Capitolul 1 - Dispoziţii tranzitorii privind supravegherea instituţiilor care îşi exercită libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 28 August 2025
CAPITOLUL 1:Dispoziţii tranzitorii privind supravegherea instituţiilor care îşi exercită libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii
Art. 151: Domeniul de aplicare
(1)Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în locul articolelor 40, 41, 43, 49, 50 şi 51 până la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 460 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2)Pentru a asigura armonizarea deplină a introducerii dispoziţiilor de supraveghere pentru lichiditate cu elaborarea normelor uniforme privind lichiditatea, se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 145, prin care amână cu până la doi ani data menţionată la alineatul (1), în cazul în care normele uniforme privind acoperirea necesarului de lichiditate nu au fost introduse în Uniune deoarece standardele internaţionale privind supravegherea lichidităţii nu au fost convenite la data menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol.
Art. 152: Cerinţe de raportare
În scopuri statistice, statele membre gazdă pot cere tuturor instituţiilor de credit care au sucursale pe teritoriul lor să depună la autorităţile competente din statul membru gazdă respectiv rapoarte periodice cu privire la activitatea lor în acel stat membru gazdă.
În îndeplinirea responsabilităţilor care le revin în conformitate cu articolul 156 din prezenta directivă, statele membre gazdă pot cere ca sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre să comunice aceleaşi informaţii pe care le cer instituţiilor de credit naţionale în scopul respectiv.
Art. 153: Măsurile luate de autorităţile competente din statul membru de origine cu privire la activităţile desfăşurate în statul membru gazdă
(1)În cazul în care autorităţile competente dintr-un stat membru gazdă constată că o instituţie de credit care are o sucursală sau prestează servicii pe teritoriul statului respectiv nu respectă dispoziţiile legale adoptate în acel stat în conformitate cu prezenta directivă privind puterile autorităţilor competente din statul membru gazdă, respectivele autorităţi cer instituţiei de credit în cauză să remedieze situaţia de nerespectare.
(2)În cazul în care instituţia de credit în cauză nu adoptă măsurile necesare, autorităţile competente din statul membru gazdă informează în consecinţă autorităţile competente din statul membru de origine.
(3)Autorităţile competente din statul membru de origine iau cât mai curând posibil toate măsurile necesare, pentru a se asigura că instituţia de credit în cauză remediază situaţia de nerespectare. Natura acestor măsuri va fi comunicată autorităţilor competente din statul membru gazdă.
(4)În cazul în care, în pofida măsurilor aplicate de statul membru de origine sau din cauza faptului că măsurile respective sunt inadecvate sau nu sunt disponibile în statul membru respectiv, instituţia de credit în cauză continuă să încalce dispoziţiile legale menţionate la alineatul (1), care sunt în vigoare în statul membru gazdă, cel din urmă poate lua măsurile necesare, după informarea autorităţilor competente din statul membru de origine, pentru a preveni şi pentru a sancţiona încălcări suplimentare şi, în măsura în care este necesar, pentru a împiedica instituţia respectivă să întreprindă noi tranzacţii pe teritoriul său. Statele membre se asigură că este posibilă transmiterea documentelor legale necesare pentru aplicarea măsurilor în cauză către instituţiile de credit de pe teritoriile lor.
Art. 154: Măsuri preventive
Înainte de a urma procedura prevăzută la articolul 153, autorităţile competente din statul membru gazdă pot lua, în situaţii de urgenţă, orice măsuri preventive considerate necesare pentru protecţia intereselor deponenţilor, investitorilor şi ale celorlalte persoane cărora li se prestează servicii. Comisia şi autorităţile competente din celelalte state membre în cauză sunt informate în legătură cu măsurile respective cât mai curând posibil.
După consultarea autorităţilor competente din statele membre în cauză, Comisia poate decide ca statul membru respectiv să modifice sau să abroge măsurile respective.
Art. 155: Responsabilitatea
(1)Supravegherea prudenţială a unei instituţii, inclusiv a activităţilor desfăşurate de aceasta în conformitate cu articolele 33 şi 34, este responsabilitatea autorităţilor competente din statul membru de origine, fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentei directive care conferă o responsabilitate autorităţilor din statul membru gazdă.
(2)Aplicarea alineatului (1) nu împiedică supravegherea pe bază consolidată, în conformitate cu prezenta directivă.
(3)În exercitarea atribuţiilor generale care le revin, autorităţile competente dintr-un stat membru iau în calcul în mod corespunzător efectul potenţial al deciziilor lor asupra stabilităţii sistemului financiar din toatele celelalte state membre în cauză şi, în special în situaţii de urgenţă, pe baza informaţiilor disponibile la momentul respectiv.
Art. 156: Supravegherea lichidităţii
Până la o coordonare ulterioară, statele membre gazdă răspund în continuare, în cooperare cu autorităţile competente din statul membru de origine, de supravegherea lichidităţii sucursalelor instituţiilor de credit.
Fără a aduce atingere măsurilor necesare pentru consolidarea Sistemului Monetar European, statele membre gazdă păstrează întreaga responsabilitate pentru măsurile rezultate din punerea în aplicare a politicilor lor monetare.
Aceste măsuri nu prevăd tratamente discriminatorii sau restrictive pe baza faptului că o instituţie de credit este autorizată în alt stat membru.
Art. 157: Colaborarea privind supravegherea
Autorităţile competente din statele membre în cauză colaborează îndeaproape la supravegherea activităţii instituţiilor care funcţionează, în special printr-o sucursală, în unul sau mai multe state membre, altele decât cele în care îşi au sediul central. Autorităţile competente din statele membre îşi comunică toate informaţiile privind administrarea şi proprietatea asupra unor astfel de instituţii care pot facilita supravegherea acestora şi examinarea condiţiilor de autorizare a acestora, precum şi toate informaţiile care pot facilita supravegherea acestor instituţii în special în ceea ce priveşte lichiditatea, solvabilitatea, garantarea depozitelor, limitarea expunerilor mari, procedurile administrative şi contabile şi mecanismele de control intern.
Art. 158: Sucursale semnificative
(1)Autorităţile competente dintr-un stat membru gazdă pot solicita autorităţii responsabile cu supravegherea consolidată, în cazul în care se aplică articolul 112 alineatul (1), sau autorităţilor competente din statul membru de origine să considere o sucursală a unei instituţii alta decât o instituţie de credit sau o firmă de investiţii care face obiectul articolului 95 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ca fiind semnificativă.
(2)Cererea respectivă specifică motivele pentru care sucursala ar trebui considerată semnificativă, în special cu privire la următoarele aspecte:
a)atingerea de către o sucursală, în statul membru gazdă, a unei cote de piaţă de peste 2 % în ceea ce priveşte depozitele;
b)impactul probabil al unei suspendări sau încetări a operaţiunilor instituţiei asupra lichidităţii sistemice şi asupra sistemelor de plată, compensare şi decontare din statul membru gazdă;
c)dimensiunea şi importanţa sucursalei, din punctul de vedere al numărului de clienţi, în contextul sistemului bancar sau financiar al statului membru gazdă.
Autorităţile competente din statele membre de origine şi din statele membre gazdă şi autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată, în cazul în care se aplică articolul 112 alineatul (1), depun toate eforturile posibile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă.
În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea unei cereri în temeiul primului paragraf, autorităţile competente din statul membru gazdă iau propria decizie în termen de alte două luni cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. La luarea deciziei, autorităţile competente din statul membru gazdă iau în considerare orice opinii şi rezerve ale autorităţii responsabile cu supravegherea consolidată sau ale autorităţilor competente din statul membru de origine.
Deciziile menţionate la al doilea şi al treilea paragraf sunt incluse într-un document care cuprinde motivarea completă şi se transmit autorităţilor competente în cauză, fiind considerate determinante şi aplicate de autorităţile competente ale statelor membre în cauză.
Desemnarea unei sucursale drept semnificativă nu aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor autorităţilor competente prevăzute în prezenta directivă.
(3)Autorităţile competente din statul membru de origine comunică autorităţilor competente dintr-un stat membru gazdă în care este stabilită o sucursală semnificativă informaţiile menţionate la articolul 117 alineatul (1) literele (c) şi (d) şi îndeplinesc sarcinile menţionate la articolul 112 alineatul (1) litera (c) în cooperare cu autorităţile competente din statul membru gazdă.
(4)În cazul în care o autoritate competentă dintr-un stat membru de origine constată prezenţa unei situaţii de urgenţă, astfel cum se menţionează la articolul 114 alineatul (1), aceasta alertează în cel mai scurt timp autorităţile menţionate la articolul 58 alineatul (4) şi la articolul 59 alineatul (1).
(5)În cazul în care nu se aplică articolul 116, autorităţile competente care supraveghează o instituţie având sucursale semnificative în alte state membre înfiinţează şi prezidează un colegiu de supraveghetori pentru a facilita adoptarea unei decizii comune privind desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol şi schimbul de informaţii în temeiul articolului 50. Înfiinţarea şi funcţionarea colegiului se bazează pe dispoziţii scrise stabilite de către autoritatea competentă din statul membru de origine în urma consultării cu autorităţile competente în cauză. Autoritatea competentă din statul membru de origine decide care autorităţi competente participă la o reuniune sau la o activitate a colegiului.

(6)Decizia autorităţii competente din statul membru de origine ţine seama de relevanţa activităţii de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorităţi, în special de impactul potenţial asupra stabilităţii sistemului financiar din statele membre în cauză, menţionat la articolul 155 alineatul (3), şi de obligaţiile menţionate la alineatul (2) din prezentul articol.
(7)În prealabil, autoritatea competentă din statul membru de origine îi informează pe deplin pe toţi membrii colegiului în legătură cu organizarea unor astfel de reuniuni, principalele aspecte care urmează să fie discutate, precum şi în legătură cu activităţile care urmează să fie examinate. Autoritatea competentă din statul membru de origine îi informează, de asemenea, pe deplin şi în timp util, pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile adoptate în cadrul respectivelor reuniuni şi acţiunile întreprinse.
Art. 159: Verificări la faţa locului
(1)Statele membre gazdă adoptă dispoziţii care prevăd că, în cazul în care o instituţie autorizată în alt stat membru îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unei sucursale, autorităţile competente din statul membru de origine pot desfăşura ele însele sau printr-un intermediar, după ce au informat autorităţile competente din statul membru gazdă, verificări la faţa locului ale informaţiilor menţionate la articolul 50.
(2)Autorităţile competente din statul membru de origine pot să recurgă, de asemenea, pentru astfel de verificări la faţa locului a sucursalelor, la una dintre procedurile prevăzute la articolul 118.
(3)Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) nu aduc atingere dreptului autorităţilor competente din statul membru gazdă de a efectua, în îndeplinirea responsabilităţilor care le revin în temeiul prezentei directive, verificări la faţa locului la sucursalele înfiinţate pe teritoriul lor.