care are ca rezultat modificarea statutului juridic al bunurilor în cauză nu este finalizată.
(3)Alineatul (1) nu se aplică pentru următoarele:
a)elaborarea de planuri pentru o clădire sau părţi ale unei clădiri dacă aceasta nu este destinată să fie ridicată pe un anumit lot de teren;
b)depozitarea de bunuri într-un bun imobil dacă nicio parte specifică a bunului imobil nu este alocată utilizării exclusive de către client;
c)serviciile de publicitate, chiar dacă implică utilizarea de bunuri imobile;
d)serviciile de intermediere în prestarea de servicii de cazare la hotel sau în sectoare cu o funcţie similară, cum ar fi tabere de vacanţă sau locuri amenajate pentru camping, dacă intermediarul acţionează în numele şi pe seama unei alte persoane;
e)punerea la dispoziţie a unui stand la locul de desfăşurare a unui târg sau a unei expoziţii, împreună cu alte servicii conexe care permit expozantului să prezinte obiecte, cum ar fi conceperea standului, transportul şi depozitarea obiectelor, punerea la dispoziţie de maşini, cablarea, asigurarea şi publicitatea;
f)instalarea sau montarea, întreţinerea şi repararea, inspecţia sau supravegherea maşinilor sau a echipamentelor care nu fac parte şi nu devin parte din bunul imobil;
g)administrarea portofoliului de investiţii imobiliare;
h)serviciile juridice, altele decât cele care fac obiectul alineatului (2) litera (q), legate de contracte, inclusiv consultanţa privind termenii unui contract pentru transferarea unui bun imobil sau executarea unui astfel de contract, ori vizând dovedirea existenţei unui astfel de contract, în cazul în care aceste servicii nu sunt specifice unui transfer de titlu de proprietate asupra unui bun imobil.
Art. 31b
În cazul în care se pun echipamente la dispoziţia unui client în scopul realizării de lucrări asupra unui bun imobil, această operaţiune constituie o prestare de servicii legate de bunuri imobile numai dacă prestatorul îşi asumă responsabilitatea execuţiei lucrărilor.
Un prestator care pune la dispoziţia clientului echipamente împreună cu suficient personal pentru operarea acestora în vederea executării lucrărilor se presupune că şi-a asumat responsabilitatea execuţiei lucrărilor. Prezumţia conform căreia prestatorul are responsabilitatea execuţiei lucrărilor poate fi răsturnată prin orice mijloace relevante de fapt sau de drept.
Art. 31c
În vederea determinării locului de prestare a serviciilor de telecomunicaţii, a serviciilor de radiodifuziune şi televiziune sau a serviciilor prestate pe cale electronică, furnizate de o persoană impozabilă care acţionează în nume propriu, împreună cu servicii de cazare în cadrul sectorului hotelier sau în sectoare cu funcţie similară, cum ar fi tabere de vacanţă sau locuri amenajate pentru camping, aceste servicii sunt considerate ca fiind prestate în locaţiile respective.
Subsecţiunea 7:Prestarea de servicii culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment şi de alte servicii similare
Art. 32
(1)Serviciile legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau evenimentele similare, menţionate la articolul 53 din Directiva 2006/112/CE, includ prestarea serviciilor ale căror caracteristici esenţiale constau în garantarea dreptului de acces la un eveniment în schimbul unui bilet sau al unei plăţi, inclusiv sub forma unui abonament sau a unei cotizaţii periodice.
(2)Alineatul (1) se aplică în special:
a)dreptului de acces la spectacole, reprezentaţii teatrale, reprezentaţii de circ, târguri, parcuri de distracţii, concerte, expoziţii şi alte evenimente culturale similare;
b)dreptului de acces la evenimente sportive precum meciuri sau competiţii;
c)dreptului de acces la evenimente educaţionale şi ştiinţifice, precum conferinţe şi seminarii.
(3)Nu intră sub incidenţa alineatului (1) utilizarea, în schimbul plăţii unei cotizaţii, a unor facilităţi precum cele oferite de sălile de gimnastică şi altele asemănătoare.
Art. 33
Serviciile auxiliare menţionate la articolul 53 din Directiva 2006/112/CE includ serviciile legate în mod direct de accesul la evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau la alte evenimente similare furnizate separat unei persoane care participă la un eveniment, în schimbul plăţii unei sume de bani.
Astfel de servicii auxiliare includ în special utilizarea vestiarelor sau a instalaţiilor sanitare, dar nu includ serviciile de intermediere legate de vânzarea biletelor.
Art. 33a
Furnizarea de bilete de intrare la evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau evenimente similare de către un intermediar care acţionează în nume propriu, dar pe seama organizatorului, sau de către o persoană impozabilă, alta decât organizatorul, care acţionează pe seama sa, face obiectul articolului 53 şi articolului 54 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE.
Subsecţiunea 8:Prestarea de servicii auxiliare serviciilor de transport şi prestarea de servicii de evaluare şi lucrări asupra bunurilor mobile
Art. 34
Cu excepţia cazului în care bunurile care trebuie asamblate sunt încorporate într-un bun imobil, locul prestării de servicii către o persoană neimpozabilă, care constau doar în asamblarea de către o persoană impozabilă a diverselor părţi componente ale unei maşini care i-au fost furnizate în totalitate de către client, se stabileşte în conformitate cu articolul 54 din Directiva 2006/112/CE.
Subsecţiunea 9:Prestarea de servicii de restaurant şi de catering, la bordul mijloacelor de transport
Art. 35
Partea dintr-o operaţiune de transport de călători efectuată în Comunitate astfel cum se menţionează la articolul 57 din Directiva 2006/112/CE se determină în funcţie de călătoria mijlocului de transport şi nu de călătoria efectuată de către fiecare dintre călători.
Art. 36
Prestarea de servicii de restaurant şi de catering pe parcursul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuată în Comunitate intră sub incidenţa articolului 57 din Directiva 2006/112/CE.
Prestarea de servicii de restaurant şi de catering în afara unei astfel de părţi, însă pe teritoriul unui stat membru sau al unei ţări terţe sau al unui teritoriu terţ intră sub incidenţa articolului 55 din directiva menţionată.
Art. 37
Locul prestării unui serviciu de restaurant sau de catering furnizat în interiorul Comunităţii parţial în timpul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuate în Comunitate şi parţial în afara unei astfel de părţi, însă pe teritoriul unui stat membru, se determină în întregime conform regulilor de stabilire a locului prestării aplicabile la începutul respectivei prestări de servicii de restaurant sau de catering.
Subsecţiunea 10:Închirierea de mijloace de transport
Art. 38
(1)Noţiunea de “mijloc de transport" menţionată la articolul 56 şi la articolul 59 primul paragraf litera (g) din
Directiva 2006/112/CE include vehiculele, motorizate sau nu, şi alte echipamente şi dispozitive destinate transportului de persoane sau obiecte dintr-un loc în altul, care pot fi trase, tractate sau împinse de vehicule, şi care sunt în mod normal proiectate să fie utilizate pentru transport şi pot realiza efectiv acest lucru.
(2)În sensul alineatului (1), sunt incluse în categoria mijloacelor de transport în special următoarele vehicule:
a)vehiculele terestre, precum automobile, motociclete, biciclete, triciclete şi rulote;
b)remorcile şi semiremorcile;
c)vagoanele feroviare;
d)navele;
e)aeronavele;
f)vehiculele proiectate special pentru transportul persoanelor bolnave sau rănite;
g)tractoarele agricole şi alte vehicule agricole;
h)vehiculele pentru invalizi acţionate manual sau electronic.
(3)Nu sunt considerate mijloace de transport în sensul alineatului (1) vehiculele care sunt imobilizate în permanenţă şi containerele.
Art. 39
(1)În aplicarea articolului 56 din Directiva 2006/112/CE, durata posesiei sau utilizării continue a unui mijloc de transport care face obiectul închirierii se determină pe baza contractului dintre părţile implicate.
Contractul serveşte drept prezumţie, care poate fi contestată prin orice element de fapt sau de drept în vederea stabilirii duratei reale a posesiei sau utilizării continue.
Depăşirea în caz de forţă majoră a perioadei contractuale pentru închirierea pe termen scurt în sensul articolului 56 din Directiva 2006/112/CE nu afectează stabilirea duratei sau utilizării continue a mijlocului de transport.
(2)În cazul în care închirierea aceluiaşi mijloc de transport face obiectul mai multor contracte succesive încheiate între aceleaşi părţi contractante, durata reprezintă durata posesiei sau utilizării continue a respectivului mijloc de transport în temeiul tuturor contractelor.
În sensul primului paragraf, un contract şi prelungirile sale se consideră a fi contracte succesive.
Cu toate acestea, durata contractului sau a contractelor de închiriere pe termen scurt care precedă contractului care este considerat pe termen lung nu este reevaluată, cu condiţia să nu existe vreo practică abuzivă.
(3)Cu excepţia cazurilor de practică abuzivă, contractele de închiriere succesive încheiate între aceleaşi părţi contractante, dar care au ca obiect mijloace de transport diferite, nu sunt considerate drept contracte succesive în sensul alineatului (2).
Art. 40
Locul în care mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziţia clientului, în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE, îl constituie locul în care clientul sau un terţ care acţionează în numele acestuia intră în posesia fizică a acestuia.
Subsecţiunea 11:Prestarea de servicii către persoane neimpozabile din afara Comunităţii
Art. 41
Prestarea de servicii de traducere de texte furnizate unei persoane neimpozabile stabilite în afara Comunităţii este reglementată de articolul 59 primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112/CE.