Art. 48k. - Art. 48 k : Informaţii de reglementare şi financiare privind sucursalele din ţări terţe şi privind întreprinderea principală - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 28 August 2025
Art. 48k: Informaţii de reglementare şi financiare privind sucursalele din ţări terţe şi privind întreprinderea principală
(1)Statele membre impun sucursalelor din ţări terţe obligaţia de a raporta periodic autorităţilor lor competente informaţii cu privire la:
a)activele şi pasivele deţinute în evidenţele lor contabile în conformitate cu articolul 48h şi activele şi pasivele iniţiate de sucursalele din ţări terţe, cu o defalcare care să evidenţieze:
(i)cele mai mari active şi pasive înregistrate clasificate pe sectoare şi tipuri de contrapărţi, inclusiv, în particular, expunerile din sectorul financiar;
(ii)expunerea semnificativă şi concentrările de surse de finanţare în raport cu anumite tipuri de contrapărţi;
(iii)tranzacţiile interne semnificative cu întreprinderea principală şi cu membrii grupului întreprinderii principale;
b)respectarea de către sucursalele din ţări terţe a cerinţelor care li se aplică în temeiul prezentei directive;
c)pe o bază ad-hoc, modalităţile de protecţie a depozitelor puse la dispoziţia deponenţilor în sucursalele din ţări terţe, în conformitate cu articolul 15 alineatele (2) şi (3) din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*12);
(*12)Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).
d)cerinţele de reglementare suplimentare impuse sucursalelor din ţări terţe de către statele membre în temeiul dreptul intern.
În scopul raportării informaţiilor privind activele şi pasivele deţinute în evidenţele lor contabile în conformitate cu litera (a) de la primul paragraf, sucursalele din ţări terţe aplică standardele internaţionale de contabilitate astfel cum sunt aplicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (*13) sau principiile contabile general acceptate aplicabile în statul membru în cauză.
(*13)Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).
(2)Statele membre prevăd obligaţia ca sucursalele din ţări terţe să raporteze autorităţilor lor competente următoarele informaţii cu privire la întreprinderea lor principală:
a)periodic, informaţii agregate privind activele şi pasivele deţinute sau, respectiv, contabilizate în Uniune de filialele şi de alte sucursale din ţări terţe ale respectivului grup al întreprinderii principale;
b)periodic, respectarea de către întreprinderea principală, pe bază individuală şi consolidată, a cerinţelor prudenţiale aplicabile;
c)în mod ad-hoc, analize şi evaluări semnificative de supraveghere, atunci când acestea sunt efectuate în raport cu întreprinderea principală, şi deciziile de supraveghere subsecvente;
d)planurile de redresare ale întreprinderii principale şi măsurile specifice care ar putea fi luate cu privire la sucursalele din ţări terţe în conformitate cu planurile respective, precum şi orice actualizări şi modificări ulterioare ale planurilor respective;
e)strategia de afaceri a întreprinderii principale în ceea ce priveşte sucursalele din ţări terţe şi orice modificări ulterioare ale strategiei respective;
f)serviciile furnizate de întreprinderea principală clienţilor stabiliţi sau situaţi în Uniune, pe bază de solicitare inversă a serviciilor, în conformitate cu articolul 21c.
(3)Obligaţiile de raportare prevăzute la prezentul articol nu împiedică o autoritate competentă să impună cerinţe de raportare suplimentare sucursalelor din ţări terţe în cazul în care consideră că informaţiile suplimentare sunt necesare pentru a avea o imagine cuprinzătoare asupra operaţiunilor, activităţilor sau solidităţii financiare ale sucursalelor din ţări terţe sau ale întreprinderii lor principale, pentru a verifica respectarea de către sucursalele din ţări terţe şi de către întreprinderea lor principală a dreptului aplicabil şi pentru a asigura respectarea de către sucursalele din ţări terţe a actelor legislative respective.