Capitolul 2 - Armonizarea legislaţiilor referitoare la armele de foc - Directiva 91/477/CEE/18-iun-1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 13 Iunie 2017
CAPITOLUL 2:Armonizarea legislaţiilor referitoare la armele de foc
Art. 4
(1)În ceea ce priveşte armele de foc fabricate sau importate în Uniune la 14 septembrie 2018 sau ulterior datei respective, statele membre se asigură că orice astfel armă de foc sau componentă esenţială introdusă pe piaţă a fost:
a)prevăzută cu un marcaj unic, clar şi permanent imediat după fabricare şi cel târziu înaintea introducerii sale pe piaţă, sau fără întârziere după importul în Uniune; şi
b)înregistrată în conformitate cu prezenta directivă imediat după fabricare şi cel târziu înaintea introducerii sale pe piaţă, sau fără întârziere după importul în Uniune.
(2)Marcajul unic menţionat la alineatul (1) litera (a) include numele producătorului sau denumirea mărcii, ţara sau locul fabricării, numărul de serie şi anul de fabricaţie (dacă acesta nu face parte din numărul de serie) şi modelul, dacă este posibil. Acest lucru nu aduce atingere aplicării mărcii comerciale a producătorului. În cazul în care o componentă esenţială este prea mică pentru a fi marcată în conformitate cu prezentul articol, aceasta este marcată cel puţin cu un număr de serie sau un cod alfanumeric sau digital.
Cerinţele de marcare pentru armele de foc sau pentru componentele esenţiale care au o importanţă istorică deosebită se stabilesc în conformitate cu legislaţia naţională.
Statele membre se asigură că fiecare pachet elementar de muniţie completă este marcat astfel încât să indice numele producătorului, numărul de identificare a lotului, calibrul şi tipul de muniţie.
În sensul alineatului (1) şi al prezentului alineat, statele membre pot alege să aplice dispoziţiile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1 iulie 1969 privind recunoaşterea reciprocă a marcajelor de identificare a armelor de calibru mic.
Mai mult, la data transferului armelor de foc sau al componentelor esenţiale ale acestora din stocurile guvernamentale în uzul civil permanent, statele membre asigură marcajul unic, conform alineatului (1), care permite identificarea entităţii care efectuează transferul.
(21)(2a) Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc specificaţii tehnice pentru marcaj. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 13b alineatul (2).
(3)Fiecare stat membru instituie un sistem de reglementare a activităţilor armurierilor şi intermediarilor. Aceste sisteme includ cel puţin următoarele măsuri:
a)înregistrarea armurierilor şi intermediarilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul respectivului stat membru;
b)acordarea de licenţe sau de autorizaţii pentru activităţile armurierilor şi intermediarilor desfăşurate pe teritoriul respectivului stat membru; şi
c)un control privind integritatea personală şi profesională şi competenţele relevante ale armurierului sau intermediarului în cauză. Dacă este vorba despre o persoană juridică, controlul vizează atât persoana juridică, cât şi persoana fizică sau persoanele fizice care conduc întreprinderea respectivă.
(4)Până la 31 decembrie 2014, statele membre asigură instituirea şi funcţionarea unui sistem computerizat de înregistrare a datelor, centralizat sau descentralizat, care garantează autorităţilor competente accesul la sistemele de stocare a datelor, în care se înregistrează fiecare armă de foc care intră sub incidenţa prezentei directive. Respectivul sistem de stocare a datelor înregistrează toate informaţiile referitoare la armele de foc care sunt necesare în vederea urmăririi şi identificării acelor arme de foc, inclusiv:
- a) tipul, marca, modelul, calibrul şi numărul de serie al fiecărei arme de foc şi marcajul aplicat pe cadrul sau pe recuperatorul acesteia ca marcaj unic în conformitate cu alineatul (1), care vor servi drept identificator unic pentru fiecare armă de foc;
- b) numărul de serie sau marcajul unic aplicat pe componentele esenţiale, în cazul în care acesta este diferit de marcajul aplicat pe cadrul sau pe recuperatorul fiecărei arme de foc;
- c) numele şi adresa furnizorilor şi ale persoanelor care achiziţionează sau deţin arma de foc, împreună cu data sau datele relevante; şi
- d) orice transformare sau modificare a unei arme de foc care duce la o modificare a categoriei sau subcategoriei de încadrare a acesteia, inclusiv dezactivarea sau distrugerea sa certificată şi data sau datele relevante.
Statele membre se asigură că evidenţele privind armele de foc şi componentele esenţiale, inclusiv datele cu caracter personal aferente, se reţin de către autorităţile competente în sistemele de înregistrare a datelor pentru o perioadă de 30 de ani după distrugerea armelor de foc sau a componentelor esenţiale în cauză.
Evidenţele privind armele de foc şi componentele esenţiale menţionate la primul paragraf al prezentului alineat şi datele cu caracter personal aferente pot fi accesate:
- a) de către autorităţile competente pentru a acorda sau a retrage autorizaţiile menţionate la articolul 6 sau 7 sau de către autorităţile competente în scopul procedurilor vamale pe o perioadă de 10 ani după distrugerea armei de foc sau a componentelor esenţiale în cauză; şi
- b) de către autorităţile cu atribuţii în domeniul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracţiunilor sau al executării sancţiunilor de drept penal până la 30 ani după distrugerea armei de foc sau a componentelor esenţiale în cauză.
Statele membre asigură ştergerea datelor cu caracter personal din sistemele computerizate de înregistrare a datelor după expirarea perioadelor menţionate în al doilea şi al treilea paragraf. Acest lucru nu aduce atingere cazurilor în care date cu caracter personal specifice au fost transferate unei autorităţi competente în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracţiunilor sau al executării sancţiunilor de drept penal şi sunt utilizate în acest context specific, sau altor autorităţi competente într-un scop compatibil prevăzut de legislaţia naţională. În aceste cazuri, prelucrarea datelor în cauză de către autorităţile competente este reglementată de legislaţia naţională a statului membru în cauză, respectându-se pe deplin legislaţia Uniunii, în special cea în domeniul protecţiei datelor.
Pe durata întregii lor perioade de activitate, armurierii şi intermediarii trebuie să ţină un registru în care trebuie să fie înscrise intrările şi ieşirile fiecărei arme de foc şi fiecărei componente esenţiale aflate sub incidenţa prezentei directive, precum şi caracteristicile care permit identificarea şi urmărirea armei de foc sau a componentei esenţiale respective, în special tipul acestora, marca, modelul, calibrul şi numărul de serie ale acestora şi numele şi adresa furnizorilor şi ale persoanelor care le-au achiziţionat.
La încetarea activităţii lor, armurierii şi intermediarii predau acest registru autorităţii naţionale responsabile de administrarea sistemelor computerizate de înregistrare a datelor vizate la primul paragraf.
Statele membre se asigură că armurierii şi intermediarii stabiliţi pe teritoriul lor raportează autorităţilor naţionale competente fără întârzieri nejustificate tranzacţiile în care sunt implicate arme de foc sau componente esenţiale, că armurierii şi intermediarii dispun de o conexiune electronică cu respectivele autorităţi în scopul acestei raportări şi că sistemele computerizate de înregistrare a datelor sunt actualizate imediat după primirea informaţiilor privind aceste tranzacţii.
(5)Statele membre se asigură că toate armele de foc pot fi, în orice moment, asociate cu posesorii lor.
Art. 4a
Fără a aduce atingere articolului 3, statele membre permit achiziţionarea şi deţinerea de arme de foc numai de către persoanele cărora li s-a acordat un permis sau, în ceea ce priveşte armele de foc clasificate în categoria C, numai de către persoanele care sunt în mod special autorizate să achiziţioneze şi să deţină astfel de arme de foc în conformitate cu legislaţia naţională.
Art. 4b
[textul din Art. 4^B din capitolul 2 a fost abrogat la 13-iun-2017 de Art. 1, punctul 5. din Directiva 853/17-mai-2017]
Art. 5
(1)Fără a aduce atingere articolului 3, statele membre permit achiziţionarea şi deţinerea de arme de foc numai de către persoanele care au un motiv întemeiat şi care:
a)au împlinit cel puţin vârsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor de achiziţionare (în afara cumpărării) şi deţinere de arme de foc în scopul practicării vânătorii sau a tirului sportiv, cu condiţia ca, în acest caz, persoanele sub 18 ani să aibă permisiunea părinţilor, să se afle sub îndrumarea părinţilor sau sub îndrumarea unei persoane adulte care deţine un permis pentru arme de foc sau pentru o armă de vânătoare valabil sau să practice aceste activităţi în cadrul unui centru de instruire care deţine licenţă sau este autorizat în alt mod şi ca părintele sau persoana adultă cu un permis valabil de deţinere de armă de foc sau de vânătoare să îşi asume responsabilitatea pentru depozitarea corespunzătoare în conformitate cu articolul 5a; şi
b)nu sunt susceptibile de a reprezenta un pericol pentru propria persoană sau pentru alţii, pentru ordinea publică sau siguranţa publică. Se consideră că existenţa unei condamnări pentru săvârşirea cu intenţie şi cu violenţă a unei infracţiuni indică un astfel de pericol.
(2)Statele membre deţin un sistem de monitorizare, pe care îl pot folosi în mod continuu sau periodic, pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor de autorizare stabilite de legislaţia naţională pe durata autorizării şi, între altele, evaluarea informaţiilor medicale şi psihologice pertinente. Modalităţile specifice ale respectivei monitorizări se stabilesc în conformitate cu legislaţia naţională.
În cazul în care una dintre condiţiile de autorizare nu mai este îndeplinită, statele membre retrag autorizaţia respectivă.
Statele membre nu pot interzice persoanelor rezidente pe teritoriul lor să deţină o armă de foc achiziţionată într-un alt stat membru decât dacă interzic achiziţionarea aceluiaşi tip de armă de foc pe teritoriul lor.
(3)Statele membre se asigură că o autorizaţie pentru achiziţionarea şi o autorizaţie pentru deţinerea unei arme de foc clasificate în categoria B se retrage în cazul în care se constată că persoana căreia i-a fost acordată respectiva autorizaţie deţine un încărcător care se poate monta pe arme de foc semiautomate cu percuţie centrală sau cu repetiţie, care:
a)poate conţine mai mult de 20 de cartuşe; sau
b)în cazul armelor de foc cu ţeavă lungă, poate conţine mai mult de 10 cartuşe,
cu excepţia cazului în care persoana în cauză a primit o autorizaţie în temeiul articolului 6 sau o autorizaţie care a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 7 alineatul (4a).
Art. 5a
În vederea reducerii la minimum a riscului ca o persoană neautorizată să aibă acces la arme de foc şi muniţie, statele membre stabilesc norme cu privire la supravegherea adecvată a armelor de foc şi a muniţiei, precum şi norme privind depozitarea corespunzătoare a acestora în condiţii de siguranţă. Nu este permis ca armele de foc şi muniţia acestora să fie uşor accesibile împreună. Supravegherea corespunzătoare înseamnă că persoana care deţine în mod legal arma de foc sau muniţia respectivă are control asupra acesteia în timpul transportului şi al utilizării sale. Nivelul de control al sistemelor de depozitare corespunzătoare reflectă numărul şi categoria armelor de foc şi a muniţiei vizate.
Art. 5b
Statele membre se asigură că, în cazurile care implică achiziţionarea şi vânzarea de arme de foc sau de componente esenţiale sau de muniţie care se încadrează la categoria A, B sau C, efectuate prin intermediul contractelor la distanţă, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), identitatea şi, atunci când este necesar, autorizaţia cumpărătorului armei de foc sau a componentelor esenţiale sau a muniţiei sunt verificate înainte de livrarea acestora sau cel mai târziu în momentul livrării acestora către persoana respectivă de către:
a)un armurier sau un intermediar deţinător de licenţă sau autorizat; sau
b)o autoritate publică sau un reprezentant al respectivei autorităţi publice.
(*) Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).
Art. 6
(1)Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (2), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a interzice achiziţionarea şi deţinerea de arme de foc, de componente esenţiale şi de muniţie clasificate în categoria A. Acestea se asigură că armele de foc, componentele esenţiale şi muniţia care sunt deţinute în mod ilegal, cu încălcarea acestei interdicţii, sunt confiscate.
(2)În scopul protejării infrastructurii critice, a transporturilor comerciale maritime şi a convoaielor cu valoare ridicată, precum şi în scopuri de apărare naţională, scopuri educaţionale, culturale, istorice şi de cercetare şi fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (1), autorităţile naţionale competente pot acorda, în cazuri individuale, în mod excepţional şi justificate în mod corespunzător, autorizaţii pentru arme de foc, componente esenţiale şi muniţie clasificate în categoria A, dacă acest lucru nu contravine siguranţei sau ordinii publice.
(3)Statele membre pot decide să autorizeze, în cazuri individuale speciale, în mod excepţional şi justificate în mod corespunzător, colecţionari să achiziţioneze şi să deţină arme de foc, componente esenţiale şi muniţie clasificate în categoria A, sub rezerva respectării unor condiţii stricte privind securitatea, inclusiv aducerea de dovezi autorităţilor naţionale competente care să demonstreze că au fost instituite măsuri pentru a aborda orice riscuri la adresa siguranţei sau ordinii publice şi că armele de foc, componentele esenţiale ale acestora sau muniţia în cauză sunt depozitate cu respectarea unui nivel de securitate proporţional cu riscurile asociate accesului neautorizat la acestea.
Statele membre se asigură că colecţionarii autorizaţi în temeiul primului paragraf de la acest alineat pot fi identificaţi în sistemele computerizate de înregistrare a datelor menţionate la articolul 4. Colecţionarii astfel autorizaţi trebuie să ţină un registru cu toate armele de foc deţinute şi clasificate în categoria A, care să fie accesibil autorităţilor naţionale competente. Statele membre instituie un sistem de monitorizare adecvat vizând toţi colecţionarii astfel autorizaţi, luând în considerare toţi factorii relevanţi.
(4)Statele membre pot acorda autorizaţii armurierilor sau intermediarilor, în cadrul activităţii lor profesionale respective, pentru achiziţionarea, fabricarea, dezactivarea, repararea, furnizarea, transferul şi deţinerea de arme de foc, de componente esenţiale şi de muniţie clasificate în categoria A, sub rezerva unor condiţii stricte privind securitatea.
(5)Statele membre pot autoriza muzeele să achiziţioneze şi să deţină arme de foc, componente esenţiale şi muniţie clasificate în categoriile A şi B, sub rezerva unor condiţii stricte privind securitatea.
(6)Statele membre pot autoriza practicanţii de tir sportiv să achiziţioneze şi să deţină arme de foc semiautomate clasificate la punctele 6 şi 7 din categoria A, sub rezerva următoarelor condiţii:
a)o evaluare satisfăcătoare a informaţiilor pertinente care decurg din aplicarea articolului 5 alineatul (2);
b)furnizarea unei dovezi că practicantul de tir sportiv respectiv se antrenează în mod activ sau participă la competiţii de tir sportiv recunoscute de către o organizaţie de tir sportiv recunoscută în mod oficial în statul membru respectiv sau de către o federaţie de tir sportiv consacrată la nivel internaţional şi recunoscută în mod oficial; şi
c)furnizarea unui certificat din partea unei organizaţii de tir sportiv recunoscute în mod oficial care să confirme că:
(i)practicantul de tir sportiv este membru al unui club de tir şi practică tirul sportiv în mod regulat în cadrul acestuia de cel puţin 12 luni; şi
(ii)arma de foc în cauză îndeplineşte cerinţele necesare pentru o disciplină de tir sportiv recunoscută de o federaţie de tir sportiv consacrată la nivel internaţional şi recunoscută în mod oficial.
În ceea ce priveşte armele de foc clasificate la punctul 6 din categoria A, statele membre care au un sistem militar bazat pe serviciul militar general şi în care este instituit, în ultimii 50 de ani, un sistem de transfer al armelor de foc de uz militar către persoanele care părăsesc armata după îndeplinirea atribuţiilor lor militare pot autoriza respectivele persoane, în calitatea lor de practicanţi de tir sportiv, să păstreze o armă de foc utilizată pe perioada serviciului lor militar obligatoriu. Autoritatea publică competentă în cauză transformă armele de foc respective în arme de foc semiautomate şi verifică în mod periodic că persoanele care utilizează astfel de arme de foc nu reprezintă un risc pentru siguranţa publică. Se aplică dispoziţiile prevăzute la primul paragraf literele (a), (b) şi (c).
(7)Autorizaţiile emise în temeiul prezentului articol se reexaminează periodic, la intervale care nu depăşesc cinci ani.
Art. 7
(1)Nici o persoană nu poate achiziţiona a armă de foc din categoria B pe teritoriul unui stat membru fără autorizaţia acordată de acest stat.
Nici o asemenea autorizaţie nu poate fi acordată unui rezident al unui alt stat membru fără acordul prealabil al acestuia din urmă.
(2)Nici o persoană nu poate deţine o armă de foc din categoria B pe teritoriul unui stat membru fără autorizaţia acestui stat. Dacă deţinătorul este rezident al altui stat membru, acesta din urmă este informat.
(3)O autorizaţie pentru achiziţionarea şi o autorizaţie pentru deţinerea unei arme de foc din categoria B pot avea forma unei decizii administrative unice.
(4)Statele membre pot lua în considerare posibilitatea de a acorda un permis multianual pentru achiziţionarea şi deţinerea tuturor armelor de foc supuse autorizării persoanelor care îndeplinesc condiţiile de acordare a autorizaţiei de deţinere a unei arme de foc, fără a aduce atingere:
a)obligaţiei de a informa autorităţile competente despre transferuri;
b)verificării periodice a continuării îndeplinirii condiţiilor de către aceste persoane; şi
c)limitelor maxime de deţinere prevăzute de legislaţia naţională.
Autorizaţiile de deţinere a armelor de foc se reexaminează periodic, la intervale care nu depăşesc cinci ani. O autorizaţie poate fi reînnoită sau prelungită în cazul în care condiţiile pe baza cărora a fost acordată sunt îndeplinite în continuare.
(41)(4a) Statele membre pot decide să confirme, să reînnoiască sau să prelungească autorizaţiile pentru armele de foc semiautomate încadrate la punctul 6, 7 sau 8 din categoria A pentru o armă de foc care a fost clasificată la categoria B şi achiziţionată legal şi înregistrată înainte de 13 iunie 2017, cu condiţia respectării celorlalte condiţii stabilite în prezenta directivă. Statele membre pot, de asemenea, să permită achiziţionarea acestor arme de foc de către alte persoane autorizate de statele membre în conformitate cu prezenta directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European şi a Consiliului (*).
(*) Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2017 de modificare a Directivei 91/477/CEE a Consiliului privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme (JO L 137, 24.5.2017, p. 22).
(5)Statele membre adoptă reglementări pentru a asigura faptul că persoanele care deţin, la 28 iulie 2008, autorizaţii pentru arme de foc din categoria B în conformitate cu legislaţia naţională, nu trebuie să depună cereri pentru obţinerea de autorizaţii pentru armele de foc din categoriile C sau D pe care le deţin, ca urmare a intrării în vigoare a Directivei 2008/51/CE a Parlamentului European şi al Consiliului din 21 mai 2008 (*).Cu toate acestea, orice transfer ulterior de arme de foc din categoriile C sau D trebuie să se facă cu condiţia obţinerii sau a deţinerii de către cesionar a unei autorizaţii sau cu condiţia ca acestuia să i se permită în mod special să deţină aceste arme de foc în conformitate cu legislaţia naţională.
(*)JO L 179, 8.7.2008, p. 5.
Art. 8
(1)Nici o persoană nu poate deţine o armă de foc din categoria C fără ca deţinătorul să fi făcut o declaraţie în acest scop pentru autorităţile statului în care deţine această armă.
Statele membre prevăd declaraţia obligatorie pentru toate armele de foc din categoria C deţinute în acest moment pe teritoriul lor, în termen de un an de la intrarea în vigoare a dispoziţiilor de drept intern care transpun prezenta directivă.
(2)Orice vânzător sau armurier sau orice persoană privată informează autorităţile statului membru unde are loc transferul sau livrarea fiecărei arme de foc din categoria C, precizând elementele de identificare a persoanei care o achiziţionează şi a armei de foc. Dacă persoana care o achiziţionează este rezidentă într-un alt stat membru, acest stat este informat despre această achiziţie de către statul membru unde are loc achiziţionarea sau chiar de către persoana care a achiziţionat-o.
(3)În cazul în care un stat membru interzice sau supune unei autorizări achiziţionarea şi deţinerea pe teritoriul său a unei arme de foc clasificate în categoria B sau C, acesta informează celelalte state membre, care introduc menţiuni speciale în acest sens pe orice permis european de armă de foc pe care îl eliberează pentru o asemenea armă de foc în temeiul articolului 12 alineatul (2).
Art. 9
(1)Livrarea unei arme de foc din categoriile A, B sau C unei persoane care nu este rezidentă în statul membru respectiv este permisă, sub rezerva respectării obligaţiilor prevăzute în articolele 6, 7 şi 8:
- dobânditorului care a primit autorizaţia, conform articolului 11, de a efectua el însuşi transferul în ţara de rezidenţă;
- dobânditorului care prezintă o declaraţie scrisă şi justificarea intenţiilor sale pentru deţinerea respectivei arme, în statul membru de achiziţie, sub rezerva condiţiile legale de deţinere.
(2)Statele membre pot autoriza livrarea temporară a armelor de foc, conform modalităţilor pe care acestea le stabilesc.
Art. 10
(1)Regimul achiziţiei şi deţinerii de muniţie este identic cu acela al deţinerii de arme de foc cărora le este destinată muniţia.
Achiziţia încărcătoarelor pentru armele de foc semiautomate cu percuţie centrală care pot conţine mai mult de 20 de cartuşe sau mai mult de 10 cartuşe în cazul armelor de foc cu ţeavă lungă este permisă doar persoanelor care primesc o autorizaţie în temeiul articolului 6 sau o autorizaţie care a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 7 alineatul (4a).
(2)Armurierii şi intermediarii pot refuza să finalizeze orice tranzacţie pentru achiziţia de muniţie completă sau de componente de muniţie pe care o consideră în mod rezonabil suspectă din cauza naturii sau amplorii sale şi raportează autorităţilor competente orice încercare de realizare a unei astfel de tranzacţii.
Art. 10a
(1)Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că dispozitivele echipate cu un tub de cartuş care sunt proiectate numai pentru a trage gloanţe oarbe sau muniţie pirotehnică de semnalizare sau pentru a expulza substanţe iritante sau alte substanţe active nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie.
(2)Statele membre încadrează la categoria armelor de foc dispozitivele echipate cu un tub de cartuş care sunt proiectate numai pentru a trage gloanţe oarbe sau muniţie pirotehnică de semnalizare sau pentru a expulza substanţe iritante sau alte substanţe active şi care pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie.
(3)Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc specificaţii tehnice ale armelor de alarmă şi ale armelor de semnalizare fabricate sau importate în Uniune la 14 septembrie 2018 sau ulterior datei respective, pentru a se asigura faptul că aceste arme nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 13b alineatul (2). Comisia adoptă primul astfel de act de punere în aplicare până la 14 septembrie 2018.
Art. 10b
(1)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru verificarea de către o autoritate competentă a dezactivării armelor de foc, pentru a se asigura că modificările aduse unei arme de foc o transformă în mod ireversibil, în ceea ce priveşte toate componentele sale esenţiale, într-o armă nefuncţională şi care nu se pretează la îndepărtări, înlocuiri sau modificări care ar permite reactivarea în orice mod a armei de foc. În contextul acelei verificări, statele membre dispun eliberarea unui certificat şi a unui înscris care să ateste dezactivarea armei de foc şi aplicarea pe suprafaţa armei de foc a unui marcaj clar vizibil în acest sens.
(2)Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc standarde şi tehnici de dezactivare, pentru a se asigura că toate componentele esenţiale ale unei arme de foc devin definitiv nefuncţionale şi că nu pot fi îndepărtate, înlocuite sau modificate astfel încât arma de foc să poată fi reactivată în vreun fel. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 13b alineatul (2).
(3)Actele de punere în aplicare menţionate în alineatul (2) nu se aplică armelor de foc dezactivate înainte de data aplicării respectivelor acte de punere în aplicare, cu excepţia cazului în care aceste arme de foc sunt transferate într- un alt stat membru sau sunt introduse pe piaţă ulterior acelei date.
(4)Statele membre pot să notifice Comisiei în termen de două luni de la 13 iunie 2017 standardele şi tehnicile lor naţionale de dezactivare aplicate înainte de 8 aprilie 2016, prezentând motivele pentru care nivelul de siguranţă asigurat de aceste standarde şi tehnici naţionale de dezactivare este echivalent cu cel asigurat de specificaţiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzut în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403 al Comisiei (*), astfel cum era aplicabil la 8 aprilie 2016.
(5)În cazul în care statele membre notifică Comisia în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, Comisia adoptă, cel târziu la 12 luni după notificare, acte de punere în aplicare pentru a decide dacă standardele şi tehnicile naţionale de dezactivare astfel notificate au asigurat dezactivarea armelor de foc la un nivel de securitate echivalent cu cel asigurat de specificaţiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403, astfel cum era aplicabil la 8 aprilie 2016. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 13b alineatul (2).
(6)Până la data aplicării actelor de punere în aplicare menţionate la alineatul (5), toate armele de foc dezactivate în conformitate cu standardele şi tehnicile naţionale de dezactivare aplicate înainte de 8 aprilie 2016 respectă, atunci când sunt transferate în alt stat membru sau introduse pe piaţă, specificaţiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403.
(7)Armele de foc dezactivate înainte de 8 aprilie 2016 în conformitate cu standardele şi tehnicile naţionale de dezactivare considerate că asigură un nivel de securitate echivalent cu cel asigurat de specificaţiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403, astfel cum era aplicabil la 8 aprilie 2016, se consideră a fi arme de foc dezactivate inclusiv în cazul în care sunt transferate în alt stat membru sau introduse pe piaţă după data aplicării actelor de punere în aplicare menţionate la alineatul (5).
(*) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403 al Comisiei din 15 decembrie 2015 de elaborare a unor orientări comune privind standardele şi tehnicile de dezactivare, pentru a garanta că armele de foc dezactivate sunt în mod ireversibil nefuncţionale (JO L 333, 19.12.2015, p. 62).