Secţiunea ii - Cerinţe de autorizare şi de reglementare - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 28 August 2025
SECŢIUNEA II:Cerinţe de autorizare şi de reglementare
Subsecţiunea 1:Cerinţe de autorizare
Art. 48c: Condiţii minime pentru autorizarea sucursalelor din ţări terţe
(1)Statele membre impun obligaţia, în conformitate cu articolul 21c, ca întreprinderile din ţări terţe să înfiinţeze o sucursală pe teritoriul lor înainte de a începe sau a continua activităţile menţionate la articolul 47 alineatul (1). Înfiinţarea unei sucursale dintr-o ţară terţă face obiectul unei autorizări prealabile în conformitate cu prezentul capitol.
(2)Autorităţile competente depun eforturi pentru a încheia acorduri administrative sau alte acorduri cu autorităţile competente din ţara terţă relevantă înainte ca o sucursală dintr-o ţară terţă să îşi înceapă activitatea în statul membru în cauză. Astfel de acorduri se bazează pe modelele de acorduri administrative elaborate de ABE în conformitate cu articolul 33 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Această cerinţă nu se aplică în cazul în care sucursalele din ţări terţe fac obiectul unor cerinţe naţionale mai stricte. Autorităţile competente transmit fără întârziere ABE informaţii cu privire la orice acorduri administrative sau alte acorduri încheiate cu autorităţile competente din ţările terţe.
(3)Statele membre impun obligaţia ca cererile de autorizare a sucursalelor din ţări terţe să fie însoţite de un program de activitate care să descrie activităţile prevăzute, activităţile care urmează să fie desfăşurate dintre cele menţionate la articolul 47 alineatul (1), precum şi structura organizatorică şi gestionarea riscurilor aferente sucursalei în statul membru relevant, în conformitate cu articolul 48g.
(4)Sucursalele din ţări terţe sunt autorizate numai în cazul în care, ca cerinţă minimă, sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)sucursala dintr-o ţară terţă îndeplineşte cerinţele minime de reglementare prevăzute în subsecţiunea 2;
b)activităţile pentru care întreprinderea principală solicită autorizarea în statul membru intră în sfera autorizaţiei pe care o deţine respectiva întreprindere principală în ţara terţă în care este stabilită şi sunt supuse supravegherii în ţara terţă respectivă;
c)autoritatea de supraveghere a întreprinderii principale din ţara terţă a fost notificată cu privire la cererea de înfiinţare a unei sucursale în statul membru şi la documentele însoţitoare menţionate la alineatul (3) şi a primit cererea şi documentele respective;
d)autorizaţia prevede că sucursala dintr-o ţară terţă poate desfăşura activităţile autorizate numai în statul membru în care este stabilită şi interzice în mod expres sucursalei din ţara terţă să ofere sau să desfăşoare activităţile respective în alte state membre, la nivel transfrontalier, cu excepţia operaţiunilor de finanţare din interiorul grupului încheiate cu alte sucursale ale aceleiaşi întreprinderi principale dintr-o ţară terţă şi a operaţiunilor efectuate pe bază de solicitare inversă a serviciilor în conformitate cu articolul 21c;
e)în scopul exercitării funcţiilor sale de supraveghere, autoritatea competentă poate să acceseze toate informaţiile necesare privind întreprinderea principală de la autorităţile de supraveghere ale întreprinderii principale respective şi să îşi coordoneze în mod eficace activităţile de supraveghere cu cele ale autorităţilor de supraveghere din ţara terţă, în special în perioade de criză sau de dificultăţi financiare care afectează întreprinderea principală, grupul acesteia sau sistemul financiar al ţării terţe;
f)nu există motive rezonabile pentru a suspecta că sucursala dintr-o ţară terţă ar fi utilizată pentru a săvârşi sau a facilita săvârşirea de fapte de spălare de bani sau de finanţare a terorismului în sensul articolului 1 din Directiva (UE) 2015/849.
(5)Pentru a evalua dacă este îndeplinită condiţia prevăzută la alineatul (4) litera (f) de la prezentul articol, autoritatea competentă consultă autoritatea responsabilă cu supravegherea combaterii spălării banilor sau a combaterii finanţării terorismului din statul membru în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 şi obţine confirmarea scrisă a îndeplinirii condiţiei înainte de a acorda autorizarea sucursalei dintr-o ţară terţă.
(6)Autorităţile competente pot decide că autorizaţiile sucursalelor din ţări terţe acordate până la 10 ianuarie 2027 rămân valabile, cu condiţia ca sucursalele din ţări terţe cărora li s-au acordat autorizaţiile respective să respecte cerinţele minime prevăzute în prezentul titlu.
(7)ABE monitorizează operaţiunile dintre sucursalele din ţări terţe ale aceleiaşi întreprinderi principale autorizate în state membre diferite şi înaintează Comisiei, până la 10 iulie 2028, un raport în care îşi prezintă constatările.
(8)Până la 10 iulie 2026, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a preciza mai detaliat:
a)informaţiile care trebuie furnizate autorităţilor competente în momentul depunerii cererii de autorizare a unei sucursale dintr-o ţară terţă, inclusiv programul de activitate şi structura organizatorică şi administrarea riscurilor menţionate la alineatul (3);
b)procedura de autorizare a sucursalei dintr-o ţară terţă, precum şi formularele şi modelele standard pentru furnizarea informaţiilor menţionate la litera (a) de la prezentul alineat;
c)condiţiile de autorizare menţionate la alineatul (4);
d)condiţiile în care autorităţile competente se pot baza pe informaţii care au fost deja furnizate într-un eventual proces de autorizare prealabilă a sucursalei dintr-o ţară terţă.
Art. 48d: Condiţii pentru refuzarea sau retragerea autorizaţiei unei sucursale dintr-o ţară terţă
(1)Statele membre prevăd cel puţin următoarele condiţii pentru refuzarea sau retragerea autorizaţiei unei sucursale dintr-o ţară terţă:
a)sucursala dintr-o ţară terţă nu îndeplineşte cerinţele de autorizare prevăzute la articolul 48c sau în dreptul intern;
b)întreprinderea principală sau grupul din care face parte aceasta nu îndeplineşte cerinţele prudenţiale care i se aplică în temeiul legislaţiei ţării terţe sau există motive întemeiate pentru a suspecta că nu îndeplineşte sau că va încălca cerinţele respective în următoarele 12 luni.
În sensul primului paragraf litera (b), sucursalele din ţări terţe transmit cu promptitudine o notificare autorităţilor lor competente în cazul în care apar circumstanţele menţionate la litera respectivă.
(2)Autorităţile competente pot, de asemenea, să retragă autorizaţia acordată unei sucursale dintr-o ţară terţă în cazul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a)sucursala dintr-o ţară terţă nu utilizează autorizaţia în termen de 12 luni, renunţă în mod expres la aceasta sau nu a mai avut activitate timp de mai mult de şase luni, cu excepţia cazului în care statul membru respectiv prevede că în astfel de situaţii autorizaţia expiră;
b)sucursala dintr-o ţară terţă a obţinut autorizaţia pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal;
c)sucursala dintr-o ţară terţă nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre condiţiile sau cerinţele suplimentare care au stat la baza acordării autorizaţiei;
d)sucursala dintr-o ţară terţă nu mai prezintă garanţii că îşi va putea onora obligaţiile faţă de creditori şi, în special, nu mai garantează securitatea activelor încredinţate ei de către deponenţii săi;
e)sucursala dintr-o ţară terţă se încadrează în una dintre celelalte situaţii în care dreptul intern prevede retragerea autorizaţiei;
f)sucursala dintr-o ţară terţă comite una dintre încălcările menţionate la articolul 67 alineatul (1);
g)există motive rezonabile de a suspecta că se săvârşeşte sau s-a săvârşit o faptă sau o tentativă de spălare de bani ori de finanţare a terorismului în sensul articolului 1 din Directiva (UE) 2015/849 în legătură cu sucursala dintr-o ţară terţă, cu întreprinderea sa principală sau cu grupul din care face parte aceasta sau că există un risc crescut de săvârşire a faptei sau a tentativei de spălare a banilor ori de finanţare a terorismului în legătură cu sucursala dintr-o ţară terţă, cu întreprinderea sa principală sau cu grupul din care face parte aceasta.
(3)Pentru a evalua dacă este îndeplinită condiţia prevăzută la alineatul (2) litera (g) de la prezentul articol, autoritatea competentă consultă autoritatea responsabilă cu supravegherea combaterii spălării banilor sau a finanţării terorismului din statul membru în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849.
(4)Statele membre prevăd proceduri clare pentru refuzul sau retragerea autorizaţiei unei sucursale dintr-o ţară terţă în conformitate cu alineatele (1), (2) şi (3).
Subsecţiunea 2:Cerinţe minime de reglementare
Art. 48e: Cerinţa privind capitalul de dotare
(1)Fără a aduce atingere altor cerinţe de capital aplicabile în conformitate cu dreptul intern, statele membre prevăd obligaţia ca sucursalele din ţări terţe să menţină în permanenţă un capital minim de dotare care să fie cel puţin egal cu:
a)2,5 % din datoriile medii ale sucursalei pentru cele trei perioade anuale de raportare imediat precedente sau, pentru sucursalele din ţări terţe nou autorizate, din datoriile sucursalei la momentul autorizării, astfel cum au fost raportate în conformitate cu subsecţiunea 4, sub rezerva a minimum 10 milioane EUR, în cazul sucursalelor din ţări terţe din clasa 1;
b)0,5 % din datoriile medii ale sucursalei pentru cele trei perioade anuale de raportare imediat precedente sau, pentru sucursalele din ţări terţe nou autorizate, din datoriile sucursalei la momentul autorizării, astfel cum au fost raportate în conformitate cu subsecţiunea 4, sub rezerva a minimum 5 milioane EUR, în cazul sucursalelor din ţări terţe din clasa 2.
(2)Sucursalele din ţări terţe întrunesc cerinţa privind capitalul minim de dotare menţionată la alineatul (1) cu active sub forma oricărora dintre următoarele:
a)numerar sau instrumente asimilate numerarului, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 60 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b)titluri de natura datoriei emise de administraţii centrale sau bănci centrale ale statelor membre; sau
c)orice alt instrument care este la dispoziţia sucursalei dintr-o ţară terţă pentru o utilizare nerestricţionată şi imediată cu scopul de a acoperi riscurile sau pierderile de îndată ce apar.
(3)Statele membre prevăd obligaţia ca sucursalele din ţări terţe să depoziteze instrumentele de capital de dotare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol într-un cont escrow deţinut în statul membru în care este autorizată sucursala, deschis la o instituţie de credit care nu face parte din grupul întreprinderii sale principale sau, în cazul în care dreptul intern permite acest lucru, la banca centrală a statului membru. Instrumentele de capital de dotare depozitate în contul escrow sunt disponibile pentru a fi utilizate în sensul articolului 96 din Directiva 2014/59/UE în cazul rezoluţiei sucursalei dintr-o ţară terţă şi în scopul lichidării sucursalei dintr-o ţară terţă în conformitate cu dreptul intern.
(4)Până la 10 iulie 2026, ABE emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a preciza cerinţa prevăzută la alineatul (2) litera (c) de la prezentul articol în ceea ce priveşte instrumentele care sunt disponibile pentru o utilizare nerestricţionată şi imediată cu scopul de a acoperi riscurile sau pierderile de îndată ce apar.
Art. 48f: Cerinţe de lichiditate
(1)Fără a aduce atingere altor cerinţe de lichiditate aplicabile în conformitate cu dreptul intern, statele membre impun cel puţin obligaţia ca sucursalele din ţări terţe să menţină în permanenţă un volum de active negrevate de sarcini şi lichide suficient pentru a acoperi ieşirile de lichidităţi pe o perioadă de cel puţin 30 de zile.
(2)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, statele membre impun obligaţia ca sucursalele din ţări terţe din clasa 1 să respecte cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate prevăzută în partea a şasea titlul I din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei (*11).
(*11)Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituţiile de credit (JO L 11, 17.1.2015, p. 1).
(3)Statele membre prevăd obligaţia ca sucursalele din ţări terţe să depoziteze activele lichide deţinute în vederea respectării prezentului articol într-un cont deţinut în statul membru în care este autorizată sucursala, deschis la o instituţie de credit care nu face parte din grupul întreprinderii sale principale sau, în cazul în care dreptul intern permite acest lucru, la banca centrală a statului membru. În cazul în care în cont rămân active lichide după ce acestea au fost aplicate pentru a acoperi ieşirile de lichidităţi în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, activele lichide respective sunt disponibile pentru a fi utilizate în sensul articolului 96 din Directiva 2014/59/UE în cazul rezoluţiei sucursalei dintr-o ţară terţă şi în scopul lichidării sucursalei dintr-o ţară terţă în conformitate cu dreptul intern.
(4)Autorităţile competente pot acorda o derogare de la cerinţa de lichiditate prevăzută la prezentul articol pentru sucursalele calificate din ţări terţe.
Art. 48g: Guvernanţa internă şi gestionarea riscurilor
(1)Statele membre prevăd obligaţia ca sucursalele din ţări terţe să aibă cel puţin două persoane în statul membru relevant care să conducă efectiv activitatea, sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile competente. Persoanele respective trebuie să aibă o bună reputaţie, posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă şi dedică suficient timp pentru îndeplinirea sarcinilor lor.
(2)Statele membre prevăd obligaţia ca sucursalele din ţări terţe din clasa 1 să respecte articolele 74 şi 75, articolul 76 alineatele (5) şi (6) şi articolele 92, 94 şi 95. Autorităţile competente pot solicita sucursalelor din ţări terţe să înfiinţeze la nivel local un comitet de conducere care să asigure o guvernanţă adecvată a sucursalei.
(3)Statele membre prevăd obligaţia ca sucursalele din ţări terţe din clasa 2 să respecte articolele 74, 75, 92, 94 şi 95 şi să aibă funcţii de control intern, astfel cum se prevede la articolul 76 alineatul (5) şi la articolul 76 alineatul (6) primul, al doilea şi al patrulea paragraf.
În funcţie de dimensiunea lor, de organizarea internă şi de natura, sfera şi complexitatea activităţilor lor, autorităţile competente pot prevedea obligaţia ca sucursalele din ţări terţe din clasa 2 să numească coordonatori ai funcţiilor de control intern, astfel cum se prevede la articolul 76 alineatul (6) al treilea şi al cincilea paragraf.
(4)Statele membre impun sucursalelor din ţări terţe obligaţia de a institui linii de raportare către organul de conducere al întreprinderii principale care să acopere toate riscurile semnificative, politicile de administrare a riscurilor şi modificările acestora şi de a dispune de sisteme şi controale de tehnologie a informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC) adecvate care să asigure respectarea în mod corespunzător a politicilor.
(5)Statele membre impun sucursalelor din ţări terţe obligaţia de a monitoriza şi gestiona acordurile de externalizare şi de a se asigura că autorităţile lor competente au acces deplin la toate informaţiile de care au nevoie pentru a-şi exercita funcţia de supraveghere.
(6)Statele membre impun sucursalelor din ţări terţe care efectuează operaţiuni back-to-back sau intragrup obligaţia de a dispune de resurse adecvate pentru a identifica şi a gestiona în mod corespunzător propriul risc de credit al contrapărţii în cazul în care riscurile semnificative asociate activelor contabilizate de sucursala dintr-o ţară terţă sunt transferate contrapărţii.
(7)În cazul în care funcţiile critice sau importante ale sucursalei dintr-o ţară terţă sunt îndeplinite de întreprinderea sa principală, respectivele funcţii se exercită în conformitate cu acordurile interne sau cu acordurile intragrup. Autorităţile competente responsabile cu supravegherea sucursalelor din ţări terţe au acces la toate informaţiile de care au nevoie pentru a-şi exercita funcţia de supraveghere.
(8)Autorităţile competente prevăd obligaţia ca un terţ independent să evalueze periodic punerea în aplicare şi respectarea continuă de către sucursala dintr-o ţară terţă a cerinţelor prevăzute la prezentul articol şi să transmită autorităţii competente un raport care să includă constatările şi concluziile sale.
(9)Până la 10 ianuarie 2027, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la aplicarea, în cazul sucursalelor din ţări terţe, a cadrului, proceselor şi mecanismelor menţionate la articolul 74 alineatul (1) din prezenta directivă, ţinând seama de articolul 74 alineatul (2), şi cu privire la aplicarea, în cazul sucursalelor din ţări terţe, a articolului 75 şi a articolului 76 alineatele (5) şi (6) din prezenta directivă.
Art. 48h: Cerinţe de contabilizare
(1)Statele membre prevăd obligaţia ca sucursalele din ţări terţe să ţină un registru care să le permită sucursalelor respective din ţări terţe să urmărească şi să ţină o evidenţă cuprinzătoare şi precisă a tuturor activelor şi pasivelor contabilizate sau iniţiate de sucursala dintr-o ţară terţă în statul membru în cauză şi să gestioneze activele şi pasivele respective în mod autonom în cadrul sucursalei dintr-o ţară terţă. Registrul furnizează toate informaţiile necesare şi suficiente cu privire la riscurile generate de sucursala dintr-o ţară terţă şi cu privire la modul în care acestea sunt gestionate.
(2)Statele membre prevăd obligaţia ca sucursalele din ţări terţe să elaboreze, precum şi să revizuiască şi să actualizeze periodic o politică privind modalităţile de contabilizare pentru gestionarea registrului menţionat la alineatul (1). O astfel de politică este documentată şi aprobată de organismul de conducere relevant al întreprinderii principale. Politica oferă o justificare clară a modalităţilor de contabilizare şi stabileşte în ce fel se aliniază modalităţile respective la strategia de afaceri a sucursalei dintr-o ţară terţă.
(3)Statele membre prevăd obligaţia ca sucursalele din ţări terţe să se asigure că un aviz independent formulat în scris şi motivat cu privire la punerea în aplicare şi respectarea continuă a cerinţelor prevăzute la prezentul articol este pregătit în mod periodic şi este destinat autorităţii competente, incluzând constatări şi concluzii.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modalităţile de contabilizare pe care sucursalele din ţări terţe trebuie să le aplice în sensul prezentului articol, în special în ceea ce priveşte:
a)metodologia pentru a identifica şi a păstra evidenţe cuprinzătoare şi precise ale activelor şi pasivelor contabilizate de sucursala dintr-o ţară terţă în statul membru; şi
b)metodologia pentru identificarea şi ţinerea unei evidenţe a elementelor extrabilanţiere şi a activelor şi pasivelor iniţiate de o sucursală dintr-o ţară terţă şi contabilizate sau deţinute la distanţă în alte sucursale sau filiale ale aceluiaşi grup în numele sau în beneficiul sucursalei iniţiatoare dintr-o ţară terţă.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 ianuarie 2026.
Comisiei îi este delegată competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Subsecţiunea 3:Competenţa de a solicita autorizarea în temeiul titlului III şi cerinţele privind sucursalele din ţări terţe care au o importanţă sistemică
Art. 48i: Competenţa de a impune obligaţia instituirii unei sucursale
(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente au competenţa de a prevedea obligaţia ca sucursalele din ţări terţe să solicite autorizaţia prevăzută la titlul III capitolul 1 cel puţin în cazul în care:
a)sucursala dintr-o ţară terţă a desfăşurat în trecut sau desfăşoară în prezent activităţi dintre cele menţionate la articolul 47 alineatul (1), fără a aduce atingere derogărilor menţionate la articolul 48c alineatul (4) litera (d), cu clienţi sau contrapărţi din alte state membre;
b)sucursala dintr-o ţară terţă întruneşte indicatorii de importanţă sistemică menţionaţi la articolul 131 alineatul (3) sau este evaluată ca având importanţă sistemică în conformitate cu articolul 48j şi prezintă riscuri semnificative pentru stabilitatea financiară în Uniune sau în statul membru în care este stabilită; sau
c)valoarea agregată a activelor tuturor sucursalelor din ţări terţe stabilite în Uniune care aparţin aceluiaşi grup dintr-o ţară terţă este cel puţin egal cu 40 de miliarde EUR sau valoarea activelor sucursalei dintr-o ţară terţă deţinute în evidenţele sale contabile în statul membru în care este stabilită este cel puţin egală cu 10 miliarde EUR.
Competenţa menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat poate fi utilizată după aplicarea măsurilor prevăzute la articolele 48j sau 48o, după caz, sau în situaţiile în care autoritatea competentă poate justifica, din alte motive decât cele enumerate la primul paragraf de la prezentul alineat, că măsurile respective ar fi insuficiente pentru a răspunde preocupărilor semnificative în materie de supraveghere.
(2)Înainte de a exercita competenţa menţionată la alineatul (1), autorităţile competente consultă ABE şi autorităţile competente din statele membre în care grupul relevant dintr-o ţară terţă şi-a înfiinţat alte sucursale din ţări-terţe sau instituţii-filiale.
În sensul alineatului (1) literele (b) şi (c) de la prezentul articol şi atunci când efectuează evaluarea menţionată la articolul 48j, autorităţile competente sau, după caz, autorităţile desemnate iau în considerare indicatori adecvaţi pentru a evalua importanţa sistemică a sucursalelor din ţări terţe, care includ în special:
a)dimensiunea sucursalei dintr-o ţară terţă;
b)complexitatea structurii, a organizării şi a modelului de afaceri al sucursalei dintr-o ţară terţă;
c)gradul de interconectare al sucursalei dintr-o ţară terţă cu sistemul financiar al Uniunii şi al statului membru în care este stabilită;
d)posibilitatea de substituire a activităţilor, serviciilor sau operaţiunilor desfăşurate sau infrastructura financiară furnizată de sucursala dintr-o ţară terţă;
e)cota de piaţă a sucursalei dintr-o ţară terţă în Uniune şi în statul membru în care este stabilită în ceea ce priveşte activele bancare totale şi în legătură cu activităţile şi serviciile pe care le furnizează şi cu operaţiunile pe care le desfăşoară;
f)impactul probabil pe care l-ar avea suspendarea sau închiderea operaţiunilor ori a activităţilor sucursalei dintr-o ţară terţă asupra lichidităţii sistemului financiar al statului membru în care este stabilită sucursala sau asupra sistemelor de plată, de compensare şi de decontare din Uniune şi din statul membru respectiv;
g)rolul şi importanţa sucursalei dintr-o ţară terţă pentru activităţile, serviciile şi operaţiunile grupului dintr-o ţară terţă în Uniune şi în statul membru în care este stabilită respectiva sucursală;
h)rolul şi importanţa sucursalei dintr-o ţară terţă în contextul rezoluţiei sau al lichidării pe baza informaţiilor furnizate de autoritatea de rezoluţie;
i)volumul activităţilor grupului dintr-o ţară terţă desfăşurate prin intermediul sucursalelor din ţări terţe, raportat la activităţile respectivului grup desfăşurate prin intermediul instituţiilor-filială autorizate în Uniune şi în statele membre în care sunt stabilite sucursalele dintr-o ţară terţă.
Art. 48j: Evaluarea importanţei sistemice şi cerinţele privind sucursalele din ţări terţe care au o importanţă sistemică
(1)Sucursala dintr-o ţară terţă face obiectul evaluării prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol în cazul în care toate sucursalele din ţări terţe stabilite în Uniune care aparţin aceluiaşi grup dintr-o ţară terţă au o valoare agregată a activelor în Uniune, astfel cum sunt raportate în conformitate cu subsecţiunea 4, cel puţin egală cu 40 de miliarde EUR fie:
a)în medie pentru cele trei perioade anuale de raportare imediat precedente, fie
b)în valoare absolută, pentru cel puţin trei perioade anuale de raportare în cursul celor cinci perioade anuale de raportare imediat precedente.
Pragul activelor menţionat la primul paragraf nu include activele deţinute de sucursalele dintr-o ţară terţă în legătură cu operaţiunile de piaţă ale băncii centrale derulate împreună cu băncile centrale din cadrul SEBC.
(2)Autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea unei sucursale dintr-o ţară terţă care aparţine unui grup dintr-o ţară terţă în cadrul căruia toate sucursalele din ţări terţe stabilite în Uniune au o valoare agregată a activelor în Uniune cel puţin egală cu 40 de miliarde EUR evaluează dacă sucursala dintr-o ţară terţă aflată sub supravegherea sa are o importanţă sistemică şi prezintă riscuri semnificative pentru stabilitatea financiară a Uniunii sau a statului membru în care este stabilită. În acest sens, autorităţile competente iau în considerare, în special, indicatorii de importanţă sistemică menţionaţi la articolul 48j alineatul (2) şi la articolul 131 alineatul (3).
(3)Ca parte a evaluării menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea desemnată consultă ABE şi autorităţile competente din statele membre în care grupul relevant dintr-o ţară terţă a înfiinţat alte sucursale din ţări terţe sau instituţii-filiale pentru a evalua riscurile la adresa stabilităţii financiare pe care le prezintă sucursala relevantă dintr-o ţară terţă pentru alte state membre decât statul membru în care este stabilită.
Autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea desemnată furnizează ABE şi autorităţilor competente din statele membre în care grupul relevant dintr-o ţară terţă a înfiinţat alte sucursale din ţări terţe sau instituţii-filiale evaluarea sa motivată cu privire la importanţa sistemică a sucursalei dintr-o ţară terţă pentru Uniune sau pentru statul membru în care este stabilită.
În cazul în care autorităţile competente consultate nu sunt de acord cu evaluarea importanţei sistemice a sucursalei dintr-o ţară terţă, acestea informează autoritatea competentă care a efectuat evaluarea menţionată la alineatul (2) în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea evaluării. Autorităţile competente depun, cu asistenţă din partea ABE, toate eforturile necesare pentru a ajunge la un consens cu privire la evaluare şi, după caz, cu privire la cerinţele specifice menţionate la alineatul (4) în termen de cel mult trei luni de la data la care autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea desemnată a formulat obiecţii. După expirarea acestei perioade, autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea sucursalei dintr-o ţară terţă în curs de evaluare decide cu privire la evaluarea importanţei sistemice a sucursalei dintr-o ţară terţă şi cu privire la cerinţele specifice menţionate la alineatul (4).
(4)Acolo unde este necesar pentru a se aborda riscurile identificate, autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea desemnată poate supune sucursala dintr-o ţară terţă unor cerinţe specifice care pot include:
a)impunerea obligaţiei ca sucursala relevantă dintr-o ţară terţă să îşi restructureze activele sau activităţile, astfel încât aceasta să înceteze să se califice ca având importanţă sistemică în conformitate cu alineatul (2) sau să înceteze să mai prezinte un risc nejustificat pentru stabilitatea financiară a Uniunii sau a statelor membre în care este stabilită; sau
b)impunerea de cerinţe prudenţiale suplimentare pentru sucursala relevantă dintr-o ţară terţă.
În cazul în care autoritatea competentă sau, după caz, autoritatea desemnată consideră că o sucursală dintr-o ţară terţă are o importanţă sistemică, dar decide să nu exercite niciuna dintre competenţele menţionate la primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat sau la articolul 48i, aceasta transmite o notificare motivată ABE şi autorităţilor competente din statele membre în care grupul relevant dintr-o ţară terţă a înfiinţat alte sucursale din ţări terţe sau instituţii-filiale cu privire la motivele pentru care a decis să nu îşi exercite competenţele respective.
(5)Până la 31 decembrie 2028, ABE raportează Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei cu privire la:
a)evaluarea menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol, în special în ceea ce priveşte identificarea sucursalelor din ţări terţe care aparţin aceleiaşi întreprinderi principale şi funcţionarea procesului de consultare prevăzut la alineatul respectiv;
b)utilizarea competenţelor de supraveghere prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol şi la articolul 48i.
Subsecţiunea 4:Cerinţe de raportare
Art. 48k: Informaţii de reglementare şi financiare privind sucursalele din ţări terţe şi privind întreprinderea principală
(1)Statele membre impun sucursalelor din ţări terţe obligaţia de a raporta periodic autorităţilor lor competente informaţii cu privire la:
a)activele şi pasivele deţinute în evidenţele lor contabile în conformitate cu articolul 48h şi activele şi pasivele iniţiate de sucursalele din ţări terţe, cu o defalcare care să evidenţieze:
(i)cele mai mari active şi pasive înregistrate clasificate pe sectoare şi tipuri de contrapărţi, inclusiv, în particular, expunerile din sectorul financiar;
(ii)expunerea semnificativă şi concentrările de surse de finanţare în raport cu anumite tipuri de contrapărţi;
(iii)tranzacţiile interne semnificative cu întreprinderea principală şi cu membrii grupului întreprinderii principale;
b)respectarea de către sucursalele din ţări terţe a cerinţelor care li se aplică în temeiul prezentei directive;
c)pe o bază ad-hoc, modalităţile de protecţie a depozitelor puse la dispoziţia deponenţilor în sucursalele din ţări terţe, în conformitate cu articolul 15 alineatele (2) şi (3) din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*12);
(*12)Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).
d)cerinţele de reglementare suplimentare impuse sucursalelor din ţări terţe de către statele membre în temeiul dreptul intern.
În scopul raportării informaţiilor privind activele şi pasivele deţinute în evidenţele lor contabile în conformitate cu litera (a) de la primul paragraf, sucursalele din ţări terţe aplică standardele internaţionale de contabilitate astfel cum sunt aplicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (*13) sau principiile contabile general acceptate aplicabile în statul membru în cauză.
(*13)Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).
(2)Statele membre prevăd obligaţia ca sucursalele din ţări terţe să raporteze autorităţilor lor competente următoarele informaţii cu privire la întreprinderea lor principală:
a)periodic, informaţii agregate privind activele şi pasivele deţinute sau, respectiv, contabilizate în Uniune de filialele şi de alte sucursale din ţări terţe ale respectivului grup al întreprinderii principale;
b)periodic, respectarea de către întreprinderea principală, pe bază individuală şi consolidată, a cerinţelor prudenţiale aplicabile;
c)în mod ad-hoc, analize şi evaluări semnificative de supraveghere, atunci când acestea sunt efectuate în raport cu întreprinderea principală, şi deciziile de supraveghere subsecvente;
d)planurile de redresare ale întreprinderii principale şi măsurile specifice care ar putea fi luate cu privire la sucursalele din ţări terţe în conformitate cu planurile respective, precum şi orice actualizări şi modificări ulterioare ale planurilor respective;
e)strategia de afaceri a întreprinderii principale în ceea ce priveşte sucursalele din ţări terţe şi orice modificări ulterioare ale strategiei respective;
f)serviciile furnizate de întreprinderea principală clienţilor stabiliţi sau situaţi în Uniune, pe bază de solicitare inversă a serviciilor, în conformitate cu articolul 21c.
(3)Obligaţiile de raportare prevăzute la prezentul articol nu împiedică o autoritate competentă să impună cerinţe de raportare suplimentare sucursalelor din ţări terţe în cazul în care consideră că informaţiile suplimentare sunt necesare pentru a avea o imagine cuprinzătoare asupra operaţiunilor, activităţilor sau solidităţii financiare ale sucursalelor din ţări terţe sau ale întreprinderii lor principale, pentru a verifica respectarea de către sucursalele din ţări terţe şi de către întreprinderea lor principală a dreptului aplicabil şi pentru a asigura respectarea de către sucursalele din ţări terţe a actelor legislative respective.
Art. 48l: Formulare şi modele standard şi frecvenţa raportării
(1)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica formate şi definiţii uniforme pentru raportare, precum şi frecvenţa acesteia, şi elaborează soluţiile informatice care urmează să fie aplicate în sensul articolului 48k.
Cerinţele de raportare menţionate la articolul 48k sunt proporţionale cu clasificarea sucursalelor din ţări terţe în clasa 1 sau în clasa 2.
ABE înaintează Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 10 ianuarie 2026.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf al prezentului alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(2)Informaţiile de reglementare şi financiare menţionate la articolul 48k se raportează cel puţin de două ori pe an de către sucursalele din ţări terţe din clasa 1 şi cel puţin o dată pe an de către sucursalele din ţări terţe din clasa 2.
(3)O autoritate competentă poate acorda o derogare totală sau parţială de la cerinţele de raportare a informaţiilor privind întreprinderea principală prevăzute la articolul 48k alineatul (2) pentru sucursalele calificate din ţări terţe, cu condiţia ca autoritatea competentă respectivă să poată să obţină informaţiile relevante direct de la autorităţile de supraveghere din ţara terţă relevantă.