Capitolul ii - DREPTUL MĂRCILOR - Regulamentul 1001/14-iun-2017 privind marca Uniunii Europene
Acte UE
Jurnalul Oficial 154L
În vigoare Versiune de la: 1 Decembrie 2025
CAPITOLUL II:DREPTUL MĂRCILOR
Art. 4: Semne care pot constitui o marcă UE
Poate constitui o marcă UE orice semn, în special cuvinte, inclusiv numele de persoane, sau desene, litere, cifre, culori, forma produsului sau a ambalajului său ori sunete, cu condiţia ca astfel de semne să fie în măsură:
(a)să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; şi
(b)să fie reprezentate în Registrul mărcilor Uniunii Europene (denumit în continuare "registrul"), într-un mod care să permită autorităţilor competente şi publicului să stabilească cu claritate şi precizie obiectul protecţiei conferite titularului respectivei mărci.
Art. 5: Titulari ai mărcilor UE
Poate fi titularul unei mărci UE orice persoană fizică sau juridică, inclusiv entităţi de drept public.
Art. 7: Motive absolute de refuz
(1)Se respinge înregistrarea următoarelor:
a)semne care nu respectă cerinţele de la articolul 4;
b)mărci care sunt lipsite de caracter distinctiv;
c)mărci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaţii ce pot să servească, în comerţ, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, provenienţa geografică sau data fabricaţiei produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora;
d)mărci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practica comercială loială şi constantă;
e)semnele constituite exclusiv:
(i)din forma sau din altă caracteristică impusă chiar de natura produselor;
(ii)din forma sau din altă caracteristică a produselor care este necesară pentru obţinerea unui rezultat tehnic;
(iii)din forma sau din altă caracteristică a produselor care dă acestora valoare substanţială;
f)mărci care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;
g)mărci care sunt de natură să înşele publicul consumator, de exemplu asupra naturii, calităţii sau provenienţei geografice a produsului sau a serviciului;
h)mărci care, în lipsa autorizaţiei autorităţilor competente, trebuie respinse în temeiul articolului 6b din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale (denumită în continuare "Convenţia de la Paris");
i)mărci care includ insigne, embleme sau ecusoane, altele decât cele menţionate la articolul 6b din Convenţia de la Paris, şi care prezintă un interes public special, cu excepţia cazului în care înregistrarea lor a fost autorizată de autoritatea competentă;
j)mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislaţiei Uniunii, al dreptului intern sau al acordurilor internaţionale la care Uniunea sau statul membru în cauză este parte, care prevăd protecţia denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice;
k)mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislaţiei Uniunii sau al acordurilor internaţionale la care Uniunea este parte, care prevăd protecţia menţiunilor tradiţionale pentru vinuri;
l)mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislaţiei Uniunii sau al acordurilor internaţionale la care Uniunea este parte, care prevăd protecţia specialităţilor tradiţionale garantate;
m)mărcile care sunt compuse din sau reproduc în elementele lor esenţiale o denumire anterioară a unui soi de plante, înregistrată în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cu dreptul intern, ori cu acordurile internaţionale la care Uniunea sau statul membru respectiv este parte, care conferă protecţie drepturilor de proprietate asupra unui soi de plante, şi care se referă la soiuri de plante din aceeaşi specie sau din specii înrudite îndeaproape.
(2)Alineatul (1) se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există decât într-o parte a Uniunii.
(3)Alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) nu se aplică în cazul în care marca a dobândit, pentru produsele sau serviciile pentru care se cere înregistrarea, un caracter distinctiv ca urmare a utilizării.
Art. 8: Motive relative de refuz
(1)La opoziţia titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când:
a)aceasta este identică cu marca anterioară şi când produsele sau serviciile pentru care marca a fost solicitată sunt identice cu cele pentru care este protejată marca anterioară;
b)din cauza identităţii sau asemănării sale cu marca anterioară şi din cauza identităţii sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejată marca anterioară; riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară.
(2)În sensul alineatului (1), "mărci anterioare" înseamnă:
a)mărci a căror dată de depunere este anterioară cererii de înregistrare a mărcii UE, ţinând cont, dacă este cazul, de dreptul la prioritate invocat în sprijinul acestor mărci şi care aparţin următoarelor categorii:
(i)mărci UE;
(ii)mărci înregistrate într-un stat membru sau, în ceea ce priveşte Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos, la Oficiul Benelux din domeniul proprietăţii intelectuale;
(iii)mărci care au făcut obiectul unei înregistrări în temeiul acordurilor internaţionale, care produc efecte într-un stat membru;
(iv)mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări internaţionale care produce efecte în Uniune;
b)cereri pentru mărci menţionate la litera (a), sub rezerva înregistrării lor;
c)mărci care, la data de depunere a cererii pentru înregistrarea ca marcă UE sau, dacă este cazul, la data priorităţii invocate în sprijinul cererii pentru înregistrarea ca marcă UE, sunt de notorietate într-un stat membru în înţelesul articolului 6a din Convenţia de la Paris.
(3)La opoziţia titularului mărcii, înregistrarea unei mărci se respinge, atunci când este solicitată de agentul sau reprezentantul titularului mărcii, în numele său şi fără acordul titularului, în afară de cazul în care acest reprezentant îşi justifică acţiunile.
(4)În cazul opoziţiei titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerţ cu un domeniu de aplicare care depăşeşte domeniul local, marca solicitată este refuzată la înregistrare, atunci când şi în măsura în care, în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cu legislaţia statului membru care este aplicabilă acestui semn:
a)au fost dobândite drepturi pentru acest semn înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare a mărcii UE sau, dacă este cazul, înaintea datei priorităţii invocate în sprijinul cererii de înregistrare a mărcii UE;
b)acest semn conferă titularului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente.
(5)La opoziţia titularului unei mărci anterioare înregistrate în înţelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când este identică sau similară cu o marcă anterioară, indiferent dacă produsele sau serviciile pentru care se depune cererea sunt identice, similare sau nu sunt similare cu cele pentru care este înregistrată marca anterioară, atunci când, în cazul unei mărci UE anterioare, aceasta se bucură de un renume în Uniune sau, în cazul unei mărci naţionale anterioare, se bucură de un renume în respectivul stat membru, precum şi atunci când utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar genera un profit necuvenit de pe urma caracterului distinctiv sau a renumelui mărcii anterioare sau ar aduce atingere acestuia.
(6)La opoziţia oricărei persoane autorizate în temeiul legislaţiei relevante să îşi exercite drepturile care decurg dintr-o denumire de origine sau dintr-o indicaţie geografică, înregistrarea mărcii solicitate se respinge în cazul şi în măsura în care, în temeiul legislaţiei Uniunii sau al dreptului intern care prevede protejarea denumirilor de origine sau a indicaţiilor geografice:
(i)o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice a fost deja depusă în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cu dreptul intern înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii UE sau de data priorităţii invocate în sprijinul cererii, sub rezerva înregistrării sale ulterioare;
(ii)denumirea de origine sau indicaţia geografică respectivă conferă dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare.
Art. 9: Drepturi conferite de o marcă UE
(1)Înregistrarea unei mărci UE conferă titularului său drepturi exclusive.
(2)Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii UE, titularul respectivei mărci UE are dreptul să împiedice orice terţ să utilizeze un semn în cadrul comerţului, fără consimţământul său, pentru produse sau servicii în cazul în care:
a)semnul este identic cu marca UE şi este utilizat pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca UE este înregistrată;
b)semnul este identic cu, sau similar cu marca UE şi este utilizat în legătură cu produsele sau serviciile care sunt identice sau similare cu produsele sau serviciile pentru care marca UE este înregistrată, în cazul în care există un risc de confuzie din partea publicului; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere între semn şi marcă;
c)semnul este identic sau similar cu marca UE, indiferent dacă este utilizat sau nu pentru produse sau servicii care sunt identice, similare sau nu sunt similare cu cele pentru care marca UE este înregistrată, în cazul în care aceasta se bucură de renume în Uniune şi, prin utilizarea semnului fără motiv justificat, se obţin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii UE ori se aduce atingere acestuia.
(3)În temeiul alineatului (2), pot fi interzise, în special, următoarele:
a)aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestor produse;
b)oferirea produselor, introducerea lor pe piaţă sau păstrarea lor cu această destinaţie sub acest semn, ori oferirea sau asigurarea de servicii sub semnul respectiv;
c)importul sau exportul de produse sub acest semn;
d)utilizarea semnului ca denumire comercială sau ca nume de societate ori ca parte a unei denumiri comerciale sau a numelui unei societăţi;
e)utilizarea semnului în documente comerciale şi în publicitate;
f)utilizarea semnului în publicitatea comparativă într-o manieră care contravine Directivei 2006/114/CE.
(4)Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii UE, titularul respectivei mărci UE are dreptul totodată să împiedice orice terţ să introducă, în cursul schimbului comercial, produse în Uniune fără a le pune în liberă circulaţie, în cazul în care aceste produse, inclusiv ambalajele, provin din ţări terţe şi poartă, fără a fi autorizate, o marcă care este identică cu marca UE înregistrată pentru respectivele produse sau care nu poate fi diferenţiată, în aspectele sale esenţiale, de marca respectivă.
Dreptul titularului unei mărci UE menţionat la primul paragraf se stinge dacă, în cursul procedurilor de constatare a încălcării drepturilor conferite de marca UE, iniţiate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013, declarantul sau deţinătorul produselor prezintă probe potrivit cărora titularul mărcii UE nu are dreptul să interzică introducerea produselor pe piaţă în ţara de destinaţie finală.
Art. 10: Dreptul de a interzice acţiunile pregătitoare în legătură cu utilizarea ambalajelor sau a altor suporturi
În cazul în care există riscul ca ambalajul, etichetele, elementele sau dispozitivele de securitate sau de autenticitate sau orice alte suporturi pe care se aplică marca să poată fi utilizate pentru produse sau servicii, iar utilizarea respectivă ar constitui o încălcare a drepturilor titularului unei mărci UE în temeiul articolului 9 alineatele (2) şi (3), titularul mărcii respective are dreptul de a interzice următoarele acţiuni dacă acestea sunt efectuate în cursul schimbului comercial:
(a)aplicarea unui semn identic sau similar cu marca UE pe ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate sau de autenticitate sau pe orice alte suporturi pe care se poate aplica marca;
(b)oferirea, introducerea pe piaţă sau păstrarea în aceste scopuri, precum şi importul sau exportul ambalajelor, etichetelor, elementelor sau dispozitivelor de securitate sau de autenticitate sau a oricăror altor suporturi pe care se aplică marca.
Art. 11: Data de la care drepturile devin opozabile terţilor
(1)Drepturile conferite de o marcă UE nu devin opozabile terţilor decât de la data publicării înregistrării mărcii.
(2)Poate fi solicitată o compensaţie rezonabilă cu privire la acţiuni efectuate după data publicării cererii de înregistrare a unei mărci UE, în cazurile în care, după publicarea înregistrării mărcii, acţiunile respective ar fi interzise în temeiul acestei publicări.
(3)O instanţa sesizată într-o cauză nu se poate pronunţa asupra fondului unei cauze până la publicarea înregistrării.
Art. 12: Reproducerea mărcii UE într-un dicţionar
În cazul în care reproducerea unei mărci UE într-un dicţionar, o enciclopedie sau o lucrare similară dă impresia că aceasta constituie denumirea generică a bunurilor sau serviciilor pentru care este înregistrată marca, editorul se asigură, la cererea titularului mărcii UE, ca reproducerea mărcii UE să fie, cel mai târziu în ediţia următoare a lucrării, însoţită de indicaţia că este vorba despre o marcă înregistrată.
Art. 13: Interdicţie de a utiliza marca UE înregistrată în numele unui agent sau al unui reprezentant
Atunci când o marcă UE este înregistrată în numele agentului sau reprezentantului titularului acestei mărci, fără autorizaţia titularului, acesta are dreptul de a se opune utilizării mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său, dacă nu a autorizat această utilizare, în afară de cazul în care agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.
Art. 14: Limitarea efectelor unei mărci UE
(1)O marcă UE nu conferă titularului său dreptul de a interzice terţilor utilizarea în comerţ:
a)a numelui sau adresei terţului, în cazul în care terţul este o persoană fizică;
b)a semnelor sau a indicaţiilor care nu sunt distinctive sau care privesc felul, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică sau data fabricaţiei produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale produselor sau serviciilor;
c)a mărcii UE dacă acest lucru este necesar pentru a identifica sau a face o trimitere la produse sau servicii ca fiind ale titularului respectivei mărci, mai ales atunci când utilizarea mărcii în cauză se impune pentru indicarea destinaţiei unui produs sau a unui serviciu, în special ca accesorii sau piese detaşate.
(2)Alineatul (1) se aplică numai în cazul în care utilizarea de către un terţ se face în conformitate cu practicile loiale în materie industrială sau comercială.
Art. 15: Epuizarea drepturilor conferite de marca UE
(1)O marcă UE nu acordă titularului dreptul să interzică folosirea acesteia pentru produse care au fost introduse pe piaţă în Spaţiul Economic European sub această marcă de către titularul mărcii sau cu acordul său.
(2)Alineatul (1) nu se aplică atunci când motive legitime îl îndreptăţesc pe titular să se opună comercializării ulterioare a produselor, în special atunci când starea produselor se modifică sau se alterează după introducerea acestora pe piaţă.
Art. 16: Dreptul titularului unei mărci înregistrate ulterior de a interveni ca apărare în cadrul procedurilor de constatare a încălcării drepturilor
(1)În cadrul procedurilor de constatare a încălcării drepturilor, titularul unei mărci UE nu are dreptul să interzică utilizarea unei mărci UE înregistrate ulterior în cazul în care această marcă ulterioară nu ar fi declarată nulă în temeiul articolului 60 alineatul (1), (3) sau (4), al articolului 61 alineatul (1) sau (2), ori al articolului 64 alineatul (2) din prezentul regulament.
(2)În cadrul procedurilor de constatare a încălcării drepturilor, titularul unei mărci UE nu are dreptul să interzică utilizarea unei mărci naţionale înregistrate ulterior în cazul în care această marcă înregistrată ulterior nu ar fi declarată nulă în conformitate cu articolul 8 sau cu articolul 9 alineatul (1) sau (2) ori cu articolul 46 alineatul (3) din Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European şi a Consiliului (1).
(1)Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 336, 23.12.2015, p. 1).
(3)În cazul în care titularul unei mărci UE nu are dreptul să interzică, în temeiul alineatului (1) sau (2), utilizarea unei mărci înregistrate ulterior, titularul respectivei mărci înregistrate ulterior nu are dreptul să interzică utilizarea mărcii UE anterioare în cadrul procedurilor de constatare a încălcării drepturilor.
Art. 17: Aplicarea complementară a dreptului intern referitor la încălcarea drepturilor
(1)Efectele mărcii UE sunt reglementate exclusiv prin dispoziţiile prezentului regulament. Cu privire la alte aspecte, încălcarea drepturilor conferite de o marcă UE intră sub incidenţa dreptului intern cu privire la încălcarea drepturilor conferite de o marcă naţională în conformitate cu dispoziţiile din capitolul X.
(2)Prezentul regulament nu exclude intentarea unor acţiuni cu privire la o marcă UE în temeiul legislaţiei unui stat membru referitoare în special la răspunderea civilă şi la concurenţa neloială.
(3)Normele de procedură aplicabile se stabilesc în conformitate cu dispoziţiile din capitolul X.
Art. 18: Utilizarea mărcii UE
(1)Dacă, în termen de cinci ani de la data înregistrării, marca UE nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Uniune pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă această utilizare a fost suspendată pentru un termen neîntrerupt de cinci ani, marca UE face obiectul sancţiunilor prevăzute de prezentul regulament, cu excepţia cazului în care există un motiv întemeiat pentru a nu fi utilizată.
În înţelesul primului paragraf este considerată, de asemenea, utilizare:
a)utilizarea mărcii UE sub o formă care diferă prin elemente care nu modifică caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată, indiferent dacă marca în forma utilizată este de asemenea înregistrată sau nu în numele titularului;
b)aplicarea mărcii UE pe produsele sau pe ambalajul acestora în Uniune, numai cu scopul exportului.
(2)Utilizarea mărcii UE cu consimţământul titularului se consideră ca utilizare făcută de către titular.
Art. 19: Asimilarea mărcii UE cu marca naţională
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel la articolele 20-28, o marcă UE ca obiect al dreptului de proprietate se consideră, în totalitatea sa şi pe întreg teritoriul Uniunii, ca o marcă naţională înregistrată în statul membru în care, conform registrului:
a)titularul îşi are sediul sau domiciliul la data respectivă;
b)în cazul în care nu se aplică litera (a), titularul are o unitate la data respectivă.
(2)În cazurile care nu sunt prevăzute la alineatul (1), statul membru menţionat la alineatul în cauză este acela în care îşi are sediul Oficiul.
(3)În cazul în care două sau mai multe persoane sunt înscrise în registru în calitate de cotitulari, alineatul (1) se aplică primului înscris dintre titulari, în absenţa acestuia, se aplică în ordinea înscrierii următorilor cotitulari. Atunci când alineatul (1) nu se aplică nici unuia dintre cotitulari, se aplică alineatul (2).
Art. 20: Transferul
(1)O marcă UE poate fi transferată, independent de transferul întreprinderii, pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrată.
(2)Un transfer al întregii întreprinderi implică transferul mărcii UE, în afară de cazul în care, în conformitate cu legislaţia care se aplică transferului, există o convenţie contrară sau în cazul în care aceasta rezultă în mod evident din împrejurări. Această dispoziţie se aplică obligaţiei contractuale de transfer a întreprinderii.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), cesiunea mărcii UE trebuie făcută în scris şi necesită semnătura părţilor contractante, în afară de cazul în care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească; în caz contrar, cesiunea este nulă.
(4)La cererea uneia dintre părţi, transferul se înscrie în registru şi se publică.
(5)O cerere de înregistrare a unui transfer conţine informaţiile de identificare a mărcii UE, a noului titular, a produselor şi serviciilor la care se referă transferul, precum şi documentele prin care s-a realizat transferul în conformitate cu alineatele (2) şi (3). În plus, cererea poate cuprinde, dacă este cazul, informaţiile de identificare a reprezentantului noului titular.
(6)Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează următoarele:
a)conţinutul detaliat al cererii de înregistrare a unui transfer;
b)tipul de documente necesare pentru a stabili un transfer, ţinând seama de acordurile oferite de titularul înregistrat şi de succesorul său în drepturi;
c)detaliile privind modul de prelucrare a cererilor de transfer parţial, garantându-se faptul că produsele şi serviciile din înregistrarea rămasă nu se suprapun cu cele din înregistrarea nouă şi că pentru aceasta din urmă se creează un dosar separat, inclusiv un număr de înregistrare separat.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 207 alineatul (2).
(7)În cazul în care condiţiile aplicabile înregistrării unui transfer, prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) sau în actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (6), nu sunt îndeplinite, Oficiul informează solicitantul cu privire la deficienţele constatate. În cazul în care deficienţele constatate nu sunt remediate în termenul ce urmează a fi acordat de Oficiu, acesta respinge cererea de înregistrare a transferului.
(8)Se poate depune o singură cerere de înregistrare a transferului pentru două sau mai multe mărci, cu condiţia ca titularul înregistrat şi succesorul său în drepturi să fie aceleaşi persoane în toate aceste cazuri.
(9)Alineatele (5)-(8) se aplică, de asemenea, cererilor de înregistrare a mărcilor UE.
(10)În cazul unui transfer parţial, orice cerere prezentată de titularul iniţial şi în curs de înregistrare iniţială este considerată a fi în curs şi în ceea ce priveşte înregistrarea rămasă şi noua înregistrare. În cazul în care cererea este condiţionată de achitarea unor taxe şi acestea au fost deja achitate de către titularul iniţial, noul titular nu este obligat să achite taxe suplimentare pentru respectiva cerere.
(11)Atât timp cât transferul nu a fost înscris în registru, succesorul în drepturi nu poate să se prevaleze de drepturile care decurg din înregistrarea mărcii UE.
(12)Atunci când trebuie să se respecte termenele impuse de Oficiu, succesorul în drepturi poate să facă Oficiului declaraţiile prevăzute în acest scop, de îndată ce acesta a primit cererea de înregistrare a transferului.
(13)Toate documentele care trebuie notificate titularului mărcii UE, în conformitate cu articolul 98, se adresează persoanei înregistrate în calitate de titular.
Art. 21: Transferul unei mărci înregistrate în numele unui agent
(1)În cazul în care o marcă UE este înregistrată în numele agentului sau al reprezentantului titularului acestei mărci, fără autorizarea titularului, acesta din urmă are dreptul să solicite transferul mărcii UE în favoarea sa, exceptând cazurile în care acest agent sau reprezentant îşi justifică acţiunea.
(2)Titularul poate depune o cerere de transfer în temeiul alineatului (1) din prezentul articol la următoarele instituţii:
a)Oficiul, în temeiul articolului 60 alineatul (1) litera (b), în locul unei cereri în nulitate;
b)o instanţă competentă în domeniul mărcilor Uniunii Europene (denumită în continuare "instanţă competentă în domeniul mărcilor UE"), astfel cum se menţionează la articolul 123, în locul unei cereri reconvenţionale în nulitate conform articolului 128 alineatul (1).
Art. 22: Drepturi reale
(1)O marcă UE poate, independent de întreprindere, să fie gajată sau să facă obiectul unui alt drept real.
(2)La cererea uneia dintre părţi, drepturile menţionate la alineatul (1) sau transferul acestor drepturi se înscriu în registru şi se publică.
(3)O înscriere în registru efectuată în temeiul alineatului (2) se anulează sau se modifică la cererea uneia dintre părţi.
Art. 23: Executare silită
(1)Marca UE poate să facă obiectul unor măsuri de executare silită.
(2)În materia procedurii de executare silită a unei mărci UE, competenţa exclusivă revine instanţelor şi autorităţilor statului membru determinat în conformitate cu articolul 19.
(3)La cererea uneia dintre părţi, executarea silită se înscrie în registru şi se publică.
(4)O înscriere în registru efectuată în temeiul alineatului (3) se anulează sau se modifică la cererea uneia dintre părţi.
Art. 24: Procedura de insolvenţă
(1)Singura procedură de insolvenţă în care poate fi inclusă o marcă UE este cea care a fost deschisă în statul membru pe teritoriul căruia se situează centrul intereselor principale ale debitorului.
Cu toate acestea, în cazul în care debitorul este o întreprindere de asigurare sau o instituţie de credit, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) şi, respectiv, în Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2), singura procedură de insolvenţă în care poate fi inclusă o marcă UE este cea care a fost deschisă în statul membru în care această întreprindere sau instituţie a fost autorizată.
(1)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(2)Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit (JO L 125, 5.5.2001, p. 15).
(2)În caz de coproprietate a unei mărci UE, alineatul (1) se aplică cotei coproprietarului.
(3)Atunci când o marcă UE este inclusă într-o procedură de insolvenţă, se efectuează o menţiune în acest sens în registru şi se publică în Buletinul mărcilor Uniunii Europene menţionat la articolul 116, la cererea autorităţii naţionale competente.
Art. 25: Licenţe
(1)Marca UE poate face obiectul unor licenţe pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrată şi pentru Uniune în întregime sau doar pentru o parte a acesteia. O licenţă poate fi exclusivă sau neexclusivă.
(2)Titularul unei mărci UE poate invoca drepturile conferite de această marcă împotriva unui deţinător al licenţei care încalcă una dintre clauzele contractului de licenţă referitoare la:
a)durata;
b)forma acoperită de înregistrare sub care marca poate fi utilizată;
c)natura produselor sau serviciilor pentru care se acordă licenţa;
d)teritoriul pe care poate fi aplicată marca; ori
e)calitatea produselor fabricate sau serviciilor prestate de deţinătorul licenţei.
(3)Fără a aduce atingere prevederilor din contractul de licenţă, deţinătorul licenţei nu poate iniţia o procedură de constatare a încălcării drepturilor conferite de o marcă UE, decât cu acordul titularului acesteia. Cu toate acestea, titularul unei licenţe exclusive poate iniţia o astfel de procedură în cazul în care, după notificare, titularul mărcii nu iniţiază el însuşi o procedură de constatare a încălcării drepturilor într-un termen corespunzător.
(4)Orice deţinător al licenţei are dreptul de a interveni în procedura de constatare a încălcării drepturilor iniţiată de titularul mărcii UE, pentru a obţine repararea prejudiciului suferit.
(5)La solicitarea uneia dintre părţi, acordarea sau transferul unei licenţe de marcă UE se înscrie în registru şi se publică.
(6)O înscriere în registru efectuată în temeiul alineatului (5) se anulează sau se modifică la cererea uneia dintre părţi.
Art. 26: Procedura pentru înscrierea licenţelor şi a altor drepturi în registru
(1)Articolul 20 alineatele (5) şi (6) şi normele adoptate în temeiul acestuia, precum şi articolul 20 alineatul (8) se aplică mutatis mutandis înregistrării unui drept real sau transferului unui drept real, astfel cum se menţionează la articolul 22 alineatul (2), executării silite, astfel cum este menţionată la articolul 23 alineatul (3), includerii într-o procedură de insolvenţă, astfel cum este menţionată la articolul 24 alineatul (3), precum şi înregistrării unei licenţe sau transferului unei licenţe, astfel cum se menţionează la articolul 25 alineatul (5), sub rezerva următoarelor:
a)cerinţa referitoare la identificarea produselor şi serviciilor la care se referă transferul nu se aplică în legătură cu o cerere de înregistrare a unui drept real, a unei măsuri de executare silită sau a unei proceduri de insolvenţă;
b)cerinţa referitoare la documentele care atestă transferul nu se aplică în cazul în care cererea este făcută de către titularul mărcii UE.
(2)Cererea de înregistrare a drepturilor menţionată la alineatul (1) nu este considerată ca fiind depusă decât după achitarea taxei prevăzute.
(3)Cererea de înregistrare a unei licenţe poate conţine o solicitare de a înregistra licenţa în registru sub forma uneia sau mai multora dintre următoarele:
a)o licenţă exclusivă;
b)o sublicenţă, în cazul în care licenţa este acordată de deţinătorul licenţei a cărui licenţă este înregistrată în registru;
c)o licenţă limitată numai la o parte dintre bunurile şi serviciile pentru care este înregistrată marca;
d)o licenţă limitată la o parte a Uniunii;
e)o licenţă temporară.
În cazul în care se depune o cerere de înregistrare a licenţei ca licenţă enumerată la literele (c), (d) şi (e) de la primul paragraf, cererea de înregistrare a unei licenţe indică bunurile şi serviciile, partea din Uniune, precum şi perioada pentru care se acordă licenţa.
(4)Atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile de înregistrare prevăzute la articolele 22-25, la prezentul articol alineatele (1) şi (3) şi în celelalte norme aplicabile adoptate în temeiul prezentului regulament, Oficiul informează solicitantul cu privire la deficienţa constatată. În cazul în care deficienţa nu este remediată în termenul precizat de Oficiu, acesta respinge cererea de înregistrare.
(5)Alineatele (1) şi (3) se aplică mutatis mutandis cererilor de mărci UE.
Art. 27: Opozabilitate faţă de terţi
(1)Actele juridice privind o marcă UE, menţionate la articolele 20, 22 şi 25, sunt opozabile faţă de terţi în toate statele membre numai după înscrierea în registru. Cu toate acestea, înaintea înscrierii, un astfel de act este opozabil faţă de terţii care au dobândit drepturi asupra mărcii după data acestui act, dar care aveau cunoştinţă de act la data dobândirii drepturilor.
(2)Alineatul (1) nu se aplică în cazul unei persoane care dobândeşte marca UE sau un drept asupra mărcii UE prin transferul întregii întreprinderi sau prin orice altă succesiune cu titlu universal.
(3)Opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice menţionate la articolul 23 intră sub incidenţa legislaţiei statului membru determinat în conformitate cu articolul 19.
(4)Până la intrarea în vigoare în statele membre a normelor comune în domeniul falimentului, opozabilitatea faţă de terţi a procedurii de faliment sau a unor proceduri similare intră sub incidenţa legislaţiei statului membru în care o asemenea acţiune a fost deschisă pentru prima dată în înţelesul dreptului intern sau al convenţiilor care se aplică în acest domeniu.
Art. 28: Cerere de înregistrare a mărcii UE ca obiect al dreptului de proprietate
Articolele 19-27 se aplică în cazul cererilor de înregistrare a mărcii UE.
Art. 29: Procedura de anulare sau de modificare a înscrierii în registru a licenţelor şi a altor drepturi
(1)Înregistrarea prevăzută la articolul 26 alineatul (1) se anulează sau se modifică la cererea uneia dintre persoanele vizate.
(2)Cererea conţine numărul de înregistrare al mărcii UE vizate, precum şi precizări privind dreptul pentru care este solicitată anularea sau modificarea înregistrării.
(3)Cererea de anulare a unei licenţe, a unui drept real sau a unei măsuri de executare silită nu este considerată ca fiind depusă decât după achitarea taxei prevăzute.
(4)Cererea este însoţită de documente care dovedesc că dreptul înregistrat este stins sau că deţinătorul licenţei sau titularul unui alt drept este de acord cu anularea sau modificarea înregistrării.
(5)În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile de anulare sau de modificare a înregistrării, Oficiul informează solicitantul cu privire la deficienţa constatată. În cazul în care deficienţa constatată nu este remediată în termenul ce urmează a fi acordat de Oficiu, acesta respinge cererea de anulare sau de modificare a înregistrării.
(6)Alineatele (1)-(5) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis menţiunilor înscrise în dosare conform articolului 26 alineatul (5).