Regulamentul 1920/12-dec-2006 privind Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 23 Noiembrie 2018
Regulamentul 1920/12-dec-2006 privind Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie
Dată act: 12-dec-2006
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(reformare)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 152,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 69, 21.3.2006, p. 22.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),
(2)Avizul Parlamentului European din 14 iunie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)La reuniunea de la Luxemburg din 28 şi 29 iunie 1991, Consiliul European a aprobat constituirea Observatorului European pentru Droguri. Un astfel de organism, denumit Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie ("Observatorul"), a fost înfiinţat prin Regulamentul (CEE) nr. 302/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 (3), care a fost modificat substanţial în repetate rânduri (4). Dat fiind că se impun modificări suplimentare, din motive de claritate ar trebui ca respectivul regulament să fie reformat.
(3)JO L 36, 12.2.1993, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1651/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 30).
(4)A se vedea anexa II.
(2)Pentru a oferi Comunităţii şi statelor membre o imagine de ansamblu şi elemente suplimentare, atunci când, în domeniile lor de competenţă, acestea iau măsuri sau iniţiază acţiuni de combatere a drogurilor, sunt necesare informaţii obiective, fiabile şi comparabile privind drogurile, toxicomania şi consecinţele acestora la nivel comunitar.
(3)Fenomenul drogurilor presupune aspecte multiple şi complexe, strâns legate între ele, care sunt greu de disociat. Prin urmare, ar trebui să se încredinţeze Observatorului o misiune de informare globală care să ofere Comunităţii şi statelor membre o imagine de ansamblu asupra fenomenului drogurilor şi toxicomaniei. Respectiva misiune nu trebuie să aducă prejudicii repartizării competenţelor între Comunitate şi statele membre în ceea ce priveşte dispoziţiile legislative referitoare la oferta şi cererea de droguri.
(4)Prin Decizia nr. 2367/2002/CE din 16 decembrie 2002 (5), Parlamentul European şi Consiliul au stabilit programul statistic comunitar pentru perioada 2003-2007, care cuprinde acţiunile comunitare cu privire la statistica în domeniul sănătăţii şi siguranţei.
(5)JO L 358, 31.12.2002, p. 1. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 787/2004/CE (JO L 138, 30.4.2004, p. 12).
(5)Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi controlul noilor substanţe psihoactive (6) stabileşte rolul Observatorului şi al Comitetului Ştiinţific în sistemul de schimb rapid de informaţii şi în evaluarea riscurilor asociate cu noile substanţe.
(6)JOL 127, 20.5.2005, p. 32.
(6)Ar trebui luate în considerare noile metode de consum, în special policonsumul de droguri, în cazul în care se utilizează droguri ilicite în combinaţie cu droguri şi medicamente licite.
(7)Una dintre atrribuţiile care revin Observatorului ar trebui să fie aceea de a oferi informaţii privind cele mai bune practici şi orientări din statele membre şi de a facilita schimbul de asemenea practici între statele membre.
(8)Rezoluţia Consiliului din 10 decembrie 2001 privind punerea în aplicare a celor cinci indicatori epidemiologici cheie privind drogurile îndeamnă statele membre să se asigure de disponibilitatea informaţiilor comparabile referitoare la indicatorii menţionaţi, utilizând punctele focale naţionale. Punerea în aplicare de către statele membre a indicatorilor menţionaţi reprezintă o condiţie prealabilă pentru ca Observatorul să poată să îşi îndeplinească atribuţiile stabilite de prezentul regulament.
(9)Este de dorit să se poată încredinţa direct Observatorului de către Comisie punerea în aplicare a proiectelor comunitare de asistenţă structurală referitoare la sistemele de informaţii privind drogurile din ţările terţe, cum ar fi ţările candidate sau ţările din Balcanii de Vest care au fost autorizate de Consiliul European să participe la programele şi agenţiile comunitare.
(10)Modul de organizare şi metodele de lucru ale Observatorului ar trebui să fie conforme cu caracterul obiectiv al rezultatelor căutate, anume comparabilitatea şi compatibilitatea surselor şi a metodelor referitoare la informaţiile despre droguri.
(11)Informaţiile compilate de Observator ar trebui să privească domenii prioritare, al căror conţinut domeniu de aplicare şi modalităţi de aplicare ar trebui să fie precizate.
(12)Există organizaţii şi organisme naţionale, europene şi internaţionale care furnizează deja acest tip de informaţii şi Observatorul trebuie să fie capabil să îşi îndeplinească sarcinile în strânsă colaborare cu acestea.
(13)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organismele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (1) ar trebui să se aplice la prelucrarea datelor cu caracter personal de către Observator.
(1)JOL 8, 12.1.2001, p. 1.
(14)De asemenea, Observatorul ar trebui să aplice principiile generale şi limitările referitoare la dreptul de acces la documente prevăzut la articolul 255 din tratat şi care sunt definite de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (2).
(2)JOL 145, 31.5.2001, p. 43.
(15)Observatorul ar trebui să aibă personalitate juridică.
(16)Având în vedere dimensiunea sa, consiliul de administraţie al Observatorului ar trebui să fie asistat de un comitet executiv.
(17)În scopul asigurării unei bune informări a Parlamentului European despre situaţia fenomenului drogurilor în Uniunea Europeană, acesta ar trebui să aibă dreptul de a chestiona directorul Observatorului.
(18)Activitatea Observatorului ar trebui să se desfăşoară de o manieră transparentă, iar administrarea Observatorului ar trebui să se supună tuturor normelor existente referitoare la buna guvernare şi antifraudă, în special Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (3) şi Acordul interinstituţional din 25 mai 1999 încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Comunităţilor Europene privind investigaţiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (4) la care a aderat Observatorul şi ale căror dispoziţii necesare de punere în practică le-a adoptat.
(3)JOL 136, 31.5.1999, p. 1.
(4)JOL 136, 31.5.1999, p. 15.
(19)Ar trebui să aibă loc în mod regulat evaluarea externă a activităţii Observatorului şi, pe această bază, în cazul în care este necesar, ar trebui să fie adaptat în consecinţă prezentul regulament.
(20)Datorită faptului că obiectivele prezentului regulament nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre şi, din cauza domensiunii şi a efectelor prezentului regulament, pot fi mai bine îndeplinite la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii stabilit la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum se prevede la respectivul articol, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea respectivelor obiective.
(21)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute prin Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiectivul
(1)Prezentul regulament are ca obiect Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie ("Observatorul").
(2)Obiectivul Observatorului este acela de a furniza Comunităţii şi statelor membre, în domeniile menţionate la articolul 3, informaţii obiective, fiabile şi comparabile, la nivel european, privind fenomenul drogurilor şi al toxicomaniei şi consecinţele acestora.
(3)Informaţiile prelucrate sau produse, de natură statistică, documentară şi tehnică, sunt menite să ofere Comunităţii şi statelor membre o imagine de ansamblu asupra fenomenului drogurilor şi toxicomaniei, atunci când iau măsuri sau hotărăsc acţiuni în domeniile lor de competenţă. Elementul statistic al respectivelor informaţii este elaborat în colaborare cu autorităţile competente de statistică, utilizând, în caz de nevoie, Programul statistic comunitar pentru a încuraja sinergia şi a pentru a evita orice suprapunere. Sunt luate în considerare datele suplimentare de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de la Organizaţia Naţiunilor Unite ("ONU"), disponibile pe plan mondial.
(4)Fără a aduce atingere articolului 2 litera (d) subpunctul (v), Observatorul nu poate lua nici o măsură care depăşeşte sfera informaţiei şi a prelucrării acesteia.
(5)Observatorul nu colectează nici un fel de date care să permită identificarea persoanelor sau a grupurilor mici de persoane. Acesta se abţine de la orice activitate de transmitere a informaţiilor referitoare la cazuri concrete şi nominale.
Art. 2: Atribuţii
În scopul îndeplinirii obiectivului menţionat la articolul 1, Observatorului îi revin următoarele atribuţii în domeniile sale de activitate:
(a)Colectarea şi analiza datelor existente
(i)colectează, înregistrează şi analizează informaţiile, inclusiv datele provenite din cercetare, pe care statele membre le comunică, precum şi datele care provin din surse comunitare, din surse naţionale neguvernamentale şi de la organizaţii internaţionale competente, inclusiv de la Oficiul European de Poliţie (Europol); furnizează informaţii cu privire la cele mai bune practici din statele membre şi înlesneşte schimbul între statele membre cu privire la asemenea practici; activitatea de colectare, înregistrare, analiză şi informare cuprinde şi datele cu privire la noile tendinţe de policonsum de droguri, inclusiv la consumul combinat de substanţe psihoactive licite şi ilicite;
(ii)realizează investigaţii, studii pregătitoare şi studii de fezabilitate, precum şi acţiuni-pilot necesare propriilor sale sarcini; organizează reuniuni de experţi şi constituie, la nevoie, grupuri de lucru ad hoc în acest scop; constituie şi pune la dispoziţie un fond de documentaţie ştiinţifică deschis şi favorizează promovarea activităţilor de informare;
(iii)oferă un sistem organizatoric şi tehnic capabil să furnizeze informaţii privind programele sau acţiunile, similare sau complementare, din statele membre;
(iv)înfiinţează şi coordonează, în consultare şi cooperare cu autorităţile şi organizaţiile competente din statele membre, reţeaua menţionată la articolul 5;
(v)facilitează schimburile de informaţii dintre factorii de decizie, cercetători, specialişti şi cei implicaţi în lupta împotriva drogurilor din organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale.
(b)îmbunătăţirea metodologiei de comparare a datelor
(i)asigură o mai bună comparabilitate, obiectivitate şi fiabilitate a datelor la nivel european, prin elaborarea indicatorilor şi a criteriilor comune fără caracter de constrângere, dar a căror respectare Observatorul o poate recomanda în vederea coerenţei mai mari a metodelor de măsurare utilizate de către statele membre şi Comunitate; Observatorul dezvoltă, în mod special, mijloace şi instrumente care să servească statelor membre în monitorizarea şi evaluarea politicilor naţionale, iar Comisiei, în monitorizarea şi evaluarea politicilor Uniunii;
(ii)facilitează şi structurează schimbul de informaţii calitative şi cantitative (bază de date).
(c)Difuzarea datelor
(i)pune la dispoziţia Comunităţii, a statelor membre şi a organizaţiilor competente informaţiile pe care le produce;
(ii)asigură o largă difuzare a activităţii desfăşurate în fiecare stat membru şi de către Comunitate însăşi, precum şi, după caz, de ţări terţe sau de organizaţii internaţionale;
(iii)asigură o largă difuzare a informaţiilor fiabile neconfidenţiale, publicând, pe baza datelor colectate, un raport anual asupra situaţiei fenomenului drogurilor, inclusiv date despre noile tendinţe.
(d)Cooperarea cu organisme şi organizaţii europene şi internaţionale şi cu ţări terţe
(i)contribuie la îmbunătăţirea coordonării dintre acţiunile naţionale şi comunitare în domeniile sale de activitate;
(ii)fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în materie de transmitere a informaţiilor, în temeiul dispoziţiilor convenţiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drogurile, promovează integrarea datelor despre droguri şi toxicomanie colectate în statele membre sau care provin din Comunitate în programe internaţionale de supraveghere şi control al drogurilor, în special cele instituite de Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile sale specializate;
(iii)cooperează activ cu Europol pentru a obţine eficienţă maximă în supravegherea fenomenului drogurilor;
(iv)cooperează activ cu organizaţiile şi organismele menţionate la articolul 20;
(v)transferă, la cererea Comisiei şi cu aprobarea Consiliului de Administraţie menţionat la articolul 9, propriul know-how către anumite ţări terţe, cum ar fi ţările candidate sau ţările din Balcanii de Vest, şi sprijină crearea şi consolidarea legăturilor structurale cu reţeaua menţionată la articolul 5, precum şi crearea şi consolidarea punctelor focale naţionale menţionate la articolul amintit.
(e)Obligaţie de informare
În principiu, Observatorul, în cazul în care identifică noi evoluţii şi tendinţe schimbătoare, informează despre acestea autorităţile competente din statele membre.
(f)Schimbul de informaţii, sistemul de alertă timpurie şi evaluarea riscurilor pentru noile substanţe psihoactive
(i)colectarea, agregarea, analizarea şi evaluarea informaţiilor disponibile furnizate de punctele focale naţionale menţionate la articolul 5 şi de unităţile naţionale Europol cu privire la noile substanţe psihoactive, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 4 din Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului (*), şi comunicarea fără întârzieri nejustificate a informaţiilor respective către punctele focale naţionale şi unităţile naţionale Europol, precum şi către Comisie;
(*)Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispoziţiilor minime privind elementele constitutive ale infracţiunilor şi sancţiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (JO L 335, 11.11.2004, p. 8).
(ii)elaborarea raportului iniţial sau a raportului iniţial combinat în conformitate cu articolul 5b;
(iii)organizarea procedurii de evaluare a riscurilor în conformitate cu articolele 5c şi 5d;
(iv)supravegherea, în cooperare cu Europolul şi cu sprijinul punctelor focale naţionale menţionate la articolul 5 şi al unităţilor naţionale Europol, a tuturor noilor substanţe psihoactive care au fost raportate de către statele membre.
Art. 3: Domenii prioritare de activitate
Obiectivul şi atribuţiile Observatorului, astfel cum sunt definite la articolele 1 şi 2, sunt puse în aplicare în ordinea de priorităţi prevăzută în anexa I.
Art. 4: Metoda de lucru
(1)Observatorul îşi îndeplineşte atribuţiile în mod progresiv, în funcţie de obiectivele adoptate în cadrul programelor de lucru trienale şi anuale menţionate la articolul 9 alineatele (4) şi (5) şi cu respectarea resurselor disponibile.
(2)În exercitarea activităţilor sale, Observatorul, pentru a evita orice suprapunere, ţine seama de activităţile deja desfăşurate de alte instituţii sau agenţii existente sau viitoare, în special Europol, şi oferă elemente suplimentare.
Art. 5: Reţeaua europeană de informaţii privind drogurile şi toxicomania (Reitox)
(1)Observatorul dispune de Reţeaua europeană de informaţii privind drogurile şi toxicomania (Reitox). Reţeaua cuprinde câte un punct focal pentru fiecare stat membru şi fiecare ţară care a încheiat un acord în temeiul articolului 21 şi un punct focal pentru Comisie. Desemnarea punctelor focale naţionale este responsabilitatea exclusivă a statelor în cauză.
(2)Punctele focale naţionale reprezintă interfaţa între ţările participante şi Observator. Acestea contribuie la stabilirea indicatorilor şi a datelor-cheie, cuprinzând orientări pentru punerea lor în aplicare, având în vedere obţinerea de informaţii fiabile şi comparabile, la nivel european. Acestea colectează şi analizează într-o manieră obiectivă, la nivel naţional, reunind experienţa din diferite sectoare - sănătate, justiţie, aplicarea legii - în cooperare cu experţi şi organizaţii naţionale active în domeniul politicii privind drogurile, toate datele relevante cu privire la droguri şi toxicomanie, precum şi la politicile şi soluţiile aplicate. Acestea furnizează, în special, date pentru cei cinci indicatori epidemiologici specificaţi de Observator.
[textul din Art. 5, alin. (2) a fost abrogat la 23-nov-2018 de Art. 1, punctul 2. din Regulamentul 2101/15-nov-2017]
De asemenea, punctele focale naţionale pot oferi Observatorului informaţii şi despre noile tendinţe în utilizarea substanţelor psihoactive existente şi/sau a noilor combinaţii de substanţe psihoactive care pot reprezenta un potenţial risc pentru sănătatea publică, precum şi informaţii privind măsurile posibile în domeniul sănătăţii publice.
(3)Autorităţile naţionale asigură funcţionarea punctului lor focal pentru colectarea şi analiza datelor la nivel naţional, pe baza liniilor directoare adoptate împreună cu Observatorul.
(4)Sarcinile specifice atribuite punctelor focale naţionale apar în programul trienal al Observatorului, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (4).
(5)Cu toate că Observatorul respectă întâietatea punctelor focale naţionale şi este într-o strânsă colaborare cu acestea, Observatorul poate recurge la expertiză şi surse de informare suplimentare în domeniul drogurilor şi toxicomaniei.
Art. 5a: Schimbul de informaţii şi sistemul de alertă timpurie pentru noile substanţe psihoactive
Fiecare stat membru se asigură că propriile puncte focale naţionale menţionate la articolul 5 şi propria unitate naţională Europol furnizează Observatorului şi Europolului, în timp util şi fără întârzieri nejustificate, informaţiile disponibile privind noile substanţe psihoactive, ţinând cont de mandatele respective ale celor două organisme. Informaţiile se referă la detectarea şi identificarea, utilizarea şi modurile de utilizare, fabricarea, extracţia, distribuţia şi metodele de distribuţie, traficul, utilizarea comercială, medicală şi ştiinţifică şi riscurile potenţiale şi identificate ale substanţelor respective.
Observatorul, în colaborare cu Europolul, colectează, coroborează, analizează şi evaluează informaţiile şi le comunică în timp util punctelor focale naţionale şi unităţilor naţionale Europol, precum şi Comisiei, cu scopul de a le furniza toate informaţiile necesare în vederea alertei timpurii şi pentru a permite Observatorului să elaboreze raportul iniţial sau raportul iniţial combinat în conformitate cu articolul 5b.
Art. 5b: Raportul iniţial
(1)Atunci când Observatorul, Comisia sau o majoritate a statelor membre consideră că informaţiile furnizate cu privire la o nouă substanţă psihoactivă care au fost colectate în temeiul articolului 5a într-unul sau mai multe state membre suscită preocupări legate de faptul că acea nouă substanţă psihoactivă poate prezenta riscuri pentru sănătate sau pentru societate la nivelul Uniunii, Observatorul elaborează un raport iniţial privind noua substanţă psihoactivă în cauză.
În sensul prezentului alineat, statele membre informează Comisia şi alte state membre cu privire la dorinţa acestora ca un raport iniţial să fie întocmit. În cazul în care se atinge majoritatea statelor membre, Comisia transmite Observatorului instrucţiunile corespunzătoare şi informează statele membre de acest lucru.
(2)Raportul iniţial conţine o primă indicaţie cu privire la:
a)natura, numărul şi amploarea incidentelor care arată existenţa unor probleme de sănătate şi probleme sociale în care noua substanţă psihoactivă ar putea fi implicată şi modurile de utilizare a noii substanţe psihoactive;
b)descrierea caracteristicilor chimice şi fizice ale noii substanţe psihoactive, precum şi a metodelor şi a precursorilor utilizaţi pentru fabricarea sau extracţia acesteia;
c)descrierea farmacologică şi toxicologică a noii substanţe psihoactive;
d)implicarea grupurilor infracţionale în fabricarea sau distribuţia noii substanţe psihoactive.
Raportul iniţial conţine, de asemenea:
(a)informaţii privind utilizările în medicina umană sau veterinară ale noii substanţe psihoactive, inclusiv ca substanţă activă a unui medicament de uz uman sau a unui medicament de uz veterinar;
(b)informaţii privind utilizarea comercială şi industrială a noii substanţe psihoactive şi amploarea utilizării respective, precum şi utilizarea acesteia în scopuri de cercetare şi dezvoltare ştiinţifică;
(c)informaţii din care să reiasă dacă noua substanţă psihoactivă face obiectul unei măsuri restrictive în statele membre;
(d)informaţii din care să reiasă dacă noua substanţă psihoactivă este sau a fost evaluată în cadrul sistemului stabilit de Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1972, şi de Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971 («sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite»);
(e)alte informaţii relevante, dacă sunt disponibile.
(3)Pentru raportul iniţial, Observatorul utilizează informaţiile de care dispune.
(4)Atunci când consideră că este necesar, Observatorul solicită punctelor focale naţionale menţionate la articolul 5 să furnizeze informaţii suplimentare privind noua substanţă psihoactivă. Punctele focale naţionale furnizează informaţiile respective în termen de două săptămâni de la primirea cererii.
(5)Observatorul solicită fără întârzieri nejustificate Agenţiei Europene pentru Medicamente să furnizeze informaţii din care să reiasă dacă, la nivelul Uniunii sau la nivel naţional, noua substanţă psihoactivă este o substanţă activă:
a)a unui medicament de uz uman sau a unui medicament de uz veterinar care a obţinut o autorizaţie de comercializare, în conformitate cu Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (**) sau Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (***);
(*)Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).
(**)Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1).
(***)Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea medicamentelor de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei Agenţii Europene pentru Medicamente (JO L 136, 30.4.2004, p. 1).
b)a unui medicament de uz uman sau a unui medicament de uz veterinar care face obiectul unei cereri de acordare a unei autorizaţii de comercializare;
c)a unui medicament de uz uman sau a unui medicament de uz veterinar a cărui autorizaţie de comercializare a fost suspendată de către autoritatea competentă;
d)a unui medicament de uz uman neautorizat, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2001/83/CE, sau a unui medicament de uz veterinar preparat extemporaneu de o persoană autorizată în acest sens conform dreptului intern, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2001/82/CE;
e)a unui produs medicamentos experimental, astfel cum este definit la articolul 2 litera (d) din Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (****).
(****)Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 de apropiere a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre privind aplicarea bunelor practici clinice în cazul efectuării de studii clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase de uz uman (JO L 121, 1.5.2001, p. 34).
În cazul în care informaţiile se referă la autorizaţii de comercializare eliberate de statele membre, statele membre în cauză pun astfel de informaţii la dispoziţia Agenţiei Europene pentru Medicamente, la cererea acesteia.
(6)Observatorul solicită fără întârzieri nejustificate Europolului să furnizeze informaţii cu privire la implicarea grupurilor infracţionale în fabricarea, distribuţia, metodele de distribuţie şi traficarea noii substanţe psihoactive, precum şi în orice utilizare a acesteia.
(7)Observatorul solicită fără întârzieri nejustificate Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, Centrului European de Prevenire şi Control al Bolilor şi Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară să furnizeze informaţiile şi datele de care dispun cu privire la noua substanţă psihoactivă.
(8)Detaliile cooperării dintre Observator şi organismele şi agenţiile menţionate la alineatele (5), (6) şi (7) de la prezentul articol sunt reglementate prin acorduri de lucru. Aceste acorduri se încheie în conformitate cu articolul 20 al doilea paragraf.
(9)Observatorul respectă condiţiile de utilizare a informaţiilor comunicate Observatorului, inclusiv condiţiile privind accesul la documente, securitatea informaţiilor şi a datelor şi protecţia datelor confidenţiale, inclusiv a datelor cu caracter sensibil şi a informaţiilor comerciale confidenţiale.
(10)Observatorul prezintă raportul iniţial Comisiei şi statelor membre în termen de cinci săptămâni de la efectuarea solicitărilor de informaţii menţionate la alineatele (5), (6) şi (7).
(11)Atunci când colectează informaţii privind mai multe noi substanţe psihoactive despre care consideră că au o structură chimică similară, Observatorul transmite Comisiei şi statelor membre rapoarte iniţiale individuale sau rapoarte iniţiale combinate care vizează mai multe noi substanţe psihoactive, în condiţiile în care caracteristicile fiecărei noi substanţe psihoactive sunt clar identificate, în termen de şase săptămâni de la efectuarea solicitărilor de informaţii menţionate la alineatele (5), (6) şi (7).
Art. 5c: Procedura şi raportul de evaluare a riscurilor
(1)În termen de două săptămâni de la primirea unui raport iniţial astfel cum este menţionat la articolul 5b alineatul (10), Comisia poate solicita Observatorului să evalueze riscurile potenţiale prezentate de noua substanţă psihoactivă şi să elaboreze un raport de evaluare a riscurilor, în cazul în care raportul iniţial oferă indicii pentru a crede că substanţa poate prezenta riscuri grave pentru sănătatea publică şi, după caz, riscuri grave pentru societate. Evaluarea riscurilor este efectuată de către Comitetul ştiinţific.
(2)În termen de două săptămâni de la primirea unui raport iniţial combinat astfel cum este menţionat la articolul 5b alineatul (11), Comisia poate solicita Observatorului să evalueze riscurile potenţiale prezentate de mai multe noi substanţe psihoactive cu o structură chimică similară şi să elaboreze un raport combinat de evaluare a riscurilor, în cazul în care raportul iniţial combinat oferă indicii pentru a crede că substanţa poate prezenta riscuri grave pentru sănătatea publică şi, după caz, riscuri grave pentru societate. Evaluarea combinată a riscurilor este efectuată de către Comitetul ştiinţific.
(3)Raportul de evaluare a riscurilor sau raportul combinat de evaluare a riscurilor conţine:
a)informaţii disponibile privind caracteristicile chimice şi fizice ale noii substanţe psihoactive, precum şi privind metodele şi precursorii utilizaţi pentru fabricarea sau extracţia acesteia;
b)informaţii disponibile privind caracteristicile farmacologice şi toxicologice ale noii substanţe psihoactive;
c)o analiză a riscurilor pentru sănătate asociate noii substanţe psihoactive, în special în ceea ce priveşte toxicitatea acută şi cronică a acesteia, riscul de abuz şi posibilitatea de a crea dependenţă, precum şi efectele din punct de vedere fizic, mental şi comportamental;
d)o analiză a riscurilor pentru societate asociate noii substanţe psihoactive, în special impactul acesteia asupra funcţionării societăţii, ordinii publice şi activităţii infracţionale, precum şi implicarea grupurilor infracţionale în fabricarea, distribuţia, metodele de distribuţie şi traficarea noii substanţe psihoactive;
e)informaţii disponibile privind amploarea şi modurile de utilizare a noii substanţe psihoactive, disponibilitatea acesteia şi potenţialul său de răspândire în Uniune;
f)informaţii disponibile privind utilizarea comercială şi industrială a noii substanţe psihoactive şi amploarea utilizării respective, precum şi utilizarea acesteia în scopuri de cercetare şi dezvoltare ştiinţifică;
g)alte informaţii relevante, dacă sunt disponibile.
(4)Comitetul ştiinţific evaluează riscurile prezentate de noua substanţă psihoactivă sau de grupul de noi substanţe psihoactive. Comitetul ştiinţific poate fi extins, după cum consideră directorul că este necesar, hotărând la recomandarea preşedintelui Comitetului ştiinţific, prin includerea unor experţi în domeniile ştiinţifice relevante pentru asigurarea unei evaluări echilibrate a riscurilor prezentate de noua substanţă psihoactivă. Directorul numeşte experţii respectivi dintr-o listă de experţi. Consiliul de administraţie aprobă lista de experţi o dată la trei ani.
Comisia, Observatorul, Europolul şi Agenţia Europeană pentru Medicamente au dreptul de a propune fiecare câte doi observatori.
(5)Comitetul ştiinţific efectuează evaluarea riscurilor pe baza informaţiilor disponibile şi a oricăror alte dovezi ştiinţifice relevante. Acesta ia în considerare toate opiniile exprimate de membrii săi. Observatorul organizează procedura de evaluare a riscurilor, inclusiv identificarea viitoarelor nevoi de informare şi studii relevante.
(6)Observatorul transmite Comisiei şi statelor membre raportul de evaluare a riscurilor sau raportul combinat de evaluare a riscurilor în termen de şase săptămâni de la primirea cererii din partea Comisiei de a elabora un raport de evaluare a riscurilor.
(7)La primirea unei cereri motivate corespunzător din partea Observatorului, Comisia poate prelungi perioada de finalizare a evaluării riscurilor sau a evaluării combinate a riscurilor, astfel încât să poată fi efectuate cercetări şi colectări de date suplimentare. Respectiva cerere conţine informaţii privind perioada necesară pentru finalizarea evaluării riscurilor sau a evaluării combinate a riscurilor.
Art. 5d: Excluderea de la evaluarea riscurilor
(1)Nu se efectuează evaluarea riscurilor dacă noua substanţă psihoactivă se află într-un stadiu avansat de evaluare în cadrul sistemului Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi anume atunci când comitetul de experţi privind dependenţa de droguri din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi-a publicat analiza critică, însoţită de o recomandare scrisă, cu excepţia cazului în care există suficiente date şi informaţii disponibile care indică necesitatea realizării unui raport de evaluare a riscurilor la nivelul Uniunii, motivele care stau la baza acestuia trebuind să fie indicate în raportul iniţial.
(2)Nu se efectuează evaluarea riscurilor în cazul în care, în urma unei evaluări în cadrul sistemului Organizaţiei Naţiunilor Unite, s-a luat hotărârea ca noua substanţă psihoactivă să nu fie clasificată în temeiul Convenţiei unice asupra stupefiantelor din 1961, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1972, sau al Convenţiei asupra substanţelor psihotrope din 1971, cu excepţia cazului în care există suficiente date şi informaţii disponibile care indică necesitatea realizării unui raport de evaluare a riscurilor la nivelul Uniunii, motivele care stau la baza acestuia trebuind să fie indicate în raportul iniţial.
(3)Nu se efectuează evaluarea riscurilor dacă noua substanţă psihoactivă este o substanţă activă:
a)a unui medicament de uz uman sau a unui medicament de uz veterinar care a obţinut o autorizaţie de comercializare;
b)a unui medicament de uz uman sau a unui medicament de uz veterinar care face obiectul unei cereri de acordare a unei autorizaţii de comercializare;
c)a unui medicament de uz uman sau a unui medicament de uz veterinar a cărui autorizaţie de comercializare a fost suspendată de către autoritatea competentă;
d)a unui produs medicamentos experimental astfel cum este definit la articolul 2 litera (d) din Directiva 2001/20/CE.
Art. 6: Protecţia şi confidenţialitatea datelor
(1)Datele referitoare la droguri şi toxicomanie furnizate Observatorului sau comunicate de către acesta pot fi publicate, cu respectarea normelor comunitare şi naţionale privind difuzarea şi confidenţialitatea informaţiilor. Datele cu caracter personal nu pot fi publicate, sau puse la dispoziţia publicului.
Statele membre şi punctele focale naţionale nu sunt obligate să furnizeze informaţii clasificate ca fiind confidenţiale în temeiul legislaţiei lor naţionale.
(2)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică Observatorului.
Art. 7: Accesul la documente
(1)Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se aplică documentelor deţinute de Observator.
(2)Consiliul de Administraţie menţionat la articolul 9 adoptă modalităţile practice de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.
(3)Deciziile adoptate de Observator în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri către Ombudsman sau pot fi atacate în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, în condiţiile prevăzute la articolele 195 şi, respectiv, 230 din tratat.
Art. 8: Capacitatea juridică şi sediul
(1)Observatorul are personalitate juridică. În fiecare dintre statele membre, Observatorul dispune de capacitatea juridică cea mai extinsă recunoscută persoanelor juridice de legislaţia statelor respective. Observatorul poate, în special, să dobândească sau să înstrăineze bunuri imobile şi mobile şi are capacitate procesuală activă.
(2)Sediul Observatorului este în Lisabona.
Art. 9: Consiliul de administraţie
(1)Observatorul dispune de un consiliu de administraţie compus din câte un reprezentant din fiecare stat membru, doi reprezentanţi ai Comisiei, doi experţi independenţi calificaţi, în special, în domeniul drogurilor, desemnaţi de către Parlamentul European, şi un reprezentant din fiecare ţară care a încheiat un acord în temeiul articolului 21.
Fiecare membru al consiliului de administraţie dispune de un vot, cu excepţia reprezentanţilor ţărilor care au încheiat acorduri în temeiul articolului 21, care nu au drept de vot.
Deciziile consiliului de administraţie sunt luate cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot, cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul (6) din prezentul articol şi la articolul 20.
Fiecare membru al consiliului de administraţie poate fi asistat sau reprezentat de către un supleant. În cazul absenţei membrului titular, supleantul îşi poate exercita dreptul de vot.
Consiliul de administraţie poate invita, cu titlu de observatori fără drept de vot, reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale cu care cooperează Observatorul, în conformitate cu articolul 20.
(2)Preşedintele şi vicepreşedintele consiliului de administraţie sunt aleşi dintre şi de către membrii săi pentru o perioadă de trei ani. Mandatul se poate reînnoi o singură dată.
Preşedintele şi vicepreşedintele au dreptul de a participa la vot.
Consiliul de administraţie îşi stabileşte propriul regulament de procedură.
(3)Şedinţele consiliului de administraţie sunt convocate de preşedinte. Consiliul de administraţie se întruneşte în şedinţe cel puţin o dată pe an. Directorul Observatorului, în conformitate cu articolul 11, participă la şedinţele consiliului de administraţie, fără a avea drept de vot, şi asigură, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3), secretariatul consiliului.
(4)Consiliul de administraţie adoptă un program de lucru trienal, pe baza unui proiect prezentat de către director, după consultarea comitetului ştiinţific menţionat la articolul 13 şi obţinerea avizului Comisiei, şi îl comunică Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei.
(5)În cadrul programului de lucru trienal, consiliul de administraţie adoptă, în fiecare an, programul de lucru anual al Observatorului, pe baza unui proiect prezentat de către director, după consultarea comitetului ştiinţific şi obţinerea avizului Comisiei. Respectivul program de lucru se comunică Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei. Acesta poate fi adaptat în cursul anului după aceeaşi procedură.
(6)În cazul în care Comisia îşi exprimă dezacordul cu privire la programul de lucru trienal sau anual, respectivele programe se adoptă de către consiliul de administraţie cu o majoritate de trei pătrimi dintre membrii săi cu drept de vot.
(7)Consiliul de administraţie adoptă raportul anual privind activităţile Observatorului şi îl comunică până la 15 iunie Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curţii de Conturi şi statelor membre.
(8)Observatorul comunică anual autorităţii bugetare orice informaţii relevante cu privire la rezultatele procedurilor de evaluare.
Art. 10: Comitetul Executiv
(1)Consiliul de administraţie este asistat de un comitet executiv. Comitetul executiv este alcătuit din preşedintele şi vicepreşedintele consiliului de administraţie, doi alţi membri ai consiliului de administraţie care reprezintă statele membre şi sunt numiţi de consiliul de administraţie şi doi reprezentanţi ai Comisiei. Directorul participă la şedinţele comitetului executiv.
(2)Comitetul executiv se reuneşte cel puţin de două ori pe an şi oricând este necesar pentru a pregăti deciziile consiliului de administraţie şi pentru a asista şi consulta directorul. Comitetul executiv ia decizii în numele consiliului de administraţie în acele probleme stabilite de normele financiare adoptate în temeiul articolului 15 alineatul (10) care nu sunt rezervate consiliului de administraţie prin prezentul regulament. Deciziile se adoptă prin consens.
Art. 11: Directorul
(1)Observatorul este condus de un director numit de consiliul de administraţie, la propunerea Comisiei, pentru o perioadă de 5 ani, care poate fi reînnoită.
(2)Înainte de numirea pentru un prim mandat, dintr-un număr maxim de două mandate, candidatul selectat de consiliul de administraţie pentru poziţia de director este invitat de îndată pentru a face o declaraţie în faţa Parlamentului European şi pentru a răspunde la întrebările puse de membrii respectivei instituţii.
(3)Directorului îi revine răspunderea pentru:
a)elaborarea şi punerea în aplicare a deciziilor şi a programelor adoptate de consiliul de administraţie;
b)administrarea curentă;
c)pregătirea programelor de lucru ale Observatorului;
d)pregătirea situaţiei veniturilor şi cheltuielilor Observatorului şi execuţia bugetară;
e)pregătirea şi publicarea rapoartelor prevăzute de prezentul regulament;
f)administrarea tuturor problemelor legate de personal şi, în special, exercitarea atribuţiilor conferite autorităţii învestite cu competenţa de numire;
g)definirea structurii organizatorice a Observatorului şi prezentarea acesteia consiliului de administraţie spre aprobare;
h)realizarea sarcinilor menţionate la articolele 1 şi 2;
i)realizarea unei evaluări regulate a activităţii Observatorului.
(4)Directorul răspunde pentru activitatea sa în faţa consiliului de administraţie.
(5)Directorul este reprezentantul legal al Observatorului.
Art. 12: Audierea directorului şi a preşedintelui consiliului de administraţie în faţa Parlamentului European
În fiecare an directorul înaintează Parlamentului European raportul general privind activităţile Observatorului. Parlamentul European poate solicita audierea directorului şi a preşedintelui consiliului de administraţie cu privire la orice subiect în legătură cu activităţile Observatorului.
Art. 13: Comitetul Ştiinţific
(1)Consiliul de administraţie şi directorul sunt asistaţi de către un comitet ştiinţific însărcinat să-şi dea avizul în cazurile prevăzute de prezentul regulament asupra oricărei chestiuni ştiinţifice privind activităţile Observatorului pe care consiliul de administraţie sau directorul i le prezintă.
Avizele comitetului ştiinţific sunt publicate.
(2)Comitetul ştiinţific este compus din cel mult cincisprezece oameni de ştiinţă de renume, numiţi pe baza excelenţei lor în domeniul ştiinţei şi a independenţei de consiliul de administraţie, în urma publicării invitaţiei de manifestare a interesului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Procedura de selecţie trebuie să asigure ca domeniile de specialitate ale membrilor comitetului ştiinţific să acopere domeniile ştiinţifice cele mai relevante pentru fenomenul drogurilor şi toxicomaniei.
Membrii comitetului ştiinţific sunt numiţi în nume propriu şi îşi dau avizul în mod complet independent de statele membre şi de instituţiile comunitare.
Comitetul ştiinţific, înainte de a-şi da avizul, ia în considerare diferitele poziţii exprimate prin avize naţionale de expert, în cazul în care acestea sunt disponibile.
În vederea evaluării riscurilor prezentate de noua substanţă psihoactivă sau de grupul de noi substanţe psihoactive, Comitetul ştiinţific poate fi extins în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 5c alineatul (4).
(3)Mandatul membrilor comitetului ştiinţific este de trei ani, reînnoibil.
(4)Comitetul ştiinţific îşi alege preşedintele pentru o perioadă de trei ani. Comitetul ştiinţific este convocat de către preşedinte cel puţin o dată pe an.
Art. 14: Întocmirea bugetului
(1)Toate veniturile şi cheltuielile Observatorului fac obiectul estimărilor pentru fiecare exerciţiu financiar, care corespunde anului calendaristic, estimări care se regăsesc în bugetul Observatorului.
(2)Veniturile şi cheltuielile prevăzute de buget sunt echilibrate.
(3)Fără a aduce atingere altor resurse, veniturile Observatorului sunt reprezentate de o subvenţie acordată de Comunitate, înscrisă în bugetul general al Uniunii Europene (secţiunea Comisie), de plăţi aferente serviciilor prestate şi de orice contribuţii financiare din partea organizaţiilor, a organismelor şi a ţărilor terţe menţionate la articolele 20 şi, respectiv, 21.
(4)Cheltuielile Observatorului cuprind următoarele:
a)remunerarea personalului, cheltuielile administrative şi de infrastructură, costurile de funcţionare;
b)cheltuielile necesare pentru susţinerea punctelor focale Reitox.
(5)În fiecare an, pe baza unui proiect elaborat de director, consiliul de administraţie realizează o estimare a veniturilor şi a cheltuielilor Observatorului pentru exerciţiul financiar următor. Consiliul de administraţie transmite Comisiei respectiva estimare, care cuprinde un proiect al schemei de personal, până la 31 martie, împreună cu programul de lucru al Observatorului. Comisia transmite estimarea Parlamentului European şi Consiliului (denumite în continuare "autoritate bugetară"), împreună cu proiectul preliminar de buget general al Uniunii Europene.
(6)Pe baza estimării, Comisia introduce în proiectul preliminar de buget general al Uniunii Europene estimările pe care le consideră necesare pentru schema de personal şi valoarea subvenţiei care urmează a fi suportată din bugetul general şi prezintă acest buget autorităţii bugetare în conformitate cu articolul 272 din tratat.
(7)Autoritatea bugetară autorizează alocările pentru subvenţia acordată Observatorului şi adoptă schema de personal a Observatorului.
(8)Bugetul este adoptat de consiliul de administraţie. Bugetul devine definitiv în urma adoptării finale a bugetului general al Uniunii Europene. Bugetul se ajustează în mod corespunzător, după caz.
(9)Consiliul de administraţie notifică, cât mai curând posibil, autorităţii bugetare intenţia sa de a pune în aplicare orice proiect
care poate avea implicaţii financiare semnificative asupra finanţării bugetului, în special cu privire la orice proiecte de natură imobiliară, cum ar fi închirierea sau achiziţionarea de clădiri. Consiliul de administraţie informează Comisia cu privire la aceasta.
In cazul în care una dintre componentele autorităţii bugetare şi-a notificat intenţia de a emite un aviz, aceasta transmite avizul Consiliului de administraţie în termen de şase săptămâni de la data notificării proiectului.
Art. 15: Execuţia bugetară
(1)Directorul execută bugetul Observatorului.
(2)După încheierea fiecărui exerciţiu financiar, până la 1 martie, contabilul Observatorului comunică conturile provizorii contabilului Comisiei, împreună cu un raport privind gestiunea bugetară şi financiară în cadrul respectivului exerciţiu financiar. Contabilul Comisiei consolidează conturile provizorii ale instituţiilor şi ale organismelor descentralizate în conformitate cu articolul 128 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (1) (denumit în continuare "Regulament financiar general").
(1)JOL 248, 16.9.2002, p. 1.
(3)După încheierea fiecărui exerciţiu financiar, până la 31 martie, contabilul Comisiei comunică conturile provizorii ale Observatorului Curţii de Conturi, împreună cu un raport privind gestiunea bugetară şi financiară în cadrul respectivului exerciţiu financiar. Raportul privind gestiunea bugetară şi financiară pentru exerciţiul financiar se transmite, de asemenea, Parlamentului European şi Consiliului.
(4)La primirea observaţiilor Curţii de Conturi cu privire la conturile provizorii ale Observatorului, în temeiul articolului 129 din Regulamentul financiar general, directorul întocmeşte conturile finale ale Observatorului pe proprie răspundere şi le prezintă consiliului de administraţie pentru avizare.
(5)Consiliul de administraţie emite un aviz privind conturile finale ale Observatorului.
(6)După încheierea fiecărui exerciţiu financiar, directorul transmite conturile finale, până la 1 iulie, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Curţii de Conturi, împreună cu avizul consiliului de administraţie.
Conturile finale se publică.
(7)Directorul trimite Curţii de Conturi un răspuns la observaţiile acesteia până la 30 septembrie. Totodată, acesta trimite respectivul răspuns şi consiliului de administraţie.
(8)Directorul prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informaţii necesare pentru buna desfăşurare a procedurii de descărcare de gestiune pentru exerciţiul financiar în cauză, în conformitate cu articolul 146 alineatul (3) din Regulamentul financiar general.
(9)Parlamentul European, la recomandarea Consiliului hotărând cu majoritate calificată, înainte de 30 aprilie a anului N + 2, dă descărcare de gestiune directorului în ceea ce priveşte execuţia bugetară pentru anul N.
(10)Consiliul de administraţie adoptă normele financiare aplicabile Observatorului, după consultarea Comisiei. Aceste norme nu se pot abate de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei (1) privind Regulamentul financiar cadru pentru organismele menţionate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului, cu excepţia cazului în care acest lucru se impune, în mod expres, pentru funcţionarea Observatorului şi cu acordul prealabil al Comisiei.
(1)JOL 357, 31.12.2002, p. 72.
Art. 16: Combaterea fraudei
(1)În scopul combaterii fraudei, corupţiei şi a altor nereguli care afectează interesele financiare ale Comunităţilor, dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 se aplică Observatorului fără restricţie.
(2)Deciziile privind finanţarea şi punerea în aplicare a acordurilor şi a instrumentelor derivate din acestea trebuie să prevadă, în mod explicit, posibilitatea Curţii de Conturi şi a OLAF de a întreprinde, după caz, controale la faţa locului la sediile beneficiarilor finanţării Observatorului.
Art. 17: Privilegii şi imunităţi
Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene se aplică Observatorului.
Art. 18: Statutul personalului
Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene şi regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene, precum şi normele adoptate în comun de către instituţiile comunitare în scopul punerii în aplicare a Statutului funcţionarilor şi a regimului aplicabil celorlalţi agenţi se aplică personalului Observatorului.
În cazul în care angajează personal din ţări terţe în urma încheierii unor acorduri menţionate la articolul 21, Observatorul respectă, în toate cazurile, Statutul funcţionarilor şi regimul aplicabil celorlalţi agenţi prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.
Observatorul exercită faţă de personalul său atribuţiile conferite autorităţii învestite cu competenţa de numire.
Consiliul de administraţie, în acord cu Comisia, adoptă normele de aplicare corespunzătoare, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcţionarilor şi cu regimul aplicabil celorlalţi agenţi menţionate la alineatul (1).
Consiliul de administraţie poate adopta dispoziţii pentru a permite angajarea experţilor naţionali din alte state membre prin detaşare la Observator.
Art. 19: Răspunderea
(1)Răspunderea contractuală a Observatorului este reglementată de legea aplicabilă contractului în cauză. Curtea de Justiţie este competentă în temeiul unei clauze compromisorii conţinute într-un contract încheiat de Observator.
(2)În materia răspunderii delictuale, Observatorul trebuie să repare, în conformitate cu principiile generale comune dreptului din statele membre, prejudiciile cauzate de Observator sau de personalul acestuia în exercitarea funcţiilor care le revin. Curtea de Justiţie este competentă să hotărască asupra litigiilor privind repararea acestor prejudicii.
(3)Răspunderea personală a personalului faţă de Observator este reglementată de dispoziţiile care se aplică personalului Observatorului.
Art. 20: Cooperarea cu alte organizaţii şi organisme
Fără a aduce atingere relaţiilor pe care Comisia poate să le asigure în conformitate cu articolul 302 din tratat, Observatorul urmăreşte în mod activ cooperarea cu organizaţiile internaţionale şi cu alte organisme guvernamentale şi neguvernamentale, în special europene, competente în domeniul drogurilor.
O asemenea cooperare se bazează pe acorduri de lucru încheiate cu organizaţiile şi organismele menţionate la primul alineat. Respectivele acorduri se adoptă de către consiliul de Administraţie pe baza unui proiect prezentat de director şi după ce Comisia şi-a dat avizul. În cazul în care Comisia nu aprobă acordurile respective, Consiliul de Administraţie le poate adopta cu o majoritate de trei pătrimi dintre membrii săi cu drept de vot.
Art. 21: Participarea ţărilor terţe
Pot să participe la activităţile Observatorului orice ţară terţă care împărtăşeşte interesul Comunităţii şi al statelor membre pentru obiectivele şi activităţile Observatorului, în temeiul acordurilor încheiate între respectivele ţări terţe şi Comunitate pe baza articolului 300 din tratat.
Art. 22: Competenţa Curţii de Justiţie
Curtea de Justiţie este competentă să se pronunţe cu privire la acţiunile introduse împotriva Observatorului în conformitate cu articolul 230 din tratat.
Art. 23: Raportul de evaluare
Comisia iniţiază o evaluare externă a Observatorului la fiecare şase ani, care coincide cu încheierea a două programe de muncă trienale ale Observatorului. Evaluările respective includ sistemul Reitox. Comisia prezintă raportul de evaluare Parlamentului European, Consiliului şi consiliului de administraţie.
În contextul respectiv, Comisia, după caz, prezintă o propunere de revizuire a dispoziţiilor prezentului regulament având în vedere elementele nou apărute cu privire la agenţiile de reglementare, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat.
Art. 24: Abrogare
Regulamentul (CEE) nr. 302/93 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa III.
Art. 25: Intrare în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Strasbourg, 12 decembrie 2006.
Pentru Parlamentul European Preşedintele J. BORRELL FONTELLES Pentru Consiliu Preşedintele M. PEKKARINEN |
ANEXA I:
(A)Activitatea Observatorului se desfăşoară cu respectarea competenţelor care revin Comunităţii şi respectiv statelor membre în domeniul drogurilor, astfel cum sunt definite în tratat. Aceasta priveşte diferitele aspecte ale fenomenului drogurilor şi al toxicomaniei, precum şi soluţiile aplicate. în desfăşurarea activităţii sale, Observatorul trebuie să se orienteze în funcţie de strategiile şi planurile de acţiuni privind drogurile, adoptate de Uniunea Europeană.
Observatorul se concentrează asupra următoarelor domenii prioritare:
1.supravegherea situaţiei fenomenului drogurilor, utilizând, în special, indicatorii epidemiologici sau alţi indicatori şi urmărind noile tendinţe, în special cele care implică policonsumul de droguri;
2.urmărirea soluţiilor aplicate problemelor legate de droguri; furnizarea de informaţii privind cele mai bune practici din statele membre şi înlesnirea schimbului de experienţă între acestea în ceea ce priveşte cele mai bune practici;
3.evaluarea riscului de noi substanţe psihoactive şi menţinerea unui sistem de informare rapidă cu privire la utilizarea acestora şi, totodată, la noile metode de consum a substanţelor psihoactive existente;
4.dezvoltarea unor mijloace şi instrumente pentru a susţine statele membre în supravegherea şi evaluarea politicilor naţionale şi Comisia pentru a supraveghea şi evalua politicile Uniunii Europene.
(B)Comisia pune la dispoziţia Observatorului, în vederea difuzării lor, informaţiile şi datele statistice de care dispune, în temeiul competenţelor sale.
ANEXA II:REGULAMENTUL ABROGAT CU MODIFICĂRILE SALE SUCCESIVE
Regulamentul (CEE) nr. 302/93 al Consiliului | JOL 36, 12.2.1993, p. 1. |
Regulamentul (CE) nr. 3294/94 al Consiliului | JOL 341, 30.12.1994, p. 7. |
Regulamentul (CE) nr. 2220/2000 al Consiliului | JOL 253, 7.10.2000, p. 1. |
Regulamentul (CE) nr. 1651/2003 al Consiliului | JOL 245, 29.9.2003, p. 30. |
ANEXA III:TABEL DE CORESPONDENŢĂ
Regulamentul (CEE) nr. 302/93 al Consiliului | Prezentul regulament |
Articolul 1 | Articolul 1 |
- | Articolul 1 alineatul (3) a doua şi a treia teză |
Articolul 2 litera (A) subtitlu | Articolul 2 litera (a) subtitlu |
Articolul 2 litera (A) alineatul (1) | Articolul 2 litera (a) punctul (i) prima teză |
- | Articolul 2 litera (a) punctul (i) a doua şi a treia teză |
Articolul 2 litera (A) alineatele (2)-(5) | Articolul 2 litera (a) punctele (ii)-(v) |
Articolul 2 litera (B) subtitlu | Articolul 2 litera (b) subtitlu |
Articolul 2 litera (B) alineatul (6) prima teză | Articolul 2 litera (b) punctul (i) prima teză |
- | Articolul 2 litera (b) punctul (i) a doua teză |
Articolul 2 litera (B) alineatul (7) | Articolul 2 litera (b) punctul (ii) |
Articolul 2 litera (C) subtitlu | Articolul 2 litera (c) subtitlu |
Articolul 2 litera (C) alineatele (8)-(10) | Articolul 2 litera (c) punctele (i) - (iii) |
Articolul 2 litera (D) subtitlu | Articolul 2 litera (d) subtitlu |
Articolul 2 litera (D) alineatele (11)-(13) | Articolul 2 litera (d) punctele (i), (ii) şi (iv) |
- | Articolul 2 litera (d) punctele (iii) şi (v) |
- | Articolul 2 litera (e) |
Articolul 3 | Articolul 4 |
Articolul 4 | Articolul 3 |
Articolul 5 alineatul (1) | Articolul 5 alineatul (1) |
- | Articolul 5 alineatele (2), (3) şi (4) |
Articolul 5 alineatul (4) | Articolul 5 alineatul (5) |
Articolul 6 alineatele (2) şi (3) | Articolul 6 alineatul (1) |
- | Articolul 6 alineatul (2) |
Articolul 6a | Articolul 7 |
Articolul 7 | Articolul 8 |
- | Articolul 8 titlu |
- | Articolul 8 alineatul (2) |
Articolul 8 alineatul (1) | Articolul 9 alineatul (1) primul, al patrulea şi al cincilea paragraf |
Articolul 8 alineatul (2) | Articolul 9 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf; Articolul 9 alineatul (2); Articolul 9 alineatul (3) a doua teză |
- | Articolul 9 alineatul (3) prima şi a treia teză |
Articolul 8 alineatul (3) | Articolul 9 alineatul (4) |
Articolul 8 alineatul (4) | Articolul 9 alineatul (5) prima şi a treia teză |
- | Articolul 9 alineatul (5) teza a doua |
- | Articolul 9 alineatul (6) |
Articolul 8 alineatele (5) şi (6) | Articolul 9 alineatele (7) şi (8) |
- | Articolul 10 |
Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf | Articolul 11 alineatul (1) |
- | Articolul 11 alineatul (2) |
Articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf | Articolul 11 alineatul (3) |
Articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf liniuţele 1-6 | Articolul 11 alineatul (3) literele (a)-(f) prima teză |
- | Articolul 11 alineatul (3) litera (f) a doua teză |
- | Articolul 11 alineatul (3) litera (g) |
Articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf a şaptea lini-uţă | Articolul 11 alineatul (3) litera (h) |
- | Articolul 11 alineatul (3) litera (i) |
Articolul 9 alineatele (2) şi (3) | Articolul 11 alineatele (4) şi (5) |
- | Articolul 12 |
Articolul 10 alineatul (1) | Articolul 13 alineatul (1) |
Articolul 10 alineatul (2) | Articolul 13 alineatul (2) primul şi al patrulea paragraf |
- | Articolul 13 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf |
Articolul 10 alineatele (3), (4) şi (5) | Articolul 13 alineatele (3) şi (4) |
Articolul 11 alineatele (1)-(6) | Articolul 14 alineatele (1)-(5) |
Articolul 11 alineatele (7)-(10) | Articolul 14 alineatele (6)-(9) |
Articolul lla alineatele (1)-(5) | Articolul 15 alineatele (1)-(5) |
Articolul 11a alineatele (6) şi (7) | Articolul 15 alineatul (6) |
Articolul 11a alineatele (8)-(l 1) | Articolul 15 alineatele (7)-(10) |
- | Articolul 16 |
Articolul 12 | Articolul 20 |
- | Articolul 20 al doilea paragraf |
Articolul 13 alineatul (1) | Articolul 21 |
Articolul 13 alineatul (2) | - |
Articolul 14 | Articolul 17 |
Articolul 15 | Articolul 18 primul, al treilea şi al patrulea paragraf |
- | Articolul 18 al doilea şi al cincilea paragraf |
Articolul 16 | Articolul 19 |
Articolul 17 | Articolul 22 |
Articolul 18 | Articolul 23 primul paragraf prima şi a treia teză |
- | Articolul 2 3 primul paragraf a doua teză |
- | Articolul 2 3 al doilea paragraf |
- | Articolul 24 |
Articolul 19 | Articolul 25 |
Anexa punctul A primul paragraf | Anexa I punctul A primul paragraf prima teză |
- | Anexa I punctul A primul paragraf a doua şi a treia teză |
- | Anexa I punctul A al doilea paragraf punctele 1-4 |
Anexa punctul A al doilea paragraf punctele 1-5 | - |
Anexa punctul B | Anexa I punctul B |
Anexa punctul C | - |
- | Anexa II |
- | Anexa III |
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007