Secţiunea 2 - Efecte ale mărcii UE - Regulamentul 1001/14-iun-2017 privind marca Uniunii Europene
Acte UE
Jurnalul Oficial 154L
În vigoare Versiune de la: 1 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 2:Efecte ale mărcii UE
Art. 9: Drepturi conferite de o marcă UE
(1)Înregistrarea unei mărci UE conferă titularului său drepturi exclusive.
(2)Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii UE, titularul respectivei mărci UE are dreptul să împiedice orice terţ să utilizeze un semn în cadrul comerţului, fără consimţământul său, pentru produse sau servicii în cazul în care:
a)semnul este identic cu marca UE şi este utilizat pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca UE este înregistrată;
b)semnul este identic cu, sau similar cu marca UE şi este utilizat în legătură cu produsele sau serviciile care sunt identice sau similare cu produsele sau serviciile pentru care marca UE este înregistrată, în cazul în care există un risc de confuzie din partea publicului; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere între semn şi marcă;
c)semnul este identic sau similar cu marca UE, indiferent dacă este utilizat sau nu pentru produse sau servicii care sunt identice, similare sau nu sunt similare cu cele pentru care marca UE este înregistrată, în cazul în care aceasta se bucură de renume în Uniune şi, prin utilizarea semnului fără motiv justificat, se obţin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii UE ori se aduce atingere acestuia.
(3)În temeiul alineatului (2), pot fi interzise, în special, următoarele:
a)aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestor produse;
b)oferirea produselor, introducerea lor pe piaţă sau păstrarea lor cu această destinaţie sub acest semn, ori oferirea sau asigurarea de servicii sub semnul respectiv;
c)importul sau exportul de produse sub acest semn;
d)utilizarea semnului ca denumire comercială sau ca nume de societate ori ca parte a unei denumiri comerciale sau a numelui unei societăţi;
e)utilizarea semnului în documente comerciale şi în publicitate;
f)utilizarea semnului în publicitatea comparativă într-o manieră care contravine Directivei 2006/114/CE.
(4)Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii UE, titularul respectivei mărci UE are dreptul totodată să împiedice orice terţ să introducă, în cursul schimbului comercial, produse în Uniune fără a le pune în liberă circulaţie, în cazul în care aceste produse, inclusiv ambalajele, provin din ţări terţe şi poartă, fără a fi autorizate, o marcă care este identică cu marca UE înregistrată pentru respectivele produse sau care nu poate fi diferenţiată, în aspectele sale esenţiale, de marca respectivă.
Dreptul titularului unei mărci UE menţionat la primul paragraf se stinge dacă, în cursul procedurilor de constatare a încălcării drepturilor conferite de marca UE, iniţiate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013, declarantul sau deţinătorul produselor prezintă probe potrivit cărora titularul mărcii UE nu are dreptul să interzică introducerea produselor pe piaţă în ţara de destinaţie finală.
Art. 10: Dreptul de a interzice acţiunile pregătitoare în legătură cu utilizarea ambalajelor sau a altor suporturi
În cazul în care există riscul ca ambalajul, etichetele, elementele sau dispozitivele de securitate sau de autenticitate sau orice alte suporturi pe care se aplică marca să poată fi utilizate pentru produse sau servicii, iar utilizarea respectivă ar constitui o încălcare a drepturilor titularului unei mărci UE în temeiul articolului 9 alineatele (2) şi (3), titularul mărcii respective are dreptul de a interzice următoarele acţiuni dacă acestea sunt efectuate în cursul schimbului comercial:
(a)aplicarea unui semn identic sau similar cu marca UE pe ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate sau de autenticitate sau pe orice alte suporturi pe care se poate aplica marca;
(b)oferirea, introducerea pe piaţă sau păstrarea în aceste scopuri, precum şi importul sau exportul ambalajelor, etichetelor, elementelor sau dispozitivelor de securitate sau de autenticitate sau a oricăror altor suporturi pe care se aplică marca.
Art. 11: Data de la care drepturile devin opozabile terţilor
(1)Drepturile conferite de o marcă UE nu devin opozabile terţilor decât de la data publicării înregistrării mărcii.
(2)Poate fi solicitată o compensaţie rezonabilă cu privire la acţiuni efectuate după data publicării cererii de înregistrare a unei mărci UE, în cazurile în care, după publicarea înregistrării mărcii, acţiunile respective ar fi interzise în temeiul acestei publicări.
(3)O instanţa sesizată într-o cauză nu se poate pronunţa asupra fondului unei cauze până la publicarea înregistrării.
Art. 12: Reproducerea mărcii UE într-un dicţionar
În cazul în care reproducerea unei mărci UE într-un dicţionar, o enciclopedie sau o lucrare similară dă impresia că aceasta constituie denumirea generică a bunurilor sau serviciilor pentru care este înregistrată marca, editorul se asigură, la cererea titularului mărcii UE, ca reproducerea mărcii UE să fie, cel mai târziu în ediţia următoare a lucrării, însoţită de indicaţia că este vorba despre o marcă înregistrată.
Art. 13: Interdicţie de a utiliza marca UE înregistrată în numele unui agent sau al unui reprezentant
Atunci când o marcă UE este înregistrată în numele agentului sau reprezentantului titularului acestei mărci, fără autorizaţia titularului, acesta are dreptul de a se opune utilizării mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său, dacă nu a autorizat această utilizare, în afară de cazul în care agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.
Art. 14: Limitarea efectelor unei mărci UE
(1)O marcă UE nu conferă titularului său dreptul de a interzice terţilor utilizarea în comerţ:
a)a numelui sau adresei terţului, în cazul în care terţul este o persoană fizică;
b)a semnelor sau a indicaţiilor care nu sunt distinctive sau care privesc felul, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică sau data fabricaţiei produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale produselor sau serviciilor;
c)a mărcii UE dacă acest lucru este necesar pentru a identifica sau a face o trimitere la produse sau servicii ca fiind ale titularului respectivei mărci, mai ales atunci când utilizarea mărcii în cauză se impune pentru indicarea destinaţiei unui produs sau a unui serviciu, în special ca accesorii sau piese detaşate.
(2)Alineatul (1) se aplică numai în cazul în care utilizarea de către un terţ se face în conformitate cu practicile loiale în materie industrială sau comercială.
Art. 15: Epuizarea drepturilor conferite de marca UE
(1)O marcă UE nu acordă titularului dreptul să interzică folosirea acesteia pentru produse care au fost introduse pe piaţă în Spaţiul Economic European sub această marcă de către titularul mărcii sau cu acordul său.
(2)Alineatul (1) nu se aplică atunci când motive legitime îl îndreptăţesc pe titular să se opună comercializării ulterioare a produselor, în special atunci când starea produselor se modifică sau se alterează după introducerea acestora pe piaţă.
Art. 16: Dreptul titularului unei mărci înregistrate ulterior de a interveni ca apărare în cadrul procedurilor de constatare a încălcării drepturilor
(1)În cadrul procedurilor de constatare a încălcării drepturilor, titularul unei mărci UE nu are dreptul să interzică utilizarea unei mărci UE înregistrate ulterior în cazul în care această marcă ulterioară nu ar fi declarată nulă în temeiul articolului 60 alineatul (1), (3) sau (4), al articolului 61 alineatul (1) sau (2), ori al articolului 64 alineatul (2) din prezentul regulament.
(2)În cadrul procedurilor de constatare a încălcării drepturilor, titularul unei mărci UE nu are dreptul să interzică utilizarea unei mărci naţionale înregistrate ulterior în cazul în care această marcă înregistrată ulterior nu ar fi declarată nulă în conformitate cu articolul 8 sau cu articolul 9 alineatul (1) sau (2) ori cu articolul 46 alineatul (3) din Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European şi a Consiliului (1).
(1)Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 336, 23.12.2015, p. 1).
(3)În cazul în care titularul unei mărci UE nu are dreptul să interzică, în temeiul alineatului (1) sau (2), utilizarea unei mărci înregistrate ulterior, titularul respectivei mărci înregistrate ulterior nu are dreptul să interzică utilizarea mărcii UE anterioare în cadrul procedurilor de constatare a încălcării drepturilor.
Art. 17: Aplicarea complementară a dreptului intern referitor la încălcarea drepturilor
(1)Efectele mărcii UE sunt reglementate exclusiv prin dispoziţiile prezentului regulament. Cu privire la alte aspecte, încălcarea drepturilor conferite de o marcă UE intră sub incidenţa dreptului intern cu privire la încălcarea drepturilor conferite de o marcă naţională în conformitate cu dispoziţiile din capitolul X.
(2)Prezentul regulament nu exclude intentarea unor acţiuni cu privire la o marcă UE în temeiul legislaţiei unui stat membru referitoare în special la răspunderea civilă şi la concurenţa neloială.
(3)Normele de procedură aplicabile se stabilesc în conformitate cu dispoziţiile din capitolul X.