Capitolul 10 - PLĂŢILE PE SUPRAFAŢĂ PENTRU CULTURILE ARABILE - Regulamentul 1782/29-sep-2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 şi (CE) nr. 2529/2001

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2009
CAPITOLUL 10:PLĂŢILE PE SUPRAFAŢĂ PENTRU CULTURILE ARABILE
Art. 100: Domeniul de aplicare şi definiţii
(1)Dacă se aplică articolul 66, statele membre acordă agricultorilor care produc culturi arabile în condiţiile definite în prezentul capitol şi dacă nu se prevede altfel, ajutorul ales de statul membru în cauză în conformitate cu respectivul articol.
(2)În sensul prezentului capitol:
- anul de comercializare acoperă perioada 1 iulie - 30 iunie;
- prin "culturi arabile" se înţeleg cele enumerate în lista din anexa IX.
(3)Statele membre în care porumbul nu este cultură tradiţională pot să prevadă ca însilozarea de fân să confere dreptul la plăţile pe suprafaţă prevăzute pentru culturile arabile, în aceleaşi condiţii.
Art. 101: Suprafeţe de bază
Plata pe suprafaţă se face la hectar şi este regionalizată.
Plata pe suprafaţă se acordă pentru suprafaţa destinată culturilor arabile sau retragerii din circuitul agricol conform articolului 107 din prezentul regulament şi care nu depăşeşte numărul total de hectare al suprafeţei (suprafeţelor) regionale de bază, aşa cum se prevede în anexa VI la Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2316/1999 (1), ţinându-se seama de aplicarea Regulamentului (CE)nr. 1017/94.
Totuşi, Comisia stabileşte suprafaţa sau suprafeţele de bază regionale ale noilor state membre, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144 alineatul 2 şi în limitele suprafeţelor de bază naţionale enumerate la anexa XIb.

(1)Regulamentul (CE) nr. 2316/1999 al Comisiei din 22 octombrie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1251/1999 al Consiliului privind instituirea unui sistem de ajutorare pentru producătorii anumitor culturi arabile (JO L 280, 30.10.1999, p. 43). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1035/2003 (JO L 150, 18.6.2003, p. 24).
Prin "regiune" se înţelege un stat membru sau o regiune dintr-un stat membru, la alegerea statului membru în cauză. Dacă se aplică articolul 66 din prezentul regulament, din suprafaţa sau suprafeţele prevăzute în anexa VI din Regulamentul (CE) nr. 2316/1999 al Comisiei se scade numărul de hectare corespunzător drepturilor de retragere din circuitul agricol, stabilite conform articolului 53 şi articolului 63 alineatul (2) din prezentul regulament, în regiunea în cauză.
Art. 102: Depăşirea suprafeţelor de bază şi a plafonului
(1)Dacă totalul suprafeţelor pentru care se solicită o plată în cadrul regimului aplicabil culturilor arabile, inclusiv retragerea terenurilor din circuitul agricol prevăzută de respectivul regim în cazul aplicării articolului 71, este mai mare decât suprafaţa de bază, suprafaţa eligibilă pentru ajutor pe agricultor se reduce proporţional pentru toate plăţile acordate în temeiul prezentului capitol în regiunea în cauză, în cursul primului an de comercializare.
(2)Cuantumul total al plăţilor solicitate nu depăşeşte plafonul fixat de Comisie în conformitate cu articolul 64 alineatul (2). Dacă valoarea totală a ajutoarelor solicitate depăşeşte plafonul stabilit, ajutorul pentru fiecare agricultor se reduce proporţional pentru anul în cauză.
(3)Dacă se aplică articolul 71, suprafeţele care nu fac obiectul unei cereri de plată în temeiul prezentului capitol, dar care sunt utilizate pentru a justifica o cerere de ajutor în temeiul capitolului 12, sunt, de asemenea, luate în considerare la calcularea suprafeţelor pentru care se solicită plata.
(4)În cazul în care un stat membru prevede că însilozarea de fân conferă dreptul la plăţile pe suprafaţă prevăzute pentru culturile arabile, se stabileşte o suprafaţă de bază distinctă. Dacă nu se atinge suprafaţa de bază pentru culturile arabile sau pentru fânul de siloz în cursul unui an de comercializare dat, restul de hectare se adaugă la suprafaţa de bază corespunzătoare aceluiaşi an de comercializare.
(5)Dacă un stat membru a decis să stabilească una sau mai multe suprafeţe naţionale de bază, acesta poate subdiviza fiecare suprafaţă în subsuprafeţe de bază, conform unor criterii obiective care urmează să fie definite de statul membru.
În scopul aplicării prezentului alineat, suprafeţele de bază "Secano" şi "Regadio" sunt considerate suprafeţe naţionale de bază.
În cazul depăşirii unei suprafeţe naţionale de bază, statul membru poate concentra, integral sau parţial, conform unor criterii obiective, măsurile aplicabile în temeiul alineatului (1), pe subsuprafeţele de bază pe care s-a constatat depăşirea.
Statele membre care au decis să aplice posibilităţile prevăzute în prezentul alineat trebuie să informeze agricultorii şi Comisia, până la 15 septembrie cel târziu, asupra alegerilor lor, precum şi asupra normelor de aplicare corespunzătoare.
Art. 103: Planul de regionalizare
Se aplică planul de regionalizare stabilit de statele membre în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1251/1999.
În schimb, pentru orice nou stat membru care aplică schema de plată unică pe suprafaţă prevăzută la articolul 143b în 2004 şi care optează pentru punerea în aplicare a articolului 66, planul de regionalizare se stabileşte, în conformitate cu criterii obiective, cel târziu la data de 1 august a ultimului an de aplicare a regimului de plată unic pe suprafaţă. În acest caz, totalul suprafeţelor de bază regionale şi media ponderată a randamentelor regionale de referinţă respectă limitele suprafeţei de bază naţionale şi randamentul de referinţă indicate la anexa XIb.

Planul de regionalizare poate fi revizuit, conform unor criterii obiective, de statul membru în cauză, din proprie iniţiativă sau la cererea Comisiei.
Art. 104: Cuantumul de bază
(1)Plata pe suprafaţă se calculează prin înmulţirea cuantumului de bază pe tonă cu productivitatea medie a cerealelor stabilită în planul de regionalizare aplicabil în regiunea în cauză.
(2)Pentru calculul prevăzut în alineatul (1) se utilizează productivitatea medie a cerealelor. Totuşi, dacă porumbul este luat în considerare separat, se utilizează productivitatea "porumbului" pentru porumb şi productivitatea "cerealelor, altele decât porumbul" pentru cereale, plante oleaginoase, seminţe de in, precum şi pentru inul şi cânepa destinate producţiei de fibre.
(3)Cuantumul de bază pentru culturile arabile şi, dacă se aplică articolul 71, pentru terenurile retrase din circuitul agricol se fixează la 6 3 EUR pe tonă începând din anul de comercializare 2005/2006.
Art. 105: Supliment pentru grâul dur
(1)Un supliment la plata pe suprafaţă de
- 291 EUR pe hectar pentru campania de comercializare 2005/2006,
- 285 EUR pe hectar începând cu campania de comercializare 2006/2007,
se plăteşte pentru suprafaţa însămânţată cu grâu dur în zonele de producţie tradiţionale care figurează în anexa X, în conformitate cu următoarele plafoane:

Grecia

617 000 ha

Spania

594 000 ha

Franţa

208 000 ha

Italia

1 646 000 ha

Cipru

6 183 ha

Ungaria

2 500 ha

Austria

7 000 ha

Portugalia

118 000 ha.

(2)În cazul în care totalul suprafeţelor pentru care se cere un supliment de plată pe suprafaţă este mai mare, în cursul unei campanii date, decât plafonul menţionat anterior, suprafaţa pe agricultor pentru care se poate plăti suplimentul se reduce proporţional.
Totuşi, în conformitate cu plafoanele pe stat membru stabilite la alineatul 1, statele membre pot repartiza suprafeţele indicate în acest alineat între zonele de producţie definite în anexa X sau, pentru statele membre ale Comunităţii în componenţa sa de la 30 aprilie 2004, dacă este cazul, între regiunile de producţie definite în planul de regionalizare, în funcţie de importanţa producţiei de grâu dur în perioada 1993-1997. În acest caz, dacă totalul suprafeţelor unei regiuni pentru care se solicită un supliment la plata pe suprafaţă este mai mare, în cursul unei campanii date, decât plafonul regional corespunzător, suprafaţa pe agricultor din regiunea de producţie pentru care suplimentul se poate plăti se reduce proporţional. Această reducere se efectuează după redistribuirea, în statul membru respectiv, a suprafeţelor din regiunile care nu şi-au atins plafonul regional la regiunile care l-au depăşit pe al lor.
(3)În regiunile în care producţia de grâu dur este bine stabilită, altele decât cele prevăzute în anexa X, se acordă un ajutor special de 46 EUR pe hectar pentru campania de comercializare 2005/2006 în limita numărului de hectare indicat mai jos:

Germania

10 000 ha

Spania

4 000 ha

Franţa

50 000 ha

Italia

4 000 ha

Ungaria

4 305 ha

Slovacia

4 717 ha

Regatul Unit

5 000 ha.";

Art. 106: Inul şi cânepa
În ceea ce priveşte inul şi cânepa destinate producţiei de fibre, plata pe suprafaţă nu se efectuează în funcţie de circumstanţe, decât dacă se încheie contractul sau dacă se asumă angajamentul în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000.
În ceea ce priveşte cânepa destinată producţiei de fibre, plata pe suprafaţă face, de asemenea, obiectul condiţiilor stabilite în articolul 52.
Art. 107: Retragerea terenurilor din circuitul agricol
(1)În cazul aplicării articolului 71, agricultorii care solicită plata pe suprafaţă sunt obligaţi să retragă din circuitul agricol o parte din terenurile exploataţiei lor în schimbul unei compensaţii.
(2)Obligaţia de retragere a terenurilor din circuitul agricol care revine fiecărui agricultor care solicită plăţi pe suprafaţă se stabileşte ca procent din suprafaţa însămânţată cu culturi arabile care face obiectul unei cereri de plată şi de retragere din circuitul agricol conform prezentului capitol.
Procentul de bază al obligaţiei de retragere a terenurilor din circuitul agricol se stabileşte la 10 % pentru anii de comercializare 2005/2006 şi 2006/2007.
(3)Terenurile retrase din circuitul agricol pot fi utilizate pentru:
- producţia de materiale destinate fabricării, pe teritoriul Comunităţii, de produse care nu sunt direct destinate consumului uman sau animal, sub rezerva aplicării unor sisteme de control eficiente;
- cultivarea leguminoaselor într-o exploataţie agricolă, luându-se în considerare totalitatea producţiei, conform obligaţiilor prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.
Statele membre sunt autorizate să plătească un ajutor naţional până la concurenţa a 50 % din costul iniţial de constituire a culturilor plurianuale destinate producţiei de biomasă pe terenuri retrase din circuitul agricol.
(4)În ceea ce priveşte respectarea limitei de 1 milion de tone metrice prevăzute în articolul 56 alineatul (3), se ia în considerare cantitatea de produse secundare destinată consumului animal sau uman care poate deveni disponibilă ca urmare a cultivării de seminţe oleaginoase pe terenuri retrase din circuitul agricol în temeiul alineatului (3) prima liniuţă.
(5)În cazul diferenţierii productivităţilor între terenurile irigate şi terenurile neirigate, se aplică plata corespunzătoare obligaţiei de retragere din circuitul agricol a terenurilor neirigate.
(6)Pentru terenurile retrase voluntar din circuitul agricol, agricultorii pot beneficia de plata pentru terenurile retrase din circuitul agricol în afara obligaţiei. Statele membre autorizează agricultorii să retragă din circuitul agricol până la minim 10 % din suprafaţa însămânţată cu culturi arabile care face obiectul unei cereri de plată şi care este retrasă din circuitul agricol conform prezentul articol. Statele membre pot stabili procente mai mari, ţinând cont de situaţiile speciale şi asigurând ocuparea suficientă a terenurilor cultivabile.
Dacă se aplică articolul 66, prezentul alineat se aplică în ceea ce priveşte normele detaliate care urmează a fi stabilite de Comisie conform procedurii prevăzute în articolul 144 alineatul (2).
(7)Obligaţia de retragere a terenurilor din circuitul agricol nu se aplică agricultorilor care prezintă o cerere de plată pentru o suprafaţă care nu o depăşeşte pe cea care, pe baza productivităţii determinate pentru regiunea lor, ar fi necesară pentru obţinerea unei producţii de 92 de tone de cereale. Alineatul (6) se aplică respectivilor agricultori.
(8)Fără să aducă atingere articolului 108, suprafeţele:
- retrase din circuitul agricol prin aplicarea măsurilor agro-ecologice [articolele 22, 23 şi 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999] care nu au nici o utilizare agricolă şi nu sunt utilizate în scopuri lucrative altele decât cele admise pentru celelalte terenuri retrase din circuitul agricol în temeiul prezentului regulament sau
- cu terenuri împădurite prin aplicarea măsurilor adoptate în acest sens [articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999],
ca urmare a unei cereri prezentate după 28 iunie 1995, până la o limită care poate fi stabilită de statul membru în cauză pentru fiecare exploataţie, pot fi înregistrate ca retrase din circuitul agricol în temeiul obligaţiei de retragere prevăzute în alineatul (1). Această limită nu se fixează decât dacă este necesar pentru a se evita concentrarea într-un număr mic de exploataţii a unei valori disproporţionate din bugetul disponibil pentru regimul în cauză.
Totuşi, pentru respectivele suprafeţe nu se acordă plata pe suprafaţă prevăzută în articolul 104 din prezentul regulament, iar ajutorul acordat în temeiul articolului 24 alineatul (1) sau al articolului 31 alineatul (1) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului se limitează la o valoare cel mult egală cu valoarea plăţii pe suprafaţă prevăzute în articolul 104 din prezentul regulament pentru terenurile retrase din circuitul agricol.
Statele membre pot decide să nu aplice regimul prevăzut în prezentul alineat unui nou solicitant din orice regiune în care există un risc permanent de depăşire semnificativă a suprafeţei regionale de bază.
(9)Suprafeţele retrase din circuitul agricol nu pot fi mai mici de 0,1 hectare şi nu pot avea o lăţime sub 10 m. Din motive ecologice justificate în mod corespunzător, statele membre pot accepta suprafeţe de mai puţin de 5 m lăţime şi 0,05 hectare.
Art. 108: Terenuri admisibile la beneficierea de ajutor
Cererile de plată nu se pot prezenta pentru terenuri care, la data prevăzută pentru cererile de ajutor pe suprafaţă în 2003, erau destinate păşunatului permanent, culturilor permanente, pădurilor sau utilizării neagricole.
În privinţa noilor state membre, cererile de plată nu se pot depune pentru terenurile care, la 30 iunie 2003, erau destinate păşunatului permanent, culturilor permanente, pădurilor sau utilizărilor neagricole.
Statele membre pot, în condiţii care trebuie să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144 alineatul 2, să deroge de la dispoziţiile prezentului articol primul sau al doilea paragraf, luând măsurile corespunzătoare pentru a evita creşterea semnificativă a suprafeţei agricole totale admisibile.

Art. 109: Însămânţarea şi depunerea unei cereri
Pentru a putea beneficia de plata pe suprafaţă, un agricultor trebuie să fi semănat până la cel târziu 31 mai de dinaintea recoltei relevante şi să fi depus o cerere până la 15 mai cel târziu.
Art. 110: Normele de punere în aplicare
Normele de aplicare a prezentului capitol se adoptă conform procedurii prevăzute în articolul 144 alineatul (2); este vorba în special de normele privind:
- determinarea şi gestionarea suprafeţelor de bază;
- determinarea planurilor de regionalizare a producţiei;
- însilozarea de fân;
- acordarea plăţii pe suprafaţă;
- suprafaţa minimă care poate beneficia de plată; aceste norme trebuie să ţină cont în special de cerinţele în materie de control şi să urmărească eficienţa regimului în cauză;
- stabilirea, pentru grâul dur, a eligibilităţii pentru suplimentarea plăţii pe suprafaţă şi condiţiile de eligibilitate pentru ajutor special, mai ales desemnarea regiunilor care trebuie luate în considerare;
- retragerea terenurilor din circuitul agricol, în special articolul 107 alineatul (3); aceste condiţii permit determinarea leguminoaselor furajere care pot fi cultivate pe terenuri retrase din circuitul agricol şi, având în vedere primul paragraf din alineatul menţionat anterior, pot prevedea culturi fără compensaţie.
Conform aceleiaşi proceduri, Comisia poate:
- fie să condiţioneze acordarea plăţilor de utilizarea:
(i)anumitor seminţe;
(ii)unor seminţe certificate, în cazul grâului dur, precum şi în cazul inului şi cânepii destinate producţiei de fibre;
(iii)unor anumite soiuri, în cazul seminţelor oleaginoase, al grâului dur, al seminţelor de in, precum şi în cazul inului şi cânepii destinate producţiei de fibre;
- fie să prevadă posibilitatea statelor membre de a supune acordarea plăţilor unor astfel de condiţii;
- să permită ca datele prevăzute în articolul 109 să fie modificate în anumite zone în care nu se mai pot aplica din cauza unor condiţii climaterice excepţionale.