Capitolul iii - Măsuri, proceduri şi acţiuni reparatorii - Directiva 943/08-iun-2016 privind protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale
Acte UE
Jurnalul Oficial 157L
În vigoare Versiune de la: 15 Iunie 2016
CAPITOLUL III:Măsuri, proceduri şi acţiuni reparatorii
Art. 6: Obligaţia generală
(1)Statele membre prevăd măsurile, procedurile şi acţiunile reparatorii necesare pentru a asigura disponibilitatea unor căi de atac în faţa instanţelor civile împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale a secretelor comerciale.
(2)Măsurile, procedurile şi acţiunile reparatorii menţionate la alineatul (1):
a)sunt corecte şi echitabile;
b)nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate; şi
c)sunt eficace şi au un efect disuasiv.
Art. 7: Proporţionalitate şi abuzul de drept procesual
(1)Măsurile, procedurile şi acţiunile reparatorii prevăzute în prezenta directivă sunt aplicate într-un mod care:
a)este proporţional;
b)evită crearea de obstacole în calea comerţului legitim pe piaţa internă; şi
c)prevede garanţii împotriva utilizării lor abuzive.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare competente pot, la cererea pârâtului, să aplice măsurile corespunzătoare prevăzute în dreptul naţional în cazul în care o reclamaţie privind dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial este în mod evident nefondată şi se constată că reclamantul a iniţiat procedurile juridice în mod abuziv sau cu rea-credinţă. Respectivele măsuri pot, dacă este cazul, să includă acordarea de daune-interese pârâtului, impunerea de sancţiuni împotriva reclamantului sau dispunerea difuzării informaţiilor cu privire la o hotărâre astfel cum este menţionată la articolul 15.
Statele membre pot prevedea ca măsurile menţionate la primul paragraf să facă obiectul unor proceduri juridice separate.
Art. 8: Termenul de prescripţie
(1)În conformitate cu prezentul articol, statele membre stabilesc norme privind termenele de prescripţie aplicabile reclamaţiilor pe fond şi acţiunilor de aplicare a măsurilor, a procedurilor şi a acţiunilor reparatorii reglementate prin prezenta directivă.
Normele menţionate la primul paragraf stabilesc când începe să curgă termenul de prescripţie, care este durata acestuia şi care sunt circumstanţele în care termenul de prescripţie se întrerupe sau se suspendă.
(2)Durata termenului de prescripţie nu depăşeşte şase ani.
Art. 9: Păstrarea confidenţialităţii secretelor comerciale pe parcursul procedurilor juridice
(1)Statele membre se asigură că părţile, avocaţii sau alţi reprezentanţi ai acestora, funcţionarii judiciari, martorii, experţii şi orice altă persoană care participă la procedurile juridice legate de dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial sau care au acces la documente care sunt parte integrantă din aceste proceduri juridice nu au voie să folosească sau să divulge secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale pe care autorităţile judiciare competente, ca răspuns la o cerere motivată corespunzător a unei părţi interesate, le-au identificat ca fiind confidenţiale şi de care au luat cunoştinţă în urma acestei participări sau a acestui acces. În acest sens, statele membre pot, de asemenea, permite autorităţilor judiciare competente să ia astfel de măsuri din proprie iniţiativă.
Obligaţia la care se face referire la primul paragraf rămâne în vigoare după încheierea procedurilor juridice. Cu toate acestea, obligaţia respectivă încetează să existe în oricare dintre următoarele circumstanţe:
a)atunci când se constată, printr-o decizie finală, că presupusul secret comercial nu îndeplineşte cerinţele stabilite la articolul 2 punctul 1; sau
b)atunci când informaţiile în cauză devin, în timp, general cunoscute sau uşor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă în mod normal de acest tip de informaţii.
(2)Statele membre se asigură, de asemenea, că autorităţile judiciare competente au posibilitatea, pe baza unei cereri justificate în mod corespunzător înaintate de către una dintre părţi, să ia măsurile specifice necesare pentru a păstra confidenţialitatea oricăror secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale utilizate sau menţionate în cursul procedurii juridice legate de dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial. Statele membre pot, de asemenea, permite autorităţilor judiciare competente să ia astfel de măsuri din proprie iniţiativă.
Măsurile menţionate la primul paragraf includ cel puţin posibilitatea:
a)de a restricţiona, integral sau parţial, la un număr limitat de persoane, accesul la orice document care conţine secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale şi care a fost prezentat de părţi sau de terţi;
b)de a restricţiona la un număr limitat de persoane accesul la şedinţele de judecată, atunci când pot fi divulgate secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale, precum şi la înregistrările sau transcrierile aferente şedinţelor de judecată respective;
c)de a pune la dispoziţia oricărei alte persoane decât cele care fac parte din numărul limitat de persoane menţionat la literele (a) şi (b) o versiune neconfidenţială a oricărei hotărâri judecătoreşti, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele conţinând secrete comerciale.
Numărul de persoane menţionat la al doilea paragraf literele (a) şi (b) nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru a asigura respectarea dreptului părţilor la procedurile juridice la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil şi include cel puţin o persoană fizică din partea fiecărei părţi şi avocaţii sau alţi reprezentanţi ai respectivelor părţi la procedurile juridice.
(3)Atunci când adoptă o decizie privind măsurile menţionate la alineatul (2) şi evaluează proporţionalitatea acestora, autorităţile judiciare competente iau în considerare necesitatea de a garanta dreptul la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil, interesele legitime ale părţilor şi, după caz, ale terţilor, precum şi orice eventual prejudiciu cauzat oricăreia dintre părţi şi, după caz, terţilor, care rezultă din aprobarea sau respingerea unor astfel de măsuri.
(4)Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul alineatelor (1), (2) sau (3) se efectuează în conformitate cu Directiva 95/46/CE.
Art. 10: Măsuri provizorii şi asigurătorii
(1)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare competente pot dispune, la cererea deţinătorului secretului comercial, oricare dintre următoarele măsuri provizorii şi asigurătorii împotriva presupusului contravenient:
a)încetarea sau, după caz, interzicerea, cu titlu provizoriu, a utilizării sau a divulgării secretului comercial;
b)interdicţia de a produce, oferi, introduce pe piaţă sau utiliza mărfuri care contravin normelor ori de a importa, exporta sau depozita astfel de mărfuri în scopurile menţionate;
c)confiscarea sau predarea mărfurilor suspectate de a încălca normele, inclusiv a mărfurilor importate, astfel încât să se împiedice intrarea sau circulaţia acestora pe piaţă.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare pot dispune, drept alternativă la măsurile menţionate la alineatul (1), ca orice continuare a presupusei utilizări ilegale a unui secret comercial să facă obiectul constituirii de garanţii destinate să asigure despăgubirea deţinătorului secretului comercial. Nu este permisă divulgarea unui secret comercial în schimbul constituirii unor garanţii.
Art. 11: Condiţii de aplicare şi garanţii
(1)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare competente au competenţa, în ceea ce priveşte măsurile menţionate la articolul 10, de a cere reclamantului să furnizeze probe care pot fi considerate, în mod rezonabil, disponibile, pentru a se convinge cu un grad suficient de siguranţă că:
a)secretul comercial există;
b)reclamantul este deţinătorul secretului comercial; şi
c)secretul comercial este dobândit, utilizat sau divulgat în mod ilegal sau că o dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a secretului comercial este iminentă.
(2)Statele membre se asigură că, în decizia privind aprobarea sau respingerea cererii şi în evaluarea proporţionalităţii acesteia, autorităţile judiciare competente au obligaţia de a ţine seama de circumstanţele specifice ale cazului, inclusiv, după caz:
a)valoarea şi alte trăsături specifice ale secretului comercial;
b)măsurile luate în vederea protejării secretului comercial;
c)comportamentul pârâtului în dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretului comercial;
d)impactul utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial;
e)interesele legitime ale părţilor şi impactul pe care aprobarea sau respingerea măsurilor l-ar putea avea asupra părţilor;
f)interesele legitime ale terţilor;
g)interesul public; şi
h)protejarea drepturilor fundamentale.
(3)Statele membre se asigură că măsurile menţionate la articolul 10 sunt abrogate sau încetează să producă efecte în orice alt mod, la cererea pârâtului, dacă:
a)reclamantul nu a demarat proceduri juridice care să conducă la o decizie pe fond în faţa autorităţii judiciare competente, într-un termen rezonabil care este stabilit de către autoritatea judiciară ce dispune măsurile atunci când legislaţia statului membru permite acest lucru sau, dacă nu se stabileşte un astfel de termen, într-un termen care nu depăşeşte 20 de zile lucrătoare sau 31 de zile calendaristice, luându-se în considerare termenul mai lung; sau
b)informaţiile în cauză nu mai îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 2 punctul 1, din motive care nu pot fi imputate pârâtului.
(4)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare competente pot condiţiona măsurile menţionate la articolul 10 de constituirea de către reclamant a unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente corespunzătoare, destinată să asigure acoperirea oricărui prejudiciu suferit de pârât şi, dacă este cazul, de către oricare altă persoană afectată de măsurile respective.
(5)În cazurile în care măsurile menţionate la articolul 10 sunt revocate în temeiul alineatului (3) litera (a) de la prezentul articol, atunci când încetează să se mai aplice în urma oricărei acţiuni sau omisiuni a reclamantului ori atunci când se constată ulterior că nu a avut loc o dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a secretului comercial sau o ameninţare de producere a unor astfel de comportamente, autorităţile judiciare competente sunt autorizate să dispună ca reclamantul, la cererea pârâtului sau a terţului prejudiciat, să acorde pârâtului sau terţului prejudiciat o despăgubire corespunzătoare pentru orice prejudiciu provocat de măsurile respective.
Statele membre pot prevedea ca cererea de despăgubire prevăzută la primul paragraf să facă obiectul unor proceduri juridice separate.
Art. 12: Ordonanţa preşedinţială şi măsuri corective
(1)Statele membre se asigură că, atunci când o hotărâre judecătorească pe fond constată dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial, autorităţile judiciare competente, la cererea reclamantului, pot dispune împotriva contravenientului una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a)încetarea sau, după caz, interzicerea utilizării sau divulgării secretului comercial;
b)interdicţia de a fabrica, a oferi, a introduce pe piaţă sau a utiliza mărfuri care contravin normelor ori de a importa, exporta sau depozita astfel de mărfuri în aceste scopuri;
c)adoptarea măsurilor corective corespunzătoare cu privire la mărfurile care contravin normelor;
d)distrugerea parţială sau totală a oricărui document, obiect, material, substanţă sau fişier electronic care conţine sau încorporează secretul comercial sau, după caz, predarea integrală sau parţială către reclamant a respectivelor documente, obiecte, materiale, substanţe sau fişiere electronice.
(2)Printre măsurile corective menţionate la alineatul (1) litera (c) se numără:
a)retragerea mărfurilor care contravin normelor;
b)eliminarea caracteristicilor ilicite ale mărfurilor care contravin normelor;
c)distrugerea mărfurilor care contravin normelor sau, după caz, retragerea lor de pe piaţă, cu condiţia ca retragerea să nu aducă atingere protecţiei secretului comercial în cauză.
(3)Statele membre pot prevedea ca, atunci când dispun retragerea de pe piaţă a mărfurilor care contravin normelor, autorităţile lor judiciare competente să poată dispune, la cererea deţinătorului secretului comercial, ca mărfurile respective să fie predate deţinătorului sau organizaţiilor caritabile.
(4)Autorităţile judiciare competente dispun ca măsurile menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d) să fie puse în aplicare pe cheltuiala contravenientului, cu excepţia cazului în care există motive specifice pentru a nu dispune acest lucru. Măsurile respective nu trebuie să aducă atingere daunelor-interese care ar putea fi datorate deţinătorului secretului comercial ca urmare a dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial.
Art. 13: Condiţii de aplicare, garanţii şi măsuri alternative
(1)Statele membre se asigură că, pentru analizarea cererii de adoptare a ordonanţelor preşedinţiale şi a măsurilor corective prevăzute la articolul 12 şi pentru evaluarea proporţionalităţii acestora, autorităţile judiciare competente au obligaţia de a ţine seama de circumstanţele specifice ale cazului incluzând, după caz:
a)valoarea sau alte trăsături specifice ale secretului comercial;
b)măsurile luate în vederea protejării secretului comercial;
c)comportamentul contravenientului în dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretului comercial;
d)impactul utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial;
e)interesele legitime ale părţilor şi impactul pe care aprobarea sau respingerea măsurilor l-ar putea avea asupra părţilor;
f)interesele legitime ale terţilor;
g)interesul public; şi
h)protejarea drepturilor fundamentale.
Atunci când autorităţile judiciare competente limitează durata măsurilor menţionate la articolul 12 alineatul (1) literele (a) şi (b), această durată trebuie să fie suficientă pentru a elimina orice avantaj comercial sau economic pe care contravenientul l-ar fi putut obţine în urma dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial.
(2)Statele membre se asigură că măsurile menţionate la articolul 12 alineatul (1) literele (a) şi (b) sunt abrogate sau încetează să producă efecte în orice alt mod, la cererea pârâtului, dacă informaţiile în cauză nu mai îndeplinesc cerinţele de la articolul 2 punctul 1 din motive care nu pot fi imputate direct sau indirect pârâtului.
(3)La cererea persoanelor pasibile a face obiectul măsurilor prevăzute la articolul 12, statele membre prevăd ca autoritatea judiciară competentă să poată dispune plata unor despăgubiri băneşti pentru partea prejudiciată în locul aplicării măsurilor respective, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)persoana respectivă, în momentul utilizării sau divulgării, nu avea cunoştinţă şi nu ar fi avut motive, în circumstanţele date, să ia cunoştinţă de faptul că secretul comercial a fost obţinut de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal;
b)executarea măsurilor în cauză ar produce prejudicii disproporţionate persoanei în cauză; şi
c)despăgubirea bănească a părţii prejudiciate pare satisfăcătoare în mod rezonabil.
Atunci când se dispune despăgubirea bănească în locul măsurii menţionate la articolul 12 alineatul (1) literele (a) şi (b), aceasta nu depăşeşte cuantumul redevenţelor sau al drepturilor care ar fi fost datorate dacă persoana în cauză ar fi solicitat autorizaţia de a utiliza secretul comercial respectiv pentru perioada de timp în care s-ar fi putut interzice utilizarea secretului comercial.
Art. 14: Daune-interese
(1)La cererea părţii prejudiciate, statele membre se asigură că autorităţile judiciare competente dispun, la cererea părţii vătămate, ca un contravenient care ştia sau ar fi trebuit să ştie că se implică în dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial să plătească deţinătorului secretului comercial daune-interese proporţionale cu prejudiciul real suferit ca urmare a dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial.
Statele membre pot limita răspunderea angajaţilor faţă de angajatorii lor în ceea ce priveşte daunele-interese pentru dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial al angajatorului, în cazul în care angajaţii acţionează fără intenţie.
(2)La stabilirea daunelor-interese menţionate la alineatul (1), autorităţile judiciare competente iau în considerare toţi factorii corespunzători, cum ar fi consecinţele economice negative asupra părţii lezate, inclusiv pierderile de profit ale acesteia, beneficiile necuvenite realizate de contravenient şi, dacă este cazul, orice alt element în afara factorilor economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat deţinătorului secretului comercial prin dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a secretului comercial.
Alternativ, autorităţile judiciare competente pot stabili, în cazuri adecvate, o valoare forfetară pentru daunele-interese pe baza unor elemente cum ar fi, cel puţin, valoarea redevenţelor sau a drepturilor care ar fi fost datorate dacă contravenientul ar fi solicitat autorizarea de a utiliza secretul comercial în cauză.
Art. 15: Publicarea hotărârilor judecătoreşti
(1)Statele membre se asigură că, pe parcursul procedurilor juridice iniţiate pentru dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a secretului comercial, autorităţile judiciare pot dispune, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala contravenientului, măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informaţiilor cu privire la hotărâre, inclusiv publicarea integrală sau parţială a acesteia.
(2)Orice măsură prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol trebuie să păstreze confidenţialitatea secretelor comerciale, astfel cum se prevede la articolul 9.
(3)Atunci când decid cu privire la dispunerea unei măsuri menţionate la alineatul (1) şi evaluează proporţionalitatea acesteia, autorităţile judiciare competente ţin cont, după caz, de valoarea secretului comercial, de comportamentul contravenientului în dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretului comercial, de impactul utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial şi de probabilitatea unei noi utilizări sau divulgări ilegale a secretului comercial de către contravenient.
Autorităţile judiciare competente estimează totodată dacă informaţiile privind contravenientul ar permite identificarea unei persoane fizice şi, în acest caz, dacă publicarea informaţiilor respective ar fi justificată, având în vedere în special eventualul prejudiciu pe care o astfel de măsură l-ar putea aduce vieţii private şi reputaţiei contravenientului.