Art. 22. - În scopul identificării sediului fix al clientului, căruia îi este prestat serviciul, prestatorul examinează natura şi utilizarea serviciului prestat. - Regulamentul 282/15-mar-2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (reformare)

Acte UE

Jurnalul Oficial 77L

În vigoare

Versiune de la: 14 Aprilie 2025 până la: 30 Iunie 2028

Art. 22

(1)În scopul identificării sediului fix al clientului, căruia îi este prestat serviciul, prestatorul examinează natura şi utilizarea serviciului prestat.

Atunci când natura şi utilizarea serviciului furnizat nu îi permite să identifice sediul fix căruia îi este furnizat serviciul, prestatorul, pentru a identifica sediul fix respectiv, trebuie să urmărească cu atenţie deosebită dacă contractul, formularul de comandă şi codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de statul membru al clientului şi comunicat acestuia de către client identifică sediul fix ca fiind client al serviciului şi dacă sediul fix este entitatea care plăteşte pentru serviciul în cauză.

În cazul în care sediul fix al clientului, căruia îi este furnizat serviciul, nu poate fi stabilit în conformitate cu primul şi al doilea paragraf din prezentul alineat sau în cazul în care serviciile care intră sub incidenţa articolulului 44 din Directiva 2006/112/CE sunt prestate către o persoană impozabilă în temeiul unui contract încheiat pentru unul sau mai multe servicii utilizate, în mod neidentificabil şi necuantificabil, prestatorul consideră în mod valabil că serviciile sunt furnizate la locul în care clientul şi-a stabilit sediul activităţii economice.