Directiva 262/19-dec-2019 de stabilire a regimului general al accizelor

Acte UE

Jurnalul Oficial 58L

În vigoare
Versiune de la: 27 Iulie 2023
Directiva 262/19-dec-2019 de stabilire a regimului general al accizelor
Dată act: 19-dec-2019
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
(reformare)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 113,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
(1)Avizul din 27 martie 2019 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (2),
(2)Avizul din 17 octombrie 2018 (JO C 62, 15.2.2019, p. 108).
hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,
întrucât:
(1)Directiva 2008/118/CE a Consiliului (3) a fost modificată în mod substanţial de mai multe ori. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivei directive.
(3)Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor şi de abrogare a Directivei 92/12/CEE (JO L 9, 14.1.2009, p. 12).
(2)Este necesar ca condiţiile privind perceperea accizelor pentru produsele reglementate de Directiva 2008/118/CE să rămână armonizate, pentru a se garanta buna funcţionare a pieţei interne.
(3)Este oportun să se precizeze căror produse accizabile li se aplică prezenta directivă şi să se facă trimitere în acest scop la Directivele 92/83/CEE (4), 92/84/CEE (5), 2003/96/CE (6) şi 2011/64/UE (7).
(4)Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 21).
(5)Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 29).
(6)Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).
(7)Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura şi ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO L 176, 5.7.2011, p. 24).
(4)Produsele accizabile pot face obiectul altor impozite indirecte pentru scopuri specifice. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, pentru a nu se periclita efectul util al normelor Uniunii privind impozitele indirecte, statele membre ar trebui să respecte anumite elemente esenţiale ale normelor în cauză.
(5)Pentru a se garanta libera circulaţie, impozitarea produselor, altele decât produsele accizabile, nu ar trebui să conducă la formalităţi legate de trecerea frontierei.
(6)Este necesar să se asigure aplicarea unor formalităţi la deplasarea unor produse accizabile între teritorii care sunt definite ca făcând parte din teritoriul vamal al Uniunii, dar care sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive şi teritorii incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive.
(7)Dat fiind faptul că, pentru buna funcţionare a pieţei interne, rămâne necesar ca atât conceptul, cât şi condiţiile de exigibilitate a accizelor să fie aceleaşi în toate statele membre, este necesar să se clarifice la nivelul Uniunii în ce moment sunt eliberate pentru consum produsele accizabile şi cui îi revine obligaţia de a plăti acciza.
(8)Dat fiind că acciza este o taxă de consum aplicabilă mărfurilor, ea nu ar trebui să fie percepută pentru produsele accizabile care, în anumite condiţii, au fost distruse în totalitate sau pierdute în mod iremediabil.
(9)În plus faţă de distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a mărfurilor, se pot înregistra pierderi parţiale din cauza naturii mărfurilor. Cu excepţia unor circumstanţe justificate în mod corespunzător, nu ar trebui să se perceapă nicio taxă pentru respectivele pierderi parţiale, în măsura în care acestea nu depăşesc pragurile comune prestabilite ale pierderilor parţiale.
(10)În cazul unui exces neintenţionat de mărfuri descoperite în cursul unei deplasări în regim suspensiv de accize, statele membre ar trebui să poată permite introducerea mărfurilor în exces într-un antrepozit fiscal în regim suspensiv de accize.
(11)Pentru a se asigura o abordare uniformă la nivelul întregii Uniuni a pierderilor parţiale, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte stabilirea respectivelor praguri comune ale pierderilor parţiale. Atunci când stabileşte aceste praguri ale pierderilor parţiale, Comisia ar trebui să ţină seama în special de aspectele legate de caracteristicile fizice şi chimice ale produselor [cum ar fi natura produselor accizabile, în special a produselor energetice (volatilitatea), temperatura ambiantă în timpul deplasării, distanţa de deplasare sau timpul consumat în timpul deplasării]. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (8). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(8)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(12)Modalităţile de percepere şi de restituire a taxelor au un impact asupra bunei funcţionări a pieţei interne şi, prin urmare, ar trebui să se bazeze pe criterii nediscriminatorii.
(13)În cazul apariţiei unei nereguli pe parcursul deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize, accizele ar trebui să fie datorate în statul membru pe teritoriul căruia a fost comisă neregula care a dus la eliberarea pentru consum sau, în cazul în care nu este posibil să se determine pe teritoriul cărui stat membru a fost comisă neregula, plata accizei ar trebui să aibă loc în statul membru în care a fost identificată neregula respectivă. În cazul în care produse accizabile nu ajung la destinaţie fără să fi fost constatate nereguli, ar trebui să se considere că neregula a fost comisă în statul membru de expediţie a produselor.
(14)Pe lângă cazurile de restituire prevăzute în prezenta directivă, statele membre ar trebui, în cazul în care obiectivul prezentei directive impune acest lucru, să restituie accizele plătite pentru produsele accizabile eliberate pentru consum.
(15)Este necesar ca normele şi condiţiile privind livrările care sunt scutite de la plata accizelor să rămână armonizate. Pentru livrările scutite de la plata accizelor către organizaţii care sunt situate în alte state membre, ar trebui să se utilizeze un certificat de scutire.
(16)Pentru a asigura condiţii uniforme în ceea ce priveşte modelul de certificat de scutire, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (9).
(9)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(17)Ar trebui să se stabilească în mod clar situaţiile în care sunt permise vânzările de produse fără taxe călătorilor care părăsesc teritoriul Uniunii, pentru a se evita frauda şi abuzul. Dat fiind că persoanele care călătoresc pe căi terestre se pot deplasa mai frecvent şi mai liber comparativ cu persoanele care călătoresc pe cale maritimă sau aeriană, riscul de nerespectare de către călător a importurilor autorizate în regim de scutire de taxe şi, în consecinţă, sarcina de control a autorităţilor sporesc semnificativ în cazul călătoriilor pe căi terestre. Prin urmare, ar trebui să nu se permită vânzări scutite de accize la frontierele terestre.
(18)Dat fiind că trebuie să se realizeze controale la unităţile de producţie şi de depozitare pentru a se asigura perceperea taxelor, în scopul facilitării acestor controale este necesar să se menţină un sistem de antrepozite, supuse autorizării de către autorităţile competente. Ar trebui să se înţeleagă că deţinerea sau depozitarea produselor accizabile implică a fi fizic în posesia acestor produse.
(19)Este necesar, de asemenea, să se stabilească cerinţe care trebuie îndeplinite de antrepozitarii autorizaţi, precum şi de agenţii economici care nu au statut de antrepozitar autorizat.
(20)Ar trebui ca, înainte de eliberarea pentru consum a produselor accizabile, acestea să se poată deplasa în cadrul Uniunii în regim suspensiv de accize, de la un antrepozit fiscal către diverse destinaţii, în special către un alt antrepozit fiscal, dar, de asemenea, şi către locaţii echivalente, în sensul prezentei directive.
(21)Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize ar trebui, de asemenea, să fie permisă de la locul de import către aceste destinaţii şi, prin urmare, ar trebui adoptate dispoziţii cu privire la statutul persoanei autorizate să expedieze, dar nu să deţină sau să depoziteze, produsele de la locul de import în cauză.
(22)Pentru a asigura aplicarea corectă a dispoziţiei privind încheierea deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize, este necesar să se clarifice faptul că deplasarea se încheie în momentul în care destinatarul este în măsură să ştie cu exactitate ce cantitate de produse a primit efectiv. Descărcarea şi înscrierea în registrul contabil pot fi utilizate ca dovadă a încheierii deplasării.
(23)Pentru a se permite utilizarea regimului de tranzit extern în urma regimului de export, biroul vamal de ieşire ar trebui să devină o destinaţie posibilă a unei deplasări în regim suspensiv de accize. Ar trebui să se specifice momentul în care se încheie regimul suspensiv de accize în acest caz. Ar trebui să se precizeze că autorităţile competente din statul membru de export ar trebui să întocmească raportul de export pe baza confirmării de ieşire pe care o trimite biroul vamal de ieşire biroului vamal de export la începutul regimului de tranzit extern. Pentru ca regimul de tranzit extern să poată prelua responsabilităţile pentru produsele accizabile în temeiul prezentei directive, articolul 189 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (10) a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2018/1063 al Comisiei (11). În consecinţă, produsele accizabile ale Uniunii ar trebui, de asemenea, să poată fi plasate sub regimul de tranzit extern.
(10)Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii ale Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 1).
(11)Regulamentul delegat (UE) 2018/1063 al Comisiei din 16 mai 2018 de modificare şi de rectificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/2446 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii ale Codului vamal al Uniunii (JO L 192, 30.7.2018, p. 1).
(24)Pentru ca autorităţile competente să poată asigura concordanţa între documentul administrativ electronic şi declaraţia vamală la import atunci când produsele accizabile puse în liberă circulaţie sunt deplasate de la locul importului în regim suspensiv de accize, informaţiile referitoare la expeditor şi la destinatar şi o dovadă că produsele importate vor fi expediate din statul membru de import către un alt stat membru ar trebui să fie furnizate de către persoana care declară produsele accizabile pentru import autorităţilor competente din statul membru de import.
(25)Pentru a se garanta plata accizelor în caz de nedescărcare a deplasării produselor accizabile, statele membre ar trebui să solicite o garanţie, care ar trebui depusă de către antrepozitarul autorizat expeditor sau de către expeditorul înregistrat sau, cu acordul statului membru de expediţie, de către o altă persoană implicată în deplasarea în cauză, în condiţiile stabilite de statele membre.
(26)Mai multe state membre acordă deja o scutire de garanţie pentru deplasarea produselor energetice prin conducte fixe deoarece acest tip de deplasare prezintă un risc fiscal foarte mic. Pentru a armoniza cerinţele referitoare la furnizarea unei garanţii în astfel de cazuri, este oportun să se scutească, în toate statele membre, deplasările de produse energetice prin conducte fixe de obligaţia de furnizare a unei garanţii.
(27)Pentru a se asigura îndeplinirea rapidă a formalităţilor necesare şi pentru a înlesni supravegherea deplasărilor de produse accizabile care circulă în regim suspensiv de accize, este oportun să se utilizeze sistemul informatizat instituit în temeiul Deciziei (UE) 2020/263 a Parlamentului European şi a Consiliului (12) pentru schimbul documentelor administrative electronice între persoanele şi autorităţile competente în cauză ("sistemul informatizat").
(12)Decizia (UE) 2020/263 a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 ianuarie 2020 privind informatizarea circulaţiei şi a controlului produselor accizabile (a se vedea pagina 43 din prezentul Jurnal Oficial).
(28)Pentru a se garanta că documentele utilizate în contextul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize sunt uşor de înţeles în toate statele membre şi că pot fi prelucrate prin sistemul informatizat, inclusiv atunci când sistemul informatizat nu este disponibil, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte stabilirea structurii şi a conţinutului documentelor respective.
(29)Ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei pentru a se asigura condiţii uniforme de întocmire, prezentare şi transmitere a documentelor utilizate în contextul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize, inclusiv atunci când sistemul informatizat nu este disponibil. Competenţele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(30)Este oportun să se stabilească procedura prin care agenţii economici aduc la cunoştinţa autorităţilor competente ale statelor membre expedierea şi destinaţia trimiterilor de produse accizabile. Trebuie să se ţină seama în mod corespunzător de situaţia anumitor destinatari care nu sunt conectaţi la sistemul informatizat, dar care ar putea primi produse accizabile deplasate în regim suspensiv de accize.
(31)Pentru a garanta buna funcţionare a normelor privind deplasarea în regim suspensiv de accize, este necesar să se clarifice condiţiile de începere şi de încheiere a deplasării, precum şi descărcarea de responsabilitate.
(32)Pentru ca autorităţile competente să poată asigura concordanţa între documentul administrativ electronic şi declaraţia vamală de export atunci când produsele accizabile sunt deplasate în regim suspensiv de accize înainte de a fi scoase de pe teritoriul Uniunii, persoana care declară produsele accizabile pentru export ar trebui să comunice autorităţilor competente din statul membru de export codul de referinţă administrativ unic.
(33)Pentru ca statul membru de expediţie să poată lua măsurile adecvate, autoritatea competentă din statul membru de export ar trebui să informeze autoritatea competentă din statul membru de expediţie cu privire la orice nereguli comise în timpul exportului sau cu privire la faptul că produsele nu mai urmează să fie scoase de pe teritoriul Uniunii.
(34)Pentru ca expeditorul să poată atribui o nouă destinaţie produselor accizabile, statul membru de expediţie ar trebui să informeze expeditorul că produsele respective nu mai urmează să fie scoase de pe teritoriul Uniunii.
(35)Pentru a spori posibilitatea de a efectua controale în cursul unei deplasări de produse accizabile, persoana care însoţeşte produsele accizabile sau, în cazurile în care nu există o persoană însoţitoare, transportatorul ar trebui să poată prezenta codul de referinţă administrativ unic, sub orice formă, autorităţilor competente pentru a le permite să extragă detaliile referitoare la produsele accizabile.
(36)Este necesar să se determine procedurile care trebuie utilizate în caz de indisponibilitate a sistemului informatizat.
(37)Pentru a alinia procedurile prevăzute în prezenta directivă la cele prevăzute în articolul 335 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (13) vamale şi pentru a simplifica recunoaşterea dovezilor alternative ale ieşirii în statul membru de expediţie, ar trebui întocmită o listă minimă de dovezi alternative standard ale ieşirii care demonstrează că mărfurile au fost scoase de pe teritoriul Uniunii.
(13)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 558).
(38)Statelor membre ar trebui să li se permită să prevadă o procedură specială pentru deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize care se desfăşoară integral în interiorul teritoriului propriu sau să încheie acorduri bilaterale sau multilaterale cu alte state membre, pentru simplificare. Statele membre care nu sunt părţi la acorduri bilaterale sau multilaterale nu ar trebui să fie obligate să accepte proceduri speciale încheiate în temeiul unui astfel de acord.
(39)Este oportun să se clarifice, fără a modifica structura generală, normele de impunere şi normele procedurale cu privire la deplasarea produselor pentru care accizele au fost deja plătite într-un stat membru.
(40)În cazul în care produsele accizabile sunt achiziţionate de persoane particulare pentru uz propriu şi sunt transportate de acestea de pe teritoriul unui stat membru către teritoriul unui alt stat membru, accizele ar trebui achitate în statul membru în care se achiziţionează produsele accizabile, conform principiului care reglementează piaţa internă.
(41)Nivelurile accizelor pentru produsele din tutun şi băuturile alcoolice aplicate de statele membre variază în funcţie de o serie de factori, cum ar fi politica fiscală şi cea privind sănătatea publică, iar aceste diferenţe sunt semnificative în unele cazuri. În acest context, statele membre ar trebui să fie în măsură să limiteze riscurile care favorizează frauda, evaziunea sau abuzul în domeniul fiscal, ameninţând sau subminând politica publică sau protecţia sănătăţii şi a vieţii oamenilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a lua măsuri adecvate şi proporţionale care să le permită să stabilească dacă produsele accizabile transportate de pe teritoriul unui stat membru către teritoriul unui alt stat membru de către o persoană particulară au fost achiziţionate de către persoana particulară în cauză pentru uz propriu.
(42)În cazurile în care, după eliberarea pentru consum într-un stat membru, produsele accizabile sunt livrate în scopuri comerciale în alt stat membru, este necesar să se stabilească faptul că accizele sunt datorate în al doilea stat membru. În acest sens, este necesară în special definirea conceptului de "livrat în scopuri comerciale".
(43)Sistemul informatizat utilizat în prezent pentru deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize ar trebui extins la deplasarea produselor accizabile care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru şi sunt deplasate către teritoriul unui alt stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale. Utilizarea acestui sistem informatizat va simplifica monitorizarea unor astfel de deplasări şi va asigura buna funcţionare a pieţei interne.
(44)În cazul în care produsele accizabile sunt eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru şi sunt deplasate către teritoriul unui alt stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale, este oportun să se clarifice cui îi revine obligaţia de a plăti acciza şi care este momentul în care este exigibilă acciza.
(45)Pentru a se evita investiţiile inutile, în vederea informatizării deplasării produselor accizabile care sunt eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru şi sunt deplasate către teritoriul unui alt stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale, ar trebui să se reutilizeze cât mai multe dintre dispoziţiile existente pentru deplasările în regim suspensiv de accize. În acest scop şi pentru a facilita astfel de deplasări, dispoziţiile privind garanţia pentru respectivele deplasări ar trebui aliniate la dispoziţiile privind garanţia pentru deplasările în regim suspensiv de accize, pentru a lărgi posibilităţile de alegere a garanţilor.
(46)Pentru a facilita înregistrarea actuală a agenţilor economici vizaţi de regimul suspensiv de accize este necesar să se acorde unui antrepozit fiscal şi unui expeditor înregistrat posibilitatea ca, după ce a înştiinţat autorităţile competente din statul membru de expediţie, să acţioneze drept expeditor certificat pentru produsele accizabile care sunt eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru şi sunt deplasate către teritoriul unui alt stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale. În acelaşi timp, ar trebui ca un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat să poată acţiona drept destinatar certificat pentru respectivele produse accizabile.
(47)Este necesar să se determine procedurile care trebuie folosite atunci când sistemul informatizat nu este disponibil şi trebuie să se utilizeze un document de rezervă.
(48)Statelor membre ar trebui să li se permită să prevadă o procedură specială pentru deplasarea produselor accizabile care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru şi sunt deplasate către teritoriul unui alt stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale cu alte state membre, pentru simplificare. Statele membre care nu sunt părţi la acorduri bilaterale sau multilaterale nu ar trebui să fie obligate să accepte proceduri speciale încheiate în temeiul unui astfel de acord.
(49)Pentru a garanta că documentele folosite în contextul deplasării produselor accizabile avute în vedere pentru a fi livrate în scopuri comerciale sunt uşor de înţeles în toate statele membre şi că pot fi prelucrate prin sistemul informatizat, inclusiv atunci când sistemul informatizat nu este disponibil, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte stabilirea structurii şi a conţinutului documentelor respective.
(50)Ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei pentru a se asigura condiţii uniforme de întocmire, prezentare şi transmitere a documentelor utilizate în contextul deplasării produselor accizabile avute în vedere pentru a fi livrate în scopuri comerciale, inclusiv atunci când sistemul informatizat nu este disponibil. Competenţele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(51)În cazul în care produsele accizabile sunt achiziţionate de persoane care nu acţionează în calitate de antrepozitari autorizaţi sau destinatari înregistraţi şi care nu exercită o activitate economică independentă şi respectivele produse sunt expediate sau transportate de către un expeditor care desfăşoară o activitate economică independentă sau care expediază sau transportă produsele în nume propriu, accizele ar trebui achitate în statul membru de destinaţie. Este necesară stabilirea unei proceduri care să fie urmată de expeditor pentru plata accizei. Pentru a se asigura plata în statul membru de destinaţie, expeditorul sau reprezentantul său fiscal ar trebui să se înregistreze şi să garanteze plata accizelor la biroul competent desemnat în mod expres în condiţiile stabilite de statul membru de destinaţie. Pentru a facilita aceste formalităţi, expeditorul ar trebui să poată alege dacă recurge la un reprezentant fiscal pentru a se conforma cerinţelor de înregistrare şi de plată a garanţiei. În cazul în care nici expeditorul, nici reprezentantul fiscal nu îndeplineşte aceste cerinţe, destinatarul ar trebui să fie obligat la plata accizelor în statul membru de destinaţie.
(52)Pentru evitarea conflictelor de interese între statele membre şi dubla impunere în cazul în care produsele accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru se deplasează pe teritoriul Uniunii, este necesar să se stabilească dispoziţii pentru situaţiile în care, după eliberarea pentru consum, produsele accizabile fac obiectul unor nereguli.
(53)Statele membre ar trebui să poată dispune ca produsele eliberate pentru consum să poarte marcaje fiscale sau marcaje naţionale de identificare. Utilizarea respectivelor marcaje nu ar trebui însă să obstrucţioneze în niciun fel schimburile comerciale în interiorul Uniunii. Deoarece utilizarea respectivelor marcaje nu trebuie să genereze o dublă impunere, ar trebui să se clarifice faptul că orice sumă plătită sau depusă ca garanţie pentru obţinerea unor astfel de marcaje urmează să fie restituită, remisă sau eliberată de către statul membru care a emis marcajele, în cazul în care accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în alt stat membru. Cu toate acestea, pentru a evita abuzurile, statele membre care au emis marcajele ar trebui să aibă posibilitatea de a condiţiona restituirea, remiterea sau eliberarea de prezentarea dovezii că acestea au fost retrase sau distruse.
(54)Aplicarea cerinţelor normale privind deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile ar putea genera costuri administrative disproporţionate pentru micii producători de vin. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată scuti aceşti producători de obligaţia îndeplinirii anumitor cerinţe.
(55)Ar trebui să se ţină seama de faptul că, în ceea ce priveşte produsele accizabile utilizate pentru aprovizionarea navelor şi a aeronavelor, până în prezent nu s-a găsit nicio abordare comună satisfăcătoare.
(56)În ceea ce priveşte produsele accizabile utilizate pentru construcţia şi întreţinerea podurilor transfrontaliere între statele membre, statelor membre respective ar trebui să li se permită să adopte măsuri care derogă de la normele şi procedurile obişnuite care se aplică produselor accizabile care circulă de pe teritoriul unui stat membru către teritoriul unui alt stat membru, pentru a reduce sarcina administrativă.
(57)Pentru a prevedea o perioadă de adaptare la sistemul informatizat de monitorizare a circulaţiei produselor accizabile, statele membre ar trebui să poată beneficia de o perioadă de tranziţie pe durata căreia aceste deplasări pot fi desfăşurate în continuare sub rezerva îndeplinirii formalităţilor stabilite prin Directiva 2008/118/CE.
(58)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume asigurarea unor proceduri comune cu privire la anumite aspecte legate de accize, nu poate fi realizat suficient de către statele membre, ci, având în vedere amploarea şi efectele sale, poate să fie realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este stabilit la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului menţionat.
(59)Obligaţia de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui limitată la dispoziţiile care reprezintă o modificare de fond faţă de directiva anterioară. Transpunerea dispoziţiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivei anterioare.
(60)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern şi data de aplicare a directivelor menţionate în anexa I partea B,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiect
(1)Prezenta directivă stabileşte un regim general pentru accizele percepute, direct sau indirect, consumului următoarelor produse ("produse accizabile"):
a)produsele energetice şi electricitatea reglementate de Directiva 2003/96/CE;
b)alcoolul şi băuturile alcoolice reglementate de Directivele 92/83/CEE şi 92/84/CEE;
c)tutunul prelucrat reglementat de Directiva 2011/64/UE.
(2)Statele membre pot aplica produselor accizabile taxe indirecte suplimentare, în anumite scopuri, cu condiţia ca taxele în cauză să fie conforme cu normele Uniunii de impunere aplicabile accizelor sau taxei pe valoarea adăugată în ceea ce priveşte calcularea bazei de impozitare, calcularea taxei, exigibilitatea şi monitorizarea taxei, aceste norme neincluzând dispoziţiile referitoare la scutiri.
(3)Statele membre pot percepe taxe asupra:
a)altor produse decât produsele accizabile;
b)prestărilor de servicii, inclusiv celor legate de produsele accizabile, care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
Cu toate acestea, perceperea unor asemenea taxe nu poate genera, în cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre, formalităţi legate de trecerea frontierei.
Art. 2: Aplicarea Codului vamal al Uniunii în cazul produselor accizabile
(1)Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale ale Uniunii cu privire la intrarea produselor pe teritoriul vamal al Uniunii se aplică mutatis mutandis intrării pe teritoriul Uniunii a produselor accizabile care provin din unul dintre teritoriile menţionate la articolul 4 alineatul (2).
(2)Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale ale Uniunii cu privire la ieşirea produselor dinspre teritoriul vamal al Uniunii se aplică mutatis mutandis ieşirii de pe teritoriul Uniunii a produselor accizabile care au ca destinaţie unul dintre teritoriile menţionate la articolul 4 alineatul (2).
(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), Finlanda este autorizată, pentru deplasările de produse accizabile între teritoriul acestui stat membru, şi teritoriile menţionate la articolul 4 alineatul (2) litera (c), să aplice aceleaşi proceduri ca cele aplicate unor asemenea deplasări pe teritoriul acestui stat membru.
(4)Articolele 14-46 nu se aplică în cazul produselor accizabile care au statutul vamal de mărfuri neunionale, astfel cum sunt definite la articolul 5 punctul 24 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (14).
(14)Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2016/2339 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 decembrie 2016 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii în ceea ce priveşte mărfurile care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă sau aeriană (JO L 354, 23.12.2016, p. 32).
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiţii:
1."antrepozitar autorizat" înseamnă o persoană fizică sau juridică autorizată de autorităţile competente dintr-un stat membru să producă, să transforme, să deţină, să depoziteze, să primească sau să expedieze produse accizabile în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană, în regim suspensiv de accize în cadrul unui antrepozit fiscal;
2."teritoriul unui stat membru" înseamnă teritoriul unui stat membru căruia i se aplică tratatele, în conformitate cu articolele 349 şi 355 din TFUE, cu excepţia teritoriilor terţe;
3."teritoriul Uniunii" înseamnă teritoriile statelor membre;
4."teritorii terţe" înseamnă teritoriile menţionate la articolul 4 alineatele (2) şi (3);
5."ţări terţe" înseamnă orice stat sau teritoriu căruia nu i se aplică tratatele;
6."regim suspensiv de accize" înseamnă un regim fiscal aplicat producerii, transformării, deţinerii, depozitării sau deplasării de produse accizabile prin care accizele sunt suspendate;
7."import" înseamnă punerea în liberă circulaţie a mărfurilor în conformitate cu articolul 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;
8."intrare neregulamentară" înseamnă intrarea pe teritoriul Uniunii a unor produse care nu au fost puse în liberă circulaţie în conformitate cu articolul 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 şi pentru care a luat naştere o datorie vamală în temeiul articolului 79 alineatul (1) din regulamentul menţionat, sau ar fi luat naştere dacă produsele ar fi fost supuse taxelor vamale;
9."destinatar înregistrat" înseamnă o persoană fizică sau juridică autorizată de autorităţile competente din statul membru de destinaţie să primească, în condiţiile stabilite de autorităţile în cauză şi în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană, produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize de pe teritoriul unui alt stat membru;
10."expeditor înregistrat" înseamnă o persoană fizică sau juridică autorizată de autorităţile competente din statul membru în care are loc importul exclusiv să expedieze produsele accizabile în regim suspensiv de accize în urma punerii în liberă circulaţie a acestora în conformitate cu articolul 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană şi în condiţiile stabilite de autorităţile în cauză;
11."antrepozit fiscal" înseamnă un loc în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, depozitate, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană, sub rezerva anumitor condiţii stabilite de autorităţile competente din statul membru în care se află antrepozitul fiscal;
12."expeditor certificat" înseamnă o persoană fizică sau juridică înregistrată la autorităţile competente din statul membru de expediţie în scopul de a expedia produse accizabile, în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană, care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru şi care sunt apoi deplasate către teritoriul altui stat membru;
13."destinatar certificat" înseamnă o persoană fizică sau juridică înregistrată la autorităţile competente din statul membru de destinaţie în scopul de a recepţiona produse accizabile, în cadrul activităţii desfăşurate de respectiva persoană, care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru şi care sunt apoi deplasate pe teritoriul unui alt stat membru;
14."stat membru de destinaţie" înseamnă statul membru în care produsele accizabile urmează să fie livrate sau utilizate în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive;
15."remitere" înseamnă scutirea de la obligaţia de a plăti accize care nu au fost plătite;
16."restituire" înseamnă restituirea unor accize care au fost plătite.
Art. 4: Aplicare teritorială
(1)Prezenta directivă şi Directivele 92/83/CEE, 92/84/CEE, 2003/96/CE şi 2011/64/UE se aplică teritoriului Uniunii.
(2)Prezenta directivă şi Directivele 92/83/CEE, 92/84/CEE, 2003/96/CE şi 2011/64/UE nu se aplică următoarelor teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii:
a)Insulele Canare;
b)teritoriile franceze menţionate la articolul 349 şi la articolul 355 alineatul (1) din TFUE;
c)Insulele Aland;
d)Insulele Anglo-Normande (Channel Islands).
(3)Prezenta directivă şi Directivele 92/83/CEE, 92/84/CEE, 2003/96/CE şi 2011/64/UE nu se aplică teritoriilor care intră sub incidenţa articolului 355 alineatul (3) din TFUE şi nici următoarelor teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii:
a)Insula Helgoland;
b)teritoriul Busingen;
c)Ceuta;
d)Melilla;
e)Livigno.
(4)Prin intermediul unei declaraţii, Spania poate notifica aplicabilitatea prezentei directive şi a Directivelor 92/83/CEE, 92/84/CEE, 2003/96/CE şi 2011/64/UE asupra Insulelor Canare – sub rezerva unor măsuri de adaptare la situaţia lor de teritorii ultraperiferice – în ceea ce priveşte toate sau unele dintre produsele accizabile menţionate la articolul 1, cu începere din prima zi a celei de a doua luni de la depunerea unei asemenea declaraţii.
(5)Prin intermediul unei declaraţii, Franţa poate notifica aplicabilitatea prezentei directive şi a Directivelor 92/83/CEE, 92/84/CEE, 2003/96/CE şi 2011/64/UE asupra teritoriilor menţionate la alineatul (2) litera (b) – sub rezerva măsurilor de adaptare la ultraperifericitatea lor – în ceea ce priveşte toate sau unele dintre produsele accizabile menţionate la articolul 1, cu începere din prima zi a celei de a doua luni de la depunerea unei asemenea declaraţii.
(6)Dispoziţiile prezentei directive nu împiedică Grecia să menţină statutul special acordat Muntelui Athos, astfel cum este garantat prin articolul 105 din Constituţia Greciei.
Art. 5: Statutul teritorial special
(1)Având în vedere convenţiile şi tratatele încheiate cu Franţa, Italia, Cipru şi, respectiv, Regatul Unit, Principatul Monaco, San Marino şi zonele Akrotiri şi Dhekelia şi Insula Man aflate sub suveranitatea Regatului Unit nu sunt considerate ţări terţe în sensul prezentei directive.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta ca deplasările de produse accizabile dinspre sau către:
a)Principatul Monaco sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Franţa;
b)San Marino sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Italia;
c)zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Cipru;
d)Insula Man sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Regatul Unit.
(3)Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că deplasările de produse accizabile dinspre sau către Jungholz şi Mittleberg (Kleines Walsertal) sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Germania.
Art. 6: Evenimentul impozabil, momentul şi locul exigibilităţii, distrugerea şi pierderea iremediabilă
(1)Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul:
a)producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracţiei acestora, pe teritoriul Uniunii;
b)importului lor sau a intrării lor neregulamentare pe teritoriul Uniunii.
(2)Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.
(3)În sensul prezentei directive, "eliberare pentru consum" are unul dintre următoarele înţelesuri:
a)ieşirea produselor accizabile, inclusiv neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de accize;
b)deţinerea sau depozitarea de produse accizabile, inclusiv în cazurile neregulamentare, în afara unui regim suspensiv de accize în cazul în care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile aplicabile din dreptul Uniunii şi din legislaţia naţională;
c)producerea, inclusiv transformarea de produse accizabile şi producerea sau transformarea neregulamentară, în afara unui regim suspensiv de accize;
d)importul de produse accizabile, cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize, sau intrarea neregulamentară a produselor accizabile, cu excepţia cazului în care datoria vamală s-a stins în temeiul articolului 124 alineatul (1) litera (e), (f), (g) sau (k) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013. În cazul în care datoria vamală a fost stinsă în conformitate cu articolul 124 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, statele membre pot să prevadă în dreptul lor intern o penalizare care să ţină seama de valoarea accizelor care ar fi fost datorate.
(4)Momentul ieşirii dintr-un regim suspensiv de accize menţionate la alineatul (3) litera (a) este considerat a fi:
a)momentul primirii produselor accizabile de către destinatarul înregistrat în situaţiile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (ii);
b)momentul primirii produselor accizabile de către destinatar în situaţiile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (iv);
c)momentul primirii produselor accizabile la locul de livrare directă în situaţiile menţionate la articolul 16 alineatul (4).
(5)Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, a produselor accizabile aflate sub regim suspensiv de accize, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a unei autorizaţii de a distruge produsele din partea autorităţilor competente din statul membru, nu sunt considerate ca eliberare pentru consum.
(6)În sensul prezentei directive, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile.
(7)Pierderea parţială care are loc din cauza naturii produselor, în cursul unei deplasări în regim suspensiv de accize între statele membre nu este considerată drept eliberare pentru consum în măsura în care valoarea pierderii se situează sub pragul comun de pierdere parţială pentru respectivele produse accizabile, cu excepţia cazului în care un stat membru are motive rezonabile să suspecteze o fraudă sau o neregulă. Acea parte dintr-o pierdere parţială care depăşeşte pragul comun de pierdere parţială pentru respectivele produse accizabile este considerată drept eliberare pentru consum.
(8)Statele membre pot stabili propriile norme pentru tratarea pierderilor parţiale în regim suspensiv de accize care nu intră sub incidenţa alineatului (7).
(9)Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, a produselor accizabile menţionată la alineatul (5) este dovedită într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, sau, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc, de cele din statul membru în care aceasta a fost constatată.
În cazul în care distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, a produselor accizabile este stabilită, garanţia depusă în conformitate cu articolul 17 se eliberează, integral sau parţial, după caz, la prezentarea unor dovezi corespunzătoare.
(10)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 51 care să stabilească pragurile comune ale pierderilor parţiale menţionate la prezentul articol alineatul (7) şi la articolul 45 alineatul (2) având în vedere, printre altele, natura produselor, caracteristicile fizice şi chimice ale produselor, temperatura ambiantă în timpul deplasării, distanţa de deplasare sau timpul consumat în timpul deplasării, precizând produsele accizabile, pragul comun de pierdere parţială corespunzător ca procent din cantitatea totală, precum şi alte aspecte relevante legate de transportul produselor.
În absenţa unor praguri comune de pierdere parţială, statele membre continuă să aplice dispoziţiile naţionale.
Art. 7: Persoana căreia îi revine obligaţia de a plăti acciza
(1)Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este:
a)în ceea ce priveşte ieşirea unor produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize, astfel cum se menţionează la articolul 6 alineatul (3) litera (a):
(i)antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize sau în numele căreia se efectuează această eliberare şi, în cazul ieşirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a participat la această ieşire;
(ii)în cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, astfel cum este definită la articolul 9 alineatele (1), (2) şi (4): antrepozitarul autorizat, expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor în conformitate cu articolul 17 alineatele (1) şi (3) şi orice persoană care a participat la ieşirea neregulamentară şi care avea cunoştinţă sau care ar fi trebuit să aibă cunoştinţă în mod normal de caracterul neregulamentar al acestei ieşiri;
b)în ceea ce priveşte deţinerea sau depozitarea unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la articolul 6 alineatul (3) litera (b): persoana care deţine sau depozitează produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deţinerea sau depozitarea acestora sau orice combinaţie a acestor persoane, în conformitate cu principiul răspunderii personale şi solidare;
c)în ceea ce priveşte producerea, inclusiv transformarea, unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la articolul 6 alineatul (3) litera (c): persoana care produce produsele accizabile şi, în cazul unei produceri neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora;
d)în ceea ce priveşte importul sau intrarea neregulamentară a unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la articolul 6 alineatul (3) litera (d): declarantul astfel cum este definit la articolul 5 punctul 15 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 (denumit în continuare "declarantul") sau orice altă persoană astfel cum se menţionează la articolul 77 alineatul (3) din regulamentul respectiv şi, în cazul intrării neregulamentare, orice altă persoană implicată în intrarea neregulamentară respectivă.
(2)Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi acciză, acestea sunt obligate să plătească în solidar respectiva acciză.
Art. 8: Condiţiile de exigibilitate şi nivelurile accizelor care trebuie folosite
Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum.
Accizele se percep şi se colectează şi, dacă este cazul, se restituie sau se remit în conformitate cu procedurile stabilite de fiecare stat membru. Statele membre aplică aceleaşi proceduri pentru produsele naţionale şi pentru produsele provenind din alte state membre.
Prin derogare de la dispoziţiile primului paragraf, în caz de modificare a nivelului accizelor, stocurile de produse accizabile eliberate deja pentru consum pot face obiectul unei creşteri sau a unei reduceri a accizei, după caz.
Art. 9: Neregulile apărute în cursul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize
(1)Atunci când s-a produs o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (a), eliberarea pentru consum are loc pe teritoriul statului membru în care s-a produs neregula.
(2)În cazul în care, pe parcursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, a fost depistată o neregulă care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (a) şi nu este posibil să se determine unde s-a produs neregula, se consideră că aceasta s-a produs pe teritoriul statului membru şi la momentul în care aceasta a fost depistată.
(3)În situaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2), autorităţile competente din statul membru în care produsele au fost eliberate pentru consum sau în care se consideră că au fost eliberate pentru consum informează autorităţile competente din statul membru de expediţie.
(4)În cazul în care produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize nu au ajuns la destinaţie şi pe parcursul deplasării nu a fost depistată nicio neregulă care să ducă la eliberarea pentru consum a acestor produse, în temeiul articolului 6 alineatul (3) litera (a), se consideră că neregula s-a produs în statul membru de expediţie în momentul începerii deplasării, cu excepţia cazului în care, în termen de patru luni de la începerea deplasării, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1), se furnizează dovada încheierii acesteia sau a locului în care a fost comisă neregula, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru de expediţie, în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).
În cazul în care persoana care a constituit garanţia prevăzută la articolul 17 nu a avut sau nu a putut să aibă cunoştinţă de faptul că produsele nu au ajuns la destinaţie, acesteia i se acordă un termen de o lună de la comunicarea acestei informaţii de către autorităţile competente din statul membru de expediţie pentru a se permite respectivei persoane să aducă dovada încheierii deplasării, în conformitate cu articolul 19 alineatul (2), sau a locului comiterii neregulii.
(5)În cazurile menţionate la alineatele (2) şi (4), dacă statul membru în care s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de trei ani de la data începerii deplasării, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1), se aplică alineatul (1).
Autorităţile competente din statul membru în care s-a comis neregula informează în acest sens autorităţile competente din statul membru în care au fost percepute accizele, care restituie sau remit accizele în momentul furnizării probei perceperii accizelor în celălalt stat membru.
(6)În sensul prezentului articol, "neregulă" înseamnă o situaţie apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, diferită de aceea prevăzută la articolul 6 alineatele (5) şi (6), din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat conform articolului 19 alineatul (2).
Art. 10: Restituirea şi remiterea
Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 37 alineatul (4), la articolul 44 alineatul (5) şi la articolul 46 alineatul (3), precum şi a cazurilor prevăzute de Directivele 92/83/CEE, 92/84/CEE, 2003/96/CE şi 2011/64/UE, accizele privind produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum pot fi, la solicitarea persoanei respective, restituite sau remise de către autorităţile competente din statul membru în care respectivele produse au fost eliberate pentru consum, în situaţiile prevăzute de respectivul stat membru şi în conformitate cu condiţiile stabilite de respectivul stat membru în scopul de a preveni orice formă posibilă de fraudă sau abuz.
O astfel de restituire sau de remitere nu poate genera alte scutiri decât cele prevăzute la articolul 11 sau în Directivele 92/83/CEE, 92/84/CEE, 2003/96/CE şi 2011/64/UE.
Art. 11: Scutiri de la plata accizelor
(1)Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:
a)în contextul relaţiilor diplomatice sau consulare;
b)de către organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice din statul membru gazdă şi de către membrii organizaţiilor în cauză, în limitele şi în conformitate cu condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale privind instituirea acestor organizaţii sau prin acordurile de sediu;
c)de către forţele armate ale oricărui alt stat membru decât statul membru în care sunt exigibile accizele, în scopul utilizării de către forţele armate respective sau de către personalul civil care le însoţeşte ori pentru aprovizionarea popotelor sau a cantinelor acestora, atunci când forţele armate respective participă la o acţiune de apărare desfăşurată pentru a implementa o activitate a Uniunii în cadrul politicii de securitate şi apărare comune;
d)de către forţele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât statul membru în care sunt exigibile accizele, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor sau a cantinelor acestora;
e)de către forţele armate ale Regatului Unit staţionate în Cipru în temeiul Tratatului de instituire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor acestora;
f)pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu ţări terţe sau cu organizaţii internaţionale, cu condiţia ca acordul în cauză să fie permis sau autorizat în ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată.
(2)Scutirile sunt supuse condiţiilor şi limitelor stabilite de statul membru gazdă. Statele membre pot acorda scutirea printr-o restituire de accize.
Art. 12: Certificatul de scutire
(1)Produsele accizabile care se deplasează de pe teritoriul unui stat membru către teritoriul unui alt stat membru în regim suspensiv de accize şi care fac obiectul scutirii menţionate la articolul 11 alineatul (1) sunt însoţite de un certificat de scutire. Certificatul de scutire indică natura şi cantitatea produselor accizabile care trebuie livrate, valoarea produselor şi identitatea destinatarului scutit, precum şi statul membru gazdă care certifică scutirea.
(2)Statele membre pot utiliza certificatul de scutire menţionat la alineatul (1) pentru a acoperi şi alte domenii de impozitare indirectă şi pentru a se asigura că certificatul de scutire este compatibil cu condiţiile şi limitările prevăzute pentru acordarea scutirilor în dreptul lor intern.
(3)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabileşte modelul care trebuie utilizat pentru certificatul de scutire. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 52 alineatul (2).
(4)Procedura prevăzută la articolele 20-27 nu se aplică deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate forţelor armate menţionate la articolul 11 alineatul (1) litera (d), dacă acestea sunt reglementate de un regim care se întemeiază direct pe Tratatul Atlanticului de Nord.
Cu toate acestea, statele membre pot decide ca procedura prevăzută la articolele 20-27 să fie utilizată pentru aceste deplasări care au loc exclusiv în cadrul teritoriului lor sau, în baza unui acord cu statele membre în cauză, între teritoriile acestora.
Art. 13: Scutiri de la plata accizelor pentru călătorii care se deplasează către ţări terţe sau teritorii terţe
(1)Statele membre pot scuti de la plata accizelor produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în bagajul personal al călătorilor care se deplasează pe cale aeriană sau maritimă către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă.
(1a) Scutirea prevăzută la alineatul (1) se aplică, de asemenea, produselor accizabile furnizate de magazinele duty-free situate în terminalul francez al tunelului de sub Canalul Mânecii din Coquelles pasagerilor care deţin documente de transport valabile pentru o călătorie în Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii.

(2)Produsele furnizate la bordul unei aeronave sau al unei nave pe parcursul călătoriei pe cale aeriană sau maritimă către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă fac obiectul aceluiaşi tratament ca produsele furnizate de magazinele duty-free.
(3)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru garantarea faptului că scutirile prevăzute la alineatele (1) şi (2) se aplică în aşa fel încât să se prevină orice posibilitate de fraudă, evaziune sau abuz.
(3)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru garantarea faptului că scutirile prevăzute la alineatele (1), (1a) şi (2) se aplică în aşa fel încât să se prevină orice posibilitate de fraudă, evaziune sau abuz.

(4)În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii:
a)"magazin duty-free" înseamnă orice unitate situată într-un aeroport sau port care îndeplineşte condiţiile stabilite de autorităţile competente ale statelor membre, în special în temeiul alineatului (3);
b)"călător către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă" înseamnă orice călător care deţine un document de transport pentru călătorie pe cale aeriană sau maritimă, în care se menţionează că destinaţia finală este un aeroport sau port situat pe un teritoriu terţ sau o ţară terţă.
Art. 14: Dispoziţii generale
(1)Fiecare stat membru îşi stabileşte propriile norme privind producerea, transformarea, deţinerea şi depozitarea de produse accizabile, sub rezerva prezentei directive.
(2)Producerea, transformarea, deţinerea şi depozitarea produselor accizabile, atunci când accizele nu au fost plătite, au loc într-un antrepozit fiscal.
Art. 15: Condiţii pentru autorizarea drept antrepozitar autorizat
(1)Deschiderea şi exploatarea unui antrepozit fiscal de un antrepozitar autorizat sunt supuse autorizării de către autorităţile competente din statul membru în care este situat antrepozitul fiscal.
Autorizaţia este supusă condiţiilor pe care autorităţile au dreptul să le stabilească în scopul de a preveni orice fraudă sau abuz.
(2)Un antrepozitar autorizat are obligaţia:
a)să furnizeze, dacă este necesar, o garanţie pentru acoperirea riscului inerent producerii, transformării, deţinerii şi depozitării de produse accizabile;
b)să respecte cerinţele stabilite de statul membru pe teritoriul căruia este situat antrepozitul fiscal;
c)să ţină, pentru fiecare antrepozit fiscal în parte, evidenţe privind stocurile şi deplasările de produse accizabile;
d)să introducă în antrepozitul său fiscal şi să înscrie în registrul său contabil, după încheierea deplasării, toate produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 16 alineatul (4);
e)să accepte toate acţiunile de monitorizare şi controalele vizând stocurile.
Condiţiile pentru garanţia menţionată la primul paragraf litera (a) sunt stabilite de autorităţile competente din statul membru în care este autorizat antrepozitul fiscal.
Art. 16: Dispoziţii generale pentru locul de expediţie şi de destinaţie a deplasării
(1)Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize între următoarele locuri din interiorul teritoriului Uniunii, inclusiv via o ţară terţă sau un teritoriu terţ:
a)de la un antrepozit fiscal la:
(i)un alt antrepozit fiscal;
(ii)un destinatar înregistrat;
(iii)un loc de unde produsele accizabile părăsesc teritoriul Uniunii, în sensul articolului 25 alineatul (1);
(iv)destinatar în sensul articolului 11 alineatul (1), în cazul în care produsele sunt expediate de pe teritoriul unui alt stat membru;
(v)biroul vamal de ieşire în conformitate cu articolul 329 alineatul (5) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 care în acelaşi timp este şi biroul vamal de plecare pentru regimul de tranzit extern în conformitate cu articolul 189 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;
b)de la locul de import către oricare dintre destinaţiile menţionate la litera (a), în cazul în care produsele în cauză sunt expediate de un expeditor înregistrat.
În sensul prezentului articol, "locul de import" înseamnă locul unde produsele sunt puse în liberă circulaţie, în conformitate cu articolul 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.
(2)Cu excepţia cazului în care importul are loc în interiorul unui antrepozit fiscal, produsele accizabile pot fi deplasate de la locul importului în regim suspensiv de accize doar dacă următoarele sunt furnizate, de către declarant sau de către orice persoană implicată direct sau indirect în îndeplinirea formalităţilor vamale în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, autorităţilor competente ale statului membru de import:
a)codul unic de acciză în temeiul articolului 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului (15) care identifică expeditorul înregistrat pentru deplasare;
(15)Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului din 2 mai 2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2004 (JO L 121, 8.5.2012, p. 1).
b)codul unic de acciză în temeiul articolului 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 389/2012 care identifică destinatarul căruia îi sunt expediate produsele;
c)dacă este cazul, dovada faptului că mărfurile importate sunt destinate a fi expediate de pe teritoriul statului membru de import către teritoriul unui alt stat membru.
(3)Statele membre pot dispune ca dovada menţionată la alineatul (2) litera (c) să fie prezentată autorităţilor competente numai la cerere.
(4)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) punctele (i) şi (ii) şi de la alineatul (1) litera (b), statul membru de destinaţie poate, în condiţiile stabilite de el însuşi, să permită deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize către un loc de livrare directă situat pe teritoriul său, în cazul în care locul respectiv a fost indicat de antrepozitarul autorizat din statul membru de destinaţie sau de destinatarul înregistrat altul decât un destinatar înregistrat care deţine o autorizaţie limitată în conformitate cu articolul 18 alineatul (3).
Respectivul antrepozitar autorizat sau destinatar înregistrat are responsabilitatea de a depune raportul de primire menţionat la articolul 24 alineatul (1).
(5)Alineatele (1), (2) şi (4) se aplică, de asemenea, deplasărilor de produse accizabile cu taxe zero care nu au fost eliberate pentru consum.
Art. 17: Garanţia
(1)În condiţiile stabilite de autorităţile competente din statul membru de expediţie, acestea impun ca riscurile inerente deplasării în regim suspensiv de accize să fie acoperite printr-o garanţie, depusă de antrepozitarul autorizat expeditor sau de expeditorul înregistrat.
(2)Nu se solicită nicio garanţie pentru deplasările de produse energetice prin conducte fixe, cu excepţia cazului în care există circumstanţe justificate în mod corespunzător.
(3)Prin derogare de la alineatul (1), autorităţile competente din statul membru de expediţie, în condiţiile stabilite de acestea, pot permite ca garanţia prevăzută la alineatul (1) să fie depusă de transportator, de proprietarul produselor accizabile, de destinatar sau, în comun, de două sau mai multe dintre respectivele persoane sau dintre persoanele menţionate la alineatul (1).
(4)Garanţia este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii.
(5)Statul membru de expediţie poate deroga de la obligaţia de depunere a garanţiei pentru următoarele deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de accize:
a)deplasări care se desfăşoară integral în interiorul propriului teritoriu;
b)în cazul în care celelalte state membre implicate sunt de acord, deplasările de produse energetice pe teritoriul Uniunii pe cale maritimă.
(6)Statele membre stabilesc normele detaliate care reglementează furnizarea şi valabilitatea unei garanţii.
Art. 18: Destinatarul înregistrat
(1)Un destinatar înregistrat nu are dreptul de a produce, de a transforma, de a deţine, de a depozita sau de a expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize.
(2)Un destinatar înregistrat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)înaintea expedierii produselor accizabile, garantează plata accizelor în condiţiile stabilite de autorităţile competente din statul membru de destinaţie;
b)la încheierea deplasării, înscrie în evidenţa sa produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize;
c)acceptă orice control care permite autorităţilor competente din statul membru de destinaţie să se asigure că produsele au fost efectiv primite.
(3)În cazul unui destinatar înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile, autorizaţia prevăzută la articolul 3 punctul 9 se limitează la o anumită cantitate de produse accizabile, la un singur expeditor şi la o anumită perioadă de timp. Statele membre pot limita autorizaţia la o singură deplasare.
Art. 19: Începerea şi încheierea deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize
(1)Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize începe:
a)în cazurile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a), în momentul în care produsele accizabile părăsesc antrepozitul fiscal de expediţie;
b)în cazurile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (b), în momentul în care aceste produse sunt puse în liberă circulaţie, în conformitate cu articolul 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.
(2)Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize se încheie:
a)în cazurile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) şi (iv) şi la articolul 16 alineatul (1) litera (b), în momentul în care destinatarul a recepţionat produsele accizabile;
b)în cazurile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (iii), în momentul în care produsele accizabile au părăsit teritoriul Uniunii;
c)în cazurile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (v) în momentul în care produsele accizabile sunt plasate sub regimul de tranzit extern.
Art. 20: Documentul administrativ electronic
(1)O deplasare de produse accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize doar dacă este însoţită de un document administrativ electronic procesat în conformitate cu alineatele (2) şi (3).
(2)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, expeditorul depune un proiect de document administrativ electronic la autorităţile competente din statul membru de expediţie, prin intermediul sistemului informatizat menţionat la articolul 1 din Decizia (UE) 2020/263 ("sistemul informatizat").
(3)Autorităţile competente din statul membru de expediţie efectuează o verificare electronică a datelor furnizate în proiectul de document administrativ electronic.
În cazul în care respectivele date nu sunt corecte, expeditorul este informat fără întârziere.
În cazul în care respectivele date sunt corecte, autorităţile competente din statul membru de expediţie îi atribuie documentului un cod de referinţă administrativ unic şi îl comunică expeditorului.
(4)În cazurile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) şi (iv), la articolul 16 alineatul (1) litera (b) şi la articolul 16 alineatul (4), autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează fără întârziere documentul administrativ electronic autorităţilor competente din statul membru de destinaţie, care îl transmit destinatarului, în cazul în care destinatarul este un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat.
Dacă produsele accizabile sunt destinate unui antrepozitar autorizat din statul membru de expediţie, autorităţile competente din statul membru în cauză înaintează în mod direct respectivului antrepozitar autorizat documentul administrativ electronic.
(5)Expeditorul furnizează persoanei care însoţeşte produsele accizabile sau, în cazul în care produsele nu sunt însoţite de o astfel de persoană, transportatorului codul de referinţă administrativ unic. Persoana care însoţeşte produsele accizabile sau transportatorul furnizează respectivul cod autorităţilor competente oricând este solicitat, pe întreaga durată a deplasării în regim suspensiv de accize. Cu toate acestea, după caz, autorităţile competente pot solicita un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic sau orice alt document comercial.
(6)Expeditorul poate anula documentul administrativ electronic prin intermediul sistemului informatizat, atâta timp cât deplasarea nu a început încă în sensul articolului 19 alineatul (1).
(7)În cursul unei deplasări în regim suspensiv de accize, expeditorul poate schimba destinaţia sau destinatarul produselor accizabile, prin intermediul sistemului informatizat, într-una dintre destinaţiile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (i), (ii), (iii) sau (v) sau, dacă este cazul, la articolul 16 alineatul (4). În acest scop, expeditorul prezintă un proiect de document electronic de modificare a destinaţiei autorităţilor competente din statul membru de expediţie, prin intermediul sistemului informatizat.
Art. 21: Prelucrarea documentului administrativ electronic în cazul mărfurilor exportate
(1)În cazurile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctele (iii) şi (v), autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează documentul administrativ electronic autorităţilor competente din statul membru în care este depusă declaraţia de export în temeiul articolului 221 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 ("statul membru de export"), dacă statul membru în cauză este altul decât statul membru de expediţie.
(2)Declarantul furnizează autorităţilor competente ale statului membru de export codul de referinţă administrativ unic care indică produsele accizabile menţionate în declaraţia de export.
(3)Autorităţile competente din statul membru de export verifică, înainte de acordarea liberului de vamă pentru exportul mărfurilor, dacă datele din documentul administrativ electronic corespund celor din declaraţia de export.
(4)În cazul în care există neconcordanţe între documentul administrativ electronic şi declaraţia de export, autorităţile competente din statul membru de export înştiinţează autorităţile competente din statul membru de expediţie prin intermediul sistemului informatizat.
(5)În cazul în care mărfurile nu mai urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, autorităţile competente din statul membru de export trimit o notificare în acest sens autorităţilor competente din statul membru de expediţie prin intermediul sistemului informatizat de îndată ce iau cunoştinţă de faptul că mărfurile nu vor mai fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii. Autorităţile competente din statul membru de expediţie transmit de îndată notificarea expeditorului. La primirea notificării, expeditorul anulează documentul administrativ electronic, astfel cum se prevede la articolul 20 alineatul (6), sau modifică destinaţia mărfurilor, astfel cum se prevede la articolul 20 alineatul (7), după caz.
Art. 22: Regim special pentru deplasările de produse energetice
(1)În cazul deplasării produselor energetice în regim suspensiv de accize, pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare, către un destinatar care nu este cunoscut cu siguranţă în momentul în care expeditorul depune proiectul de document administrativ electronic prevăzut la articolul 20 alineatul (2), autorităţile competente din statul membru de expediţie pot autoriza expeditorul să omită includerea în documentul în cauză a datelor privind destinatarul.
(2)Imediat ce datele privind destinatarul sunt cunoscute şi cel târziu în momentul încheierii deplasării, expeditorul transmite datele autorităţilor competente din statul membru de expediţie, utilizând procedura menţionată la articolul 20 alineatul (7).
(3)Prezentul articol nu se aplică deplasărilor menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctele (iii) şi (v).
Art. 23: Divizarea trimiterilor
(1)Autorităţile competente din statul membru de expediţie pot permite, în condiţiile stabilite de statul membru în cauză, ca expeditorul să divizeze o deplasare de produse energetice în regim suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări, cu condiţia îndeplinirii următoarelor condiţii:
a)să nu se modifice cantitatea totală de produse accizabile;
b)divizările să se desfăşoare pe teritoriul unui stat membru care permite o astfel de procedură;
c)autorităţile competente din acest stat membru să fie informate cu privire la locul unde se efectuează divizarea.
(2)Statele membre informează Comisia dacă permit divizarea deplasărilor în interiorul teritoriului lor şi în ce condiţii. Comisia transmite aceste informaţii celorlalte state membre.
Art. 24: Formalităţi la destinaţie
(1)La primirea de produse accizabile în oricare dintre destinaţiile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (i), (ii) sau (iv) sau la articolul 16 alineatul (4), destinatarul depune pe lângă autorităţile statului membru de destinaţie fără întârziere şi în termen de cinci zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu excepţia cazurilor pe deplin justificate în faţa autorităţilor competente, un raport privind primirea acestora, prin intermediul sistemului informatizat.
(2)Autorităţile competente din statul membru de destinaţie stabilesc modalităţile de trimitere a raportului de primire a produselor de către destinatarii menţionaţi la articolul 11 alineatul (1).
(3)Autorităţile competente din statul membru de destinaţie efectuează o verificare electronică a datelor furnizate în raportul de primire.
În cazul în care datele nu sunt corecte, destinatarul este notificat fără întârziere.
În cazul în care datele sunt corecte, autorităţile competente din statul membru de destinaţie îi oferă destinatarului o confirmare a înregistrării raportului de primire şi transmit confirmarea autorităţilor competente din statul membru de expediţie.
(4)Autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează raportul de primire expeditorului. În cazul în care locul de expediţie şi cel de destinaţie se află în acelaşi stat membru, autorităţile competente din statul membru în cauză înaintează direct expeditorului raportul de primire.
Art. 25: Formalităţi la încheierea deplasării mărfurilor exportate
(1)În situaţiile prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) şi, după caz, la articolul 16 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă, este întocmit un raport de export de către autorităţile competente din statul membru de export, pe baza informaţiilor referitoare la ieşirea mărfurilor pe care le-au primit de la biroul vamal de ieşire în temeiul articolului 329 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, sau de către biroul unde se realizează formalităţile pentru ieşirea mărfurilor de pe teritoriul vamal, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) din prezenta directivă, prin care se atestă faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul Uniunii, utilizându-se sistemul informatizat.
(2)În cazurile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (v), este întocmit un raport de export de către autorităţile competente ale statului membru de export pe baza informaţiilor pe care le-au primit de la biroul vamal de ieşire în temeiul articolului 329 alineatul (5) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447.
(3)Autorităţile competente din statul membru de export efectuează o verificare electronică a integralităţii datelor pe baza cărora urmează să se întocmească raportul de export în conformitate cu alineatele (1) şi (2). După verificarea respectivelor date şi în cazul în care statul membru de expediţie este diferit de statul membru de export, autorităţile competente din statul membru de export transmit raportul de export autorităţilor competente din statele membre de expediţie.
Autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează raportul de export expeditorului.
Art. 26: Indisponibilitatea sistemului informatizat
(1)Prin derogare de la prevederile articolului 20 alineatul (1), în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în statul membru de expediţie, expeditorul poate începe o deplasare de produse accizabile în regim suspensiv de accize, în următoarele condiţii:
a)produsele să fie însoţite de un document de rezervă care conţine aceleaşi date ca proiectul de document administrativ electronic menţionat la articolul 20 alineatul (2);
b)expeditorul să informeze autorităţile competente din statul membru de expediţie înainte de începerea deplasării.
Statul membru de expediţie poate solicita, de asemenea, expeditorului o copie a documentului menţionat la primul paragraf litera (a), verificarea, de către statul membru de expediţie, a datelor conţinute de copia respectivă şi, în cazurile în care indisponibilitatea sistemului informatizat este imputabilă expeditorului, informaţii corespunzătoare cu privire la motivele acestei indisponibilităţi înainte de începerea deplasării.
(2)De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul prezintă un proiect de document administrativ electronic în conformitate cu articolul 20 alineatul (2).
De îndată ce datele cuprinse în proiectul de document administrativ electronic sunt verificate în conformitate cu articolul 20 alineatul (3), dacă respectivele date sunt corecte, acest document înlocuieşte documentul de rezervă menţionat la alineatul (1) primul paragraf litera (a) din prezentul articol. Articolul 20 alineatul (4), articolul 21 alineatul (1) şi articolele 24 şi 25 se aplică mutatis mutandis.
(3)O copie a documentului de rezervă menţionat la alineatul (1) primul paragraf litera (a) se păstrează de expeditor în evidenţele sale.
(4)În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în statul membru de expediţie, expeditorul poate modifica destinaţia mărfurilor astfel cum se menţionează la articolul 20 alineatul (7) sau poate diviza deplasarea produselor energetice astfel cum se menţionează la articolul 23 şi comunică respectivele informaţii autorităţilor competente ale statului membru de expediţie prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare. În acest scop, expeditorul în cauză informează autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintea modificării destinaţiei sau a divizării deplasării. Alineatele (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis.
(5)În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în statul membru de expediţie, în cazurile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctele (iii) şi (v), expeditorul furnizează declarantului o copie a documentului de rezervă menţionat la alineatul (1) primul paragraf litera (a).
Declarantul furnizează autorităţilor competente ale statului membru de export o copie a respectivului document de rezervă, al cărui conţinut trebuie să corespundă produselor accizabile declarate în declaraţia de export, sau codul unic de identificare al documentului de rezervă.
Art. 27: Documente de rezervă la destinaţie sau în cazuri de export
(1)În cazul în care, în situaţiile prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) şi (iv), la articolul 16 alineatul (1) litera (b) şi la articolul 16 alineatul (4), raportul de primire prevăzut la articolul 24 alineatul (1) nu poate fi prezentat la încheierea deplasării produselor accizabile în termenul prevăzut la respectivul articol fie deoarece sistemul informatizat nu este disponibil în statul membru de destinaţie, fie deoarece, în situaţia menţionată la articolul 26 alineatul (1), nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la articolul 26 alineatul (2), destinatarul prezintă autorităţilor competente din statul membru de destinaţie cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, un document de rezervă care conţine acelaşi date ca raportul de primire şi care atestă încheierea deplasării.
Cu excepţia cazului în care destinatarul poate prezenta, în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat, raportul de primire astfel cum se prevede la articolul 24 alineatul (1) sau cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, autorităţile competente din statul membru de destinaţie trimit o copie a documentului de rezervă menţionat la primul paragraf autorităţilor competente din statul membru de expediţie, care îl transmit expeditorului sau îl pun la dispoziţia acestuia. De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil în statul membru de destinaţie sau de îndată ce procedurile prevăzute la articolul 26 alineatul (2) sunt îndeplinite, destinatarul prezintă un raport de primire, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1). Articolul 24 alineatele (3) şi (4) se aplică mutatis mutandis.
(2)În cazul în care, în situaţiile prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) sau (v), raportul de export prevăzut la articolul 25 alineatele (1) şi (2) sau notificarea că produsele nu vor mai fi scoase de pe teritoriul Uniunii prevăzută la articolul 21 alineatul (5) nu se poate întocmi la încheierea deplasării produselor accizabile fie deoarece sistemul informatizat nu este disponibil în statul membru de export, fie deoarece, în situaţia menţionată la articolul 26 alineatul (1), nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la articolul 26 alineatul (2), autorităţile competente din statul membru de export trimit autorităţilor competente din statul membru de expediţie un document care conţine acelaşi date ca raportul de export sau ca notificarea şi care atestă încheierea deplasării sau faptul că produsele nu vor mai fi scoase de pe teritoriul Uniunii, cu excepţia cazului în care raportul de export sau notificarea se poate întocmi în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat, sau în cazuri pe deplin justificate.
Autorităţile competente din statul membru de expediţie transmit sau pun la dispoziţia expeditorului o copie a documentului menţionat la primul paragraf.
De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil în statul membru de export sau de îndată ce procedurile prevăzute la articolul 26 alineatul (2) sunt îndeplinite, autorităţile competente din statul membru de export trimit un raport de export în conformitate cu articolul 25 alineatele (1) şi (2) sau notificarea prevăzută la articolul 21 alineatul (5). Articolul 25 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis.
Art. 28: Dovezi alternative ale primirii şi ale ieşirii
(1)Fără a aduce atingere articolului 27, raportul de primire prevăzut la articolul 24 alineatul (1) sau raportul de export prevăzut la articolul 25 alineatele (1) şi (2) constituie dovada faptului că deplasarea produselor accizabile s-a încheiat în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).
(2)Prin derogare de la alineatul (1), în absenţa unui raport de primire sau a unui raport de export din alte motive decât cele menţionate la articolul 27, se poate de asemenea furniza, o dovadă alternativă a încheierii deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize, în conformitate cu alineatele (3) şi (4).
(3)În cazurile prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) şi (iv), la articolul 16 alineatul (1) litera (b) şi la articolul 16 alineatul (4), dovada alternativă a încheierii deplasării poate fi furnizată printr-o viză a autorităţilor competente din statul membru de destinaţie, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să indice că produsele accizabile au ajuns la destinaţie.
Un document de rezervă menţionat la articolul 26 alineatul (1) litera (a) constituie o dovadă corespunzătoare.
(4)În cazurile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) sau (v), pentru a stabili dacă produsele accizabile aflate în situaţiile enunţate la alineatul (2) au fost scoase de pe teritoriul Uniunii, autorităţile competente din statul membru de expediţie:
a)acceptă viza autorităţilor competente din statul membru pe teritoriul căruia este situat biroul vamal de ieşire, prin care se atestă că produsele accizabile au părăsit teritoriul Uniunii sau că produsele accizabile au fost plasate sub regimul de tranzit extern în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (v) ca dovadă corespunzătoare a scoaterii produselor de pe teritoriul Uniunii.
b)pot lua în considerare orice combinaţie a următoarelor elemente doveditoare:
(i)un aviz de expediţie;
(ii)un document semnat sau autentificat de agentul economic care a scos produsele accizabile în afara teritoriului vamal al Uniunii prin care se atestă ieşirea respectivelor produse;
(iii)un document în care autoritatea vamală a unui stat membru sau a unei ţări terţe certifică livrarea în conformitate cu normele şi procedurile aplicabile respectivei certificări în acel stat sau în acea ţară;
(iv)evidenţe ale mărfurilor livrate navelor, aeronavelor sau instalaţiilor offshore deţinute de agenţii economici;
(v)alte dovezi acceptabile pentru autorităţile din statul membru de expediţie.
(5)În momentul în care autorităţile competente din statul membru de expediţie au admis dovezile corespunzătoare, acestea închid deplasarea în sistemul informatizat.
Art. 29: Delegarea de competenţe şi conferirea de competenţe de executare în privinţa documentelor care urmează să fie schimbate în regimul suspensiv de accize
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 51 prin care să se stabilească structura şi conţinutul documentelor administrative electronice schimbate prin intermediul sistemului informatizat în sensul articolelor 20-25, precum şi structura şi conţinutul documentelor de rezervă menţionate la articolele 26 şi 27 în contextul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize.
(2)Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a normelor şi a procedurilor pentru schimbul de documente administrative electronice în contextul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize, precum şi a normelor şi a procedurilor de utilizare a documentelor de rezervă menţionate la articolele 26 şi 27. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 52 alineatul (2).
(3)Fiecare stat membru stabileşte situaţiile în care sistemul informatizat poate fi considerat indisponibil şi prevede normele şi procedurile care trebuie urmate în respectivele situaţii, în sensul articolelor 26 şi 27 şi în conformitate cu acestea.
Art. 30: Proceduri simplificate într-un singur stat membru
Statele membre pot stabili proceduri simplificate în ceea ce priveşte deplasările produselor accizabile în regim suspensiv de accize care se desfăşoară integral pe propriul teritoriu, inclusiv posibilitatea de a elimina obligaţia privind monitorizarea electronică a unor astfel de deplasări.
Art. 31: Proceduri simplificate în două sau mai multe state membre
Prin acord şi în condiţiile stabilite de toate statele membre interesate, pot fi stabilite proceduri simplificate pentru deplasările frecvente şi regulate de produse accizabile în regim suspensiv de accize care au loc între teritoriile a două sau mai multe state membre.
Această dispoziţie include deplasările prin conducte fixe.
Art. 32: Achiziţii realizate de o persoană particulară
(1)Accizele pentru produsele accizabile achiziţionate de o persoană particulară pentru uzul său propriu şi transportate personal de respectiva persoană particulară de pe teritoriul unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru sunt exigibile numai în statul membru în care se achiziţionează produsele accizabile.
(2)Pentru a stabili dacă produsele accizabile menţionate la alineatul (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane particulare, statele membre iau în considerare cel puţin următoarele elemente:
a)statutul comercial al celui care deţine produsele accizabile şi motivele pentru care le deţine;
b)locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat;
c)orice document referitor la produsele accizabile;
d)natura produselor accizabile;
e)cantitatea de produse accizabile.
(3)În scopul aplicării alineatului (2) litera (e), statele membre pot stabili niveluri orientative, exclusiv ca element doveditor. Aceste niveluri orientative nu pot fi mai mici decât:
a)pentru produse din tutun:
- ţigarete: 800 de bucăţi;
- ţigări (ţigări de foi cu o greutate maximă de 3 g pe bucată): 400 de bucăţi;
- ţigări de foi: 200 de bucăţi;
- tutun de fumat: 1,0 kg;
b)pentru băuturi alcoolice:
- băuturi spirtoase: 10 l;
- produse intermediare: 20 l;
- vinuri: 90 l (din care maximum 60 l de vinuri spumoase);
- bere: 110 l.
(4)Statele membre pot prevedea, de asemenea, că accizele sunt exigibile în statul membru în care are loc consumul pentru achiziţionarea de uleiuri minerale eliberate deja pentru consum într-un alt stat membru, dacă aceste produse sunt transportate cu ajutorul unor mijloace de transport atipice de către o persoană particulară sau în numele unei persoane particulare.
În sensul prezentului alineat, "mijloace de transport atipice" înseamnă transportul de combustibili în alte recipiente decât rezervoarele vehiculelor sau în canistre adecvate pentru combustibili şi transportul de produse lichide pentru încălzire în alte recipiente decât în camioane-cisternă folosite în numele unor agenţi economici.
Art. 33: Dispoziţii generale
(1)În cazul în care produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru sunt deplasate către teritoriul unui alt stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate acolo, produsele în cauză sunt supuse accizelor în statul membru de destinaţie.
În cadrul domeniului de aplicare al regimului prevăzut în prezenta secţiune, produsele accizabile pot fi deplasate numai de la un expeditor certificat către un destinatar certificat.
(2)În sensul prezentului articol, produsele accizabile se consideră "livrate în scopuri comerciale" în cazurile în care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru, au fost deplasate din respectivul stat membru către teritoriul unui alt stat membru şi sunt livrate fie către o altă persoană decât o persoană particulară, fie către o persoană particulară, dacă deplasarea nu face obiectul articolului 32 sau al articolului 44. Totuşi, produsele accizabile nu se consideră a fi livrate în scopuri comerciale în cazurile în care sunt transportate de respectiva persoană particulară pentru uz propriu atunci când sunt deplasate de pe teritoriul celuilalt stat membru.
(3)Deplasarea produselor accizabile în temeiul prezentului articol începe în momentul în care produsele accizabile părăsesc localurile expeditorului certificat sau orice loc situat în statul membru de expediţie, care este notificat autorităţilor competente din statul membru de expediţie înaintea începerii deplasării.
(4)Deplasarea produselor accizabile în temeiul prezentului articol se încheie în momentul în care destinatarul certificat a recepţionat produsele accizabile la localurile sale sau în orice loc situat în statul membru de destinaţie, care este notificat autorităţilor competente din statul membru de destinaţie înaintea începerii deplasării.
(5)Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru de destinaţie.
Art. 34: Faptul generator
(1)Destinatarului certificat îi revine obligaţia de a plăti acciza, care devine exigibilă atunci când mărfurile au fost livrate către statul membru de destinaţie, cu excepţia cazului în care în cursul deplasării apare o neregulă în temeiul articolului 46.
(2)În cazul lipsei înregistrării sau a certificării uneia sau a tuturor persoanelor implicate în deplasare, acestor persoane le va reveni, de asemenea, obligaţia de a plăti acciza.
(3)Produsele accizabile deţinute la bordul unei nave sau al unei aeronave care efectuează traversări sau zboruri între teritoriile a două state membre, dar care nu sunt disponibile pentru vânzare în momentul în care nava sau aeronava se află pe teritoriul unuia dintre statele membre, nu sunt supuse accizelor în statul membru respectiv.
Art. 35: Condiţii aplicabile unei deplasări de produse accizabile în temeiul prezentei secţiuni
(1)O deplasare de produse accizabile este considerată ca respectând cerinţele în temeiul prezentei secţiuni numai dacă este însoţită de un document administrativ simplificat electronic prelucrat în conformitate cu articolul 36.
(2)Destinatarul certificat în temeiul articolului 34 alineatul (1) se conformează tuturor următoarelor cerinţe:
a)înainte de expedierea produselor furnizează o garanţie care acoperă riscurile inerente neplăţii accizelor care pot apărea pe parcursul deplasării pe teritoriile statelor membre tranzitate şi în statul membru de destinaţie;
b)plăteşte accizele exigibile în statul membru de destinaţie la încheierea deplasării produselor, în conformitate cu procedura stabilită de statul membru în cauză;
c)acceptă orice control care permite autorităţilor competente din statul membru de destinaţie să se asigure că produsele accizabile au fost efectiv primite şi că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite.
(3)Prin derogare de la alineatul (2) litera (a), autorităţile competente din statul membru de destinaţie pot, în condiţiile stabilite de acestea, să permită ca garanţia să fie depusă de transportator, de proprietarul produselor accizabile, de expeditorul certificat sau, în comun, de orice combinaţie a două sau mai multe dintre aceste persoane cu sau fără destinatarul certificat.
(4)Garanţia menţionată la alineatul (2) litera (a) este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii.
(5)Statele membre stabilesc normele detaliate care reglementează furnizarea şi valabilitatea unei garanţii.
(6)Un antrepozitar autorizat sau un expeditor înregistrat poate acţiona drept expeditor certificat în sensul prezentei secţiuni după ce a informat autorităţile competente din statul membru de expediţie.
(7)Un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat poate acţiona drept destinatar certificat în sensul prezentei secţiuni după ce a informat autorităţile competente din statul membru de destinaţie.
(8)În cazul unui expeditor certificat sau al unui destinatar certificat care trimite sau primeşte produse accizabile doar ocazional, certificarea menţionată la articolul 3 punctele 12 şi 13 se limitează la o anumită cantitate de produse accizabile, la un singur expeditor sau destinatar, precum şi la o perioadă de timp clar delimitată. Statele membre pot limita certificarea la o singură deplasare. O astfel de certificare temporară poate, de asemenea, în pofida cerinţelor de la articolul 3 punctele 12 şi 13, să fie acordată persoanelor particulare care acţionează în calitate de expeditori sau destinatari atunci când produsele accizabile sunt livrate în scopuri comerciale în temeiul articolului 33 alineatul (2).
Art. 36: Documentul administrativ simplificat electronic
(1)În cazul în care produsele accizabile sunt deplasate în temeiul prezentei secţiuni, expeditorul certificat prezintă un proiect de document administrativ simplificat electronic autorităţilor competente din statul membru de expediţie, prin intermediul sistemului informatizat.
(2)Autorităţile competente din statul membru de expediţie efectuează o verificare electronică a datelor furnizate în proiectul de document administrativ simplificat electronic.
În cazul în care datele respective nu sunt corecte, expeditorul certificat este informat în acest sens fără întârziere.
În cazul în care datele respective sunt corecte, autorităţile competente din statul membru de expediţie îi atribuie documentului un cod de referinţă administrativ simplificat unic, pe care îl comunică expeditorului certificat.
(3)Autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează de îndată documentul administrativ simplificat electronic autorităţilor competente din statul membru de destinaţie, care îl transmit la rândul lor destinatarului certificat.
(4)Expeditorul certificat furnizează persoanei care însoţeşte produsele accizabile sau, în cazul în care produsele nu sunt însoţite de o astfel de persoană, transportatorului codul de referinţă administrativ simplificat unic. Persoana care însoţeşte produsele accizabile sau transportatorul furnizează acest cod autorităţilor competente oricând este solicitat pe întreaga durată a deplasării.
(5)În cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul prezentei secţiuni, expeditorul certificat poate, prin intermediul sistemului informatizat, modifica destinaţia la un alt loc de livrare în acelaşi stat membru, care este operat de acelaşi destinatar certificat, sau înapoi la locul de expediere. În acest scop, expeditorul certificat prezintă un proiect de document electronic de modificare a destinaţiei autorităţilor competente din statul membru de expediţie, prin intermediul sistemului informatizat.
Art. 37: Raportul de primire
(1)La primirea produselor accizabile, destinatarul certificat depune la autorităţile statului membru de destinaţie, fără întârziere şi în termen de cinci zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu excepţia cazurilor pe deplin justificate în faţa autorităţilor competente, un raport privind primirea acestora, prin intermediul sistemului informatizat.
(2)Autorităţile competente din statul membru de destinaţie efectuează o verificare electronică a datelor furnizate în raportul de primire.
În cazul în care datele respective nu sunt corecte, destinatarul certificat este informat în acest sens fără întârziere.
În cazul în care respectivele date sunt corecte, autorităţile competente din statul membru de destinaţie îi oferă destinatarului certificat o confirmare a înregistrării raportului de primire, pe care îl transmit autorităţilor competente din statul membru de expediţie.
Raportul de primire se consideră a fi o dovadă suficientă că destinatarul certificat a îndeplinit toate formalităţile necesare şi că a plătit, dacă este cazul şi cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor, accizele datorate către statul membru de destinaţie, sau urmează un regim suspensiv de accize în conformitate cu capitolul III.
(3)Autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează raportul de primire expeditorului certificat.
(4)Accizele plătite în statul membru de expediţie se rambursează, la cerere şi pe baza raportului de primire menţionat la alineatul (1).
Art. 38: Procedura de rezervă şi recuperare la expediere
(1)Prin derogare de la dispoziţiile articolului 36, în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în statul membru de expediţie, expeditorul certificat poate începe o deplasare de produse accizabile, în următoarele condiţii:
a)produsele să fie însoţite de un document de rezervă care conţine aceleaşi date ca proiectul de document administrativ simplificat electronic menţionat la articolul 35 alineatul (1);
b)expeditorul certificat să informeze autorităţile competente din statul membru de expediţie înainte de începerea deplasării.
Statul membru de expediţie poate solicita expeditorului certificat o copie a documentului menţionat la primul paragraf litera (a), verificarea, de către statul membru de expediţie, a datelor conţinute de copia respectivă şi, în cazurile în care indisponibilitatea sistemului informatizat este imputabilă expeditorului certificat, informaţii corespunzătoare cu privire la motivele acestei indisponibilităţi înainte de începerea deplasării.
(2)De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul certificat prezintă un proiect de document administrativ simplificat electronic, în conformitate cu articolul 36 alineatul (1).
De îndată ce datele cuprinse în proiectul de document administrativ simplificat electronic sunt verificate în conformitate cu articolul 36 alineatul (2), dacă respectivele date sunt corecte, acest document înlocuieşte documentul de rezervă menţionat la alineatul (1) primul paragraf litera (a) din prezentul articol. Articolul 36 alineatul (3) şi articolul 37 se aplică mutatis mutandis.
(3)O copie a documentului de rezervă menţionat la alineatul (1) primul paragraf litera (a) se păstrează de către expeditorul certificat în evidenţele sale.
(4)În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în statul membru de expediţie, expeditorul certificat poate modifica destinaţia mărfurilor astfel cum se menţionează la articolul 36 alineatul (5) şi comunică această informaţie autorităţilor competente ale statului membru de expediţie prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare. Expeditorul certificat informează autorităţile competente din statul membru de expediţie înainte de a modifica destinaţia. Alineatele (2) şi (3) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis.
Art. 39: Documente de rezervă şi recuperarea datelor – raportul de primire
În cazul în care produsele accizabile sunt deplasate în temeiul prezentei secţiuni, iar raportul de primire nu poate fi prezentat la încheierea deplasării produselor accizabile în conformitate cu articolul 37 alineatul (1), fie deoarece sistemul informatizat nu este disponibil în statul membru de destinaţie, fie deoarece nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la articolul 38 alineatul (2), destinatarul certificat prezintă autorităţilor competente din statul membru de destinaţie, cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, un document de rezervă care conţine aceleaşi date ca raportul de primire şi care atestă încheierea deplasării.
Cu excepţia cazului în care destinatarul certificat poate prezenta în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat, raportul de primire astfel cum se prevede la articolul 37 alineatul (1) sau cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, autorităţile competente din statul membru de destinaţie trimit o copie a documentului de rezervă menţionat la primul paragraf autorităţilor competente din statul membru de expediţie. Autorităţile competente din statul membru de expediţie transmit această copie expeditorului certificat sau o pun la dispoziţia expeditorului certificat.
De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil în statul membru de destinaţie sau de îndată ce procedurile prevăzute la articolul 38 alineatul (2) sunt îndeplinite, destinatarul certificat prezintă un raport de primire în conformitate cu articolul 37 alineatul (1). Articolul 37 alineatele (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis.
Art. 40: Dovezi alternative ale primirii
(1)În pofida dispoziţiilor de la articolul 39, raportul de primire prevăzut la articolul 37 alineatul (1) constituie dovada faptului că produsele accizabile au fost livrate destinatarului certificat.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), în absenţa unui raport de primire din alte motive decât cele menţionate la articolul 39, se poate furniza o dovadă alternativă a livrării produselor accizabile printr-o viză a autorităţilor competente din statul membru de destinaţie, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să ateste că produsele accizabile expediate au ajuns la destinaţie.
Documentul de rezervă menţionat la articolul 39 primul paragraf constituie o dovadă corespunzătoare în sensul primului paragraf din prezentul alineat.
(3)În cazul în care viza autorităţilor competente din statul membru de destinaţie a fost acceptată de autorităţile competente ale statului membru de expediţie, aceasta este considerată a constitui o dovadă suficientă a faptului că destinatarul certificat a îndeplinit toate formalităţile necesare şi că a efectuat toate plăţile accizelor datorate în statul membru de destinaţie.
Art. 41: Derogare de la obligaţia de a utiliza sistemul informatizat – proceduri simplificate în două sau mai multe state membre
Prin acord şi în condiţiile stabilite de toate statele membre vizate, pot fi stabilite proceduri simplificate pentru deplasările de produse accizabile în temeiul prezentei secţiuni care au loc între teritoriile a două sau mai multe state membre.
Art. 42: Deplasarea mărfurilor eliberate pentru consum între două locuri de pe teritoriul aceluiaşi stat membru traversând teritoriul unui alt stat membru
(1)În cazul în care produsele accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru sunt deplasate către o destinaţie de pe teritoriul acelui stat membru prin traversarea teritoriului altui stat membru, se aplică următoarele cerinţe:
a)deplasarea se face pe baza documentului administrativ simplificat electronic menţionat la articolul 35 alineatul (1) urmând un itinerariu corespunzător;
b)destinatarul certificat atestă faptul că a primit produsele în conformitate cu cerinţele stabilite de autorităţile competente din locul de destinaţie;
c)expeditorul certificat şi destinatarul certificat acceptă orice control care permite respectivelor autorităţi competente să se asigure că produsele au fost efectiv primite.
(2)În cazul în care produsele accizabile se deplasează în mod frecvent şi regulat în condiţiile prevăzute la alineatul (1), statele membre în cauză pot, de comun acord, în condiţiile stabilite de acestea, să simplifice cerinţele specificate la alineatul (1).
Art. 43: Delegarea de competenţe şi conferirea de competenţe de executare pentru deplasarea mărfurilor care urmează să fie livrate în scopuri comerciale
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 51 prin care să se stabilească structura şi conţinutul documentelor administrative electronice schimbate prin intermediul sistemului informatizat în sensul articolelor 36 şi 37, precum şi structura şi conţinutul documentelor de rezervă menţionate la articolele 38, 39 şi 40 în contextul deplasării produselor accizabile în temeiul prezentei secţiuni.

(2)Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare de stabilire a normelor şi a procedurilor care trebuie urmate pentru schimbul de documente administrative electronice schimbate prin intermediul sistemului informatizat în sensul articolelor 36 şi 37, precum şi a normelor şi a procedurilor de utilizare a documentelor de rezervă menţionate la articolele 38, 39 şi 40 în contextul deplasării produselor accizabile în temeiul prezentei secţiuni. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 52.
Art. 44: Vânzarea la distanţă
(1)Produsele accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru, achiziţionate de către o persoană, alta decât un antrepozitar autorizat, un destinatar înregistrat sau un destinatar certificat, care este stabilită în alt stat membru şi care nu exercită o activitate economică independentă, şi expediate sau transportate către teritoriul unui alt stat membru direct sau indirect de către un expeditor care desfăşoară o activitate economică independentă sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în statul membru de destinaţie.
(2)În cazul menţionat la alineatul (1), accizele devin exigibile în statul membru de destinaţie în momentul livrării produselor accizabile. Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile.
Accizele se plătesc în conformitate cu procedura stabilită de statul membru de destinaţie.
(3)Persoana plătitoare de accize în statul membru de destinaţie este expeditorul.
Cu toate acestea, statul membru de destinaţie poate permite expeditorului să numească un reprezentant fiscal, stabilit în statul membru de destinaţie drept persoana căreia îi revine obligaţia de a plăti acciza. Reprezentantul fiscal trebuie să fie autorizat de autorităţile competente din statul membru respectiv. Statele membre pot prevedea că, în cazurile în care expeditorul sau reprezentantul fiscal nu a respectat dispoziţiile alineatului (4) litera (a), persoana căreia îi revine obligaţia de a plăti acciza este destinatarul produselor accizabile.
(4)Expeditorul sau reprezentantul fiscal îndeplineşte următoarele cerinţe:
a)înainte de expedierea produselor accizabile, se înregistrează şi garantează plata accizelor la un birou competent desemnat în mod expres de statul membru de destinaţie şi în condiţiile stabilite de statul respectiv;
b)plăteşte accizele la biroul menţionat la litera (a), după ce au fost livrate produsele accizabile;
c)ţine evidenţe contabile ale livrărilor de produse accizabile.
Statele membre interesate pot, în condiţii stabilite de comun acord, să simplifice cerinţele pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale.
(5)În cazul menţionat la alineatul (1), accizele percepute în primul stat membru se restituie, la solicitarea expeditorului, dacă expeditorul sau reprezentantul fiscal a urmat procedurile stabilite la alineatul (4).
(6)Statele membre pot stabili norme specifice pentru aplicarea alineatelor (1)-(5) în cazul produselor accizabile care fac obiectul unor reglementări naţionale speciale de distribuţie.
Art. 45: Distrugerea şi pierderea
(1)În situaţiile prevăzute la articolul 33 alineatul (1) şi la articolul 44 alineatul (1), în cazul distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a produselor accizabile în cursul transportului lor pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării distrugerii mărfurilor de către autorităţile competente din statul membru în cauză, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru.
În sensul prezentei directive, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile.
(2)În cazul pierderii parţiale din cauza naturii mărfurilor care are loc în timpul transportului acestora pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru atunci când valoarea pierderii se încadrează în pragul comun de pierdere parţială pentru respectivele produse accizabile prevăzut în conformitate cu articolul 6 alineatul (10), cu excepţia cazului în care un stat membru are motive rezonabile să suspecteze o fraudă sau o neregulă.

(3)Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, a produselor accizabile menţionată la alineatul (1) este dovedită într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, sau, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc, de cele din statul membru în care aceasta a fost constatată.
În cazul în care distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parţială, a produselor accizabile este stabilită, garanţia depusă în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) litera (a) sau cu articolul 44 alineatul (4) litera (a) se eliberează, integral sau parţial, după caz, la prezentarea unor dovezi corespunzătoare.
Art. 46: Nereguli apărute pe parcursul deplasării produselor accizabile
(1)Atunci când s-a comis o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu articolul 44 alineatul (1), pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum, acestea sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în care s-a comis neregula.
(2)Atunci când s-a constatat o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu articolul 44 alineatul (1), pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum şi nu este posibil să se determine locul în care s-a comis neregula, se consideră că aceasta s-a comis în statul membru în care a fost constatată, iar accizele sunt exigibile în acest stat membru.
Cu toate acestea, dacă statul membru pe teritoriul căruia s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de trei ani de la data achiziţionării produselor accizabile, se aplică dispoziţiile de la alineatul (1).
(3)Accizele sunt datorate de persoana care a garantat plata acestora în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) litera (a) sau cu articolul 44 alineatul (4) litera (a) şi de orice persoană care a participat la neregulă. Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi acciză, acestea sunt obligate să plătească în solidar respectiva acciză.
Autorităţile competente din statul membru în care produsele accizabile au fost eliberate pentru consum restituie sau remit, la cerere, accizele după perceperea acestora în statul membru în care a fost comisă sau constatată neregula. Autorităţile competente din statul membru de destinaţie eliberează garanţia depusă în temeiul articolului 35 alineatul (2) litera (a) sau în temeiul articolului 44 alineatul (4) litera (a).
(4)În sensul prezentului articol, "neregulă" înseamnă o situaţie apărută în cursul unei deplasări de produse accizabile în temeiul articolului 33 alineatul (1) sau al articolului 44 alineatul (1), care nu face obiectul articolului 45, din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat în mod corespunzător.
(5)Orice lipsă a înregistrării sau certificării uneia sau a tuturor persoanelor implicate în deplasare care contravine articolului 33 alineatul (1) sau articolului 44 alineatul (4) litera (a) sau orice nerespectare a dispoziţiilor articolului 35 alineatul (1) se consideră a fi o neregulă. Se aplică alineatele (1)-(4) în mod corespunzător, cu excepţia cazului în care destinatarul are obligaţia de a plăti accizele în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) ultima teză.
Art. 47: Marcarea
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 6 alineatul (2), statele membre pot impune ca produsele accizabile să poarte marcaje fiscale sau marcaje naţionale de identificare utilizate în scopuri fiscale în momentul eliberării pentru consum pe propriul teritoriu sau, în cazurile prevăzute la articolul 33 alineatul (1) şi la articolul 44 alineatul (1), în momentul în care intră pe propriul teritoriu.
(2)Orice stat membru care impune utilizarea de marcaje fiscale sau marcaje naţionale de identificare în sensul alineatului (1) este obligat să le pună la dispoziţia antrepozitarilor autorizaţi din celelalte state membre. Cu toate acestea, fiecare stat membru poate impune ca marcajele fiscale să fie puse la dispoziţia unui reprezentant fiscal autorizat de autorităţile competente din statul membru în cauză.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor adoptate în scopul aplicării adecvate a prezentului articol şi în scopul prevenirii oricărei fraude, evaziuni sau abuz, statele membre se asigură că marcajele prevăzute la alineatul (1) nu creează obstacole în calea liberei circulaţii a produselor accizabile.
În momentul în care asemenea marcaje fiscale sau marcaje naţionale de identificare sunt aplicate pe produsele accizabile, orice sumă plătită sau depusă ca garanţie în vederea obţinerii marcajelor în cauză, cu excepţia cheltuielilor aferente emiterii, se restituie, se remite sau se eliberează de către statul membru care le-a emis, dacă accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în alt stat membru.
Cu toate acestea, statul membru care a emis marcajele respective poate condiţiona restituirea, remiterea sau eliberarea sumei plătite sau depuse ca garanţie de prezentarea dovezii că acestea au fost eliminate sau distruse, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente.
(4)Marcajele fiscale sau marcajele naţionale de identificare, astfel cum sunt prevăzute la alineatul (1), sunt valabile în statul membru emitent. Cu toate acestea, pot exista acorduri de recunoaştere reciprocă a acestor marcaje între statele membre.
Art. 48: Micii producători de vin
(1)Statele membre pot scuti micii producători de vin de obligaţiile prevăzute la articolele 14-31, precum şi de alte obligaţii privind deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile. În cazul în care micii producători în cauză realizează ei înşişi tranzacţii în interiorul Uniunii, aceştia informează autorităţile competente şi respectă cerinţele stabilite prin Regulamentul delegat (UE) 2018/273 al Comisiei (16).
(16)Regulamentul delegat (UE) 2018/273 al Comisiei din 11 decembrie 2017 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte sistemul de autorizaţii pentru plantările de viţă-de-vie, registrul plantaţiilor viticole, documentele însoţitoare şi certificarea, registrul de intrări şi de ieşiri, declaraţiile obligatorii, notificările şi publicarea informaţiilor notificate, de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte controalele şi sancţiunile relevante, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 555/2008, (CE) nr. 606/2009 şi (CE) nr. 607/2009 ale Comisiei şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 436/2009 al Comisiei şi a Regulamentului delegat (UE) 2015/560 al Comisiei (JO L 58, 28.2.2018, p. 1).
(2)În cazul în care micii producători de vin sunt scutiţi de respectarea cerinţelor în conformitate cu alineatul (1), destinatarul informează autorităţile competente din statul membru de destinaţie cu privire la livrările de vin primite, prin intermediul documentului solicitat în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2018/273 sau printr-o trimitere la acesta.
(3)În sensul prezentului articol, "mic producător" înseamnă un producător care produce în medie mai puţin de 1 000 hl de vin pe an vitivinicol, pe baza producţiei anuale medii a ultimilor trei ani vitivinicoli consecutivi, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273.
Art. 49: Produse pentru aprovizionarea navelor şi a aeronavelor
Statele membre pot menţine dispoziţiile naţionale referitoare la scutirile pentru astfel de produse până în momentul în care Consiliul adoptă dispoziţii ale Uniunii privind produsele pentru aprovizionarea navelor şi a aeronavelor.
Art. 50: Regimuri speciale
Statele membre care au încheiat un acord privind răspunderea pentru construirea sau întreţinerea unui pod de trecere a frontierei pot adopta măsuri care derogă de la dispoziţiile prezentei directive, pentru a simplifica procedura de percepere a accizelor pe produsele accizabile utilizate pentru construcţia şi întreţinerea podului respectiv.
În sensul măsurilor respective, podul şi şantierele de construcţii menţionate în acord sunt considerate a se afla pe teritoriul statului membru care răspunde de construcţia sau întreţinerea podului în conformitate cu acordul.
Statele membre în cauză notifică măsurile respective Comisiei, care informează celelalte state membre.
Art. 51: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta actele delegate menţionate la articolul 6 alineatul (10), la articolul 29 alineatul (1) şi la articolul 43 alineatul (1) este conferită Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 20 februarie 2020.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 6 alineatul (10), la articolul 29 alineatul (1) şi la articolul 43 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectiva. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilităţii actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 alineatul (10), al articolului 29 alineatul (1) şi al articolului 43 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care Consiliul nu a formulat nicio obiecţie în termen de două luni de la notificarea acestuia către Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Consiliul a informat Comisia că nu va formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Consiliului.
Art. 52: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de Comitetul pentru accize. Comitetul respectiv este un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 53: Raportarea în privinţa punerii în aplicare a prezentei directive
Din cinci în cinci ani, Comisia prezintă un raport referitor la punerea în aplicare a prezentei directive Parlamentului European şi Consiliului. Primul raport se prezintă în termen de cel mult trei ani de la data aplicării prezentei directive.
În special, primul raport evaluează aplicarea şi impactul dispoziţiilor naţionale adoptate şi aplicate în temeiul articolului 32, luând în considerare dovezile relevante ale impactului acestor dispoziţii în ceea ce priveşte efectele transfrontaliere, frauda, evaziunea sau abuzul şi ale impactului asupra bunei funcţionări a pieţei interne şi asupra sănătăţii publice.
Statele membre transmit Comisiei, la cerere, informaţiile disponibile relevante şi necesare pentru întocmirea raportului.
Raportul este însoţit de o propunere legislativă, dacă este cazul.
Art. 54: Dispoziţii tranzitorii
Statele membre permit primirea produselor accizabile pe baza formalităţilor stabilite la articolele 33, 34 şi 35 din Directiva 2008/118/CE până la 31 decembrie 2023.
Notificările menţionate la articolul 21 alineatul (5) din prezenta directivă pot fi efectuate prin alte mijloace decât sistemul informatizat până la 13 februarie 2024.
Art. 55: Transpunere
(1)Statele membre adoptă şi publică până la 31 decembrie 2021 actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma articolelor 2, 3, 6, 12, 16, 17, articolelor 19-22, articolelor 25-29, articolelor 33-46, precum şi articolelor 54, 55 şi 57. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.
Sub rezerva dispoziţiilor de la articolul 54, statele membre aplică respectivele măsuri începând cu 13 februarie 2023.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conţin, de asemenea, o menţiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege şi acte administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri şi formularea acestei menţiuni.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 56: Abrogare
Directiva 2008/118/CE, astfel cum a fost modificată prin actele menţionate în anexa I partea A, se abrogă de la 13 februarie 2023, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenul de transpunere în dreptul intern a directivei menţionate în anexa I partea B.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.
Art. 57: Intrarea în vigoare şi aplicarea
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolele 1, 4, 5, 7-11, 13-15, 18, 23, 24, 30-32, 47-53, 56 şi 58 se aplică de la 13 februarie 2023.
Art. 58: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 19 decembrie 2019.

Pentru Consiliu

Preşedintele

K. MIKKONEN

ANEXA I:
PARTEA A :DIRECTIVA ABROGATĂ CU LISTA MODIFICĂRILOR SALE SUCCESIVE
(menţionate la articolul 56)

Directiva 2008/118/CE a Consiliului

(JO L 9, 14.1.2009, p. 12)

Directiva 2010/12/UE a Consiliului

(JO L 50, 27.2.2010, p. 1)

Tratatul de aderare a Croaţiei

(JO L 112, 24.4.2012, p. 10)

Directiva 2013/61/UE a Consiliului

(JO L 353, 28.12.2013, p. 5)

Directiva (UE) 2019/2235 a Consiliului

(JO L 336, 30.12.2019, p. 10)

PARTEA B :TERMENE DE TRANSPUNERE ÎN DREPTUL INTERN ŞI DATA DE APLICARE
(menţionate la articolul 56)

Directiva

Termen de transpunere

Data de aplicare

2008/118/CE

1 ianuarie 2010

1 aprilie 2010

2010/12/UE

1 ianuarie 2011

 

2013/61/UE

1 ianuarie 2014

 

(UE) 2019/2235

30 iunie 2022

1 iulie 2022

ANEXA II:TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 2008/118/CE

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 3 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 2 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 3 alineatul (4)

–

–

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 4 cuvintele introductive

Articolul 3 cuvintele introductive

Articolul 4 punctele 1-5

Articolul 3 punctele 1-5

Articolul 4 punctul 6

–

Articolul 4 punctul 7

Articolul 3 punctul 6

Articolul 4 punctul 8

Articolul 3 punctul 7

–

Articolul 3 punctul 8

Articolul 4 punctele 9-11

Articolul 3 punctele 9-11

–

Articolul 3 punctele 12 şi 13

Articolul 36 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 3 punctul 14

–

Articolul 3 punctele 15 şi 16

Articolul 5 alineatele (1) şi (2)

Articolul 4 alineatele (1) şi (2)

Articolul 5 alineatul (3) cuvintele introductive

Articolul 4 alineatul (3) cuvintele introductive

Articolul 5 alineatul (3) literele (a)-(e)

Articolul 4 alineatul (3) literele (a)-(e)

Articolul 5 alineatul (3) literele (f) şi (g)

–

Articolul 5 alineatele (4), (5) şi (6)

Articolul 4 alineatele (4), (5) şi (6)

Articolul 6

Articolul 5

Articolul 7 alineatele (1)-(3)

Articolul 6 alineatele (2)-(4)

Articolul 7 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 6 alineatul (5)

Articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf

Articolul 6 alineatul (6)

Articolul 7 alineatul (4) al treilea paragraf

Articolul 6 alineatul (9) primul paragraf

Articolul 7 alineatul (5)

–

–

Articolul 6 alineatul (7)

–

Articolul 6 alineatul (8)

–

Articolul 6 alineatul (9) al doilea paragraf

–

Articolul 6 alineatul (10)

Articolul 8

Articolul 7

Articolul 9

Articolul 8 primul şi al doilea paragraf

–

Articolul 8 al treilea paragraf

Articolele 10-12

Articolele 9-11

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (2)

–

–

Articolul 12 alineatele (2) şi (3)

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 12 alineatul (4)

Articolul 14 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 13 alineatele (1), (2) şi (3)

Articolul 14 alineatul (4)

–

Articolul 14 alineatul (5)

Articolul 13 alineatul (4)

Articolele 15 şi 16

Articolele 14 şi 15

Articolul 17 alineatul (1) cuvintele introductive

Articolul 16 alineatul (1) cuvintele introductive

Articolul 17 alineatul (1) litera (a) cuvintele introductive

Articolul 16 alineatul (1) litera (a) cuvintele introductive

Articolul 17 alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv)

Articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv)

–

Articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (v)

Articolul 17 alineatul (1) litera (b)

Articolul 16 alineatul (1) litera (b)

–

Articolul 16 alineatele (2) şi (3)

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (3)

Articolul 16 alineatul (5)

Articolul 18 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (1)

–

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (3)

Articolul 18 alineatul (3) prima teză

Articolul 17 alineatul (4)

Articolul 18 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (5)

Articolul 18 alineatul (3) a doua teză

Articolul 17 alineatul (6)

Articolul 19

Articolul 18

Articolul 20 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (1)

Articolul 20 alineatul (2)

Articolul 19 alineatul (2) punctele (a) şi (b)

–

Articolul 19 alineatul (2) punctul (c)

Articolul 21 alineatele (1)-(4)

Articolul 20 alineatele (1)-(4)

Articolul 21 alineatul (5)

Articolul 21 alineatul (1)

Articolul 21 alineatul (6)

Articolul 20 alineatul (5)

Articolul 21 alineatul (7)

Articolul 20 alineatul (6)

Articolul 21 alineatul (8)

Articolul 20 alineatul (7) prima teză

–

Articolul 20 alineatul (7) a doua teză

–

Articolul 21 alineatele (2)-(5)

Articolul 22

Articolul 22 alineatele (1) şi (2)

–

Articolul 22 alineatul (3)

Articolul 23 primul paragraf cuvintele introductive

Articolul 23 alineatul (1) cuvintele introductive

Articolul 23 primul paragraf punctul 1

Articolul 23 alineatul (1) litera (a)

Articolul 23 primul paragraf punctul 2

Articolul 23 alineatul (1) litera (b)

Articolul 23 primul paragraf punctul 3

Articolul 23 alineatul (1) litera (c)

Articolul 23 al doilea paragraf

Articolul 23 alineatul (2)

Articolul 24

Articolul 24

Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 25 alineatul (1)

–

Articolul 25 alineatul (2)

Articolul 25 alineatul (2)

Articolul 25 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 25 alineatul (3)

Articolul 25 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 26 alineatele (1) şi (2)

Articolul 26 alineatele (1) şi (2)

Articolul 26 alineatul (3)

–

Articolul 26 alineatele (4) şi (5)

Articolul 26 alineatele (3) şi (4)

–

Articolul 26 alineatul (5)

Articolul 27

Articolul 27

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 28 alineatul (2) primul şi al doilea paragraf

Articolul 28 alineatele (2) şi (3)

–

Articolul 28 alineatul (4)

Articolul 28 alineatul (2) al treilea paragraf

Articolul 28 alineatul (5)

Articolul 29

Articolul 29

Articolul 30

Articolul 30

Articolul 31

Articolul 31

Articolul 32

Articolul 32

Articolul 33 alineatul (1)

Articolul 33 alineatele (1) şi (2)

–

Articolul 33 alineatele (3) şi (4)

Articolul 33 alineatul (2)

Articolul 33 alineatul (5)

Articolul 33 alineatele (3) şi (4)

–

–

Articolul 34 alineatele (1) şi (2)

Articolul 33 alineatul (5)

Articolul 34 alineatul (3)

Articolul 33 alineatul (6)

Articolul 37 alineatul (4)

Articolul 34 alineatul (1)

Articolul 35 alineatul (1)

Articolul 34 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c)

Articolul 35 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c)

Articolul 34 alineatul (2) al doilea paragraf

–

–

Articolul 35 alineatele (3)-(8)

–

Articolele 36-41

Articolul 35

Articolul 42

–

Articolul 43

Articolul 36 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 44 alineatul (1)

Articolul 36 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 3 punctul 14

Articolul 36 alineatele (2)-(6)

Articolul 44 alineatele (2)-(6)

Articolul 37 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 45 alineatul (1) primul paragraf

–

Articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf

–

Articolul 45 alineatul (2)

Articolul 37 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 45 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 37 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 45 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 37 alineatul (2)

–

Articolul 38

Articolul 46 alineatele (1)-(4)

–

Articolul 46 alineatul (3) primul paragraf a doua teză

–

Articolul 46 alineatul (5)

Articolul 39

Articolul 47

Articolul 40

Articolul 48

Articolul 41

Articolul 49

Articolul 42

Articolul 50

–

Articolul 51

Articolul 43

Articolul 52

Articolul 44

–

–

Articolele 53 şi 54

Articolele 45 şi 46

–

Articolul 47

Articolul 56

Articolul 48

Articolul 55

Articolul 49

Articolul 57

Articolul 50

Articolul 58

–

Anexa I

–

Anexa II

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 58L din data de 27 februarie 2020