Directiva 943/08-iun-2016 privind protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale

Acte UE

Jurnalul Oficial 157L

În vigoare

Versiune de la: 15 Iunie 2016

Dată act: 8-iun-2016

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Întreprinderile şi instituţiile de cercetare necomerciale investesc în achiziţionarea, dezvoltarea şi aplicarea de know-how şi informaţii, care reprezintă moneda de schimb a economiei cunoaşterii şi oferă un avantaj competitiv. Investiţia realizată în generarea şi aplicarea capitalului intelectual este un factor determinant în ceea ce priveşte competitivitatea şi performanţa legată de inovare pe piaţă şi, prin urmare, rentabilitatea investiţiilor, care constituie principala motivaţie pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare şi dezvoltare în cadrul întreprinderilor. Întreprinderile recurg la diferite mijloace pentru a-şi însuşi rezultatele propriilor activităţi legate de inovare atunci când principiul deschiderii nu permite valorificarea deplină a investiţiilor lor în cercetare şi inovare. Unul dintre aceste mijloace constă în utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală, cum ar fi brevetele, drepturile asupra desenelor şi a modelelor sau drepturile de autor. Un alt mijloc de protecţie a rezultatelor inovării constă în protejarea accesului şi în valorificarea cunoştinţelor care au o anumită valoare pentru o entitate şi care nu sunt cunoscute pe scară largă. Know-how-ul şi informaţiile de afaceri valoroase nedivulgate care sunt destinate să rămână confidenţiale sunt numite secrete comerciale.

(2)Întreprinderile, indiferent de dimensiunile acestora, consideră că secretele comerciale sunt la fel de importante ca şi brevetele şi alte forme ale drepturilor de proprietate intelectuală. Acestea utilizează confidenţialitatea ca pe un instrument de gestionare a competitivităţii şi a inovării în afaceri şi în cercetare, şi în legătură cu o gamă diversificată de informaţii care depăşesc cadrul cunoştinţelor tehnologice şi înglobează date comerciale, cum ar fi informaţii privind clienţii şi furnizorii, planuri de afaceri şi studii şi strategii de piaţă. Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) acordă o şi mai mare importanţă secretelor comerciale şi se bazează pe acestea într-o măsură mai mare. Prin protejarea unei game atât de largi de know-how şi de informaţii de afaceri, fie ca o completare, fie ca o alternativă la drepturile de proprietate intelectuală, secretele comerciale permit creatorilor şi inovatorilor să obţină profit din propriile creaţii şi inovaţii, devenind astfel deosebit de importante pentru competitivitatea întreprinderilor, pentru cercetare şi dezvoltare şi pentru performanţa legată de inovare.

(3)Inovarea deschisă este un catalizator pentru noi idei care să satisfacă cerinţele consumatorilor şi să ofere răspunsuri la provocările societale şi să permită apariţia pe piaţă a ideilor respective. O astfel de inovare reprezintă un mijloc important de stimulare a creării de noi cunoştinţe şi sprijină apariţia unor modele de afaceri noi şi inovatoare, bazate pe utilizarea cunoştinţelor create în comun. Cercetarea colaborativă, inclusiv cooperarea transfrontalieră, este deosebit de importantă pentru a spori nivelul de cercetare şi dezvoltare în întreprinderile de pe piaţa internă. Diseminarea cunoştinţelor şi a informaţiilor ar trebui considerată drept element esenţial pentru asigurarea unor oportunităţi dinamice, pozitive şi echitabile de dezvoltare a întreprinderilor, în special a IMM-urilor. Pe o piaţă internă în care barierele în calea unei colaborări transfrontaliere sunt reduse la minimum şi în care cooperarea nu este denaturată, creaţia intelectuală şi inovarea ar trebui să încurajeze investiţiile în procese, produse şi servicii inovatoare. Un astfel de mediu favorabil creaţiei intelectuale şi inovării, în care nu este restricţionată mobilitatea forţei de muncă, este, de asemenea, important pentru creşterea nivelului de ocupare a forţei de muncă şi pentru îmbunătăţirea competitivităţii economiei Uniunii. Secretele comerciale au un rol important în protejarea schimbului de cunoştinţe între întreprinderi, incluzând în special IMM-uri, şi instituţiile de cercetare, atât în cadrul pieţei interne, cât şi în afara acesteia, în contextul cercetării şi dezvoltării şi al inovării. Secretele comerciale reprezintă una dintre formele de protecţie a creaţiei intelectuale şi a know-how-ului inovator cel mai des utilizate de întreprinderi, dar sunt, în acelaşi timp, cel mai puţin protejate de cadrul legislativ al Uniunii împotriva dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale de către alte părţi.

(4)Întreprinderile inovatoare sunt din ce în ce mai expuse la practici necinstite care vizează însuşirea abuzivă a secretelor comerciale, cum ar fi furtul, reproducerea neautorizată, spionajul economic sau încălcarea cerinţelor de confidenţialitate, atât în cadrul Uniunii, cât şi în afara acesteia. Evoluţiile recente, cum ar fi globalizarea, recurgerea în mod frecvent la externalizare, lanţurile de aprovizionare mai mari şi utilizarea sporită a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, contribuie la creşterea riscului de apariţie a unor astfel de practici. Dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial compromite posibilitatea deţinătorilor legitimi ai secretului comercial, în calitate de precursor, de a obţine beneficii în urma eforturilor sale legate de inovare. În lipsa unor mijloace juridice eficace şi comparabile de protejare a secretelor comerciale în întreaga Uniune, stimulentele pentru angajarea în activităţi transfrontaliere legate de inovare pe piaţa internă sunt compromise, iar secretele comerciale nu îşi pot valorifica potenţialul de vectori ai creşterii şi ai creării de locuri de muncă. Astfel, inovarea şi creativitatea sunt descurajate, iar investiţiile scad, ceea ce afectează buna funcţionare a pieţei interne şi îi subminează potenţialul de stimulare a creşterii.

(5)Eforturile internaţionale depuse în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului pentru a soluţiona această problemă au condus la încheierea Acordului privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS). Acordul TRIPS conţine, printre altele, dispoziţii privind protecţia secretelor comerciale împotriva dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale de către terţi, care constituie standarde internaţionale comune. Toate statele membre, precum şi Uniunea Europeană, au obligaţii în temeiul acestui acord, care a fost aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului (¹).

(6)În ciuda Acordului TRIPS, există diferenţe importante între legislaţiile statelor membre în ceea ce priveşte protejarea secretelor comerciale împotriva dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale de către alte persoane. De exemplu, nu toate statele membre au adoptat definiţii naţionale ale secretului comercial sau ale dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a unui secret comercial, astfel încât cunoaşterea cu privire la domeniul de aplicare a protecţiei nu este uşor accesibilă şi domeniul de aplicare respectiv diferă de la un stat membru la altul. În plus, nu există o coerenţă în ceea ce priveşte căile de atac de drept civil disponibile în cazul dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale de secrete comerciale, întrucât nu toate statele membre pot impune somaţii de încetare a activităţii împotriva terţilor care nu sunt concurenţi ai deţinătorului legitim al secretului comercial. De asemenea, există diferenţe între statele membre în ceea ce priveşte tratamentul unui terţ care a obţinut secretul comercial cu bună-credinţă, dar află ulterior, în momentul utilizării, că respectiva dobândire se bazează pe o dobândire ilegală anterioară a secretului respectiv de către o altă parte.

(7)Normele naţionale diferă, de asemenea, în ceea ce priveşte posibilitatea deţinătorilor legitimi ai secretului comercial de a solicita distrugerea mărfurilor produse de terţii care utilizează secretele comerciale în mod ilegal sau returnarea ori distrugerea oricăror documente, fişiere sau materiale care conţin sau încorporează secretul comercial dobândit sau utilizat în mod ilegal. În plus, normele naţionale aplicabile calculării daunelor-interese nu ţin întotdeauna cont de natura necorporală a secretelor comerciale, ceea ce face ca pierderea de profit suportată efectiv sau îmbogăţirea fără justă cauză a contravenientului să fie dificil de demonstrat atunci când nu se poate stabili valoarea de piaţă a informaţiilor în cauză. Numai câteva state membre permit aplicarea unor norme abstracte pentru calcularea daunelor-interese pe baza unor redevenţe sau drepturi care ar fi fost datorate în mod rezonabil dacă ar fi existat o licenţă pentru utilizarea secretului comercial. În plus, normele naţionale nu prevăd o protecţie adecvată a confidenţialităţii unui secret comercial în cazul în care deţinătorul secretului comercial depune o reclamaţie privind presupusa dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a secretului comercial de către un terţ, ceea ce reduce atractivitatea măsurilor şi a acţiunilor reparatorii existente şi slăbeşte gradul de protecţie oferit.

(8)Diferenţele în ceea ce priveşte protecţia juridică a secretelor comerciale oferită de statele membre implică faptul că secretele comerciale nu se bucură de un nivel echivalent de protecţie în întreaga Uniune, ceea ce duce la fragmentarea pieţei interne în acest domeniu şi reduce efectul disuasiv general al normelor relevante. Piaţa internă este afectată prin faptul că astfel de diferenţe reduc stimulentele întreprinderilor de a desfăşura activităţi economice transfrontaliere legate de inovare, inclusiv cooperarea în materie de cercetare sau cooperarea în materie de producţie cu partenerii, externalizarea sau investiţiile în alte state membre, care depind de utilizarea informaţiilor care beneficiază de protecţie în calitate de secrete comerciale. Cercetarea şi dezvoltarea în reţele transfrontaliere, precum şi activităţile legate de inovare, inclusiv producţia şi comerţul transfrontalier care decurg din acestea, devin mai puţin atractive şi mai dificile în cadrul Uniunii, ceea ce produce ineficienţe legate de inovare la nivelul Uniunii.

(9)În plus, există un risc crescut pentru activităţile comerciale din statele membre cu niveluri comparativ mai scăzute de protecţie, datorită faptului că secretele comerciale pot fi mai uşor furate sau obţinute ilegal prin alte metode. Acest lucru duce la o alocare ineficientă, în cadrul pieţei interne, a capitalurilor destinate inovării cu potenţial de stimulare a creşterii din cauza cheltuielilor mai mari cu măsurile de protecţie necesare pentru a compensa protecţia juridică insuficientă din unele state membre. Aceasta favorizează, de asemenea, activitatea concurenţilor neloiali care, în urma dobândirii ilegale de secrete comerciale, ar putea să pună în circulaţie pe piaţa internă mărfuri rezultate în urma dobândirii ilegale. Diferenţele dintre regimurile legislative facilitează, de asemenea, importul de mărfuri din ţări terţe în Uniune prin punctele de intrare cu protecţie mai scăzută, atunci când conceperea, producţia sau comercializarea mărfurilor respective se bazează pe secrete comerciale furate sau obţinute ilegal prin alte metode. În ansamblu, aceste diferenţe împiedică buna funcţionare a pieţei interne.

(10)Este oportun să se prevadă norme la nivelul Uniunii pentru a apropia actele cu putere de lege şi actele administrative ale statelor membre, astfel încât să se asigure un nivel suficient şi comparabil al reparaţiilor în faţa instanţelor civile pe piaţa internă în cazul dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a unui secret comercial. Respectivele norme ar trebui să nu aducă atingere posibilităţii ca statele membre să prevadă o protecţie mai cuprinzătoare împotriva dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretelor comerciale, cu condiţia respectării garanţiilor prevăzute în mod explicit de prezenta directivă pentru protejarea intereselor altor părţi.

(11)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor Uniunii sau normelor naţionale care impun divulgarea informaţiilor, inclusiv a secretelor comerciale, către public sau către autorităţile publice. Aceasta nu ar trebui să influenţeze nici aplicarea normelor care permit autorităţilor publice să obţină informaţii în exerciţiul atribuţiilor lor sau normelor care permit sau impun orice divulgare subsecventă din partea acestor autorităţi a unor informaţii relevante pentru public. Astfel de norme includ, în special, normele privind divulgarea de către instituţiile şi organismele Uniunii sau de către autorităţile publice naţionale a informaţiilor de natură comercială pe care le deţin în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹), al Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (²) şi al Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³), sau al altor norme privind accesul public la documente ori privind obligaţiile de transparenţă ale autorităţilor publice naţionale.

(12)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului partenerilor sociali de a încheia acorduri colective, în cazul în care se prevede acest lucru în dreptul muncii, în ceea ce priveşte orice obligaţie de a nu divulga un secret comercial sau de a limita utilizarea acestuia şi consecinţele încălcării unei astfel de obligaţii de către partea căreia i se aplică. Acest lucru ar trebui condiţionat de faptul că orice astfel de acord colectiv nu limitează excepţiile prevăzute în prezenta directivă atunci când urmează să se respingă o cerere de aplicare a măsurilor, procedurilor sau acţiunilor reparatorii prevăzute în prezenta directivă pentru o presupusă dobândire, utilizare sau divulgare a unui secret comercial.

(14)Este important să se stabilească o definiţie omogenă a secretului comercial, fără a restrânge domeniul de aplicare a protecţiei împotriva însuşirilor abuzive. O astfel de definiţie ar trebui, prin urmare, să fie elaborată astfel încât să includă know-how-ul, informaţiile de afaceri şi informaţiile tehnologice atunci când există atât un interes legitim pentru păstrarea confidenţialităţii, cât şi o aşteptare legitimă de protejare a acestei confidenţialităţi. În plus, astfel de know-how sau de informaţii ar trebui să aibă valoare comercială, fie ea reală sau potenţială. Ar trebui să se considere că astfel de know-how sau de informaţii au valoare comercială în special, de exemplu, în cazul în care dobândirea, utilizarea sau divulgarea lor ilegală poate dăuna intereselor persoanei care deţine în mod legal controlul asupra lor, în sensul că îi subminează acesteia din urmă potenţialul ştiinţific şi tehnic, interesele economice sau financiare, poziţiile strategice sau capacitatea de a fi competitivă. Definiţia secretului comercial exclude informaţiile neînsemnate, precum şi experienţa şi competenţele dobândite de către angajaţi în cursul normal al activităţii lor şi mai exclude de asemenea informaţiile care sunt cunoscute în general sau sunt accesibile în mod imediat persoanelor din cercurile care au de a face, în mod normal, cu tipul de informaţii în cauză.

(16)În scopul inovării şi pentru a stimula concurenţa, dispoziţiile prezentei directive nu ar trebui să creeze niciun drept exclusiv asupra know-how-ului sau a informaţiilor protejate ca secrete comerciale. Astfel, ar trebui să rămână posibilă descoperirea independentă a aceluiaşi know-how sau a aceloraşi informaţii. Ingineria inversă a unui produs dobândit în mod legal ar trebui să fie considerată un mijloc legal de a obţine informaţii, cu excepţia cazului în care s-a convenit altfel prin intermediul unui contract. Cu toate acestea, libertatea de a încheia astfel de contracte poate fi limitată prin lege.

(17)În prezent, în anumite sectoare industriale, în care creatorii şi inovatorii nu pot beneficia de drepturi exclusive şi în care inovarea se bazează în mod tradiţional pe secrete comerciale, produselor le poate fi uşor aplicată ingineria inversă odată aflate pe piaţă. În astfel de cazuri, creatorii şi inovatorii respectivi pot fi victimele unor practici cum ar fi copierea parazitară sau imitaţiile servile, care profită de reputaţia şi de munca lor de inovare. Unele legislaţii naţionale privind concurenţa neloială tratează aceste practici. Deşi prezenta directivă nu îşi propune să reformeze sau să armonizeze legislaţiile privind concurenţa neloială în general, ar fi oportun ca Comisia să examineze cu atenţie necesitatea unei acţiuni a Uniunii în acest domeniu.

(18)În plus, dobândirea, utilizarea sau divulgarea unor secrete comerciale, ori de câte ori este impusă sau permisă prin lege, ar trebui să fie considerată legală în scopul prezentei directive. Acest lucru se referă în special la dobândirea şi la divulgarea de secrete comerciale în contextul exercitării drepturilor reprezentanţilor lucrătorilor la informare, consultare şi participare în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul şi practicile naţionale, precum şi apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor şi angajatorilor, inclusiv cogestiunea, precum şi dobândirea sau divulgarea unui secret comercial în contextul auditurilor statutare efectuate în conformitate cu legislaţia naţională sau a Uniunii. Totuşi, o astfel de apreciere ca legală a dobândirii unui secret comercial nu ar trebui să aducă atingere vreunei obligaţii de confidenţialitate în ceea ce priveşte secretul comercial şi niciunei limitări a utilizării sale pe care dreptul Uniunii sau dreptul naţional ar impune-o destinatarului informaţiilor. În special, prezenta directivă nu ar trebui să exonereze autorităţile publice de obligaţiile de confidenţialitate care le revin în privinţa informaţiilor transmise de către deţinătorii secretelor comerciale, indiferent dacă obligaţiile sunt stabilite de dreptul Uniunii sau de dreptul naţional. Astfel de obligaţii de confidenţialitate includ, între altele, obligaţii cu privire la informaţiile transmise autorităţilor contractante în cadrul procedurilor de achiziţii, obligaţii enunţate, de exemplu, în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²) sau Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (³).

(19)Deşi prezenta directivă prevede măsuri şi acţiuni reparatorii care pot consta în împiedicarea divulgării de informaţii pentru a proteja confidenţialitatea secretelor comerciale, este esenţial ca exercitarea libertăţii de exprimare şi de informare, care cuprinde libertatea şi pluralismul mass-mediei, astfel cum sunt consacrate la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "carta"), să nu fie restricţionată, în special în privinţa jurnalismului de investigaţie şi a protecţiei surselor jurnalistice.

(20)Măsurile, procedurile şi acţiunile reparatorii prevăzute de prezenta directivă nu ar trebui să restricţioneze activităţile de denunţare. Prin urmare, protecţia secretelor comerciale nu ar trebui să se extindă la cazurile în care divulgarea unui secret comercial serveşte interesului public, în măsura în care scoate la iveală o abatere direct relevantă, o faptă reprobabilă sau o activitate ilegală. Nu ar trebui să se considere că aceasta împiedică autorităţile judiciare competente să permită o excepţie de la aplicarea măsurilor, a procedurilor şi a acţiunilor reparatorii în cazul în care pârâtul a avut toate motivele să fi fost convins, cu bună credinţă, că comportamentul său respecta criteriile corespunzătoare stabilite în prezenta directivă.

(21)În conformitate cu principiul proporţionalităţii, măsurile, procedurile şi acţiunile reparatorii destinate să protejeze secretele comerciale ar trebui să fie adaptate pentru a îndeplini obiectivul bunei funcţionări a pieţei interne pentru cercetare şi inovare, în special prin descurajarea dobândirii, a utilizării şi a divulgării ilegale a unui secret comercial. O astfel de adaptare a măsurilor, procedurilor şi a acţiunilor reparatorii ar trebui să nu pună în pericol sau să submineze drepturile şi libertăţile fundamentale sau interesul public, cum ar fi siguranţa publică, protecţia consumatorilor, sănătatea publică sau protecţia mediului, şi să nu afecteze negativ mobilitatea lucrătorilor. În acest sens, măsurile, procedurile şi acţiunile reparatorii reglementate prin prezenta directivă urmăresc să garanteze că autorităţile judiciare competente ţin seama de factori precum valoarea unui secret comercial, gravitatea comportamentului care duce la dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală de secrete comerciale şi impactul unui astfel de comportament. De asemenea, ar trebui garantat faptul că autorităţile judiciare competente au libertatea de a evalua interesele părţilor aflate în proceduri juridice, precum şi interesele părţilor terţe, inclusiv, dacă este cazul, ale consumatorilor.

(22)Buna funcţionare a pieţei interne ar fi subminată dacă măsurile, procedurile şi acţiunile reparatorii prevăzute ar fi utilizate pentru urmărirea unor scopuri nelegitime, incompatibile cu obiectivele prezentei directive. Prin urmare, este important ca autorităţile judiciare să fie împuternicite să adopte măsuri adecvate cu privire la reclamanţilor care acţionează abuziv sau cu rea-credinţă şi depun reclamaţii vădit neîntemeiate în scopul, de exemplu, de a întârzia sau de a restricţiona în mod neloial accesul pârâtului pe piaţă ori de a-l intimida sau hărţui pe acesta în alt mod.

(23)În interesul securităţii juridice şi având în vedere că se aşteaptă ca deţinătorii legitimi ai secretelor comerciale să îşi exercite obligaţia de diligenţă în ceea ce priveşte păstrarea confidenţialităţii asupra propriilor secrete comerciale valoroase şi monitorizarea utilizării acestora, este oportun ca reclamaţiile pe fond sau posibilitatea de a iniţia acţiuni pentru protejarea secretelor comerciale să fie restrânse la o perioadă limitată. Dreptul intern ar trebui, de asemenea, să specifice în mod clar şi lipsit de ambiguitate când începe să curgă respectivul termen şi în ce condiţii poate acesta să fie întrerupt sau suspendat.

(24)Posibilitatea de a pierde confidenţialitatea unui secret comercial pe parcursul procedurilor juridice îi descurajează adesea pe deţinătorii legitimi ai secretelor comerciale să iniţieze proceduri juridice pentru a-şi apăra secretele comerciale, punând astfel în pericol eficacitatea măsurilor, a procedurilor şi a acţiunilor reparatorii prevăzute. Din acest motiv, este necesar să se stabilească, sub rezerva unor garanţii corespunzătoare care să asigure dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, cerinţele specifice care vizează protejarea confidenţialităţii secretului comercial pe parcursul procedurilor juridice intentate pentru apărarea acestuia. Această protecţie ar trebui să se aplice şi după încheierea procedurilor juridice şi atât timp cât informaţiile care constituie secretul comercial nu ţin de domeniul public.

(25)Astfel de cerinţe ar trebui să includă,cel puţin posibilitatea de a restrânge cercul persoanelor autorizate să aibă acces la probe sau şedinţe de judecată, ţinând cont de faptul că toate acele persoane ar trebui să facă obiectul cerinţelor de confidenţialitate stabilite de prezenta directivă, precum şi de a publica doar elementele neconfidenţiale ale hotărârilor judecătoreşti. În acest context, ţinând cont de faptul că evaluarea naturii informaţiei care face obiectul litigiului reprezintă unul din scopurile principale ale procedurilor juridice, este deosebit de importat să se asigure atât protecţia efectivă a confidenţialităţii secretelor comerciale, cât şi respectarea dreptului părţilor din cadrul procedurii respective la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil. Cercul restrâns de persoane ar trebui aşadar să fie compus din cel puţin o persoană fizică reprezentând fiecare dintre părţi, precum şi din avocaţii părţilor şi, după caz, din alţi reprezentanţi care, în conformitate cu dreptul naţional, să aibă calificările adecvate pentru a apăra, a reprezenta sau a servi interesele unei părţi în cadrul procedurilor juridice care fac obiectul prezentei directive, toţi având acces deplin la respectivele probe sau şedinţe de judecată. În cazul în care una dintre părţi este persoană juridică, respectiva parte ar trebui să poată propune o persoană fizică sau persoane fizice care să facă parte din respectivul cerc de persoane, astfel încât să se asigure reprezentarea adecvată a persoanei juridice respective, sub rezerva controlului judiciar adecvat care să împiedice subminarea obiectivului restricţionării accesului la probe şi la şedinţele de judecată. Nu ar trebui să se înţeleagă că aceste garanţii impun părţilor să fie reprezentate de un avocat sau de un alt reprezentant pe parcursul procedurilor juridice în cazul în care o astfel de reprezentare nu este prevăzută în dreptul intern. De asemenea, nu ar trebui să se înţeleagă că aceste garanţii restricţionează competenţa instanţelor de a decide, în conformitate cu normele aplicabile şi cu practica statului membru în cauză, dacă şi în ce măsură funcţionarii relevanţi ai instanţelor ar trebui să aibă de asemenea acces deplin la probe şi la şedinţele de judecată în scopul exercitării îndatoririlor lor.

(26)Dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial de către un terţ ar putea avea efecte devastatoare asupra deţinătorului legitim al secretului comercial, întrucât, de îndată ce secretul a fost făcut public, este imposibil pentru deţinătorul respectiv să revină la situaţia de dinainte de pierderea secretului comercial. Prin urmare, este esenţial să se prevadă măsuri provizorii rapide, eficace şi accesibile pentru încetarea imediată a dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a unui secret comercial, inclusiv în cazul în care acesta este utilizat pentru furnizarea de servicii. Este esenţial ca o astfel de măsură să fie disponibilă fără a trebui să se aştepte o decizie pe fondul cauzei dar cu respectarea dreptului la apărare şi a principiului proporţionalităţii şi în funcţie de caracteristicile cauzei. În anumite cazuri, ar trebui să fie posibil ca presupusului contravenient să i se poată permite, sub rezerva constituirii uneia sau mai multor garanţii, să continue să utilizeze secretul comercial, în special în cazul în care riscul ca acesta să intre în domeniul public este unul scăzut. Ar trebui să fie, de asemenea, posibil să fie solicitate garanţii la un nivel suficient pentru a acoperi costurile şi prejudiciile cauzate pârâtului de introducerea unei reclamaţii neîntemeiate, în special atunci când orice întârziere ar putea cauza prejudicii ireparabile deţinătorului legitim al secretului comercial.

(27)Din aceleaşi motive este, de asemenea, important să se prevadă măsuri definitive care să împiedice utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial, inclusiv în cazul în care acesta este utilizat pentru furnizarea de servicii. Pentru ca astfel de măsuri să fie eficace şi proporţionale, durata acestora, atunci când circumstanţele impun o limitare în timp, ar trebui să fie suficientă pentru a elimina orice avantaj comercial pe care terţul l-ar fi putut obţine în urma dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial. În orice caz, nicio măsură de acest tip nu ar trebui să aibă caracter executoriu în cazul în care informaţiile vizate iniţial de secretul comercial ţin de domeniul public din motive care nu pot fi imputate pârâtului.

(28)Este posibil ca un secret comercial să poată fi utilizat ilegal pentru conceperea, producţia sau comercializarea unor mărfuri sau a unor componente ale acestora care ar putea fi puse în circulaţie pe piaţa internă, ceea ce ar afecta interesele comerciale ale deţinătorului secretului comercial şi funcţionarea pieţei interne. În astfel de cazuri şi atunci când secretul comercial în cauză are un impact considerabil asupra calităţii, valorii sau preţului mărfurilor rezultate din utilizarea ilegală sau asupra reducerii costurilor, proceselor de producţie sau de comercializare a acestora, facilitându-le sau accelerându-le, este important ca autorităţile judiciare să aibă competenţa necesară pentru a dispune măsuri eficace şi adecvate cu scopul de a se asigura că mărfurile respective nu sunt introduse pe piaţă sau sunt retrase de pe piaţă. Având în vedere caracterul mondial al comerţului, este necesar, de asemenea, ca astfel de măsuri să includă interdicţia de a importa produsele respective în Uniune sau de a le stoca în scopul distribuirii sau introducerii lor pe piaţă. Având în vedere principiul proporţionalităţii, măsurile corective nu ar trebui să implice neapărat distrugerea mărfurilor în cazul în care există alte opţiuni viabile, cum ar fi eliminarea caracteristicilor ilicite ale mărfurilor sau scoaterea mărfurilor în afara pieţei, de exemplu, prin intermediul unei donaţii în favoarea organizaţiilor caritabile.

(29)O persoană poate să fi dobândit iniţial un secret comercial cu bună-credinţă şi să fi aflat abia ulterior, chiar şi prin primirea unei notificări de la deţinătorul iniţial al secretului comercial, că secretul comercial în cauză provine din surse care îl utilizează sau divulgă în mod ilegal. În aceste situaţii, pentru a evita ca măsurile corective sau ordonanţele de încetare prevăzute să cauzeze prejudicii disproporţionate persoanei respective, statele membre ar trebui să prevadă, atunci când este cazul, posibilitatea acordării, ca măsură alternativă, a unei despăgubiri băneşti părţii prejudiciate. O astfel de despăgubire nu ar trebui totuşi să depăşească valoarea redevenţelor sau a drepturilor care ar fi fost datorate dacă respectiva persoană ar fi obţinut autorizaţia de a utiliza secretul comercial în cauză, pentru perioada de timp în care deţinătorul iniţial al secretului comercial ar fi putut împiedica utilizarea secretului comercial. Cu toate acestea, în cazul în care utilizarea ilegală a secretului comercial ar constitui o încălcare a dispoziţiilor legale, alta decât cea prevăzută în prezenta directivă, sau ar putea să dăuneze consumatorilor, o astfel de utilizare ilegală nu ar trebui să fie permisă.

(30)Pentru a evita ca o persoană care dobândeşte, utilizează sau divulgă în mod ilegal un secret comercial, cu bunăştiinţă sau având motive rezonabile pentru a acţiona cu bună-ştiinţă, să obţină beneficii în urma unui astfel de comportament şi pentru a garanta că deţinătorul prejudiciat al secretului comercial este plasat, în măsura posibilităţilor, în poziţia în care s-ar fi aflat dacă respectivul comportament nu ar fi avut loc, este necesar să se prevadă o compensaţie adecvată pentru prejudiciul suferit în urma comportamentului ilegal respectiv. Cuantumul daunelor-interese acordate deţinătorului prejudiciat al secretului comercial ar trebui să ţină seama de toţi factorii corespunzători, cum ar fi pierderea de profit suportată de deţinătorul secretului comercial sau profitul necuvenit realizat de contravenient şi, dacă este cazul, de orice prejudiciu moral cauzat deţinătorului secretului comercial. Ca alternativă, de exemplu, atunci când, având în vedere natura necorporală a secretelor comerciale, este dificil să se determine valoarea prejudiciului suferit în realitate, cuantumul daunelor-interese ar putea fi calculat pe baza unor elemente precum redevenţele sau drepturile care ar fi fost datorate în cazul în care contravenientul ar fi solicitat o autorizaţie pentru a utiliza secretul comercial în cauză. Scopul respectivei metode alternative nu este de a introduce o obligaţie de a prevedea daune-interese punitive, ci de a permite despăgubirea pe criterii obiective, ţinând în acelaşi timp seama de costurile suportate de deţinătorul secretului comercial, cum ar fi cheltuielile de identificare şi de cercetare. Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să stabilească, în cadrul dreptului lor intern, că răspunderea angajaţilor în ceea ce priveşte daunele-interese este limitată la cazurile în care au acţionat fără intenţie.

(31)Ca un efect suplimentar de descurajare a viitoarelor încălcări şi pentru a contribui la sensibilizarea publicului în sens larg, este util să se facă publice hotărârile, inclusiv, dacă este cazul, printr-o publicitate de mare amploare, a hotărârilor pronunţate în cazurile de dobândire, utilizare şi divulgare ilegală a secretelor comerciale, cu condiţia ca publicitatea să nu ducă la divulgarea secretului comercial şi să nu aducă atingere în mod disproporţionat vieţii private şi reputaţiei unei persoane fizice.

(33)Pentru a facilita aplicarea uniformă a măsurilor, procedurilor şi acţiunilor reglementate prin prezenta directivă, ar trebui să se prevadă mecanisme de cooperare şi schimburi de informaţii între statele membre, pe de o parte, şi între acestea şi Comisie, pe de altă parte, în special prin crearea unei reţele de corespondenţi desemnaţi de statele membre. În plus, pentru a evalua dacă măsurile îşi îndeplinesc obiectivul vizat, Comisia, asistată, dacă este cazul, de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, ar trebui să examineze aplicarea prezentei directive şi eficacitatea măsurilor luate la nivel naţional.

(34)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute, în special, de cartă, mai ales dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, libertatea de exprimare şi de informare, libertatea de alegere a ocupaţiei şi dreptul la muncă, libertatea de a desfăşura o activitate comercială, dreptul la proprietate, dreptul la o bună administrare şi, în special, accesul la dosare, respectând totodată secretul de afaceri, dreptul la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

(35)Este important să se respecte drepturile la viaţă privată şi de familie şi la protecţia datelor cu caracter personal ale oricărei persoane ale cărei date cu caracter personal pot fi prelucrate de către deţinătorul secretului comercial atunci când ia măsuri de protecţie a unui secret comercial sau ale oricărei persoane care este implicată în proceduri juridice privind dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală de secrete comerciale în temeiul prezentei directive şi ale cărei date cu caracter personal sunt prelucrate. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în statele membre în contextul prezentei directive şi sub supravegherea autorităţilor competente din statele membre, în special a autorităţilor publice independente desemnate de statele membre. Astfel, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor şi obligaţiilor prevăzute în Directiva 95/46/CE, în special în ceea ce priveşte drepturile persoanei vizate de a avea acces la datele sale cu caracter personal care sunt prelucrate şi de a obţine rectificarea, ştergerea sau blocarea datelor care sunt incomplete sau inexacte şi, dacă este cazul, obligaţia de a prelucra datele sensibile în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Directiva 95/46/CE.

(36)Având în vedere că obiectivul prezentei directive, şi anume asigurarea bunei funcţionări a pieţei interne prin stabilirea unui nivel suficient şi comparabil al reparaţiilor pe întreaga piaţă internă în cazul dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a unui secret comercial, nu poate fi realizat în mod suficient de statele membre şi, prin urmare, având în vedere amploarea şi efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este enunţat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(39)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării oricărei alte legislaţii pertinente din alte domenii, cum ar fi drepturile de proprietate intelectuală şi dreptul contractelor. Cu toate acestea, în cazul în care domeniul de aplicare al Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) şi domeniul de aplicare al prezentei directive se suprapun, prezenta directivă are prioritate în calitate de lex specialis,

(40)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (²) şi a emis un aviz la 12 martie 2014,

CAPITOLUL I:Obiect şi domeniu de aplicare

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare

(1)Prezenta directivă stabileşte norme privind protecţia împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale de secrete comerciale.

Statele membre pot dispune, în conformitate cu dispoziţiile TFUE, o protecţie mai cuprinzătoare împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale de secrete comerciale decât cea impusă prin prezenta directivă, cu condiţia să asigure respectarea articolelor 3, 5 şi 6, a articolului 7 alineatul (1), a articolului 8, a articolului 9 alineatul (1) al doilea paragraf, a articolului 9 alineatele (3) şi (4), a articolului 10 alineatul (2), a articolelor 11, 13 şi a articolului 15 alineatul (3).

(2)Prezenta directivă nu aduce atingere:

(3)Nicio dispoziţie a prezentei directive nu este înţeleasă ca oferind vreun temei pentru limitarea mobilităţii angajaţilor. În special, în legătură cu exercitarea acestei mobilităţi, prezenta directivă nu oferă niciun temei pentru:

Art. 2: Definiţii

1."secret comercial" înseamnă informaţiile care îndeplinesc toate cerinţele următoare:

CAPITOLUL II:Dobândirea, utilizarea şi divulgarea de secrete comerciale

Art. 3: Dobândirea, utilizarea şi divulgarea legală de secrete comerciale

(1)Dobândirea unui secret comercial este considerată legală în cazul în care secretul comercial este obţinut prin oricare dintre următoarele mijloace:

Art. 4: Dobândirea, utilizarea şi divulgarea ilegală de secrete comerciale

(2)Dobândirea unui secret comercial fără consimţământul deţinătorului secretului comercial este considerată ilegală ori de câte ori este efectuată prin:

(3)Utilizarea sau divulgarea unui secret comercial este considerată ilegală ori de câte ori este săvârşită, fără consimţământul deţinătorului secretului comercial, de către o persoană care îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

Art. 5: Excepţii

CAPITOLUL III:Măsuri, proceduri şi acţiuni reparatorii

Secţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 6: Obligaţia generală

Art. 7: Proporţionalitate şi abuzul de drept procesual

(2)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare competente pot, la cererea pârâtului, să aplice măsurile corespunzătoare prevăzute în dreptul naţional în cazul în care o reclamaţie privind dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial este în mod evident nefondată şi se constată că reclamantul a iniţiat procedurile juridice în mod abuziv sau cu rea-credinţă. Respectivele măsuri pot, dacă este cazul, să includă acordarea de daune-interese pârâtului, impunerea de sancţiuni împotriva reclamantului sau dispunerea difuzării informaţiilor cu privire la o hotărâre astfel cum este menţionată la articolul 15.

Art. 8: Termenul de prescripţie

Art. 9: Păstrarea confidenţialităţii secretelor comerciale pe parcursul procedurilor juridice

(1)Statele membre se asigură că părţile, avocaţii sau alţi reprezentanţi ai acestora, funcţionarii judiciari, martorii, experţii şi orice altă persoană care participă la procedurile juridice legate de dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial sau care au acces la documente care sunt parte integrantă din aceste proceduri juridice nu au voie să folosească sau să divulge secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale pe care autorităţile judiciare competente, ca răspuns la o cerere motivată corespunzător a unei părţi interesate, le-au identificat ca fiind confidenţiale şi de care au luat cunoştinţă în urma acestei participări sau a acestui acces. În acest sens, statele membre pot, de asemenea, permite autorităţilor judiciare competente să ia astfel de măsuri din proprie iniţiativă.

(2)Statele membre se asigură, de asemenea, că autorităţile judiciare competente au posibilitatea, pe baza unei cereri justificate în mod corespunzător înaintate de către una dintre părţi, să ia măsurile specifice necesare pentru a păstra confidenţialitatea oricăror secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale utilizate sau menţionate în cursul procedurii juridice legate de dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial. Statele membre pot, de asemenea, permite autorităţilor judiciare competente să ia astfel de măsuri din proprie iniţiativă.

c)de a pune la dispoziţia oricărei alte persoane decât cele care fac parte din numărul limitat de persoane menţionat la literele (a) şi (b) o versiune neconfidenţială a oricărei hotărâri judecătoreşti, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele conţinând secrete comerciale.

(3)Atunci când adoptă o decizie privind măsurile menţionate la alineatul (2) şi evaluează proporţionalitatea acestora, autorităţile judiciare competente iau în considerare necesitatea de a garanta dreptul la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil, interesele legitime ale părţilor şi, după caz, ale terţilor, precum şi orice eventual prejudiciu cauzat oricăreia dintre părţi şi, după caz, terţilor, care rezultă din aprobarea sau respingerea unor astfel de măsuri.

Secţiunea 2:Măsuri provizorii şi asigurătorii

Art. 10: Măsuri provizorii şi asigurătorii

(1)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare competente pot dispune, la cererea deţinătorului secretului comercial, oricare dintre următoarele măsuri provizorii şi asigurătorii împotriva presupusului contravenient:

Art. 11: Condiţii de aplicare şi garanţii

(1)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare competente au competenţa, în ceea ce priveşte măsurile menţionate la articolul 10, de a cere reclamantului să furnizeze probe care pot fi considerate, în mod rezonabil, disponibile, pentru a se convinge cu un grad suficient de siguranţă că:

(2)Statele membre se asigură că, în decizia privind aprobarea sau respingerea cererii şi în evaluarea proporţionalităţii acesteia, autorităţile judiciare competente au obligaţia de a ţine seama de circumstanţele specifice ale cazului, inclusiv, după caz:

(3)Statele membre se asigură că măsurile menţionate la articolul 10 sunt abrogate sau încetează să producă efecte în orice alt mod, la cererea pârâtului, dacă:

(5)În cazurile în care măsurile menţionate la articolul 10 sunt revocate în temeiul alineatului (3) litera (a) de la prezentul articol, atunci când încetează să se mai aplice în urma oricărei acţiuni sau omisiuni a reclamantului ori atunci când se constată ulterior că nu a avut loc o dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a secretului comercial sau o ameninţare de producere a unor astfel de comportamente, autorităţile judiciare competente sunt autorizate să dispună ca reclamantul, la cererea pârâtului sau a terţului prejudiciat, să acorde pârâtului sau terţului prejudiciat o despăgubire corespunzătoare pentru orice prejudiciu provocat de măsurile respective.

Secţiunea 3:Măsuri care rezultă dintr-o hotărâre pe fond

Art. 12: Ordonanţa preşedinţială şi măsuri corective

(1)Statele membre se asigură că, atunci când o hotărâre judecătorească pe fond constată dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial, autorităţile judiciare competente, la cererea reclamantului, pot dispune împotriva contravenientului una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

Art. 13: Condiţii de aplicare, garanţii şi măsuri alternative

(1)Statele membre se asigură că, pentru analizarea cererii de adoptare a ordonanţelor preşedinţiale şi a măsurilor corective prevăzute la articolul 12 şi pentru evaluarea proporţionalităţii acestora, autorităţile judiciare competente au obligaţia de a ţine seama de circumstanţele specifice ale cazului incluzând, după caz:

(3)La cererea persoanelor pasibile a face obiectul măsurilor prevăzute la articolul 12, statele membre prevăd ca autoritatea judiciară competentă să poată dispune plata unor despăgubiri băneşti pentru partea prejudiciată în locul aplicării măsurilor respective, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

c)despăgubirea bănească a părţii prejudiciate pare satisfăcătoare în mod rezonabil.

Art. 14: Daune-interese

(1)La cererea părţii prejudiciate, statele membre se asigură că autorităţile judiciare competente dispun, la cererea părţii vătămate, ca un contravenient care ştia sau ar fi trebuit să ştie că se implică în dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial să plătească deţinătorului secretului comercial daune-interese proporţionale cu prejudiciul real suferit ca urmare a dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial.

(2)La stabilirea daunelor-interese menţionate la alineatul (1), autorităţile judiciare competente iau în considerare toţi factorii corespunzători, cum ar fi consecinţele economice negative asupra părţii lezate, inclusiv pierderile de profit ale acesteia, beneficiile necuvenite realizate de contravenient şi, dacă este cazul, orice alt element în afara factorilor economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat deţinătorului secretului comercial prin dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a secretului comercial.

Art. 15: Publicarea hotărârilor judecătoreşti

(3)Atunci când decid cu privire la dispunerea unei măsuri menţionate la alineatul (1) şi evaluează proporţionalitatea acesteia, autorităţile judiciare competente ţin cont, după caz, de valoarea secretului comercial, de comportamentul contravenientului în dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretului comercial, de impactul utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial şi de probabilitatea unei noi utilizări sau divulgări ilegale a secretului comercial de către contravenient.

CAPITOLUL IV:Sancţiuni, raportare şi dispoziţii finale

Art. 16: Sancţiuni pentru nerespectarea prezentei directive

Art. 17: Schimb de informaţii şi corespondenţi

Art. 18: Rapoarte

(2)Până la 9 iunie 2022, Comisia elaborează un raport intermediar privind aplicarea prezentei directive, pe care îl înaintează Parlamentului European şi Consiliului. Raportul respectiv ia în considerare în mod corespunzător raportul menţionat la alineatul (1).

Art. 19: Transpunere