Capitolul 3 - Formalităţi pentru circulaţia armelor în Uniune - Directiva 91/477/CEE/18-iun-1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 13 Iunie 2017
CAPITOLUL 3:Formalităţi pentru circulaţia armelor în Uniune
Art. 11
(1)Fără a aduce atingere articolului 12, armele de foc pot fi transferate dintr-un stat membru în altul doar conform procedurii prevăzute la prezentul articol. Această procedură se aplică şi în cazul transferurilor de arme de foc efectuate în temeiul unui contract la distanţă, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE.

(2)În ceea ce priveşte transferul armelor de foc către un alt stat membru, persoana interesată comunică înaintea oricărei expedieri în statul membru în care se găsesc aceste arme:
- numele şi adresa vânzătorului sau cedentului şi ale cumpărătorului sau dobânditorului, respectiv ale proprietarului;
- adresa localităţii către care vor fi trimise sau transportate;
- numărul armelor care fac parte din expediţie sau transport;
- datele de identificare pentru fiecare armă şi indicarea armei de foc care a făcut obiectul unui control efectuat conform dispoziţiilor Convenţiei din 1 iulie 1969 referitoare la recunoaşterea reciprocă a marcajelor de identificare a armelor de calibru mic;
- mijloacele de transfer;
- data plecării şi data estimativă a sosirii.
Informaţiile menţionate la ultimele două liniuţe nu trebuie comunicate în cazul transferurilor între armurieri.
Statul membru examinează condiţiile în care va avea loc transferul, în special informaţiile care privesc securitatea.
Dacă statul membru autorizează acest transfer, acesta eliberează un permis care răspunde tuturor menţiunilor prevăzute la primul alineat. Acest permis trebuie să însoţească armele de foc până când acestea ajung la destinaţie; permisul trebuie să fie prezentat la fiecare solicitare a statelor membre.
(3)În ceea ce priveşte transferul armelor de foc, altele decât cele de război, excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive conform articolului 2 alineatul (2), fiecare stat membru poate acorda armurierilor dreptul de a efectua transferurile de arme de foc de pe teritoriul său către un armurier stabilit într-un alt stat membru, fără o autorizare prealabilă, în sensul alineatului (2). Acesta eliberează, în acest sens, o aprobare valabilă maximum trei ani şi care poate fi suspendată sau anulată în orice moment printr-o decizie motivată. Un document care face trimitere la această aprobare trebuie să însoţească armele de foc până la destinaţie; acest document trebuie să fie prezentat autorităţilor statelor membre, ori de câte ori acestea îl solicită.
Înainte de data transferului, armurierul comunică autorităţilor statului membru din care urmează să fie efectuat transferul toate elementele de identificare menţionate la alineatul (2) primul paragraf. Autorităţile în cauză efectuează inspecţii, acolo unde este cazul la faţa locului, pentru a verifica corespondenţa dintre informaţiile comunicate de către armurier şi caracteristicile reale ale transferului. Informaţiile respective se comunică de către armurier în timp util.

(4)Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre o listă a armelor de foc pentru care poate fi acordată autorizaţia de transfer, fără un acord prealabil.
Aceste liste de arme de foc vor fi comunicate armurierilor care au obţinut o aprobare pentru transferul armelor de foc, fără o autorizaţie prealabilă în cadrul procedurii prevăzute la alineatul (3).
Art. 12
(1)Dacă nu este utilizată procedura din articolul 11, deţinerea unei arme foc în timpul unei călătorii prin două sau mai multe state membre nu este permisă decât dacă persoana interesată a obţinut autorizaţiile statelor membre respective.
Statele membre pot acorda această autorizaţie pentru una sau mai multe călătorii, pentru o perioadă de maximum un an, cu posibilitatea de reînnoire. Aceste autorizaţii vor fi înscrise în permisul european pentru arme de foc, pe care călătorul trebuie să îl prezinte la fiecare solicitare a autorităţilor statelor membre.
(2)În pofida alineatului (1), vânătorii şi persoanele care realizează reconstituiri istorice, pentru armele de foc clasificate în categoria C, şi sportivii de tir, pentru armele de foc clasificate în categoria B sau C şi armele de foc clasificate în categoria A pentru care a fost acordată o autorizaţie în temeiul articolului 6 alineatul (6) sau pentru care autorizaţia a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 7 alineatul (4a), pot deţine, fără autorizaţia prealabilă menţionată la articolul 11 alineatul (2), una sau mai multe arme de foc în timpul unei călătorii în două sau mai multe state membre în scopul practicării activităţilor lor, cu condiţia: a)să posede un paşaport european pentru arme de foc în care să fie înscrise armele respective; şi b)să fie în măsură să dovedească motivul călătoriei, în special prin prezentarea unei invitaţii sau a altei dovezi privind activităţile de vânătoare, tir sportiv sau reconstituire istorică la care participă în statul membru de destinaţie.
Cu toate acestea, această derogare nu se aplică pentru călătoriile într-un stat membru care, în temeiul articolului 8 alineatul (3), interzice achiziţionarea şi deţinerea armei respective sau care solicită o autorizaţie; în acest caz, menţiunea expresă va fi aplicată pe permisul european pentru arme de foc.
Cu toate acestea, derogarea respectivă nu se aplică pentru călătoriile într-un stat membru care, în temeiul articolului 8 alineatul (3), fie interzice achiziţionarea şi deţinerea armei de foc respective, fie solicită o autorizaţie în acest scop. În acest caz, va fi aplicată o menţiune expresă pe permisul european pentru arme de foc. Statele membre pot, de asemenea, să refuze aplicarea acestei derogări în cazul armelor de foc clasificate în categoria A pentru care a fost acordată o autorizaţie în temeiul articolului 6 alineatul (6) sau pentru care autorizaţia a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 7 alineatul (4a).

(3)Prin acordurile de recunoaştere reciprocă a documentelor naţionale, două sau mai multe state membre pot să prevadă un regim mai flexibil decât cel prevăzut în prezentul articol pentru circulaţia unei arme de foc pe teritoriul lor.
Art. 13
(1)Fiecare stat membru transmite toate informaţiile utile de care dispune în materie de transferuri definitive de arme de foc statului membru către al cărui teritoriu sunt efectuate transferurile.
(2)Toate informaţiile pe care statele membre le primesc prin intermediul procedurilor stabilite la articolul 11 referitoare la transferul armelor de foc şi la articolul 7 alineatul (2), respectiv articolul 8 alineatul (2), referitoare la achiziţionarea şi deţinerea de arme de foc de către nerezidenţi vor fi comunicate statului membru de destinaţie şi, eventual, statelor membre de tranzit, cel târziu în timpul transferului.
(3)În scopul aplicării eficiente a prezentei directive, statele membre procedează la un schimb regulat de informaţii. În acest scop, Comisia instituie, până la 28 iulie 2009, un grup de contact pentru schimbul de informaţii în scopul aplicării prezentului articol. Statele membre se informează reciproc şi informează Comisia cu privire la autorităţile naţionale responsabile de transmiterea şi primirea informaţiilor şi cu privire la îndeplinirea obligaţiilor menţionate la articolul 11 alineatul (4).

(4)Folosind mijloace electronice, autorităţile competente ale statelor membre fac schimb de informaţii referitoare la autorizaţiile acordate pentru transferul de arme de foc către un alt stat membru şi de informaţii referitoare la refuzurile de acordare a autorizaţiilor în conformitate cu articolele 6 şi 7 din motive de securitate sau legate de credibilitatea persoanei vizate.
(5)Comisia prevede un sistem pentru schimbul de informaţii menţionat în prezentul articol.
Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 13a, pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea mecanismelor detaliate necesare pentru schimbul sistematic de informaţii prin mijloace electronice. Comisia adoptă primul act delegat de acest fel până la 14 septembrie 2018.

Art. 13a
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 13 alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 13 iunie 2017.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 13 alineatul (5) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate aflate deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 13b
(1)Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*).
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(*) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

Art. 14
Statele membre adoptă toate dispoziţiile relevante pentru a interzice pătrunderea pe teritoriul lor:
- a unei arme de foc în afara cazurilor prevăzute la articolele 11 şi 12 şi sub rezerva respectării condiţiilor prevăzute;
- a unei alte arme decât cele de foc, sub rezerva că dispoziţiile de drept intern ale statului membru respectiv permite acest lucru.