Capitolul viii - SCUTIRI - Regulamentul 282/15-mar-2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (reformare)

Acte UE

Jurnalul Oficial 77L

În vigoare
Versiune de la: 14 Aprilie 2025 până la: 30 Iunie 2028
CAPITOLUL VIII:SCUTIRI
Art. 44
Serviciile de formare sau reconversie profesională prestate în condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (1) litera (i) din Directiva 2006/112/CE includ instruirea legată în mod direct de
o meserie sau profesie, precum şi orice instruire care urmăreşte însuşirea sau actualizarea unor cunoştinţe în scop profesional. Durata unui curs de formare sau reconversie profesională nu este relevantă în acest sens.
Art. 45
Scutirea prevăzută la articolul 135 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/112/CE nu se aplică monedelor de platină.
Art. 45a
(1)În scopul aplicării scutirilor prevăzute la articolul 138 din Directiva 2006/112/CE, se prezumă că bunurile au fost expediate sau transportate dintr-un stat membru către o destinaţie aflată în afara teritoriului său, dar în interiorul Comunităţii, în oricare dintre următoarele cazuri:
a)vânzătorul indică faptul că bunurile au fost expediate sau transportate de acesta sau de o parte terţă în numele său şi vânzătorul fie se află în posesia a cel puţin două dovezi care nu sunt contradictorii dintre cele menţionate la alineatul (3) litera (a), emise de două părţi diferite care sunt independente atât una de cealaltă, cât şi de vânzător şi de cumpărător, fie se află în posesia unei singure dovezi menţionate la alineatul (3) litera (a) împreună cu o singură dovadă care nu este contradictorie menţionată la alineatul (3) litera (b) care confirmă expedierea sau transportul, emise de două părţi diferite care sunt independente atât una de cealaltă, cât şi de vânzător şi de cumpărător;
b)vânzătorul se află în posesia următoarelor:
(i)o declaraţie scrisă din partea cumpărătorului, care atestă că bunurile respective au fost expediate sau transportate de acesta sau de către o terţă parte în numele cumpărătorului şi care menţionează statul membru de destinaţie a bunurilor; această declaraţie scrisă precizează data emiterii, numele şi adresa cumpărătorului, precum şi cantitatea şi natura bunurilor, data şi locul de sosire a bunurilor şi, în cazul livrării de mijloace de transport, numărul de identificare al mijlocului de transport şi identificarea persoanei care acceptă bunurile în numele cumpărătorului; şi
(ii)cel puţin două dovezi care nu sunt contradictorii menţionate la alineatul (3) litera (a), emise de două părţi diferite care sunt independente atât una de cealaltă, cât şi de vânzător şi de cumpărător, sau o singură dovadă dintre cele menţionate la alineatul (3) litera (a) împreună cu o singură dovadă care nu este contradictorie menţionată la alineatul (3) litera (b) care confirmă expedierea sau transportul, care sunt emise de două părţi diferite care sunt independente atât una de cealaltă, cât şi de vânzător şi de cumpărător.
Cumpărătorul furnizează vânzătorului declaraţia scrisă menţionată la litera (b) punctul (i) până cel târziu în a zecea zi a lunii următoare livrării.
(2)O autoritate fiscală poate respinge o prezumţie care a fost efectuată în conformitate cu alineatul (1).
(3)În sensul alineatului (1), următoarele documente sunt acceptate ca dovadă a expedierii sau a transportului:
a)documentele referitoare la expedierea sau transportul bunurilor precum un document CMR semnat sau o scrisoare de trăsură semnată, un conosament, o factură de transport aerian de mărfuri sau o factură de la transportatorul bunurilor;
b)următoarele documente:
(i)o poliţă de asigurare corespunzătoare expedierii sau transportului bunurilor sau documente bancare care să ateste plata pentru expedierea sau transportul bunurilor;
(ii)documentele oficiale eliberate de o autoritate publică, precum un notariat, care să ateste sosirea bunurilor în statul membru de destinaţie;
(iii)o chitanţă eliberată de un antrepozitar în statul membru de destinaţie care să ateste depozitarea bunurilor în respectivul stat membru.

Art. 46
Scutirea menţionată la articolul 144 din Directiva 2006/112/CE se aplică serviciilor de transport legate de importul de bunuri mobile efectuat în cadrul unei schimbări de reşedinţă.
Art. 47
Noţiunea de “mijloace de transport de uz privat" menţionată la articolul 146 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE include mijloacele de transport utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică de către alte persoane decât persoanele fizice, precum organisme de drept public în sensul articolului 13 din directiva menţionată şi asociaţii.
Art. 48
Pentru a determina, ca o condiţie pentru scutirea acordată în cazul livrării de bunuri transportate în bagajul personal al călătorilor, dacă plafonul stabilit de un stat membru în conformitate cu articolul 147 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112/CE a fost depăşit, calculul se bazează pe valoarea facturii. Valoarea cumulată a mai multor bunuri poate fi folosită numai în cazul în care toate bunurile în cauză sunt incluse în aceeaşi factură emisă de aceeaşi persoană impozabilă care livrează bunuri aceluiaşi client.
Art. 49
Scutirea prevăzută la articolul 151 din Directiva 2006/112/CE se aplică, de asemenea, serviciilor electronice în cazul în care acestea sunt furnizate de o persoană impozabilă căreia i se aplică regimul special pentru servicii prestate pe cale electronică prevăzut la articolele 357-369 din directiva menţionată.
Art. 50
(1)Pentru a putea recunoaşte un organism înfiinţat în calitate de consorţiu pentru o infrastructură europeană de cercetare (ERIC), prevăzut de Regulamentul nr. 723/2009 al Consiliului din 25 iunie 2009 privind cadrul juridic comunitar aplicabil unui consorţiu pentru o infrastructură europeană de cercetare (ERIC) (1), drept organism internaţional în sensul articolului 143 alineatul (1) litera (g) şi al articolului 151 alineatul (1) primul paragraf litera (b) din Directiva 2006/112/CE, trebuie să fie întrunite toate condiţiile următoare:
(1)JO L 206, 8.8.2009, p. 1.
a)să aibă personalitate juridică proprie şi capacitate juridică deplină;
b)să fie înfiinţat în temeiul legislaţiei Uniunii Europene şi să fie reglementat de acesta;
c)printre membrii săi să se numere state membre, şi, după caz, ţări terţe şi organizaţii interguvernamentale, cu excluderea organismelor private;
d)să aibă obiective specifice şi legitime care sunt urmărite în comun şi care în esenţă nu sunt de natură economică.
(2)Scutirea prevăzută la articolul 143 alineatul (1) litera (g) şi la articolul 151 alineatul (1) primul paragraf litera (b) din Directiva 2006/112/CE se aplică unei ERIC menţionate la alineatul (1), în cazul în care aceasta este recunoscută drept organism internaţional de către statul membru gazdă.
Limitele şi condiţiile unei astfel de scutiri se stabilesc într-un acord între membrii ERIC în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 723/2009. În cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate în afara statului membru în care are loc livrarea şi în cazul serviciilor, scutirea poate fi acordată prin rambursarea TVA în conformitate cu articolul 151 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE.
Art. 51
(1)În cazul în care persoana care primeşte livrarea de bunuri sau prestarea de servicii este stabilită în Comunitate, dar nu în statul membru în care are loc respectiva livrare sau prestare, certificatul de scutire de TVA şi accize prevăzut în anexa II la prezentul regulament serveşte drept confirmare a faptului că operaţiunea poate beneficia de scutire în temeiul articolului 151 din Directiva 2006/112/CE, sub rezerva notelor explicative care figurează în anexa la certificatul respectiv.
Când utilizează acest certificat, statul membru în care este stabilită persoana care primeşte livrarea de bunuri sau prestarea de servicii poate decide dacă să utilizeze un certificat comun pentru TVA şi accize sau două certificate distincte.
(2)Certificatul menţionat la alineatul (1) trebuie să poarte ştampila autorităţilor competente ale statului membru gazdă. Totuşi, dacă bunurile sau serviciile sunt destinate uzului oficial, statele membre pot dispensa destinatarul, în condiţiile stabilite de acestea, de obligaţia ştampilării certificatului. Această dispensă poate fi retrasă în caz de abuz.
Statele membre informează Comisia cu privire la punctul de contact desemnat să identifice serviciile responsabile de ştam-pilarea certificatului şi la măsura în care acordă scutiri de la obligaţia ştampilării certificatului. Comisia comunică informaţiile primite celorlalte state membre.
(3)În cazul în care se aplică scutirea directă în statul membru în care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, furnizorul sau prestatorul trebuie să obţină certificatul menţionat la alineatul (1) din prezentul articol de la destinatarul bunurilor sau serviciilor şi să îl păstreze în evidenţele sale. Dacă scutirea se acordă sub forma unei rambursări de TVA, în temeiul articolului 151 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, certificatul se anexează cererii de rambursare depuse în statul membru vizat.