Directiva 91/477/CEE/18-iun-1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 13 Iunie 2017
Directiva 91/477/CEE/18-iun-1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme
Dată act: 18-iun-1991
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul 100a,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JOC 235, 1.9.1987, p. 8 şi JOC 299, 28.11.1989, p. 6.
în cooperare cu Parlamentul European (2),
(2)JOC 231, 17.9.1990, p. 69 şi JOC 158, 17.6.1991, p. 89.'
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JOC 35, 8.2.1988, p. 5.
întrucât articolul 8a din tratat prevede instituirea pieţei interne până la 31 decembrie 1992; întrucât piaţa internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne, în cadrul căruia libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor este asigurată conform dispoziţiilor din tratat;
întrucât, în timpul reuniunii desfăşurate la Fontainebleau pe 25 şi 26 iunie 1984, Consiliul European a stabilit explicit ca scop eliminarea tuturor formalităţilor poliţieneşti şi vamale la frontierele intracomunitare;
întrucât eliminarea totală a controalelor şi a formalităţilor la frontierele intracomunitare presupune anumite condiţii de fond care trebuie îndeplinite; întrucât Comisia a indicat în Cartea Albă, "Realizarea pieţei interne", că suspendarea controalelor de securitate a obiectelor transportate şi a persoanelor presupune, între altele, o apropiere a legislaţiilor privind armele;
întrucât eliminarea controalelor privind deţinerea de arme, la frontierele intracomunitare, necesită o reglementare eficientă, care permite controlul în interiorul statelor membre al achiziţionării şi deţinerii de arme de foc şi al transferului într-un alt stat membru; întrucât, în consecinţă, trebuie să fie eliminate controalele sistematice la frontierele intracomunitare;
întrucât aceste norme vor da naştere unui plus de încredere reciprocă între statele membre în domeniul protejării securităţii persoanelor în măsura în care sunt ancorate în legislaţiile parţial armonizate; întrucât s-a convenit, în acest scop, să se prevadă armele de foc a căror achiziţionare şi deţinere de către particulari să fie ori interzisă, ori subordonată autorizării sau declarării;
întrucât ar trebui interzisă, în principiu, trecerea dintr-un stat membru în altul cu arme; întrucât nu se acceptă derogare de la aceasta decât după îndeplinirea unei proceduri care să permită statelor membre să fie înştiinţate de introducerea unei arme de foc pe teritoriul lor;
întrucât ar trebui să se adopte norme mai flexibile în ceea ce priveşte vânătoarea şi competiţiile sportive pentru a nu împiedica mai mult decât este necesar libera circulaţie a persoanelor;
întrucât directiva nu aduce atingere dreptului statelor membre de a lua măsuri în vederea prevenirii traficului ilegal de arme,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
(1)În înţelesul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1.«armă de foc» înseamnă orice armă portabilă cu ţeavă care poate expulza, este concepută să expulzeze sau poate fi transformată să expulzeze o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie, cu excepţia cazului în care este exclusă de la definiţia respectivă pentru unul dintre motivele enumerate în secţiunea III din anexa I. Armele de foc sunt clasificate în secţiunea II din anexa I.
Se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a expulza o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie dacă:
- a) are aspectul unei arme de foc; şi
- b) ca urmare a construcţiei sale sau a materialului din care este confecţionat poate fi rapid transformat în acest scop;
2.«componentă esenţială» înseamnă ţeava, cadrul, recuperatorul, inclusiv recuperatoarele superior şi inferior, după caz, manşonul mobil, cilindrul, cuiul percutor sau închizătorul, care, în calitate de obiecte separate, sunt incluse în categoria armelor de foc pe care sunt montate sau sunt concepute să se monteze;
3.«muniţie» înseamnă muniţia completă sau componentele acesteia, inclusiv tubul cartuşului, capsele de iniţiere, pulberea, gloanţele sau proiectilele, care sunt folosite într-o armă de foc, cu condiţia ca aceste componente să facă ele însele obiectul unei autorizaţii în statul membru în cauză;
4.«arme de alarmă şi arme de semnalizare» înseamnă dispozitive echipate cu un tub de cartuş, care sunt proiectate numai pentru a trage gloanţe oarbe sau cartuşe pirotehnice de semnalizare sau pentru a expulza substanţe iritante sau alte substanţe active şi care nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie;
5.«arme de spectacol şi arme acustice» înseamnă arme de foc transformate cu scopul specific de a fi utilizate în mod exclusiv pentru a trage gloanţe oarbe, de exemplu în reprezentaţii teatrale, sesiuni fotografice, filme şi înregistrări de televiziune, reconstituirea unor evenimente istorice, parade, evenimente sportive şi instruire;
6.«arme de foc dezactivate» înseamnă arme de foc care au fost făcute definitiv improprii folosirii, prin dezactivare, asigurându-se că toate componentele esenţiale ale armei de foc în cauză au devenit definitiv nefuncţionale şi imposibil de demontat, înlocuit sau modificat, într-un mod care să nu permită în niciun fel reactivarea armei de foc;
7.«muzeu» înseamnă o instituţie permanentă, aflată în serviciul societăţii şi al dezvoltării acesteia, deschisă publicului, care achiziţionează, conservă, cercetează şi expune arme de foc, componente esenţiale sau muniţie în scopuri istorice, culturale, ştiinţifice, tehnice, educaţionale, de patrimoniu sau de divertisment şi care este recunoscută ca atare de statul membru în cauză;
8.«colecţionar» înseamnă orice persoană fizică sau juridică care se ocupă cu colectarea şi conservarea armelor de foc, a componentelor esenţiale sau a muniţiei în scopuri istorice, culturale, ştiinţifice, tehnice, educaţionale sau de patrimoniu şi care este recunoscută ca atare de statul membru în cauză;
9.«armurier» înseamnă orice persoană fizică sau juridică a cărei activitate constă, integral sau parţial, în:
a)fabricarea, comerţul, schimbul, închirierea, repararea, modificarea sau transformarea armelor de foc sau a componentelor esenţiale; sau
b)fabricarea, comerţul, schimbul, modificarea sau conversia muniţiei;
10.«intermediar» înseamnă orice persoană fizică sau juridică, cu excepţia armurierilor, a cărei activitate constă, integral sau parţial, în:
a)negocierea sau realizarea de tranzacţii pentru achiziţionarea, vânzarea sau furnizarea de arme de foc, de componente esenţiale ale acestora sau de muniţie; sau
b)realizarea transferului de arme de foc, de componente esenţiale sau de muniţie pe teritoriul unui stat membru, dintr-un stat membru în altul, dintr-un stat membru către o ţară terţă sau dintr-o ţară terţă către un stat membru;
11.«fabricare ilicită» înseamnă fabricarea sau montarea de arme de foc, de componente esenţiale ale acestora şi de muniţie:
a)din orice componente esenţiale traficate ilicit;
b)fără o autorizaţie eliberată în conformitate cu articolul 4 de către o autoritate competentă a statului membru în care are loc fabricarea sau asamblarea; sau
c)fără marcarea armelor de foc la data fabricării lor, în conformitate cu articolul 4;
12.«trafic ilicit» înseamnă achiziţionarea, vânzarea, livrarea, circulaţia sau transferul armelor de foc, al componentelor esenţiale ale acestora sau al muniţiei din sau pe teritoriul unui stat membru către teritoriul unui alt stat membru, dacă oricare dintre statele membre în cauză nu autorizează acest lucru în conformitate cu prezenta directivă sau dacă armele de foc, componentele esenţiale sau muniţia nu sunt marcate în conformitate cu articolul 4;
13.«urmărire» înseamnă urmărirea sistematică a armelor de foc şi, atunci când este posibil, a componentelor esenţiale ale acestora şi a muniţiei pentru acestea, de la fabricant până la cumpărător, pentru a ajuta autorităţile competente ale statelor membre în procesul de detectare, investigare şi analizare a fabricării ilicite şi a traficului ilicit.
(2)În sensul prezentei directive, persoanele sunt considerate drept rezidenţi ai ţării indicate prin adresa menţionată în documentul oficial ce face dovada de rezidenţă, cum ar fi un paşaport sau o carte naţională de identitate, care, în timpul unui control privind achiziţionarea sau deţinerea, este prezentată autorităţilor competente ale unui stat membru sau unui armurier sau intermediar. În cazul în care adresa unei persoane nu este menţionată pe paşaportul sau pe cartea naţională de identitate a acesteia, ţara de rezidenţă a acesteia se stabileşte pe baza oricărei alte dovezi oficiale de rezidenţă recunoscute de statul membru vizat.
(3)Un «paşaport european pentru arme de foc» se emite, la cerere, de către autorităţile competente ale unui stat membru unei persoane care devine în mod legal posesorul şi utilizatorul unei arme de foc. Paşaportul este valabil pentru o perioadă maximă de cinci ani, care poate fi extinsă, şi conţine informaţiile menţionate în anexa II. Este un document netransmisibil, în care se înscriu arma sau armele de foc deţinute şi utilizate de către titularul permisului. Paşaportul trebuie să fie întotdeauna în posesia persoanei care utilizează arma de foc şi orice schimbare în ceea ce priveşte deţinerea armei de foc sau caracteristicile armei de foc, precum şi în ceea ce priveşte pierderea sau furtul acesteia este indicată în paşaport.
Art. 2
(1)Prezenta directivă nu aduce atingere aplicării dispoziţiilor de drept intern cu privire la portul de armă, vânătoarea sau tirul sportiv, utilizând arme achiziţionate şi deţinute în mod legal în conformitate cu prezenta directivă.
(2)Prezenta directivă nu se aplică achiziţionării sau deţinerii de arme şi muniţie, în conformitate cu legislaţia naţională, de către forţele armate, poliţie sau autorităţile publice. Aceasta nu se aplică nici în cazul transferurilor reglementate de Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*).
(*) Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor şi condiţiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunităţii (JO L 146, 10.6.2009, p. 1).
Art. 3
Statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă, sub rezerva drepturilor conferite rezidenţilor statelor membre prin articolul 12 alineatul (2).
Art. 4
(1)În ceea ce priveşte armele de foc fabricate sau importate în Uniune la 14 septembrie 2018 sau ulterior datei respective, statele membre se asigură că orice astfel armă de foc sau componentă esenţială introdusă pe piaţă a fost:
a)prevăzută cu un marcaj unic, clar şi permanent imediat după fabricare şi cel târziu înaintea introducerii sale pe piaţă, sau fără întârziere după importul în Uniune; şi
b)înregistrată în conformitate cu prezenta directivă imediat după fabricare şi cel târziu înaintea introducerii sale pe piaţă, sau fără întârziere după importul în Uniune.
(2)Marcajul unic menţionat la alineatul (1) litera (a) include numele producătorului sau denumirea mărcii, ţara sau locul fabricării, numărul de serie şi anul de fabricaţie (dacă acesta nu face parte din numărul de serie) şi modelul, dacă este posibil. Acest lucru nu aduce atingere aplicării mărcii comerciale a producătorului. În cazul în care o componentă esenţială este prea mică pentru a fi marcată în conformitate cu prezentul articol, aceasta este marcată cel puţin cu un număr de serie sau un cod alfanumeric sau digital.
Cerinţele de marcare pentru armele de foc sau pentru componentele esenţiale care au o importanţă istorică deosebită se stabilesc în conformitate cu legislaţia naţională.
Statele membre se asigură că fiecare pachet elementar de muniţie completă este marcat astfel încât să indice numele producătorului, numărul de identificare a lotului, calibrul şi tipul de muniţie.
În sensul alineatului (1) şi al prezentului alineat, statele membre pot alege să aplice dispoziţiile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1 iulie 1969 privind recunoaşterea reciprocă a marcajelor de identificare a armelor de calibru mic.
Mai mult, la data transferului armelor de foc sau al componentelor esenţiale ale acestora din stocurile guvernamentale în uzul civil permanent, statele membre asigură marcajul unic, conform alineatului (1), care permite identificarea entităţii care efectuează transferul.
(21)(2a) Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc specificaţii tehnice pentru marcaj. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 13b alineatul (2).
(3)Fiecare stat membru instituie un sistem de reglementare a activităţilor armurierilor şi intermediarilor. Aceste sisteme includ cel puţin următoarele măsuri:
a)înregistrarea armurierilor şi intermediarilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul respectivului stat membru;
b)acordarea de licenţe sau de autorizaţii pentru activităţile armurierilor şi intermediarilor desfăşurate pe teritoriul respectivului stat membru; şi
c)un control privind integritatea personală şi profesională şi competenţele relevante ale armurierului sau intermediarului în cauză. Dacă este vorba despre o persoană juridică, controlul vizează atât persoana juridică, cât şi persoana fizică sau persoanele fizice care conduc întreprinderea respectivă.
(4)Până la 31 decembrie 2014, statele membre asigură instituirea şi funcţionarea unui sistem computerizat de înregistrare a datelor, centralizat sau descentralizat, care garantează autorităţilor competente accesul la sistemele de stocare a datelor, în care se înregistrează fiecare armă de foc care intră sub incidenţa prezentei directive. Respectivul sistem de stocare a datelor înregistrează toate informaţiile referitoare la armele de foc care sunt necesare în vederea urmăririi şi identificării acelor arme de foc, inclusiv:
- a) tipul, marca, modelul, calibrul şi numărul de serie al fiecărei arme de foc şi marcajul aplicat pe cadrul sau pe recuperatorul acesteia ca marcaj unic în conformitate cu alineatul (1), care vor servi drept identificator unic pentru fiecare armă de foc;
- b) numărul de serie sau marcajul unic aplicat pe componentele esenţiale, în cazul în care acesta este diferit de marcajul aplicat pe cadrul sau pe recuperatorul fiecărei arme de foc;
- c) numele şi adresa furnizorilor şi ale persoanelor care achiziţionează sau deţin arma de foc, împreună cu data sau datele relevante; şi
- d) orice transformare sau modificare a unei arme de foc care duce la o modificare a categoriei sau subcategoriei de încadrare a acesteia, inclusiv dezactivarea sau distrugerea sa certificată şi data sau datele relevante.
Statele membre se asigură că evidenţele privind armele de foc şi componentele esenţiale, inclusiv datele cu caracter personal aferente, se reţin de către autorităţile competente în sistemele de înregistrare a datelor pentru o perioadă de 30 de ani după distrugerea armelor de foc sau a componentelor esenţiale în cauză.
Evidenţele privind armele de foc şi componentele esenţiale menţionate la primul paragraf al prezentului alineat şi datele cu caracter personal aferente pot fi accesate:
- a) de către autorităţile competente pentru a acorda sau a retrage autorizaţiile menţionate la articolul 6 sau 7 sau de către autorităţile competente în scopul procedurilor vamale pe o perioadă de 10 ani după distrugerea armei de foc sau a componentelor esenţiale în cauză; şi
- b) de către autorităţile cu atribuţii în domeniul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracţiunilor sau al executării sancţiunilor de drept penal până la 30 ani după distrugerea armei de foc sau a componentelor esenţiale în cauză.
Statele membre asigură ştergerea datelor cu caracter personal din sistemele computerizate de înregistrare a datelor după expirarea perioadelor menţionate în al doilea şi al treilea paragraf. Acest lucru nu aduce atingere cazurilor în care date cu caracter personal specifice au fost transferate unei autorităţi competente în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracţiunilor sau al executării sancţiunilor de drept penal şi sunt utilizate în acest context specific, sau altor autorităţi competente într-un scop compatibil prevăzut de legislaţia naţională. În aceste cazuri, prelucrarea datelor în cauză de către autorităţile competente este reglementată de legislaţia naţională a statului membru în cauză, respectându-se pe deplin legislaţia Uniunii, în special cea în domeniul protecţiei datelor.
Pe durata întregii lor perioade de activitate, armurierii şi intermediarii trebuie să ţină un registru în care trebuie să fie înscrise intrările şi ieşirile fiecărei arme de foc şi fiecărei componente esenţiale aflate sub incidenţa prezentei directive, precum şi caracteristicile care permit identificarea şi urmărirea armei de foc sau a componentei esenţiale respective, în special tipul acestora, marca, modelul, calibrul şi numărul de serie ale acestora şi numele şi adresa furnizorilor şi ale persoanelor care le-au achiziţionat.
La încetarea activităţii lor, armurierii şi intermediarii predau acest registru autorităţii naţionale responsabile de administrarea sistemelor computerizate de înregistrare a datelor vizate la primul paragraf.
Statele membre se asigură că armurierii şi intermediarii stabiliţi pe teritoriul lor raportează autorităţilor naţionale competente fără întârzieri nejustificate tranzacţiile în care sunt implicate arme de foc sau componente esenţiale, că armurierii şi intermediarii dispun de o conexiune electronică cu respectivele autorităţi în scopul acestei raportări şi că sistemele computerizate de înregistrare a datelor sunt actualizate imediat după primirea informaţiilor privind aceste tranzacţii.
(5)Statele membre se asigură că toate armele de foc pot fi, în orice moment, asociate cu posesorii lor.
Art. 4a
Fără a aduce atingere articolului 3, statele membre permit achiziţionarea şi deţinerea de arme de foc numai de către persoanele cărora li s-a acordat un permis sau, în ceea ce priveşte armele de foc clasificate în categoria C, numai de către persoanele care sunt în mod special autorizate să achiziţioneze şi să deţină astfel de arme de foc în conformitate cu legislaţia naţională.
Art. 4b
[textul din Art. 4^B din capitolul 2 a fost abrogat la 13-iun-2017 de Art. 1, punctul 5. din Directiva 853/17-mai-2017]
Art. 5
(1)Fără a aduce atingere articolului 3, statele membre permit achiziţionarea şi deţinerea de arme de foc numai de către persoanele care au un motiv întemeiat şi care:
a)au împlinit cel puţin vârsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor de achiziţionare (în afara cumpărării) şi deţinere de arme de foc în scopul practicării vânătorii sau a tirului sportiv, cu condiţia ca, în acest caz, persoanele sub 18 ani să aibă permisiunea părinţilor, să se afle sub îndrumarea părinţilor sau sub îndrumarea unei persoane adulte care deţine un permis pentru arme de foc sau pentru o armă de vânătoare valabil sau să practice aceste activităţi în cadrul unui centru de instruire care deţine licenţă sau este autorizat în alt mod şi ca părintele sau persoana adultă cu un permis valabil de deţinere de armă de foc sau de vânătoare să îşi asume responsabilitatea pentru depozitarea corespunzătoare în conformitate cu articolul 5a; şi
b)nu sunt susceptibile de a reprezenta un pericol pentru propria persoană sau pentru alţii, pentru ordinea publică sau siguranţa publică. Se consideră că existenţa unei condamnări pentru săvârşirea cu intenţie şi cu violenţă a unei infracţiuni indică un astfel de pericol.
(2)Statele membre deţin un sistem de monitorizare, pe care îl pot folosi în mod continuu sau periodic, pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor de autorizare stabilite de legislaţia naţională pe durata autorizării şi, între altele, evaluarea informaţiilor medicale şi psihologice pertinente. Modalităţile specifice ale respectivei monitorizări se stabilesc în conformitate cu legislaţia naţională.
În cazul în care una dintre condiţiile de autorizare nu mai este îndeplinită, statele membre retrag autorizaţia respectivă.
Statele membre nu pot interzice persoanelor rezidente pe teritoriul lor să deţină o armă de foc achiziţionată într-un alt stat membru decât dacă interzic achiziţionarea aceluiaşi tip de armă de foc pe teritoriul lor.
(3)Statele membre se asigură că o autorizaţie pentru achiziţionarea şi o autorizaţie pentru deţinerea unei arme de foc clasificate în categoria B se retrage în cazul în care se constată că persoana căreia i-a fost acordată respectiva autorizaţie deţine un încărcător care se poate monta pe arme de foc semiautomate cu percuţie centrală sau cu repetiţie, care:
a)poate conţine mai mult de 20 de cartuşe; sau
b)în cazul armelor de foc cu ţeavă lungă, poate conţine mai mult de 10 cartuşe,
cu excepţia cazului în care persoana în cauză a primit o autorizaţie în temeiul articolului 6 sau o autorizaţie care a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 7 alineatul (4a).
Art. 5a
În vederea reducerii la minimum a riscului ca o persoană neautorizată să aibă acces la arme de foc şi muniţie, statele membre stabilesc norme cu privire la supravegherea adecvată a armelor de foc şi a muniţiei, precum şi norme privind depozitarea corespunzătoare a acestora în condiţii de siguranţă. Nu este permis ca armele de foc şi muniţia acestora să fie uşor accesibile împreună. Supravegherea corespunzătoare înseamnă că persoana care deţine în mod legal arma de foc sau muniţia respectivă are control asupra acesteia în timpul transportului şi al utilizării sale. Nivelul de control al sistemelor de depozitare corespunzătoare reflectă numărul şi categoria armelor de foc şi a muniţiei vizate.
Art. 5b
Statele membre se asigură că, în cazurile care implică achiziţionarea şi vânzarea de arme de foc sau de componente esenţiale sau de muniţie care se încadrează la categoria A, B sau C, efectuate prin intermediul contractelor la distanţă, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), identitatea şi, atunci când este necesar, autorizaţia cumpărătorului armei de foc sau a componentelor esenţiale sau a muniţiei sunt verificate înainte de livrarea acestora sau cel mai târziu în momentul livrării acestora către persoana respectivă de către:
a)un armurier sau un intermediar deţinător de licenţă sau autorizat; sau
b)o autoritate publică sau un reprezentant al respectivei autorităţi publice.
(*) Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).
Art. 6
(1)Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (2), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a interzice achiziţionarea şi deţinerea de arme de foc, de componente esenţiale şi de muniţie clasificate în categoria A. Acestea se asigură că armele de foc, componentele esenţiale şi muniţia care sunt deţinute în mod ilegal, cu încălcarea acestei interdicţii, sunt confiscate.
(2)În scopul protejării infrastructurii critice, a transporturilor comerciale maritime şi a convoaielor cu valoare ridicată, precum şi în scopuri de apărare naţională, scopuri educaţionale, culturale, istorice şi de cercetare şi fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (1), autorităţile naţionale competente pot acorda, în cazuri individuale, în mod excepţional şi justificate în mod corespunzător, autorizaţii pentru arme de foc, componente esenţiale şi muniţie clasificate în categoria A, dacă acest lucru nu contravine siguranţei sau ordinii publice.
(3)Statele membre pot decide să autorizeze, în cazuri individuale speciale, în mod excepţional şi justificate în mod corespunzător, colecţionari să achiziţioneze şi să deţină arme de foc, componente esenţiale şi muniţie clasificate în categoria A, sub rezerva respectării unor condiţii stricte privind securitatea, inclusiv aducerea de dovezi autorităţilor naţionale competente care să demonstreze că au fost instituite măsuri pentru a aborda orice riscuri la adresa siguranţei sau ordinii publice şi că armele de foc, componentele esenţiale ale acestora sau muniţia în cauză sunt depozitate cu respectarea unui nivel de securitate proporţional cu riscurile asociate accesului neautorizat la acestea.
Statele membre se asigură că colecţionarii autorizaţi în temeiul primului paragraf de la acest alineat pot fi identificaţi în sistemele computerizate de înregistrare a datelor menţionate la articolul 4. Colecţionarii astfel autorizaţi trebuie să ţină un registru cu toate armele de foc deţinute şi clasificate în categoria A, care să fie accesibil autorităţilor naţionale competente. Statele membre instituie un sistem de monitorizare adecvat vizând toţi colecţionarii astfel autorizaţi, luând în considerare toţi factorii relevanţi.
(4)Statele membre pot acorda autorizaţii armurierilor sau intermediarilor, în cadrul activităţii lor profesionale respective, pentru achiziţionarea, fabricarea, dezactivarea, repararea, furnizarea, transferul şi deţinerea de arme de foc, de componente esenţiale şi de muniţie clasificate în categoria A, sub rezerva unor condiţii stricte privind securitatea.
(5)Statele membre pot autoriza muzeele să achiziţioneze şi să deţină arme de foc, componente esenţiale şi muniţie clasificate în categoriile A şi B, sub rezerva unor condiţii stricte privind securitatea.
(6)Statele membre pot autoriza practicanţii de tir sportiv să achiziţioneze şi să deţină arme de foc semiautomate clasificate la punctele 6 şi 7 din categoria A, sub rezerva următoarelor condiţii:
a)o evaluare satisfăcătoare a informaţiilor pertinente care decurg din aplicarea articolului 5 alineatul (2);
b)furnizarea unei dovezi că practicantul de tir sportiv respectiv se antrenează în mod activ sau participă la competiţii de tir sportiv recunoscute de către o organizaţie de tir sportiv recunoscută în mod oficial în statul membru respectiv sau de către o federaţie de tir sportiv consacrată la nivel internaţional şi recunoscută în mod oficial; şi
c)furnizarea unui certificat din partea unei organizaţii de tir sportiv recunoscute în mod oficial care să confirme că:
(i)practicantul de tir sportiv este membru al unui club de tir şi practică tirul sportiv în mod regulat în cadrul acestuia de cel puţin 12 luni; şi
(ii)arma de foc în cauză îndeplineşte cerinţele necesare pentru o disciplină de tir sportiv recunoscută de o federaţie de tir sportiv consacrată la nivel internaţional şi recunoscută în mod oficial.
În ceea ce priveşte armele de foc clasificate la punctul 6 din categoria A, statele membre care au un sistem militar bazat pe serviciul militar general şi în care este instituit, în ultimii 50 de ani, un sistem de transfer al armelor de foc de uz militar către persoanele care părăsesc armata după îndeplinirea atribuţiilor lor militare pot autoriza respectivele persoane, în calitatea lor de practicanţi de tir sportiv, să păstreze o armă de foc utilizată pe perioada serviciului lor militar obligatoriu. Autoritatea publică competentă în cauză transformă armele de foc respective în arme de foc semiautomate şi verifică în mod periodic că persoanele care utilizează astfel de arme de foc nu reprezintă un risc pentru siguranţa publică. Se aplică dispoziţiile prevăzute la primul paragraf literele (a), (b) şi (c).
(7)Autorizaţiile emise în temeiul prezentului articol se reexaminează periodic, la intervale care nu depăşesc cinci ani.
Art. 7
(1)Nici o persoană nu poate achiziţiona a armă de foc din categoria B pe teritoriul unui stat membru fără autorizaţia acordată de acest stat.
Nici o asemenea autorizaţie nu poate fi acordată unui rezident al unui alt stat membru fără acordul prealabil al acestuia din urmă.
(2)Nici o persoană nu poate deţine o armă de foc din categoria B pe teritoriul unui stat membru fără autorizaţia acestui stat. Dacă deţinătorul este rezident al altui stat membru, acesta din urmă este informat.
(3)O autorizaţie pentru achiziţionarea şi o autorizaţie pentru deţinerea unei arme de foc din categoria B pot avea forma unei decizii administrative unice.
(4)Statele membre pot lua în considerare posibilitatea de a acorda un permis multianual pentru achiziţionarea şi deţinerea tuturor armelor de foc supuse autorizării persoanelor care îndeplinesc condiţiile de acordare a autorizaţiei de deţinere a unei arme de foc, fără a aduce atingere:
a)obligaţiei de a informa autorităţile competente despre transferuri;
b)verificării periodice a continuării îndeplinirii condiţiilor de către aceste persoane; şi
c)limitelor maxime de deţinere prevăzute de legislaţia naţională.
Autorizaţiile de deţinere a armelor de foc se reexaminează periodic, la intervale care nu depăşesc cinci ani. O autorizaţie poate fi reînnoită sau prelungită în cazul în care condiţiile pe baza cărora a fost acordată sunt îndeplinite în continuare.
(41)(4a) Statele membre pot decide să confirme, să reînnoiască sau să prelungească autorizaţiile pentru armele de foc semiautomate încadrate la punctul 6, 7 sau 8 din categoria A pentru o armă de foc care a fost clasificată la categoria B şi achiziţionată legal şi înregistrată înainte de 13 iunie 2017, cu condiţia respectării celorlalte condiţii stabilite în prezenta directivă. Statele membre pot, de asemenea, să permită achiziţionarea acestor arme de foc de către alte persoane autorizate de statele membre în conformitate cu prezenta directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European şi a Consiliului (*).
(*) Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2017 de modificare a Directivei 91/477/CEE a Consiliului privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme (JO L 137, 24.5.2017, p. 22).
(5)Statele membre adoptă reglementări pentru a asigura faptul că persoanele care deţin, la 28 iulie 2008, autorizaţii pentru arme de foc din categoria B în conformitate cu legislaţia naţională, nu trebuie să depună cereri pentru obţinerea de autorizaţii pentru armele de foc din categoriile C sau D pe care le deţin, ca urmare a intrării în vigoare a Directivei 2008/51/CE a Parlamentului European şi al Consiliului din 21 mai 2008 (*).Cu toate acestea, orice transfer ulterior de arme de foc din categoriile C sau D trebuie să se facă cu condiţia obţinerii sau a deţinerii de către cesionar a unei autorizaţii sau cu condiţia ca acestuia să i se permită în mod special să deţină aceste arme de foc în conformitate cu legislaţia naţională.
(*)JO L 179, 8.7.2008, p. 5.
Art. 8
(1)Nici o persoană nu poate deţine o armă de foc din categoria C fără ca deţinătorul să fi făcut o declaraţie în acest scop pentru autorităţile statului în care deţine această armă.
Statele membre prevăd declaraţia obligatorie pentru toate armele de foc din categoria C deţinute în acest moment pe teritoriul lor, în termen de un an de la intrarea în vigoare a dispoziţiilor de drept intern care transpun prezenta directivă.
(2)Orice vânzător sau armurier sau orice persoană privată informează autorităţile statului membru unde are loc transferul sau livrarea fiecărei arme de foc din categoria C, precizând elementele de identificare a persoanei care o achiziţionează şi a armei de foc. Dacă persoana care o achiziţionează este rezidentă într-un alt stat membru, acest stat este informat despre această achiziţie de către statul membru unde are loc achiziţionarea sau chiar de către persoana care a achiziţionat-o.
(3)În cazul în care un stat membru interzice sau supune unei autorizări achiziţionarea şi deţinerea pe teritoriul său a unei arme de foc clasificate în categoria B sau C, acesta informează celelalte state membre, care introduc menţiuni speciale în acest sens pe orice permis european de armă de foc pe care îl eliberează pentru o asemenea armă de foc în temeiul articolului 12 alineatul (2).
Art. 9
(1)Livrarea unei arme de foc din categoriile A, B sau C unei persoane care nu este rezidentă în statul membru respectiv este permisă, sub rezerva respectării obligaţiilor prevăzute în articolele 6, 7 şi 8:
- dobânditorului care a primit autorizaţia, conform articolului 11, de a efectua el însuşi transferul în ţara de rezidenţă;
- dobânditorului care prezintă o declaraţie scrisă şi justificarea intenţiilor sale pentru deţinerea respectivei arme, în statul membru de achiziţie, sub rezerva condiţiile legale de deţinere.
(2)Statele membre pot autoriza livrarea temporară a armelor de foc, conform modalităţilor pe care acestea le stabilesc.
Art. 10
(1)Regimul achiziţiei şi deţinerii de muniţie este identic cu acela al deţinerii de arme de foc cărora le este destinată muniţia.
Achiziţia încărcătoarelor pentru armele de foc semiautomate cu percuţie centrală care pot conţine mai mult de 20 de cartuşe sau mai mult de 10 cartuşe în cazul armelor de foc cu ţeavă lungă este permisă doar persoanelor care primesc o autorizaţie în temeiul articolului 6 sau o autorizaţie care a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 7 alineatul (4a).
(2)Armurierii şi intermediarii pot refuza să finalizeze orice tranzacţie pentru achiziţia de muniţie completă sau de componente de muniţie pe care o consideră în mod rezonabil suspectă din cauza naturii sau amplorii sale şi raportează autorităţilor competente orice încercare de realizare a unei astfel de tranzacţii.
Art. 10a
(1)Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că dispozitivele echipate cu un tub de cartuş care sunt proiectate numai pentru a trage gloanţe oarbe sau muniţie pirotehnică de semnalizare sau pentru a expulza substanţe iritante sau alte substanţe active nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie.
(2)Statele membre încadrează la categoria armelor de foc dispozitivele echipate cu un tub de cartuş care sunt proiectate numai pentru a trage gloanţe oarbe sau muniţie pirotehnică de semnalizare sau pentru a expulza substanţe iritante sau alte substanţe active şi care pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie.
(3)Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc specificaţii tehnice ale armelor de alarmă şi ale armelor de semnalizare fabricate sau importate în Uniune la 14 septembrie 2018 sau ulterior datei respective, pentru a se asigura faptul că aceste arme nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 13b alineatul (2). Comisia adoptă primul astfel de act de punere în aplicare până la 14 septembrie 2018.
Art. 10b
(1)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru verificarea de către o autoritate competentă a dezactivării armelor de foc, pentru a se asigura că modificările aduse unei arme de foc o transformă în mod ireversibil, în ceea ce priveşte toate componentele sale esenţiale, într-o armă nefuncţională şi care nu se pretează la îndepărtări, înlocuiri sau modificări care ar permite reactivarea în orice mod a armei de foc. În contextul acelei verificări, statele membre dispun eliberarea unui certificat şi a unui înscris care să ateste dezactivarea armei de foc şi aplicarea pe suprafaţa armei de foc a unui marcaj clar vizibil în acest sens.
(2)Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc standarde şi tehnici de dezactivare, pentru a se asigura că toate componentele esenţiale ale unei arme de foc devin definitiv nefuncţionale şi că nu pot fi îndepărtate, înlocuite sau modificate astfel încât arma de foc să poată fi reactivată în vreun fel. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 13b alineatul (2).
(3)Actele de punere în aplicare menţionate în alineatul (2) nu se aplică armelor de foc dezactivate înainte de data aplicării respectivelor acte de punere în aplicare, cu excepţia cazului în care aceste arme de foc sunt transferate într- un alt stat membru sau sunt introduse pe piaţă ulterior acelei date.
(4)Statele membre pot să notifice Comisiei în termen de două luni de la 13 iunie 2017 standardele şi tehnicile lor naţionale de dezactivare aplicate înainte de 8 aprilie 2016, prezentând motivele pentru care nivelul de siguranţă asigurat de aceste standarde şi tehnici naţionale de dezactivare este echivalent cu cel asigurat de specificaţiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzut în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403 al Comisiei (*), astfel cum era aplicabil la 8 aprilie 2016.
(5)În cazul în care statele membre notifică Comisia în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, Comisia adoptă, cel târziu la 12 luni după notificare, acte de punere în aplicare pentru a decide dacă standardele şi tehnicile naţionale de dezactivare astfel notificate au asigurat dezactivarea armelor de foc la un nivel de securitate echivalent cu cel asigurat de specificaţiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403, astfel cum era aplicabil la 8 aprilie 2016. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 13b alineatul (2).
(6)Până la data aplicării actelor de punere în aplicare menţionate la alineatul (5), toate armele de foc dezactivate în conformitate cu standardele şi tehnicile naţionale de dezactivare aplicate înainte de 8 aprilie 2016 respectă, atunci când sunt transferate în alt stat membru sau introduse pe piaţă, specificaţiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403.
(7)Armele de foc dezactivate înainte de 8 aprilie 2016 în conformitate cu standardele şi tehnicile naţionale de dezactivare considerate că asigură un nivel de securitate echivalent cu cel asigurat de specificaţiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403, astfel cum era aplicabil la 8 aprilie 2016, se consideră a fi arme de foc dezactivate inclusiv în cazul în care sunt transferate în alt stat membru sau introduse pe piaţă după data aplicării actelor de punere în aplicare menţionate la alineatul (5).
(*) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403 al Comisiei din 15 decembrie 2015 de elaborare a unor orientări comune privind standardele şi tehnicile de dezactivare, pentru a garanta că armele de foc dezactivate sunt în mod ireversibil nefuncţionale (JO L 333, 19.12.2015, p. 62).
Art. 11
(1)Fără a aduce atingere articolului 12, armele de foc pot fi transferate dintr-un stat membru în altul doar conform procedurii prevăzute la prezentul articol. Această procedură se aplică şi în cazul transferurilor de arme de foc efectuate în temeiul unui contract la distanţă, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE.
(2)În ceea ce priveşte transferul armelor de foc către un alt stat membru, persoana interesată comunică înaintea oricărei expedieri în statul membru în care se găsesc aceste arme:
- numele şi adresa vânzătorului sau cedentului şi ale cumpărătorului sau dobânditorului, respectiv ale proprietarului;
- adresa localităţii către care vor fi trimise sau transportate;
- numărul armelor care fac parte din expediţie sau transport;
- datele de identificare pentru fiecare armă şi indicarea armei de foc care a făcut obiectul unui control efectuat conform dispoziţiilor Convenţiei din 1 iulie 1969 referitoare la recunoaşterea reciprocă a marcajelor de identificare a armelor de calibru mic;
- mijloacele de transfer;
- data plecării şi data estimativă a sosirii.
Informaţiile menţionate la ultimele două liniuţe nu trebuie comunicate în cazul transferurilor între armurieri.
Statul membru examinează condiţiile în care va avea loc transferul, în special informaţiile care privesc securitatea.
Dacă statul membru autorizează acest transfer, acesta eliberează un permis care răspunde tuturor menţiunilor prevăzute la primul alineat. Acest permis trebuie să însoţească armele de foc până când acestea ajung la destinaţie; permisul trebuie să fie prezentat la fiecare solicitare a statelor membre.
(3)În ceea ce priveşte transferul armelor de foc, altele decât cele de război, excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive conform articolului 2 alineatul (2), fiecare stat membru poate acorda armurierilor dreptul de a efectua transferurile de arme de foc de pe teritoriul său către un armurier stabilit într-un alt stat membru, fără o autorizare prealabilă, în sensul alineatului (2). Acesta eliberează, în acest sens, o aprobare valabilă maximum trei ani şi care poate fi suspendată sau anulată în orice moment printr-o decizie motivată. Un document care face trimitere la această aprobare trebuie să însoţească armele de foc până la destinaţie; acest document trebuie să fie prezentat autorităţilor statelor membre, ori de câte ori acestea îl solicită.
Înainte de data transferului, armurierul comunică autorităţilor statului membru din care urmează să fie efectuat transferul toate elementele de identificare menţionate la alineatul (2) primul paragraf. Autorităţile în cauză efectuează inspecţii, acolo unde este cazul la faţa locului, pentru a verifica corespondenţa dintre informaţiile comunicate de către armurier şi caracteristicile reale ale transferului. Informaţiile respective se comunică de către armurier în timp util.
(4)Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre o listă a armelor de foc pentru care poate fi acordată autorizaţia de transfer, fără un acord prealabil.
Aceste liste de arme de foc vor fi comunicate armurierilor care au obţinut o aprobare pentru transferul armelor de foc, fără o autorizaţie prealabilă în cadrul procedurii prevăzute la alineatul (3).
Art. 12
(1)Dacă nu este utilizată procedura din articolul 11, deţinerea unei arme foc în timpul unei călătorii prin două sau mai multe state membre nu este permisă decât dacă persoana interesată a obţinut autorizaţiile statelor membre respective.
Statele membre pot acorda această autorizaţie pentru una sau mai multe călătorii, pentru o perioadă de maximum un an, cu posibilitatea de reînnoire. Aceste autorizaţii vor fi înscrise în permisul european pentru arme de foc, pe care călătorul trebuie să îl prezinte la fiecare solicitare a autorităţilor statelor membre.
(2)În pofida alineatului (1), vânătorii şi persoanele care realizează reconstituiri istorice, pentru armele de foc clasificate în categoria C, şi sportivii de tir, pentru armele de foc clasificate în categoria B sau C şi armele de foc clasificate în categoria A pentru care a fost acordată o autorizaţie în temeiul articolului 6 alineatul (6) sau pentru care autorizaţia a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 7 alineatul (4a), pot deţine, fără autorizaţia prealabilă menţionată la articolul 11 alineatul (2), una sau mai multe arme de foc în timpul unei călătorii în două sau mai multe state membre în scopul practicării activităţilor lor, cu condiţia: a)să posede un paşaport european pentru arme de foc în care să fie înscrise armele respective; şi b)să fie în măsură să dovedească motivul călătoriei, în special prin prezentarea unei invitaţii sau a altei dovezi privind activităţile de vânătoare, tir sportiv sau reconstituire istorică la care participă în statul membru de destinaţie.
Cu toate acestea, această derogare nu se aplică pentru călătoriile într-un stat membru care, în temeiul articolului 8 alineatul (3), interzice achiziţionarea şi deţinerea armei respective sau care solicită o autorizaţie; în acest caz, menţiunea expresă va fi aplicată pe permisul european pentru arme de foc.
Cu toate acestea, derogarea respectivă nu se aplică pentru călătoriile într-un stat membru care, în temeiul articolului 8 alineatul (3), fie interzice achiziţionarea şi deţinerea armei de foc respective, fie solicită o autorizaţie în acest scop. În acest caz, va fi aplicată o menţiune expresă pe permisul european pentru arme de foc. Statele membre pot, de asemenea, să refuze aplicarea acestei derogări în cazul armelor de foc clasificate în categoria A pentru care a fost acordată o autorizaţie în temeiul articolului 6 alineatul (6) sau pentru care autorizaţia a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 7 alineatul (4a).
(3)Prin acordurile de recunoaştere reciprocă a documentelor naţionale, două sau mai multe state membre pot să prevadă un regim mai flexibil decât cel prevăzut în prezentul articol pentru circulaţia unei arme de foc pe teritoriul lor.
Art. 13
(1)Fiecare stat membru transmite toate informaţiile utile de care dispune în materie de transferuri definitive de arme de foc statului membru către al cărui teritoriu sunt efectuate transferurile.
(2)Toate informaţiile pe care statele membre le primesc prin intermediul procedurilor stabilite la articolul 11 referitoare la transferul armelor de foc şi la articolul 7 alineatul (2), respectiv articolul 8 alineatul (2), referitoare la achiziţionarea şi deţinerea de arme de foc de către nerezidenţi vor fi comunicate statului membru de destinaţie şi, eventual, statelor membre de tranzit, cel târziu în timpul transferului.
(3)În scopul aplicării eficiente a prezentei directive, statele membre procedează la un schimb regulat de informaţii. În acest scop, Comisia instituie, până la 28 iulie 2009, un grup de contact pentru schimbul de informaţii în scopul aplicării prezentului articol. Statele membre se informează reciproc şi informează Comisia cu privire la autorităţile naţionale responsabile de transmiterea şi primirea informaţiilor şi cu privire la îndeplinirea obligaţiilor menţionate la articolul 11 alineatul (4).
(4)Folosind mijloace electronice, autorităţile competente ale statelor membre fac schimb de informaţii referitoare la autorizaţiile acordate pentru transferul de arme de foc către un alt stat membru şi de informaţii referitoare la refuzurile de acordare a autorizaţiilor în conformitate cu articolele 6 şi 7 din motive de securitate sau legate de credibilitatea persoanei vizate.
(5)Comisia prevede un sistem pentru schimbul de informaţii menţionat în prezentul articol.
Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 13a, pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea mecanismelor detaliate necesare pentru schimbul sistematic de informaţii prin mijloace electronice. Comisia adoptă primul act delegat de acest fel până la 14 septembrie 2018.
Art. 13a
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 13 alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 13 iunie 2017.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 13 alineatul (5) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate aflate deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 13b
(1)Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(*) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
Art. 14
Statele membre adoptă toate dispoziţiile relevante pentru a interzice pătrunderea pe teritoriul lor:
- a unei arme de foc în afara cazurilor prevăzute la articolele 11 şi 12 şi sub rezerva respectării condiţiilor prevăzute;
- a unei alte arme decât cele de foc, sub rezerva că dispoziţiile de drept intern ale statului membru respectiv permite acest lucru.
Art. 15
(1)Statele membre întăresc controalele privind deţinerea de arme la frontierele externe ale Uniunii. Acestea se asigură că persoanele care provin dintr-o ţară terţă şi care intenţionează să ajungă în alt stat membru respectă dispoziţiile articolului 12.
(2)Prezenta directivă nu se opune controalelor efectuate de către statele membre sau de către transportatori în timpul îmbarcării la bordul unui mijloc de transport.
(3)Statele membre informează Comisia despre modalităţile în care se efectuează controalele menţionate la alineatele (1) şi (2). Comisia strânge aceste informaţii şi le pune la dispoziţia tuturor statelor membre.
(4)Statele membre comunică Comisiei dispoziţiile de drept intern, inclusiv modificările referitoare la achiziţionarea şi deţinerea de arme, în măsura în care legislaţia internă este mai strictă decât standardele minime care trebuie adoptate. Comisia transmite aceste informaţii celorlalte state membre.
Art. 16
Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul nerespectării dispoziţiilor naţionale adoptate în baza prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficace, adecvate şi descurajante.
Art. 17
Până la 14 septembrie 2020, şi ulterior la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive, inclusiv o verificare a adecvării dispoziţiilor sale, însoţit, dacă este cazul, de propuneri legislative privind, în special, categoriile de arme de foc din anexa I şi aspecte legate de punerea în aplicare a sistemului pentru paşaportul european pentru arme de foc, de marcaj şi de impactul noilor tehnologii, cum ar fi imprimarea 3D, de utilizarea codului QR şi de utilizarea identificării prin radiofrecvenţă (RFID).
Art. 18
Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în timp util, pentru ca măsurile prevăzute în prezenta directivă să fie aplicate cel târziu la 1 ianuarie 1993. Acestea comunică imediat măsurile întreprinse Comisiei şi celorlalte state membre.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
-****-
Adoptată la Luxemburg, 18 iunie 1991.
Pentru Consiliu Preşedintele G. WOHLFART |
ANEXA I:
I.În înţelesul prezentei directive, "arme" înseamnă:
- orice armă de foc, astfel cum este definită la articolul 1 din prezenta directivă,
- alte arme decât armele de foc, astfel cum sunt definite în legislaţiile interne.
II.În sensul prezentei directive, armele de foc se clasifică în următoarele categorii:
A._
Categoria A - Arme de foc interzise
1.Instrumente şi lansatoare militare cu efect exploziv.
2.Arme de foc automate.
3.Arme de foc camuflate sub forma unui alt obiect.
4.Muniţiile cu proiectile perforante, explozive sau incendiare, la fel ca şi proiectilele pentru aceste muniţii.
5.Muniţiile pentru pistolete şi revolvere cu proiectile expansive, ca şi aceste proiectile, mai puţin în ceea ce priveşte armele de vânătoare sau de tir cu ţintă, pentru persoanele obişnuite să folosească aceste arme.
6.Arme de foc automate care au fost transformate în arme de foc semiautomate fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (4a).
7.Oricare dintre următoarele arme de foc semiautomate cu percuţie centrală:
a)arme de foc cu ţeavă scurtă care permit lansarea a peste 21 de cartuşe fără reîncărcare, în cazul în care:
(i)un încărcător cu o capacitate de peste 20 de cartuşe face parte din arma de foc respectivă; sau
(ii)în aceasta este inserat un încărcător detaşabil cu o capacitate care depăşeşte 20 de cartuşe;
b)arme de foc cu ţeavă lungă care permit lansarea a peste 11 cartuşe fără reîncărcare, în cazul în care:
(i)un încărcător cu o capacitate de peste 10 cartuşe face parte din arma de foc; sau
(ii)în aceasta este inserat un încărcător detaşabil cu o capacitate care depăşeşte 10 cartuşe.
8.Arme de foc semiautomate cu ţeavă lungă (adică arme de foc concepute iniţial pentru tragere de la nivelul umărului) a căror lungime poate fi redusă la mai puţin de 60 cm fără ca acestea să îşi piardă funcţionalitatea, cu ajutorul unui pat rabatabil sau telescopic sau al unui pat ce poate fi demontat fără a folosi unelte.
9.Orice arme din această categorie care au fost transformate în arme cu muniţie oarbă, pentru a expulza substanţe iritante, alte substanţe active sau muniţie pirotehnică sau care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice.
Categoria B - Arme de foc supuse autorizării
1.Arme de foc cu ţeavă scurtă cu repetiţie.
2.Arme de foc cu bătaie scurtă cu tragere foc cu foc, cu percuţie centrală.
3.Arme de foc cu bătaie scurtă cu tragere foc cu foc, cu percuţie anulară, cu o lungime totală sub 28 cm.
4.Arme de foc semiautomate cu ţeavă lungă ale căror încărcătoare şi camere pot conţine împreună mai mult de trei cartuşe în cazul armelor de foc cu percuţie pe ramă şi mai mult de trei, dar mai puţin de 12 cartuşe în cazul armelor de foc cu percuţie centrală.
5.Arme de foc semiautomate cu ţeavă scurtă, altele decât cele enumerate la punctul 7 litera (a) din categoria A.
6.Arme de foc semiautomate cu ţeavă lungă enumerate la punctul 7 litera (b) din categoria A ale căror încărcătoare şi camere nu pot conţine împreună mai mult de trei cartuşe, al căror încărcător este detaşabil sau pentru care nu poate fi garantată imposibilitatea transformării, cu ajutorul unor unelte obişnuite, în arme ale căror încărcătoare şi camere pot conţine împreună mai mult de trei cartuşe.
7.Arme de foc cu ţeavă lungă cu repetiţie şi semiautomate cu ţeavă netedă care nu depăşeşte 60 cm.
8.Orice arme de foc din această categorie, care au fost transformate în arme cu muniţie oarbă, pentru a expulza substanţe iritante, alte substanţe active sau muniţie pirotehnică sau care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice.
9.Arme de foc semiautomate pentru uz civil, care seamănă cu armele cu mecanisme automate, altele decât cele enumerate la punctele 6, 7 sau 8 din categoria A.
Categoria C - Arme de foc şi arme care fac obiectul declarării
1.Arme de foc cu ţeavă lungă cu repetiţie, altele decât cele menţionate la categoria B punctul 7.
2.Arme de foc cu ţeavă lungă cu tragere foc cu foc prin ţeavă spiralată.
3.Arme de foc semiautomate cu ţeavă lungă, altele decât cele enumerate la categoria A sau B.
4.Arme de foc cu ţeavă scurtă cu tragere foc cu foc, cu percuţie anulară, de o lungime totală mai mare sau egală cu 28 cm.
5.Orice arme de foc din această categorie care au fost transformate în arme cu muniţie oarbă, pentru a expulza substanţe iritante, alte substanţe active sau muniţie pirotehnică sau care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice.
6.Arme de foc clasificate în categoria A sau B sau în prezenta categorie care au fost dezactivate în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403.
7.Arme de foc cu ţeavă lungă cu tragere foc cu foc prin ţeavă netedă introduse pe piaţă la 14 septembrie 2018 sau ulterior datei respective.
[textul din subpunctul II.., punctul A. din anexa I a fost abrogat la 13-iun-2017 de Art. 1, punctul 19., subpunctul I.., litera B. din Directiva 853/17-mai-2017]
[textul din subpunctul II.., punctul A. din anexa I a fost abrogat la 13-iun-2017 de Art. 1, punctul 19., subpunctul I.., litera B. din Directiva 853/17-mai-2017]
B.
[textul din subpunctul II.., punctul B. din anexa I a fost abrogat la 13-iun-2017 de Art. 1, punctul 19., subpunctul I.., litera C. din Directiva 853/17-mai-2017]
III._
(1)În sensul prezentei anexe, nu sunt incluse în definiţia armelor de foc obiectele care corespund definiţiei, dar care:
a)sunt concepute în scopul de alarmare, semnalizare, protejare, abataj, pescuit cu harpon sau în scopuri industriale sau tehnice, cu condiţia să nu poată fi utilizate decât în acel scop;
b)sunt considerate drept arme antice în măsura în care nu au fost incluse în categoriile prevăzute în partea II şi li se aplică legislaţia naţională.
(2)Până la coordonarea la nivelul Uniunii, statele membre pot aplica legislaţiile lor naţionale în ceea ce priveşte armele de foc enumerate în prezenta parte.
IV.În înţelesul prezentei anexe:
a)"armă de foc cu bătaie scurtă" înseamnă o armă de foc a cărei ţeava nu depăşeşte 30 cm sau a cărei lungime totală nu depăşeşte 60 cm;
b)"arme de foc cu bătaie lungă" înseamnă toate armele de foc, altele decât cele cu bătaie scurtă;
c)"armă automată" înseamnă toate armele de foc care, după fiecare foc tras, se încarcă automat şi care nu pot, printr-o singură apăsare de trăgaci, să lanseze mai multe focuri;
d)"armă semiautomată" înseamnă toate armele de foc care, după fiecare foc tras, se încarcă automat şi care nu pot, printr-o singură apăsare de trăgaci, să lanseze mai mult de un singur foc;
e)"armă cu repetiţie" înseamnă o armă de foc care, după fiecare foc tras, se încarcă manual, prin introducerea în ţeava a unui cartuş extras din încărcător şi transportat cu ajutorul unui mecanism;
f)"armă cu tragere foc cu foc" înseamnă o armă de foc fără încărcător care este încărcată înaintea fiecărei trageri prin introducerea manuală a cartuşului în cameră sau într-un spaţiu prevăzut în acest scop la intrarea în ţeava;
g)"muniţie cu proiectile perforante" înseamnă muniţie de utilitate militară, cu proiectile blindate care au nucleu dur perforant;
h)"muniţie cu proiectile explozive" înseamnă muniţie de utilitate militară, cu proiectile conţinând o încărcătură care explodează în timpul impactului;
i)"muniţie cu proiectile incendiare" înseamnă muniţie militară, cu proiectile conţinând un amestec chimic inflamabil la contactul cu aerul sau în momentul impactului.
ANEXA II:PERMISUL EUROPEAN PENTRU ARME DE FOC
Permisul trebuie să conţină următoarele rubrici:
a)identitatea deţinătorului;
b)identificarea armei sau a armelor de foc, cuprinzând menţionarea categoriei, în sensul directivei;
c)perioada de valabilitate a permisului;
d)partea rezervată indicaţiilor statului membru care a eliberat permisul (natura şi referinţele de autorizare etc.);
e)partea rezervată indicaţiilor altor state membre (autorizaţii de intrare etc.);
f)menţiunile:
«Dreptul de a efectua o călătorie în alt stat membru cu una sau mai multe arme clasificate în categoria A, B, C sau D, menţionat în prezentul permis, face obiectul uneia sau al mai multor autorizaţii corespunzătoare prealabile din partea statului membru vizitat. Aceste autorizaţii pot fi înscrise în permis.
Autorizaţia prealabilă prevăzută anterior nu este, în principiu, necesară pentru a efectua o călătorie cu o armă de foc clasificată în categoria C în scopul de a practica vânătoarea sau de a realiza o reconstituire a unui eveniment istoric, sau cu o armă clasificată în categoria A, B sau C în scopul de a practica tirul sportiv, cu condiţia ca persoana care efectuează călătoria să fie în posesia unui permis de armă şi să poată prezenta motivul călătoriei.»
În cazul în care un stat membru a informat celelalte state membre, conform articolului 8 alineatul (3), că deţinerea anumitor arme de foc clasificate în categoria B sau C este interzisă sau supusă autorizării, se adaugă una dintre menţiunile următoare:
«O călătorie în .................. [statul (statele) în cauză] cu arma .............. (identificare) este interzisă.»
«O călătorie în .................. [statul (statele) în cauză] cu arma .............. (identificare) este supusă autorizării.»
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007