Titlul iv - ALTE REGIMURI DE AJUTOR - Regulamentul 1782/29-sep-2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 şi (CE) nr. 2529/2001

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2009
TITLUL IV:ALTE REGIMURI DE AJUTOR
Art. 72: Domeniul de aplicare
Ajutorul se acordă agricultorilor care produc grâu dur inclus la codul NC 1001 10 00, conform condiţiilor stabilite în prezentul capitol.
Art. 73: Cuantumul şi eligibilitatea pentru ajutor
(1)Ajutorul se ridică la 40 EUR/hectar.
(2)Acordarea plăţii este condiţionată de utilizarea anumitor cantităţi de seminţe certificate de la soiuri recunoscute ca fiind de calitate superioară, în zona de producţie, pentru fabricarea grisului sau a pastelor făinoase.
Art. 74: Suprafeţe
(1)Ajutorul se acordă pentru suprafeţe de bază naţionale în zonele de producţie tradiţionale enumerate în anexa X.
Suprafeţele de bază se stabilesc după cum urmează:

Grecia

617 000 ha

Spania

594 000 ha

Franţa

208 000 ha

Italia

1 646 000 ha

Cipru

6 183 ha

Ungaria

2 500 ha

Austria

7 000 ha

Portugalia

118 000 ha;

(2)Un stat membru îşi poate subdiviza suprafaţa de bază în subsuprafeţe de bază, conform unor criterii obiective.
Art. 75: Depăşirea suprafeţei
(1)Dacă suprafaţa pentru care se solicită ajutorul depăşeşte suprafaţa de bază, suprafaţa pe agricultor pentru care se solicită ajutorul se reduce proporţional pentru anul în cauză.
(2)Dacă un stat membru îşi subdivizează suprafaţa de bază în subsuprafeţe de bază, reducerea prevăzută în alineatul (1) nu se aplică decât agricultorilor ale căror subsuprafeţe de bază au depăşit limitele. Se aplică o astfel de reducere în cazul în care, în statul membru în cauză, suprafeţele situate în subsuprafeţe de bază care nu au atins limitele stabilite au fost redistribuite subsuprafeţelor de bază care au depăşit limitele respective.
[textul din titlul IV, capitolul 2 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 146 din titlul VII, capitolul 2 din Regulamentul 73/19-ian-2009]
[textul din titlul IV, capitolul 3 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 146 din titlul VII, capitolul 2 din Regulamentul 73/19-ian-2009]
[textul din titlul IV, capitolul 4 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 146 din titlul VII, capitolul 2 din Regulamentul 73/19-ian-2009]
Art. 88: Ajutorul
Se acordă un ajutor de 45 EUR pe hectar, anual, pentru suprafeţele însămânţate cu culturi energetice, conform condiţiilor prevăzute în prezentul capitol.
Prin "culturi energetice" se înţeleg culturile destinate în special producţiei de produse energetice, după cum urmează:
- produse considerate biocombustibili în articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 mai 2003 de promovare a utilizării biocombustibililor şi a altor combustibili regenerabili pentru transport (1);
(1)JOL 123, 17.5.2003, p. 42.
- energia electrică şi termică produsă pe bază de biomasă.
Articolele 143a şi 143c nu se aplică ajutorului pentru culturile energetice în Comunitate, în componenţa sa de la 1 ianuarie 2007.

Art. 89: Suprafeţe
(1)Astfel, se stabileşte o suprafaţă maximă garantată de 2 000 000 ha eligibilă pentru ajutor.

(2)Dacă suprafaţa pentru care se solicită ajutorul este mai mare decât suprafaţa maximă garantată, suprafaţa pe agricultor pentru care se solicită ajutorul se reduce proporţional în anul în cauză, conform procedurii prevăzute în articolul 144 alineatul (2).
Art. 90: Condiţii de admisibilitate la beneficierea de ajutor
Ajutorul nu se acordă decât pentru suprafeţele a căror producţie este acoperită printr-un contract între agricultor şi întreprinderea de procesare sau printr-un contract între agricultor şi agentul care colectează produsele, cu excepţia cazului în care transformarea este realizată de agricultor în exploataţia sa.

Suprafeţele care au făcut obiectul unei cereri de ajutor în temeiul regimului culturilor energetice nu se pot considera ca fiind scoase din circuitul agricol în sensul obligaţiei de scoatere din circuitul agricol prevăzută la articolul 6 alineatul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1251/1999, precum şi la articolul 54 alineatul 2, la articolul 63 alineatul 2, la articolul 71j şi la articolul 107 alineatul 1 din prezentul regulament.

Art. 90a: Ajutoare naţionale
Statele membre sunt autorizate să acorde un ajutor naţional de până la 50 % din costurile de înfiinţare a culturilor permanente pentru suprafeţele care au făcut obiectul unei cereri de ajutor pentru culturi energetice.

Art. 91: Revizuirea listei de culturi energetice
Se pot adăuga sau elimina în orice moment anumite produse din lista prevăzută în articolul 88, conform procedurii prevăzute în articolul 144 alineatul (2).
Art. 92: Revizuirea regimului pentru culturile energetice
Începând din acest moment şi până la 31 decembrie 2006, Comisia va prezenta Consiliului un raport privind punerea în aplicare a regimului, însoţit, dacă este cazul, de propuneri care să ţină seama de punerea în aplicare a iniţiativei UE în domeniul biocombustibililor.
[textul din titlul IV, capitolul 6 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 146 din titlul VII, capitolul 2 din Regulamentul 73/19-ian-2009]
Art. 95: Primă pentru produsele lactate
(1)Începând din 2004 şi până în 2007, producătorii de lapte pot beneficia de o primă pentru produsele lactate. Prima se acordă pe an calendaristic, pe exploataţie şi pe cantitate individuală de referinţă eligibilă pentru acordarea primei şi disponibilă în exploataţie.'
(2)Fără să aducă atingere dispoziţiilor din alineatul (3) şi reducerilor care decurg din aplicarea alineatului (4), cantitatea individuală de referinţă pentru laptele de care dispune exploataţia la 31 martie a anului calendaristic în cauză, exprimată în tone, se înmulţeşte cu:
- 8,15 EUR pe tonă, pentru anul calendaristic 2004;
- 16,31 EUR pe tonă, pentru anul calendaristic 2005;
- 24,49 EUR pe tonă, pentru anii calendaristici 2006 şi 2007 şi dacă se aplică articolul 70, pentru anii calendaristici următori.
(3)Cantităţile de referinţă individuale care au făcut obiectul unor cesionări temporare, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei taxe suplimentare în sectorul laptelui şi produselor lactate (1) sau cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de instituire a unei taxe în sectorul laptelui şi produselor lactate (2), la 31 martie a anului calendaristic în cauză, sunt considerate ca fiind la dispoziţia exploataţiei cesionarului în decursul anului calendaristic respectiv.
(1)JO L 405, 31.12.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 572/2003 (JO L 82, 29.3.2003, p. 20).
(2)JOL 270, 21.10.2003, p. 123.
(4)În sensul aplicării alineatului (2), dacă, la 31 martie a unui an calendaristic dat, suma tuturor cantităţilor de referinţă individuale dintr-un stat membru depăşeşte suma cantităţilor totale corespunzătoare din acelaşi stat membru, stabilite în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 3950/92, pe perioada de douăsprezece luni 1999/2000, statul membru în cauză ia toate măsurile necesare, conform unor criterii obiective, pentru a reduce în consecinţă, pe teritoriul său, cuantumul total al cantităţilor individuale de referinţă eligibile pentru acordarea primei.
Cu toate acestea, pentru Germania şi Austria, plafoanele stabilite pe baza cantităţilor de referinţă pentru perioada de douăsprezece luni 1999/2000 sunt de 27 863 827,288 şi, respectiv, 2 750 389,712 tone.

Art. 96: Plăţile suplimentare
(1)Începând din 2004 şi până în 2007, statele membre fac plăţi anuale suplimentare în favoarea producătorilor stabiliţi pe teritoriul lor, până la concurenţa cuantumurilor globale stabilite în alineatul (2). Plăţile în cauză se efectuează după criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal al producătorilor şi să evite denaturarea pieţei şi a concurenţei. În plus, plăţile în cauză nu sunt legate de fluctuaţiile preţului de piaţă.
Suplimentările de primă nu se acordă decât cu titlu de sumă suplimentară faţă de valoarea primei, aşa cum este definită în articolul 95 alineatul (2).
(2)Plăţi suplimentare: cuantumuri globale exprimate în milioane de EUR:
 

2004

2005

2006 şi 2007 (1)

Belgia

12,12

24,30

36,45

Danemarca

16,31

32,70

49,05

Germania

101,99

204,53

306,79

Grecia

2,31

4,63

6,94

Spania

20,38

40,86

61,29

Franţa

88,70

177,89

266,84

Irlanda

19,20

38,50

57,76

Italia

36,34

72,89

109,33

Luxemburg

0,98

1,97

2,96

Ţările de Jos

40,53

81,29

121,93

Austria

10,06

20,18

30,27

Portugalia

6,85

13,74

20,62

Finlanda

8,81

17,66

26,49

Suedia

12,09

24,24

36,37

Regatul Unit

53,40

107,09

160,64

(1)Şi, dacă se aplică articolul 70, pentru anii calendaristici următori.

*) rândul corespunzător Germaniei se înlocuieşte cu următorul rând:

Germania

101,99

204,52

306,78";

*) rândul corespunzător Austriei se înlocuieşte cu următorul rând:

Austria

10,06

20,19

30,28".

Art. 97: Definiţii
În sensul prezentului capitol, se aplică definiţia "producătorului" menţionată în articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003.
[textul din titlul IV, capitolul 8 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 146 din titlul VII, capitolul 2 din Regulamentul 73/19-ian-2009]
[textul din titlul IV, capitolul 9 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 146 din titlul VII, capitolul 2 din Regulamentul 73/19-ian-2009]
Art. 100: Domeniul de aplicare şi definiţii
(1)Dacă se aplică articolul 66, statele membre acordă agricultorilor care produc culturi arabile în condiţiile definite în prezentul capitol şi dacă nu se prevede altfel, ajutorul ales de statul membru în cauză în conformitate cu respectivul articol.
(2)În sensul prezentului capitol:
- anul de comercializare acoperă perioada 1 iulie - 30 iunie;
- prin "culturi arabile" se înţeleg cele enumerate în lista din anexa IX.
(3)Statele membre în care porumbul nu este cultură tradiţională pot să prevadă ca însilozarea de fân să confere dreptul la plăţile pe suprafaţă prevăzute pentru culturile arabile, în aceleaşi condiţii.
Art. 101: Suprafeţe de bază
Plata pe suprafaţă se face la hectar şi este regionalizată.
Plata pe suprafaţă se acordă pentru suprafaţa destinată culturilor arabile sau retragerii din circuitul agricol conform articolului 107 din prezentul regulament şi care nu depăşeşte numărul total de hectare al suprafeţei (suprafeţelor) regionale de bază, aşa cum se prevede în anexa VI la Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2316/1999 (1), ţinându-se seama de aplicarea Regulamentului (CE)nr. 1017/94.
Totuşi, Comisia stabileşte suprafaţa sau suprafeţele de bază regionale ale noilor state membre, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144 alineatul 2 şi în limitele suprafeţelor de bază naţionale enumerate la anexa XIb.

(1)Regulamentul (CE) nr. 2316/1999 al Comisiei din 22 octombrie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1251/1999 al Consiliului privind instituirea unui sistem de ajutorare pentru producătorii anumitor culturi arabile (JO L 280, 30.10.1999, p. 43). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1035/2003 (JO L 150, 18.6.2003, p. 24).
Prin "regiune" se înţelege un stat membru sau o regiune dintr-un stat membru, la alegerea statului membru în cauză. Dacă se aplică articolul 66 din prezentul regulament, din suprafaţa sau suprafeţele prevăzute în anexa VI din Regulamentul (CE) nr. 2316/1999 al Comisiei se scade numărul de hectare corespunzător drepturilor de retragere din circuitul agricol, stabilite conform articolului 53 şi articolului 63 alineatul (2) din prezentul regulament, în regiunea în cauză.
Art. 102: Depăşirea suprafeţelor de bază şi a plafonului
(1)Dacă totalul suprafeţelor pentru care se solicită o plată în cadrul regimului aplicabil culturilor arabile, inclusiv retragerea terenurilor din circuitul agricol prevăzută de respectivul regim în cazul aplicării articolului 71, este mai mare decât suprafaţa de bază, suprafaţa eligibilă pentru ajutor pe agricultor se reduce proporţional pentru toate plăţile acordate în temeiul prezentului capitol în regiunea în cauză, în cursul primului an de comercializare.
(2)Cuantumul total al plăţilor solicitate nu depăşeşte plafonul fixat de Comisie în conformitate cu articolul 64 alineatul (2). Dacă valoarea totală a ajutoarelor solicitate depăşeşte plafonul stabilit, ajutorul pentru fiecare agricultor se reduce proporţional pentru anul în cauză.
(3)Dacă se aplică articolul 71, suprafeţele care nu fac obiectul unei cereri de plată în temeiul prezentului capitol, dar care sunt utilizate pentru a justifica o cerere de ajutor în temeiul capitolului 12, sunt, de asemenea, luate în considerare la calcularea suprafeţelor pentru care se solicită plata.
(4)În cazul în care un stat membru prevede că însilozarea de fân conferă dreptul la plăţile pe suprafaţă prevăzute pentru culturile arabile, se stabileşte o suprafaţă de bază distinctă. Dacă nu se atinge suprafaţa de bază pentru culturile arabile sau pentru fânul de siloz în cursul unui an de comercializare dat, restul de hectare se adaugă la suprafaţa de bază corespunzătoare aceluiaşi an de comercializare.
(5)Dacă un stat membru a decis să stabilească una sau mai multe suprafeţe naţionale de bază, acesta poate subdiviza fiecare suprafaţă în subsuprafeţe de bază, conform unor criterii obiective care urmează să fie definite de statul membru.
În scopul aplicării prezentului alineat, suprafeţele de bază "Secano" şi "Regadio" sunt considerate suprafeţe naţionale de bază.
În cazul depăşirii unei suprafeţe naţionale de bază, statul membru poate concentra, integral sau parţial, conform unor criterii obiective, măsurile aplicabile în temeiul alineatului (1), pe subsuprafeţele de bază pe care s-a constatat depăşirea.
Statele membre care au decis să aplice posibilităţile prevăzute în prezentul alineat trebuie să informeze agricultorii şi Comisia, până la 15 septembrie cel târziu, asupra alegerilor lor, precum şi asupra normelor de aplicare corespunzătoare.
Art. 103: Planul de regionalizare
Se aplică planul de regionalizare stabilit de statele membre în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1251/1999.
În schimb, pentru orice nou stat membru care aplică schema de plată unică pe suprafaţă prevăzută la articolul 143b în 2004 şi care optează pentru punerea în aplicare a articolului 66, planul de regionalizare se stabileşte, în conformitate cu criterii obiective, cel târziu la data de 1 august a ultimului an de aplicare a regimului de plată unic pe suprafaţă. În acest caz, totalul suprafeţelor de bază regionale şi media ponderată a randamentelor regionale de referinţă respectă limitele suprafeţei de bază naţionale şi randamentul de referinţă indicate la anexa XIb.

Planul de regionalizare poate fi revizuit, conform unor criterii obiective, de statul membru în cauză, din proprie iniţiativă sau la cererea Comisiei.
Art. 104: Cuantumul de bază
(1)Plata pe suprafaţă se calculează prin înmulţirea cuantumului de bază pe tonă cu productivitatea medie a cerealelor stabilită în planul de regionalizare aplicabil în regiunea în cauză.
(2)Pentru calculul prevăzut în alineatul (1) se utilizează productivitatea medie a cerealelor. Totuşi, dacă porumbul este luat în considerare separat, se utilizează productivitatea "porumbului" pentru porumb şi productivitatea "cerealelor, altele decât porumbul" pentru cereale, plante oleaginoase, seminţe de in, precum şi pentru inul şi cânepa destinate producţiei de fibre.
(3)Cuantumul de bază pentru culturile arabile şi, dacă se aplică articolul 71, pentru terenurile retrase din circuitul agricol se fixează la 6 3 EUR pe tonă începând din anul de comercializare 2005/2006.
Art. 105: Supliment pentru grâul dur
(1)Un supliment la plata pe suprafaţă de
- 291 EUR pe hectar pentru campania de comercializare 2005/2006,
- 285 EUR pe hectar începând cu campania de comercializare 2006/2007,
se plăteşte pentru suprafaţa însămânţată cu grâu dur în zonele de producţie tradiţionale care figurează în anexa X, în conformitate cu următoarele plafoane:

Grecia

617 000 ha

Spania

594 000 ha

Franţa

208 000 ha

Italia

1 646 000 ha

Cipru

6 183 ha

Ungaria

2 500 ha

Austria

7 000 ha

Portugalia

118 000 ha.

(2)În cazul în care totalul suprafeţelor pentru care se cere un supliment de plată pe suprafaţă este mai mare, în cursul unei campanii date, decât plafonul menţionat anterior, suprafaţa pe agricultor pentru care se poate plăti suplimentul se reduce proporţional.
Totuşi, în conformitate cu plafoanele pe stat membru stabilite la alineatul 1, statele membre pot repartiza suprafeţele indicate în acest alineat între zonele de producţie definite în anexa X sau, pentru statele membre ale Comunităţii în componenţa sa de la 30 aprilie 2004, dacă este cazul, între regiunile de producţie definite în planul de regionalizare, în funcţie de importanţa producţiei de grâu dur în perioada 1993-1997. În acest caz, dacă totalul suprafeţelor unei regiuni pentru care se solicită un supliment la plata pe suprafaţă este mai mare, în cursul unei campanii date, decât plafonul regional corespunzător, suprafaţa pe agricultor din regiunea de producţie pentru care suplimentul se poate plăti se reduce proporţional. Această reducere se efectuează după redistribuirea, în statul membru respectiv, a suprafeţelor din regiunile care nu şi-au atins plafonul regional la regiunile care l-au depăşit pe al lor.
(3)În regiunile în care producţia de grâu dur este bine stabilită, altele decât cele prevăzute în anexa X, se acordă un ajutor special de 46 EUR pe hectar pentru campania de comercializare 2005/2006 în limita numărului de hectare indicat mai jos:

Germania

10 000 ha

Spania

4 000 ha

Franţa

50 000 ha

Italia

4 000 ha

Ungaria

4 305 ha

Slovacia

4 717 ha

Regatul Unit

5 000 ha.";

Art. 106: Inul şi cânepa
În ceea ce priveşte inul şi cânepa destinate producţiei de fibre, plata pe suprafaţă nu se efectuează în funcţie de circumstanţe, decât dacă se încheie contractul sau dacă se asumă angajamentul în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000.
În ceea ce priveşte cânepa destinată producţiei de fibre, plata pe suprafaţă face, de asemenea, obiectul condiţiilor stabilite în articolul 52.
Art. 107: Retragerea terenurilor din circuitul agricol
(1)În cazul aplicării articolului 71, agricultorii care solicită plata pe suprafaţă sunt obligaţi să retragă din circuitul agricol o parte din terenurile exploataţiei lor în schimbul unei compensaţii.
(2)Obligaţia de retragere a terenurilor din circuitul agricol care revine fiecărui agricultor care solicită plăţi pe suprafaţă se stabileşte ca procent din suprafaţa însămânţată cu culturi arabile care face obiectul unei cereri de plată şi de retragere din circuitul agricol conform prezentului capitol.
Procentul de bază al obligaţiei de retragere a terenurilor din circuitul agricol se stabileşte la 10 % pentru anii de comercializare 2005/2006 şi 2006/2007.
(3)Terenurile retrase din circuitul agricol pot fi utilizate pentru:
- producţia de materiale destinate fabricării, pe teritoriul Comunităţii, de produse care nu sunt direct destinate consumului uman sau animal, sub rezerva aplicării unor sisteme de control eficiente;
- cultivarea leguminoaselor într-o exploataţie agricolă, luându-se în considerare totalitatea producţiei, conform obligaţiilor prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.
Statele membre sunt autorizate să plătească un ajutor naţional până la concurenţa a 50 % din costul iniţial de constituire a culturilor plurianuale destinate producţiei de biomasă pe terenuri retrase din circuitul agricol.
(4)În ceea ce priveşte respectarea limitei de 1 milion de tone metrice prevăzute în articolul 56 alineatul (3), se ia în considerare cantitatea de produse secundare destinată consumului animal sau uman care poate deveni disponibilă ca urmare a cultivării de seminţe oleaginoase pe terenuri retrase din circuitul agricol în temeiul alineatului (3) prima liniuţă.
(5)În cazul diferenţierii productivităţilor între terenurile irigate şi terenurile neirigate, se aplică plata corespunzătoare obligaţiei de retragere din circuitul agricol a terenurilor neirigate.
(6)Pentru terenurile retrase voluntar din circuitul agricol, agricultorii pot beneficia de plata pentru terenurile retrase din circuitul agricol în afara obligaţiei. Statele membre autorizează agricultorii să retragă din circuitul agricol până la minim 10 % din suprafaţa însămânţată cu culturi arabile care face obiectul unei cereri de plată şi care este retrasă din circuitul agricol conform prezentul articol. Statele membre pot stabili procente mai mari, ţinând cont de situaţiile speciale şi asigurând ocuparea suficientă a terenurilor cultivabile.
Dacă se aplică articolul 66, prezentul alineat se aplică în ceea ce priveşte normele detaliate care urmează a fi stabilite de Comisie conform procedurii prevăzute în articolul 144 alineatul (2).
(7)Obligaţia de retragere a terenurilor din circuitul agricol nu se aplică agricultorilor care prezintă o cerere de plată pentru o suprafaţă care nu o depăşeşte pe cea care, pe baza productivităţii determinate pentru regiunea lor, ar fi necesară pentru obţinerea unei producţii de 92 de tone de cereale. Alineatul (6) se aplică respectivilor agricultori.
(8)Fără să aducă atingere articolului 108, suprafeţele:
- retrase din circuitul agricol prin aplicarea măsurilor agro-ecologice [articolele 22, 23 şi 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999] care nu au nici o utilizare agricolă şi nu sunt utilizate în scopuri lucrative altele decât cele admise pentru celelalte terenuri retrase din circuitul agricol în temeiul prezentului regulament sau
- cu terenuri împădurite prin aplicarea măsurilor adoptate în acest sens [articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999],
ca urmare a unei cereri prezentate după 28 iunie 1995, până la o limită care poate fi stabilită de statul membru în cauză pentru fiecare exploataţie, pot fi înregistrate ca retrase din circuitul agricol în temeiul obligaţiei de retragere prevăzute în alineatul (1). Această limită nu se fixează decât dacă este necesar pentru a se evita concentrarea într-un număr mic de exploataţii a unei valori disproporţionate din bugetul disponibil pentru regimul în cauză.
Totuşi, pentru respectivele suprafeţe nu se acordă plata pe suprafaţă prevăzută în articolul 104 din prezentul regulament, iar ajutorul acordat în temeiul articolului 24 alineatul (1) sau al articolului 31 alineatul (1) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului se limitează la o valoare cel mult egală cu valoarea plăţii pe suprafaţă prevăzute în articolul 104 din prezentul regulament pentru terenurile retrase din circuitul agricol.
Statele membre pot decide să nu aplice regimul prevăzut în prezentul alineat unui nou solicitant din orice regiune în care există un risc permanent de depăşire semnificativă a suprafeţei regionale de bază.
(9)Suprafeţele retrase din circuitul agricol nu pot fi mai mici de 0,1 hectare şi nu pot avea o lăţime sub 10 m. Din motive ecologice justificate în mod corespunzător, statele membre pot accepta suprafeţe de mai puţin de 5 m lăţime şi 0,05 hectare.
Art. 108: Terenuri admisibile la beneficierea de ajutor
Cererile de plată nu se pot prezenta pentru terenuri care, la data prevăzută pentru cererile de ajutor pe suprafaţă în 2003, erau destinate păşunatului permanent, culturilor permanente, pădurilor sau utilizării neagricole.
În privinţa noilor state membre, cererile de plată nu se pot depune pentru terenurile care, la 30 iunie 2003, erau destinate păşunatului permanent, culturilor permanente, pădurilor sau utilizărilor neagricole.
Statele membre pot, în condiţii care trebuie să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144 alineatul 2, să deroge de la dispoziţiile prezentului articol primul sau al doilea paragraf, luând măsurile corespunzătoare pentru a evita creşterea semnificativă a suprafeţei agricole totale admisibile.

Art. 109: Însămânţarea şi depunerea unei cereri
Pentru a putea beneficia de plata pe suprafaţă, un agricultor trebuie să fi semănat până la cel târziu 31 mai de dinaintea recoltei relevante şi să fi depus o cerere până la 15 mai cel târziu.
Art. 110: Normele de punere în aplicare
Normele de aplicare a prezentului capitol se adoptă conform procedurii prevăzute în articolul 144 alineatul (2); este vorba în special de normele privind:
- determinarea şi gestionarea suprafeţelor de bază;
- determinarea planurilor de regionalizare a producţiei;
- însilozarea de fân;
- acordarea plăţii pe suprafaţă;
- suprafaţa minimă care poate beneficia de plată; aceste norme trebuie să ţină cont în special de cerinţele în materie de control şi să urmărească eficienţa regimului în cauză;
- stabilirea, pentru grâul dur, a eligibilităţii pentru suplimentarea plăţii pe suprafaţă şi condiţiile de eligibilitate pentru ajutor special, mai ales desemnarea regiunilor care trebuie luate în considerare;
- retragerea terenurilor din circuitul agricol, în special articolul 107 alineatul (3); aceste condiţii permit determinarea leguminoaselor furajere care pot fi cultivate pe terenuri retrase din circuitul agricol şi, având în vedere primul paragraf din alineatul menţionat anterior, pot prevedea culturi fără compensaţie.
Conform aceleiaşi proceduri, Comisia poate:
- fie să condiţioneze acordarea plăţilor de utilizarea:
(i)anumitor seminţe;
(ii)unor seminţe certificate, în cazul grâului dur, precum şi în cazul inului şi cânepii destinate producţiei de fibre;
(iii)unor anumite soiuri, în cazul seminţelor oleaginoase, al grâului dur, al seminţelor de in, precum şi în cazul inului şi cânepii destinate producţiei de fibre;
- fie să prevadă posibilitatea statelor membre de a supune acordarea plăţilor unor astfel de condiţii;
- să permită ca datele prevăzute în articolul 109 să fie modificate în anumite zone în care nu se mai pot aplica din cauza unor condiţii climaterice excepţionale.
[textul din titlul IV, capitolul 10^A a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 146 din titlul VII, capitolul 2 din Regulamentul 73/19-ian-2009]
Art. 110g: Domeniu de aplicare
Se acordă un ajutor agricultorilor pentru a contribui la întreţinerea plantaţiilor de măslini care au o valoare socială sau de mediu, conform prevederilor din prezentul capitol.
Art. 110h: Eligibilitatea pentru ajutor
Plata ajutorului se supune următoarelor condiţii:
a)plantaţia de măslini este înregistrată în sistemul electronic de date geografice prevăzut la articolul 20 alineatul (2);
b)sunt considerate eligibile pentru ajutor numai suprafeţele plantate cu măslini înainte de 1 mai 1998, cu excepţia Ciprului şi a Maltei pentru care data este fixată la 31 decembrie 2001, suprafeţele ocupate de măslinii de înlocuire sau suprafeţele care participă la o schemă aprobată de Comisie;
c)numărul de măslini de pe plantaţia de măslini nu diferă cu mai mult de 10 % de numărul înregistrat la 1 ianuarie 2005 în sistemul electronic de date geografice prevăzut la articolul 20 alineatul (2);
d)plantaţia de măslini prezintă caracteristicile proprii categoriei de plantaţie de măslini pentru care se solicită ajutorul;
e)ajutorul solicitat se ridică la cel puţin 50 EUR pentru fiecare cerere.
Art. 110i: Cuantumuri
(1)Ajutorul pentru plantaţiile de măslini este acordat pe SIG-ha măslină. SIG-ha măslină este unitatea de suprafaţă folosită în cadrul metodei comune care urmează să fie definită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144 alineatul (2) pe baza datelor din sistemul electronic de date geografice oleicole prevăzut la articolul 20 alineatul (2).
(2)În limita cuantumurilor maxime stabilite la alineatul (3) şi după deducerea sumei reţinute în temeiul alineatului (4), statele membre stabilesc un ajutor pe SIG-ha măslină pentru fiecare dintre cele maximum cinci categorii de suprafeţe plantate cu măslini pe care le pot defini.
Aceste categorii sunt stabilite în conformitate cu un cadru comun de criterii sociale şi de mediu, legate în special de peisaje şi de tradiţiile sociale, care trebuie adaptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144 alineatul (2). În acest sens, trebuie acordată o atenţie specială întreţinerii plantaţiilor de măslini din zonele marginale.
(3)În cazul aplicării coeficientului de 0,4 rezultat în urma aplicării coeficientului de 0,6 stabilit în anexa VII litera H, cuantumul maxim al ajutorului prevăzut la alineatul (2) este următorul:
 

în MEUR

Franţa

2,11

Grecia

208,14

Italia

272,05

Cipru

2,93

Malta

0,07

Spania

412,45

Portugalia

22,66

Slovenia

0,17

Statele membre împart acest cuantum maxim între diversele categorii, conform unor criterii obiective şi în mod nediscriminatoriu. În cazul fiecărei categorii, nivelul ajutorului pe SIG-ha măslină poate fi egal cu, dar nu poate depăşi, nivelul costurilor de întreţinere minus costurile de recoltare.
În cazul în care statele membre decid să scadă coeficientul de 0,4, cuantumul maxim al ajutorului din tabelul precedent precum şi din anexele VIII şi VIIIa se ajustează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144 alineatul (2).
Cuantumul maxim al ajutorului stabilit pentru Cipru şi Malta este provizoriu. Acesta va putea fi modificat în 2005, după introducerea sistemului electronic de date geografice prevăzut la articolul 20 alineatul (2), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144 alineatul (2), pentru a ajusta astfel cuantumul maxim al ajutorului stabilit pentru Cipru şi Malta.
(4)Statele membre pot reţine până la 10 % din cuantumu-rile prevăzute la alineatul (3) în scopul asigurării unei finanţări comunitare pentru schemele de lucru elaborate de organizaţiile de comercianţi desemnate, în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. .../... din ... [privind organizarea comună a pieţelor în sectorul uleiului de măsline şi al măslinelor de masă]. (*)
(*)Vezi p. ..... din prezentul JO.
Totuşi, în cazul în care un stat membru decide să aplice un coeficient mai mare de 0,6, în conformitate cu dispoziţiile de la anexa VII litera H, acesta poate să reţină maxim 10 % din componenta ulei de măsline a plafonului naţional prevăzut la articolul 41 pentru a asigura finanţarea comunitară a schemelor de lucru prevăzute la primul paragraf. Acest cuantum maxim se stabileşte în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144 alineatul (2).
Art. 110j: Domeniu de aplicare
Pentru recoltele 2006, 2007, 2008 şi 2009 se poate acorda un ajutor agricultorilor care produc tutun brut inclus la codul NC 2401, în condiţiile stabilite de prezentul capitol.
Art. 110k: Condiţii de eligibilitate pentru ajutor
Ajutorul se acordă agricultorilor care au beneficiat de plata unei prime pentru tutun conform Regulamentului (CEE) nr. 2075/92 în anii calendaristici 2000, 2001 şi 2002, precum şi agricultorilor care au obţinut cote de producţie pentru tutun în perioada 1 ianuarie 2002-31 decembrie 2005. Plata ajutorului se supune următoarelor condiţii:
a)tutunul provine dintr-o zonă de producţie prevăzută la anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2848/98 al Comisiei (**);
(**)JO L 358, 31.12.1998, p. 17. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1983/2002 al Comisiei (JO L 306, 8.11.2002, p. 8).
b)cerinţele de calitate definite în Regulamentul (CE) nr. 2848/98 sunt îndeplinite;
c)foile de tutun sunt livrate de către producător fabricii care efectuează prelucrarea primară pe baza unui contract de cultivare;
d)plata este efectuată astfel încât să asigure tratamentul egal al agricultorilor şi/sau conform unor criterii obiective, cum ar fi amplasarea producătorilor de tutun într-o regiune de tipul Obiectiv I sau producţia de soiuri de o anumită calitate.
Art. 110l: Cuantumuri
(1)În cazul aplicării coeficientului de 0,6 rezultat în urma aplicării coeficientului de 0,4 stabilit în anexa VII litera I, cuantumul maxim al ajutorului, care cuprinde şi sumele de transferat către Fondul comunitar al tutunului prevăzut la articolul 110m, se stabileşte după cum urmează:
 

2006-2009

 

în MEUR

Belgia

2,374

Germania

21,287

Grecia

227,331

Spania

70,599

Franţa

48,217

Italia

200,821

Austria

0,606

Portugalia

10,161

În cazul în care un stat membru decide să scadă coeficientul de 0,6, cuantumul maxim al ajutorului prevăzut în tabelul precedent precum şi la anexa VIII se ajustează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144 alineatul (2).
Art. 110m: Transferurile către Fondul comunitar al tutunului
Un cuantum egal cu 4 % din ajutorul acordat în conformitate cu prezentul capitol pentru anul calendaristic 2006 şi cu 5 % pentru anul calendaristic 2007 se utilizează pentru finanţarea unor acţiuni de informare efectuate în cadrul Fondului comunitar al tutunului prevăzut la articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2075/92.
Art. 110n: Domeniu de aplicare
Se acordă un ajutor agricultorilor care produc hamei inclus la codul NC 1210, în condiţiile stabilite în prezentul capitol.
Art. 110o: Eligibilitatea pentru ajutor
Suprafeţele eligibile pentru ajutor sunt cele care:
- se află în regiunile de producere a hameiului publicate de Comisie în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1784/77 al Consiliului (***);
(***)JO L 200, 8.8.1977, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Actul de aderare din 2003.
- sunt plantate cu hamei şi
- sunt recoltate efectiv.

[textul din titlul IV, capitolul 10^G a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 146 din titlul VII, capitolul 2 din Regulamentul 73/19-ian-2009]
[textul din titlul IV, capitolul 10^H a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 146 din titlul VII, capitolul 2 din Regulamentul 73/19-ian-2009]
[textul din titlul IV, capitolul 11 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 146 din titlul VII, capitolul 2 din Regulamentul 73/19-ian-2009]
[textul din titlul IV, capitolul 12 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 146 din titlul VII, capitolul 2 din Regulamentul 73/19-ian-2009]
[textul din titlul IV, capitolul 13 a fost abrogat la 01-ian-2009 de Art. 146 din titlul VII, capitolul 2 din Regulamentul 73/19-ian-2009]