Secţiunea 2 - Măsuri provizorii şi asigurătorii - Directiva 943/08-iun-2016 privind protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale

Acte UE

Jurnalul Oficial 157L

În vigoare
Versiune de la: 15 Iunie 2016
Secţiunea 2:Măsuri provizorii şi asigurătorii
Art. 10: Măsuri provizorii şi asigurătorii
(1)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare competente pot dispune, la cererea deţinătorului secretului comercial, oricare dintre următoarele măsuri provizorii şi asigurătorii împotriva presupusului contravenient:
a)încetarea sau, după caz, interzicerea, cu titlu provizoriu, a utilizării sau a divulgării secretului comercial;
b)interdicţia de a produce, oferi, introduce pe piaţă sau utiliza mărfuri care contravin normelor ori de a importa, exporta sau depozita astfel de mărfuri în scopurile menţionate;
c)confiscarea sau predarea mărfurilor suspectate de a încălca normele, inclusiv a mărfurilor importate, astfel încât să se împiedice intrarea sau circulaţia acestora pe piaţă.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare pot dispune, drept alternativă la măsurile menţionate la alineatul (1), ca orice continuare a presupusei utilizări ilegale a unui secret comercial să facă obiectul constituirii de garanţii destinate să asigure despăgubirea deţinătorului secretului comercial. Nu este permisă divulgarea unui secret comercial în schimbul constituirii unor garanţii.
Art. 11: Condiţii de aplicare şi garanţii
(1)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare competente au competenţa, în ceea ce priveşte măsurile menţionate la articolul 10, de a cere reclamantului să furnizeze probe care pot fi considerate, în mod rezonabil, disponibile, pentru a se convinge cu un grad suficient de siguranţă că:
a)secretul comercial există;
b)reclamantul este deţinătorul secretului comercial; şi
c)secretul comercial este dobândit, utilizat sau divulgat în mod ilegal sau că o dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a secretului comercial este iminentă.
(2)Statele membre se asigură că, în decizia privind aprobarea sau respingerea cererii şi în evaluarea proporţionalităţii acesteia, autorităţile judiciare competente au obligaţia de a ţine seama de circumstanţele specifice ale cazului, inclusiv, după caz:
a)valoarea şi alte trăsături specifice ale secretului comercial;
b)măsurile luate în vederea protejării secretului comercial;
c)comportamentul pârâtului în dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretului comercial;
d)impactul utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial;
e)interesele legitime ale părţilor şi impactul pe care aprobarea sau respingerea măsurilor l-ar putea avea asupra părţilor;
f)interesele legitime ale terţilor;
g)interesul public; şi
h)protejarea drepturilor fundamentale.
(3)Statele membre se asigură că măsurile menţionate la articolul 10 sunt abrogate sau încetează să producă efecte în orice alt mod, la cererea pârâtului, dacă:
a)reclamantul nu a demarat proceduri juridice care să conducă la o decizie pe fond în faţa autorităţii judiciare competente, într-un termen rezonabil care este stabilit de către autoritatea judiciară ce dispune măsurile atunci când legislaţia statului membru permite acest lucru sau, dacă nu se stabileşte un astfel de termen, într-un termen care nu depăşeşte 20 de zile lucrătoare sau 31 de zile calendaristice, luându-se în considerare termenul mai lung; sau
b)informaţiile în cauză nu mai îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 2 punctul 1, din motive care nu pot fi imputate pârâtului.
(4)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare competente pot condiţiona măsurile menţionate la articolul 10 de constituirea de către reclamant a unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente corespunzătoare, destinată să asigure acoperirea oricărui prejudiciu suferit de pârât şi, dacă este cazul, de către oricare altă persoană afectată de măsurile respective.
(5)În cazurile în care măsurile menţionate la articolul 10 sunt revocate în temeiul alineatului (3) litera (a) de la prezentul articol, atunci când încetează să se mai aplice în urma oricărei acţiuni sau omisiuni a reclamantului ori atunci când se constată ulterior că nu a avut loc o dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a secretului comercial sau o ameninţare de producere a unor astfel de comportamente, autorităţile judiciare competente sunt autorizate să dispună ca reclamantul, la cererea pârâtului sau a terţului prejudiciat, să acorde pârâtului sau terţului prejudiciat o despăgubire corespunzătoare pentru orice prejudiciu provocat de măsurile respective.
Statele membre pot prevedea ca cererea de despăgubire prevăzută la primul paragraf să facă obiectul unor proceduri juridice separate.