Art. 53. - În cazul în care o persoană impozabilă deţine un sediu fix pe teritoriul unui stat membru în care trebuie plătită TVA, se consideră că sediul respectiv nu participă la o livrare de bunuri sau la o prestare de servicii în sensul articolului 192a litera (b) din Directiva 2006/112/CE , cu excepţia cazului în care resursele tehnice şi umane ale acelui sediu fix sunt utilizate de respectiva persoană pentru operaţiuni inerente realizării livrării impozabile a acelor bunuri sau prestării impozabile a acelor servicii efectuate în respectivul stat membru, înainte sau în timpul livrării sau prestării. - Regulamentul 282/15-mar-2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (reformare)

Acte UE

Jurnalul Oficial 77L

În vigoare
Versiune de la: 14 Aprilie 2025 până la: 30 Iunie 2028
Art. 53
(1)În vederea punerii în aplicare a articolului 192a din Directiva 2006/112/CE, se ia în considerare un sediu fix pe care îl deţine persoana impozabilă, numai în cazul în care acesta se caracterizează printr-un grad suficient de permanenţă şi printr-o structură adecvată ca resurse umane şi tehnice care să îi permită efectuarea livrării de bunuri sau a prestării de servicii la care participă.
(2)În cazul în care o persoană impozabilă deţine un sediu fix pe teritoriul unui stat membru în care trebuie plătită TVA, se consideră că sediul respectiv nu participă la o livrare de bunuri sau la o prestare de servicii în sensul articolului 192a litera (b) din Directiva 2006/112/CE, cu excepţia cazului în care resursele tehnice şi umane ale acelui sediu fix sunt utilizate de respectiva persoană pentru operaţiuni inerente realizării livrării impozabile a acelor bunuri sau prestării impozabile a acelor servicii efectuate în respectivul stat membru, înainte sau în timpul livrării sau prestării.
În cazul în care resursele sediului fix sunt utilizate numai pentru sarcini de sprijin administrativ, precum contabilitate, facturare sau recuperare de creanţe, nu se consideră că aceste resurse sunt utilizate în scopul realizării livrării de bunuri sau prestării de servicii.
Cu toate acestea, în cazul în care se emite o factură cu codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de statul membru în care se află sediul fix, se consideră că respectivul sediu fix a participat la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuată în acel stat membru, cu excepţia cazului în care se demonstrează contrariul.