Titlul xi - DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 28 August 2025
TITLUL XI:DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
CAPITOLUL 1:Dispoziţii tranzitorii privind supravegherea instituţiilor care îşi exercită libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii
Art. 151: Domeniul de aplicare
(1)Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în locul articolelor 40, 41, 43, 49, 50 şi 51 până la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 460 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2)Pentru a asigura armonizarea deplină a introducerii dispoziţiilor de supraveghere pentru lichiditate cu elaborarea normelor uniforme privind lichiditatea, se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 145, prin care amână cu până la doi ani data menţionată la alineatul (1), în cazul în care normele uniforme privind acoperirea necesarului de lichiditate nu au fost introduse în Uniune deoarece standardele internaţionale privind supravegherea lichidităţii nu au fost convenite la data menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol.
Art. 152: Cerinţe de raportare
În scopuri statistice, statele membre gazdă pot cere tuturor instituţiilor de credit care au sucursale pe teritoriul lor să depună la autorităţile competente din statul membru gazdă respectiv rapoarte periodice cu privire la activitatea lor în acel stat membru gazdă.
În îndeplinirea responsabilităţilor care le revin în conformitate cu articolul 156 din prezenta directivă, statele membre gazdă pot cere ca sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre să comunice aceleaşi informaţii pe care le cer instituţiilor de credit naţionale în scopul respectiv.
Art. 153: Măsurile luate de autorităţile competente din statul membru de origine cu privire la activităţile desfăşurate în statul membru gazdă
(1)În cazul în care autorităţile competente dintr-un stat membru gazdă constată că o instituţie de credit care are o sucursală sau prestează servicii pe teritoriul statului respectiv nu respectă dispoziţiile legale adoptate în acel stat în conformitate cu prezenta directivă privind puterile autorităţilor competente din statul membru gazdă, respectivele autorităţi cer instituţiei de credit în cauză să remedieze situaţia de nerespectare.
(2)În cazul în care instituţia de credit în cauză nu adoptă măsurile necesare, autorităţile competente din statul membru gazdă informează în consecinţă autorităţile competente din statul membru de origine.
(3)Autorităţile competente din statul membru de origine iau cât mai curând posibil toate măsurile necesare, pentru a se asigura că instituţia de credit în cauză remediază situaţia de nerespectare. Natura acestor măsuri va fi comunicată autorităţilor competente din statul membru gazdă.
(4)În cazul în care, în pofida măsurilor aplicate de statul membru de origine sau din cauza faptului că măsurile respective sunt inadecvate sau nu sunt disponibile în statul membru respectiv, instituţia de credit în cauză continuă să încalce dispoziţiile legale menţionate la alineatul (1), care sunt în vigoare în statul membru gazdă, cel din urmă poate lua măsurile necesare, după informarea autorităţilor competente din statul membru de origine, pentru a preveni şi pentru a sancţiona încălcări suplimentare şi, în măsura în care este necesar, pentru a împiedica instituţia respectivă să întreprindă noi tranzacţii pe teritoriul său. Statele membre se asigură că este posibilă transmiterea documentelor legale necesare pentru aplicarea măsurilor în cauză către instituţiile de credit de pe teritoriile lor.
Art. 154: Măsuri preventive
Înainte de a urma procedura prevăzută la articolul 153, autorităţile competente din statul membru gazdă pot lua, în situaţii de urgenţă, orice măsuri preventive considerate necesare pentru protecţia intereselor deponenţilor, investitorilor şi ale celorlalte persoane cărora li se prestează servicii. Comisia şi autorităţile competente din celelalte state membre în cauză sunt informate în legătură cu măsurile respective cât mai curând posibil.
După consultarea autorităţilor competente din statele membre în cauză, Comisia poate decide ca statul membru respectiv să modifice sau să abroge măsurile respective.
Art. 155: Responsabilitatea
(1)Supravegherea prudenţială a unei instituţii, inclusiv a activităţilor desfăşurate de aceasta în conformitate cu articolele 33 şi 34, este responsabilitatea autorităţilor competente din statul membru de origine, fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentei directive care conferă o responsabilitate autorităţilor din statul membru gazdă.
(2)Aplicarea alineatului (1) nu împiedică supravegherea pe bază consolidată, în conformitate cu prezenta directivă.
(3)În exercitarea atribuţiilor generale care le revin, autorităţile competente dintr-un stat membru iau în calcul în mod corespunzător efectul potenţial al deciziilor lor asupra stabilităţii sistemului financiar din toatele celelalte state membre în cauză şi, în special în situaţii de urgenţă, pe baza informaţiilor disponibile la momentul respectiv.
Art. 156: Supravegherea lichidităţii
Până la o coordonare ulterioară, statele membre gazdă răspund în continuare, în cooperare cu autorităţile competente din statul membru de origine, de supravegherea lichidităţii sucursalelor instituţiilor de credit.
Fără a aduce atingere măsurilor necesare pentru consolidarea Sistemului Monetar European, statele membre gazdă păstrează întreaga responsabilitate pentru măsurile rezultate din punerea în aplicare a politicilor lor monetare.
Aceste măsuri nu prevăd tratamente discriminatorii sau restrictive pe baza faptului că o instituţie de credit este autorizată în alt stat membru.
Art. 157: Colaborarea privind supravegherea
Autorităţile competente din statele membre în cauză colaborează îndeaproape la supravegherea activităţii instituţiilor care funcţionează, în special printr-o sucursală, în unul sau mai multe state membre, altele decât cele în care îşi au sediul central. Autorităţile competente din statele membre îşi comunică toate informaţiile privind administrarea şi proprietatea asupra unor astfel de instituţii care pot facilita supravegherea acestora şi examinarea condiţiilor de autorizare a acestora, precum şi toate informaţiile care pot facilita supravegherea acestor instituţii în special în ceea ce priveşte lichiditatea, solvabilitatea, garantarea depozitelor, limitarea expunerilor mari, procedurile administrative şi contabile şi mecanismele de control intern.
Art. 158: Sucursale semnificative
(1)Autorităţile competente dintr-un stat membru gazdă pot solicita autorităţii responsabile cu supravegherea consolidată, în cazul în care se aplică articolul 112 alineatul (1), sau autorităţilor competente din statul membru de origine să considere o sucursală a unei instituţii alta decât o instituţie de credit sau o firmă de investiţii care face obiectul articolului 95 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ca fiind semnificativă.
(2)Cererea respectivă specifică motivele pentru care sucursala ar trebui considerată semnificativă, în special cu privire la următoarele aspecte:
a)atingerea de către o sucursală, în statul membru gazdă, a unei cote de piaţă de peste 2 % în ceea ce priveşte depozitele;
b)impactul probabil al unei suspendări sau încetări a operaţiunilor instituţiei asupra lichidităţii sistemice şi asupra sistemelor de plată, compensare şi decontare din statul membru gazdă;
c)dimensiunea şi importanţa sucursalei, din punctul de vedere al numărului de clienţi, în contextul sistemului bancar sau financiar al statului membru gazdă.
Autorităţile competente din statele membre de origine şi din statele membre gazdă şi autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată, în cazul în care se aplică articolul 112 alineatul (1), depun toate eforturile posibile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă.
În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea unei cereri în temeiul primului paragraf, autorităţile competente din statul membru gazdă iau propria decizie în termen de alte două luni cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. La luarea deciziei, autorităţile competente din statul membru gazdă iau în considerare orice opinii şi rezerve ale autorităţii responsabile cu supravegherea consolidată sau ale autorităţilor competente din statul membru de origine.
Deciziile menţionate la al doilea şi al treilea paragraf sunt incluse într-un document care cuprinde motivarea completă şi se transmit autorităţilor competente în cauză, fiind considerate determinante şi aplicate de autorităţile competente ale statelor membre în cauză.
Desemnarea unei sucursale drept semnificativă nu aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor autorităţilor competente prevăzute în prezenta directivă.
(3)Autorităţile competente din statul membru de origine comunică autorităţilor competente dintr-un stat membru gazdă în care este stabilită o sucursală semnificativă informaţiile menţionate la articolul 117 alineatul (1) literele (c) şi (d) şi îndeplinesc sarcinile menţionate la articolul 112 alineatul (1) litera (c) în cooperare cu autorităţile competente din statul membru gazdă.
(4)În cazul în care o autoritate competentă dintr-un stat membru de origine constată prezenţa unei situaţii de urgenţă, astfel cum se menţionează la articolul 114 alineatul (1), aceasta alertează în cel mai scurt timp autorităţile menţionate la articolul 58 alineatul (4) şi la articolul 59 alineatul (1).
(5)În cazul în care nu se aplică articolul 116, autorităţile competente care supraveghează o instituţie având sucursale semnificative în alte state membre înfiinţează şi prezidează un colegiu de supraveghetori pentru a facilita adoptarea unei decizii comune privind desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol şi schimbul de informaţii în temeiul articolului 50. Înfiinţarea şi funcţionarea colegiului se bazează pe dispoziţii scrise stabilite de către autoritatea competentă din statul membru de origine în urma consultării cu autorităţile competente în cauză. Autoritatea competentă din statul membru de origine decide care autorităţi competente participă la o reuniune sau la o activitate a colegiului.
(6)Decizia autorităţii competente din statul membru de origine ţine seama de relevanţa activităţii de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorităţi, în special de impactul potenţial asupra stabilităţii sistemului financiar din statele membre în cauză, menţionat la articolul 155 alineatul (3), şi de obligaţiile menţionate la alineatul (2) din prezentul articol.
(7)În prealabil, autoritatea competentă din statul membru de origine îi informează pe deplin pe toţi membrii colegiului în legătură cu organizarea unor astfel de reuniuni, principalele aspecte care urmează să fie discutate, precum şi în legătură cu activităţile care urmează să fie examinate. Autoritatea competentă din statul membru de origine îi informează, de asemenea, pe deplin şi în timp util, pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile adoptate în cadrul respectivelor reuniuni şi acţiunile întreprinse.
Art. 159: Verificări la faţa locului
(1)Statele membre gazdă adoptă dispoziţii care prevăd că, în cazul în care o instituţie autorizată în alt stat membru îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unei sucursale, autorităţile competente din statul membru de origine pot desfăşura ele însele sau printr-un intermediar, după ce au informat autorităţile competente din statul membru gazdă, verificări la faţa locului ale informaţiilor menţionate la articolul 50.
(2)Autorităţile competente din statul membru de origine pot să recurgă, de asemenea, pentru astfel de verificări la faţa locului a sucursalelor, la una dintre procedurile prevăzute la articolul 118.
(3)Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) nu aduc atingere dreptului autorităţilor competente din statul membru gazdă de a efectua, în îndeplinirea responsabilităţilor care le revin în temeiul prezentei directive, verificări la faţa locului la sucursalele înfiinţate pe teritoriul lor.
CAPITOLUL 1a:Dispoziţii tranzitorii privind societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte
Art. 159a: Dispoziţii tranzitorii privind aprobarea societăţilor financiare holding şi a societăţilor financiare holding mixte
Societăţile financiare holding-mamă şi societăţile financiare holding mixte-mamă deja existente la 27 iunie 2019 solicită aprobarea în conformitate cu articolul 21a până la 28 iunie 2021. În cazul în care o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă nu solicită aprobarea până la 28 iunie 2021, se iau măsuri adecvate în conformitate cu articolul 21a alineatul (6).
În cursul perioadei de tranziţie menţionate la primul paragraf din prezentul articol, autorităţile competente deţin toate competenţele de supraveghere necesare care le sunt conferite de prezenta directivă în ceea ce priveşte societăţile financiare holding sau societăţile financiare holding mixte care fac obiectul aprobării în conformitate cu articolul 21a în scopul supravegherii consolidate.
Art. 160: Dispoziţii tranzitorii privind rezervele de capital
(1)Prezentul articol modifică cerinţele articolelor 129 şi 130 pentru o perioadă de tranziţie cuprinsă între 1 ianuarie 2016 şi 31 decembrie 2018.
(2)Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 şi 31 decembrie 2016:
a)rezerva de conservare a capitalului constă în fonduri proprii de nivel 1 de bază egal cu 0,625 % din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituţiei, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)amortizorul anticiclic de capital specific instituţiei este de cel mult 0,625 % din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituţiei, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(3)Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2017 şi 31 decembrie 2017:
a)rezerva de conservare a capitalului va consta în fonduri proprii de nivel 1 de bază egal cu 1,25 % din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituţiei, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)amortizorul anticiclic de capital specific instituţiei va fi de cel mult 1,25 % din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituţiei, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(4)Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 şi 31 decembrie 2018:
a)rezerva de conservare a capitalului va consta în fonduri proprii de nivel 1 de bază egal cu 1,875 % din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituţiei, calculată în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)amortizorul anticiclic de capital specific instituţiei va fi de cel mult 1,875 % din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale instituţiei, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(5)Cerinţa privind planul de conservare a capitalului şi restricţiile privind distribuirile prevăzute la articolele 141 şi 142 se aplică în perioada de tranziţie cuprinsă între 1 ianuarie 2016 şi 31 decembrie 2018 în cazul în care instituţiile nu îndeplinesc cerinţa privind rezerva combinată având în vedere cerinţele de la alineatele (2)-(4) de la prezentul articol.
(6)Statele membre pot impune o perioadă de tranziţie mai scurtă decât cea precizată la alineatele (1)-(4) şi, prin urmare, pot pune în practică rezerva de conservare a capitalului şi amortizorul anticiclic de capital începând cu 31 decembrie 2013. În cazul în care un stat membru impune o astfel de perioadă de tranziţie mai scurtă, acesta informează părţile relevante, inclusiv Comisia, CERS, ABE şi colegiul de supraveghetori relevant, în mod corespunzător. O astfel de perioadă mai scurtă poate fi recunoscută de alte state membre. Dacă un alt stat membru recunoaşte o astfel de perioadă mai scurtă, acesta notifică decizia sa Comisiei, CERS, ABE şi colegiului de supraveghetori în mod corespunzător.
(7)În cazul în care un stat membru impune o perioadă de tranziţie mai scurtă pentru amortizorul anticiclic de capital, perioada mai scurtă se aplică doar în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific instituţiei de către instituţiile care sunt autorizate în statul membru pentru care este responsabilă autoritatea desemnată.
Art. 161: Revizuire şi raport
(1)Comisia analizează periodic aplicarea prezentei directive pentru a garanta că punerea sa în aplicare nu duce la discriminare evidentă între instituţii pe baza structurii juridice sau a formei lor de proprietate.
(2)În urma unei analize, în strânsă cooperare cu ABE, până la 30 iunie 2016, Comisia transmite un raport Parlamentului European şi Consiliului, însoţit de o propunere legislativă, dacă este cazul, cu privire la dispoziţiile referitoare la remunerare din prezenta directivă şi din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ţinând seama de evoluţiile de la nivel internaţional şi acordând o atenţie deosebită:
a)eficienţei, punerii în aplicare şi asigurării respectării, inclusiv identificarea oricărei lacune care rezultă din aplicarea principiului proporţionalităţii în cazul acestor dispoziţii.
b)impactului respectării principiului de la articolul 94 alineatul (1) litera (g) în ceea ce priveşte
(i)competitivitatea şi stabilitatea financiară, şi
(ii)orice membri ai personalului care activează efectiv şi fizic în filiale stabilite în afara SEE ale unor instituţii-mamă stabilite în interiorul SEE.
În cadrul revizuirii respective se analizează în special dacă principiul stabilit la articolul 94 alineatul (1) litera (g) ar trebui să continue să se aplice oricăror membri ai personalului care fac obiectul primului paragraf litera (b)punctul (ii).
(3)[textul din Art. 161, alin. (3) din titlul XI, capitolul 3 a fost abrogat la 09-iul-2024 de Art. 1, punctul 47., alin. (A) din Directiva 1619/31-mai-2024]
(4)Până la 31 decembrie 2014, Comisia analizează şi întocmeşte un raport privind aplicarea articolelor 108 şi 109 şi transmite raportul respectiv Parlamentului European şi Consiliului însoţit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.
(5)Până la 31 decembrie 2016, Comisia analizează şi întocmeşte un raport privind rezultatele obţinute în conformitate cu articolul 91 alineatul (9), inclusiv oportunitatea comparării practicilor privind diversitatea, ţinând seama de toate evoluţiile relevante din Uniune şi pe plan internaţional, şi transmite raportul său Parlamentului European şi Consiliului însoţit, dacă este cazul, o propunere legislativă.
(6)Până la 31 decembrie 2015, Comisia consultă CERS, ABE, AEAPO, AEVMP, SEBC şi alte părţi relevante cu privire la eficacitatea dispoziţiilor legate de schimbul de informaţii prevăzute de prezenta directivă, atât în perioade normale, cât şi în perioade de criză.
(7)Până la 31 decembrie 2015, ABE analizează şi transmite un raport Comisiei cu privire la aplicarea prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 cu privire la cooperarea Uniunii şi a statelor membre cu ţările terţe. Raportul respectiv identifică eventualele domenii care necesită noi măsuri în ceea ce priveşte cooperarea şi schimbul de informaţii. ABE publică respectivul raport pe site-ul său de internet.
(8)Atunci când primeşte un mandat din partea Comisiei, ABE examinează dacă entităţile aparţinând sectorului financiar care declară că îşi desfăşoară activităţile în conformitate cu principiile bancare islamice sunt reglementate în mod adecvat de prezenta directivă şi de Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Comisia examinează raportul pregătit de ABE şi înaintează o propunere legislativă Parlamentului European şi Consiliului, dacă este cazul.
(9)Până la 1 iulie 2014, ABE prezintă Comisiei un raport privind utilizarea de către instituţiile de credit şi beneficiile obţinute de acestea din operaţiunile de refinanţare pe termen lung ale băncilor centrale din cadrul SEBC şi din măsurile de sprijin similare finanţate de băncile centrale. Până la 31 decembrie 2014, pe baza raportului respectiv şi după consultarea BCE, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind utilizarea şi beneficiile obţinute din operaţiunile de refinanţare respective şi din măsurile de sprijinire a finanţării, în ceea ce priveşte instituţiile de credit autorizate în Uniune, alături de o propunere legislativă privind utilizarea unor astfel de operaţiuni de refinanţare şi a măsurilor de sprijinire a finanţării, dacă este cazul.
(10)Până la 31 decembrie 2023, Comisia examinează modul de implementare şi aplicare a competenţelor de supraveghere menţionate la articolul 104 alineatul (1) literele (j) şi (l) şi întocmeşte un raport pe care îl prezintă Parlamentului European şi Consiliului.
Art. 162: Transpunere
(1)Statele membre adoptă şi publică, până la 31 decembrie 2013, actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive.
Statele membre aplică dispoziţiile respective începând cu 1 ianuarie 2014.
Statele membre transmit Comisiei şi ABE textul principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. În cazul în care documentele care însoţesc notificarea măsurilor de transpunere furnizate de statele membre nu sunt suficiente pentru a evalua pe deplin respectarea de către dispoziţiile de transpunere a anumitor dispoziţii din prezenta directivă, Comisia, fie la cererea ABE în vederea îndeplinirii sarcinilor sale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, fie din proprie iniţiativă, poate solicita statelor membre să furnizeze informaţii mai detaliate referitoare la transpunerea prezentei directive şi la punerea în aplicare a dispoziţiilor respective.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), titlul VII capitolul 4 se aplică de la 1 ianuarie 2016.
(3)Actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru respectarea articolului 94 alineatul (1) litera (g) impun instituţiilor să aplice principiile prevăzute în acestea la remuneraţia acordată pentru serviciile furnizate sau pentru performanţele obţinute începând cu anul 2014, datorată pe baza unor contracte încheiate fie înainte sau după 1 ianuarie 2014.
(4)În momentul în care statele membre adoptă dispoziţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2), acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere, la data publicării lor oficiale. Acestea conţin, de asemenea, o menţiune prin care se precizează că trimiterile făcute, în cuprinsul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri şi modul în care se formulează această menţiune.
(5)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, articolul 131 se aplică de la 1 ianuarie 2016. Începând cu 1 ianuarie 2016, statele membre pun în aplicare articolul 131 alineatul (4) după cum urmează:
a)25 % din rezerva G-SII, stabilită în conformitate cu articolul 131 alineatul (4), în 2016;
b)50 % din rezerva G-SII, stabilită în conformitate cu articolul 131 alineatul (4), în 2017;
c)75 % din rezerva G-SII, stabilită în conformitate cu articolul 131 alineatul (4), în 2018; şi
d)100 % din rezerva G-SII, stabilită în conformitate cu articolul 131 alineatul (4), în 2019.
Prin derogare de la alineatul (2) de la prezentul articol, articolul 133 se aplică de la 1 ianuarie 2014.
Art. 163: Abrogare
Directivele 2006/48/CE şi 2006/49/CE se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.
Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi la Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II la prezenta directivă şi din anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Art. 164: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.