Secţiunea 4 - Marca UE ca obiect al dreptului de proprietate - Regulamentul 1001/14-iun-2017 privind marca Uniunii Europene
Acte UE
Jurnalul Oficial 154L
În vigoare Versiune de la: 1 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 4:Marca UE ca obiect al dreptului de proprietate
Art. 19: Asimilarea mărcii UE cu marca naţională
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel la articolele 20-28, o marcă UE ca obiect al dreptului de proprietate se consideră, în totalitatea sa şi pe întreg teritoriul Uniunii, ca o marcă naţională înregistrată în statul membru în care, conform registrului:
a)titularul îşi are sediul sau domiciliul la data respectivă;
b)în cazul în care nu se aplică litera (a), titularul are o unitate la data respectivă.
(2)În cazurile care nu sunt prevăzute la alineatul (1), statul membru menţionat la alineatul în cauză este acela în care îşi are sediul Oficiul.
(3)În cazul în care două sau mai multe persoane sunt înscrise în registru în calitate de cotitulari, alineatul (1) se aplică primului înscris dintre titulari, în absenţa acestuia, se aplică în ordinea înscrierii următorilor cotitulari. Atunci când alineatul (1) nu se aplică nici unuia dintre cotitulari, se aplică alineatul (2).
Art. 20: Transferul
(1)O marcă UE poate fi transferată, independent de transferul întreprinderii, pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrată.
(2)Un transfer al întregii întreprinderi implică transferul mărcii UE, în afară de cazul în care, în conformitate cu legislaţia care se aplică transferului, există o convenţie contrară sau în cazul în care aceasta rezultă în mod evident din împrejurări. Această dispoziţie se aplică obligaţiei contractuale de transfer a întreprinderii.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), cesiunea mărcii UE trebuie făcută în scris şi necesită semnătura părţilor contractante, în afară de cazul în care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească; în caz contrar, cesiunea este nulă.
(4)La cererea uneia dintre părţi, transferul se înscrie în registru şi se publică.
(5)O cerere de înregistrare a unui transfer conţine informaţiile de identificare a mărcii UE, a noului titular, a produselor şi serviciilor la care se referă transferul, precum şi documentele prin care s-a realizat transferul în conformitate cu alineatele (2) şi (3). În plus, cererea poate cuprinde, dacă este cazul, informaţiile de identificare a reprezentantului noului titular.
(6)Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează următoarele:
a)conţinutul detaliat al cererii de înregistrare a unui transfer;
b)tipul de documente necesare pentru a stabili un transfer, ţinând seama de acordurile oferite de titularul înregistrat şi de succesorul său în drepturi;
c)detaliile privind modul de prelucrare a cererilor de transfer parţial, garantându-se faptul că produsele şi serviciile din înregistrarea rămasă nu se suprapun cu cele din înregistrarea nouă şi că pentru aceasta din urmă se creează un dosar separat, inclusiv un număr de înregistrare separat.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 207 alineatul (2).
(7)În cazul în care condiţiile aplicabile înregistrării unui transfer, prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) sau în actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (6), nu sunt îndeplinite, Oficiul informează solicitantul cu privire la deficienţele constatate. În cazul în care deficienţele constatate nu sunt remediate în termenul ce urmează a fi acordat de Oficiu, acesta respinge cererea de înregistrare a transferului.
(8)Se poate depune o singură cerere de înregistrare a transferului pentru două sau mai multe mărci, cu condiţia ca titularul înregistrat şi succesorul său în drepturi să fie aceleaşi persoane în toate aceste cazuri.
(9)Alineatele (5)-(8) se aplică, de asemenea, cererilor de înregistrare a mărcilor UE.
(10)În cazul unui transfer parţial, orice cerere prezentată de titularul iniţial şi în curs de înregistrare iniţială este considerată a fi în curs şi în ceea ce priveşte înregistrarea rămasă şi noua înregistrare. În cazul în care cererea este condiţionată de achitarea unor taxe şi acestea au fost deja achitate de către titularul iniţial, noul titular nu este obligat să achite taxe suplimentare pentru respectiva cerere.
(11)Atât timp cât transferul nu a fost înscris în registru, succesorul în drepturi nu poate să se prevaleze de drepturile care decurg din înregistrarea mărcii UE.
(12)Atunci când trebuie să se respecte termenele impuse de Oficiu, succesorul în drepturi poate să facă Oficiului declaraţiile prevăzute în acest scop, de îndată ce acesta a primit cererea de înregistrare a transferului.
(13)Toate documentele care trebuie notificate titularului mărcii UE, în conformitate cu articolul 98, se adresează persoanei înregistrate în calitate de titular.
Art. 21: Transferul unei mărci înregistrate în numele unui agent
(1)În cazul în care o marcă UE este înregistrată în numele agentului sau al reprezentantului titularului acestei mărci, fără autorizarea titularului, acesta din urmă are dreptul să solicite transferul mărcii UE în favoarea sa, exceptând cazurile în care acest agent sau reprezentant îşi justifică acţiunea.
(2)Titularul poate depune o cerere de transfer în temeiul alineatului (1) din prezentul articol la următoarele instituţii:
a)Oficiul, în temeiul articolului 60 alineatul (1) litera (b), în locul unei cereri în nulitate;
b)o instanţă competentă în domeniul mărcilor Uniunii Europene (denumită în continuare "instanţă competentă în domeniul mărcilor UE"), astfel cum se menţionează la articolul 123, în locul unei cereri reconvenţionale în nulitate conform articolului 128 alineatul (1).
Art. 22: Drepturi reale
(1)O marcă UE poate, independent de întreprindere, să fie gajată sau să facă obiectul unui alt drept real.
(2)La cererea uneia dintre părţi, drepturile menţionate la alineatul (1) sau transferul acestor drepturi se înscriu în registru şi se publică.
(3)O înscriere în registru efectuată în temeiul alineatului (2) se anulează sau se modifică la cererea uneia dintre părţi.
Art. 23: Executare silită
(1)Marca UE poate să facă obiectul unor măsuri de executare silită.
(2)În materia procedurii de executare silită a unei mărci UE, competenţa exclusivă revine instanţelor şi autorităţilor statului membru determinat în conformitate cu articolul 19.
(3)La cererea uneia dintre părţi, executarea silită se înscrie în registru şi se publică.
(4)O înscriere în registru efectuată în temeiul alineatului (3) se anulează sau se modifică la cererea uneia dintre părţi.
Art. 24: Procedura de insolvenţă
(1)Singura procedură de insolvenţă în care poate fi inclusă o marcă UE este cea care a fost deschisă în statul membru pe teritoriul căruia se situează centrul intereselor principale ale debitorului.
Cu toate acestea, în cazul în care debitorul este o întreprindere de asigurare sau o instituţie de credit, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1) şi, respectiv, în Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2), singura procedură de insolvenţă în care poate fi inclusă o marcă UE este cea care a fost deschisă în statul membru în care această întreprindere sau instituţie a fost autorizată.
(1)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(2)Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit (JO L 125, 5.5.2001, p. 15).
(2)În caz de coproprietate a unei mărci UE, alineatul (1) se aplică cotei coproprietarului.
(3)Atunci când o marcă UE este inclusă într-o procedură de insolvenţă, se efectuează o menţiune în acest sens în registru şi se publică în Buletinul mărcilor Uniunii Europene menţionat la articolul 116, la cererea autorităţii naţionale competente.
Art. 25: Licenţe
(1)Marca UE poate face obiectul unor licenţe pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrată şi pentru Uniune în întregime sau doar pentru o parte a acesteia. O licenţă poate fi exclusivă sau neexclusivă.
(2)Titularul unei mărci UE poate invoca drepturile conferite de această marcă împotriva unui deţinător al licenţei care încalcă una dintre clauzele contractului de licenţă referitoare la:
a)durata;
b)forma acoperită de înregistrare sub care marca poate fi utilizată;
c)natura produselor sau serviciilor pentru care se acordă licenţa;
d)teritoriul pe care poate fi aplicată marca; ori
e)calitatea produselor fabricate sau serviciilor prestate de deţinătorul licenţei.
(3)Fără a aduce atingere prevederilor din contractul de licenţă, deţinătorul licenţei nu poate iniţia o procedură de constatare a încălcării drepturilor conferite de o marcă UE, decât cu acordul titularului acesteia. Cu toate acestea, titularul unei licenţe exclusive poate iniţia o astfel de procedură în cazul în care, după notificare, titularul mărcii nu iniţiază el însuşi o procedură de constatare a încălcării drepturilor într-un termen corespunzător.
(4)Orice deţinător al licenţei are dreptul de a interveni în procedura de constatare a încălcării drepturilor iniţiată de titularul mărcii UE, pentru a obţine repararea prejudiciului suferit.
(5)La solicitarea uneia dintre părţi, acordarea sau transferul unei licenţe de marcă UE se înscrie în registru şi se publică.
(6)O înscriere în registru efectuată în temeiul alineatului (5) se anulează sau se modifică la cererea uneia dintre părţi.
Art. 26: Procedura pentru înscrierea licenţelor şi a altor drepturi în registru
(1)Articolul 20 alineatele (5) şi (6) şi normele adoptate în temeiul acestuia, precum şi articolul 20 alineatul (8) se aplică mutatis mutandis înregistrării unui drept real sau transferului unui drept real, astfel cum se menţionează la articolul 22 alineatul (2), executării silite, astfel cum este menţionată la articolul 23 alineatul (3), includerii într-o procedură de insolvenţă, astfel cum este menţionată la articolul 24 alineatul (3), precum şi înregistrării unei licenţe sau transferului unei licenţe, astfel cum se menţionează la articolul 25 alineatul (5), sub rezerva următoarelor:
a)cerinţa referitoare la identificarea produselor şi serviciilor la care se referă transferul nu se aplică în legătură cu o cerere de înregistrare a unui drept real, a unei măsuri de executare silită sau a unei proceduri de insolvenţă;
b)cerinţa referitoare la documentele care atestă transferul nu se aplică în cazul în care cererea este făcută de către titularul mărcii UE.
(2)Cererea de înregistrare a drepturilor menţionată la alineatul (1) nu este considerată ca fiind depusă decât după achitarea taxei prevăzute.
(3)Cererea de înregistrare a unei licenţe poate conţine o solicitare de a înregistra licenţa în registru sub forma uneia sau mai multora dintre următoarele:
a)o licenţă exclusivă;
b)o sublicenţă, în cazul în care licenţa este acordată de deţinătorul licenţei a cărui licenţă este înregistrată în registru;
c)o licenţă limitată numai la o parte dintre bunurile şi serviciile pentru care este înregistrată marca;
d)o licenţă limitată la o parte a Uniunii;
e)o licenţă temporară.
În cazul în care se depune o cerere de înregistrare a licenţei ca licenţă enumerată la literele (c), (d) şi (e) de la primul paragraf, cererea de înregistrare a unei licenţe indică bunurile şi serviciile, partea din Uniune, precum şi perioada pentru care se acordă licenţa.
(4)Atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile de înregistrare prevăzute la articolele 22-25, la prezentul articol alineatele (1) şi (3) şi în celelalte norme aplicabile adoptate în temeiul prezentului regulament, Oficiul informează solicitantul cu privire la deficienţa constatată. În cazul în care deficienţa nu este remediată în termenul precizat de Oficiu, acesta respinge cererea de înregistrare.
(5)Alineatele (1) şi (3) se aplică mutatis mutandis cererilor de mărci UE.
Art. 27: Opozabilitate faţă de terţi
(1)Actele juridice privind o marcă UE, menţionate la articolele 20, 22 şi 25, sunt opozabile faţă de terţi în toate statele membre numai după înscrierea în registru. Cu toate acestea, înaintea înscrierii, un astfel de act este opozabil faţă de terţii care au dobândit drepturi asupra mărcii după data acestui act, dar care aveau cunoştinţă de act la data dobândirii drepturilor.
(2)Alineatul (1) nu se aplică în cazul unei persoane care dobândeşte marca UE sau un drept asupra mărcii UE prin transferul întregii întreprinderi sau prin orice altă succesiune cu titlu universal.
(3)Opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice menţionate la articolul 23 intră sub incidenţa legislaţiei statului membru determinat în conformitate cu articolul 19.
(4)Până la intrarea în vigoare în statele membre a normelor comune în domeniul falimentului, opozabilitatea faţă de terţi a procedurii de faliment sau a unor proceduri similare intră sub incidenţa legislaţiei statului membru în care o asemenea acţiune a fost deschisă pentru prima dată în înţelesul dreptului intern sau al convenţiilor care se aplică în acest domeniu.
Art. 28: Cerere de înregistrare a mărcii UE ca obiect al dreptului de proprietate
Articolele 19-27 se aplică în cazul cererilor de înregistrare a mărcii UE.
Art. 29: Procedura de anulare sau de modificare a înscrierii în registru a licenţelor şi a altor drepturi
(1)Înregistrarea prevăzută la articolul 26 alineatul (1) se anulează sau se modifică la cererea uneia dintre persoanele vizate.
(2)Cererea conţine numărul de înregistrare al mărcii UE vizate, precum şi precizări privind dreptul pentru care este solicitată anularea sau modificarea înregistrării.
(3)Cererea de anulare a unei licenţe, a unui drept real sau a unei măsuri de executare silită nu este considerată ca fiind depusă decât după achitarea taxei prevăzute.
(4)Cererea este însoţită de documente care dovedesc că dreptul înregistrat este stins sau că deţinătorul licenţei sau titularul unui alt drept este de acord cu anularea sau modificarea înregistrării.
(5)În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile de anulare sau de modificare a înregistrării, Oficiul informează solicitantul cu privire la deficienţa constatată. În cazul în care deficienţa constatată nu este remediată în termenul ce urmează a fi acordat de Oficiu, acesta respinge cererea de anulare sau de modificare a înregistrării.
(6)Alineatele (1)-(5) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis menţiunilor înscrise în dosare conform articolului 26 alineatul (5).