Capitolul 2 - FURNIZAREA DE INFORMAŢII ŞI SPRIJIN - Directiva 2012/29/UE/25-oct-2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 315L

În vigoare
Versiune de la: 14 Noiembrie 2012
CAPITOLUL 2:FURNIZAREA DE INFORMAŢII ŞI SPRIJIN
Art. 3: Dreptul de a înţelege şi de a se face înţeles
(1)Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asista victimele astfel încât acestea să înţeleagă şi să se poată face înţelese de la primul contact şi în cursul oricărei interacţiuni ulterioare necesare pe care o au cu o autoritate competentă în cadrul procedurilor penale, inclusiv în cazul în care informaţiile sunt furnizate de respectiva autoritate.
(2)Statele membre asigură efectuarea comunicaţiilor către victime într-un limbaj simplu şi accesibil, verbal sau în scris. Astfel de comunicaţii iau în considerare caracteristicile personale ale victimei, inclusiv orice dizabilitate care poate afecta abilitatea de a înţelege sau de a se face înţeleasă.
(3)Cu excepţia cazului în care este contrar intereselor victimei sau ar afecta negativ desfăşurarea procedurilor, statele membre permit victimelor să fie însoţite de persoană aleasă de acestea cu ocazia primului contact cu o autoritate competentă, atunci când, datorită impactului infracţiunii, victima solicită asistenţă pentru a înţelege sau a se face înţeleasă.
Art. 4: Dreptul de a primi informaţii încă de la primul contact cu o autoritate competentă
(1)Statele membre se asigură că victimele primesc următoarele informaţii, fără întârzieri inutile, încă de la primul contact cu o autoritate competentă, pentru a permite acestora să îşi exercite drepturile prevăzute de prezenta directivă:
a)tipul de sprijin pe care victimele îl pot primi şi din partea cui, inclusiv, în cazul în care este relevant, informaţii de bază privind accesul la asistenţă medicală, orice tip de asistenţă specializată, inclusiv asistenţă psihologică şi cazare alternativă;
b)procedurile privind formularea unei plângeri cu privire la o infracţiune şi rolul victimelor în aceste proceduri;
c)modul şi condiţiile în care victimele pot obţine protecţie, inclusiv măsurile de protecţie;
d)modul şi condiţiile de acces la consiliere juridică, asistenţă juridică şi orice altă formă de consiliere;
e)modul şi condiţiile în care victimele pot avea acces la despăgubiri;
f)modul şi condiţiile în care victimele au dreptul la interpretare şi traducere;
g)în cazul în care victimele îşi au reşedinţa în alt stat membru decât cel în care a fost comisă infracţiunea, orice măsură, procedură sau instrument specific care este disponibil pentru a-şi apăra interesele în statul membru unde se stabileşte primul contact cu autoritatea competentă;
h)procedurile disponibile de formulare a plângerilor, în cazul în care drepturile acestora nu sunt respectate de autoritatea competentă;
i)datele de contact pentru comunicările cu privire la cauza lor;
j)serviciile de justiţie reparatorie disponibile;
k)modul şi condiţiile în care victimelor li se pot rambursa cheltuielile suportate ca urmare a participării în procedurile penale.
(2)Amploarea sau gradul de detaliu al informaţiilor menţionate la alineatul (1) poate varia în funcţie de nevoile specifice şi de situaţia personală a victimei şi de tipul sau natura infracţiunii. Detalii suplimentare pot fi, de asemenea, transmise în etape ulterioare în funcţie de nevoile victimei şi de relevanţa, în fiecare etapă a procedurilor, a unor astfel de detalii.
Art. 5: Drepturile victimelor în momentul formulării unei plângeri
(1)Statele membre se asigură că victimele primesc o confirmare scrisă de înregistrare a plângerii lor formale depuse de acestea la autoritatea competentă a unui statul membru, care conţine elementele de bază ale infracţiunii respective.
(2)Statele membre se asigură că victimele care doresc să formuleze o plângere referitoare la o infracţiune şi care nu înţeleg sau nu vorbesc limba autorităţii competente au posibilitatea de a formula plângerea într-o limbă pe care o înţeleg sau primesc asistenţa lingvistică necesară.
(3)Statele membre se asigură că victimele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba autorităţii competente primesc, în mod gratuit, o traducere a confirmării scrise de înregistrare a plângerii lor prevăzute la alineatul (1), dacă solicită acest lucru, într-o limbă pe care o înţeleg.
Art. 6: Dreptul de a primi informaţii cu privire la propria cauză
(1)Statele membre se asigură că victimele sunt informate, fără întârzieri inutile, cu privire la dreptul lor de a primi următoarele informaţii privind procedurile penale iniţiate ca urmare a plângerii privind infracţiunea care afectează victima şi că, la cerere, primesc astfel de informaţii:
a)orice decizie de a nu continua sau de a înceta ancheta sau de a nu începe urmărirea penală împotriva autorului infracţiunii;
b)data şi locul procesului şi natura acuzaţiilor împotriva autorului infracţiunii.
(2)Statele membre se asigură că, în funcţie de rolul lor în sistemul judiciar penal relevant, victimele sunt informate, fără întârzieri inutile, cu privire la dreptul lor de a primi următoarele informaţii privind procedurile penale iniţiate ca urmare a plângerii privind infracţiunea care afectează victima şi că, la cerere, primesc astfel de informaţii:
a)orice hotărâre finală pronunţată într-un proces;
b)informaţii care să îi permită victimei să ia la cunoştinţă stadiul procedurilor penale, cu excepţia situaţiei excepţionale în care desfăşurarea corespunzătoare a cauzei ar putea fi afectată printr-o astfel de informare.
(3)Informaţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) şi la alineatul (2) litera (a) includ motivarea sau un rezumat succint al motivării respectivei hotărâri, cu excepţia cazului unei hotărâri aparţinând unui juriu sau al unei hotărâri în care motivarea este confidenţială, caz în care motivarea nu este furnizată în temeiul dreptului intern.
(4)Dorinţa victimelor de a primi sau nu informaţii are forţă obligatorie pentru autorităţile competente, cu excepţia cazului în care informaţiile respective trebuie transmise în virtutea dreptului victimei de a avea o participare activă în procedurile penale. Statele membre permit victimelor să îşi modifice în orice moment opţiunea şi o iau ulterior în considerare.
(5)Statele membre se asigură că victimelor li se oferă posibilitatea de a fi informate fără întârzieri inutile, atunci când persoana aflată în arest, urmărită penal sau condamnată pentru infracţiunile care le privesc este eliberată sau a evadat din detenţie. În plus, statele membre se asigură că victimele sunt informate cu privire la orice măsuri relevante adoptate pentru protecţia lor în caz de eliberare sau evadare a autorului infracţiunii.
(6)Victimele primesc, la cerere, informaţiile menţionate la alineatul (5) cel puţin în cazurile în care există un pericol sau în cazul unui risc identificat de prejudiciu la adresa acestora, cu excepţia cazului în care există un risc identificat de prejudiciu la adresa autorului infracţiunii care ar rezulta din notificare.
Art. 7: Dreptul la servicii de interpretariat şi traducere
(1)Statele membre se asigură că victimele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba utilizată în procedurile penale la care participă pot beneficia, la cerere şi în mod gratuit, de servicii de interpretariat, în funcţie de rolul care le revine în cadrul procedurilor penale din sistemul judiciar penal relevant, cel puţin la audierile şi interogatoriile victimei în cadrul procedurilor penale în faţa organelor de cercetare şi a autorităţilor judiciare, inclusiv în cursul interogatoriilor de către organele de poliţie, precum şi de servicii de interpretariat în momentul participării active la audierile în faţa instanţei şi a oricăror audieri intermediare care sunt necesare.
(2)Fără a se aduce atingere dreptului la apărare şi în conformitate cu normele privind marja de apreciere a instanţei, pot fi utilizate mijloace tehnice de comunicare, cum ar fi videoconferinţa, telefonul sau internetul, cu excepţia cazului în care este necesară prezenţa fizică a interpretului pentru ca victimele să-şi poată exercita în mod corespunzător drepturile sau să poată înţelege procedura.
(3)Statele membre se asigură că victimele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba utilizată în procedurile penale în care participă beneficiază, la cerere şi în mod gratuit, în funcţie de rolul care le revine în cadrul procedurilor penale din sistemul judiciar penal relevant, de traducerea informaţiilor esenţiale exercitării drepturilor lor în cadrul procedurilor penale într-o limbă pe care o înţeleg, în măsura în care aceste informaţii sunt puse la dispoziţia victimelor. Traducerile unor astfel de informaţii includ, cel puţin, orice hotărâre privind încetarea procedurilor penale referitoare la infracţiunea suferită de victimă şi, la cererea victimei, motivarea sau un rezumat succint al motivării respectivei hotărâri, cu excepţia cazului unei hotărâri aparţinând unui juriu sau al unei hotărâri în care motivarea este confidenţială, caz în care motivarea nu este furnizată în temeiul dreptului intern.
(4)Statele membre se asigură că victimele care au dreptul să primească informaţii privind data şi locul procesului, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (b), şi care nu înţeleg limba autorităţii competente primesc, la cerere, o traducere a informaţiilor la care au dreptul.
(5)Victimele pot prezenta o cerere motivată pentru ca un document să fie considerat esenţial. Nu se impune obligaţia de a traduce acele părţi din documentele esenţiale care nu sunt relevante pentru obiectivul de a permite victimelor să participe în mod activ în procedurile penale.
(6)Prin derogare de la alineatele (1) şi (3), o traducere orală sau un rezumat oral al documentelor esenţiale poate fi furnizat în locul unei traduceri scrise, cu condiţia ca o astfel de traducere orală sau rezumat oral să nu prejudicieze caracterul echitabil al procedurilor.
(7)Statele membre se asigură că autoritatea competentă evaluează dacă victimele au nevoie de interpretare sau de traducere, astfel cum se prevede la alineatele (1) şi (3). Victimele pot contesta o decizie de a nu furniza interpretare sau traducere. Normele procedurale privind o astfel de contestaţie se stabilesc în cadrul dreptului intern.
(8)Interpretarea şi traducerea, precum şi examinarea unei contestaţii la o hotărâre de a nu asigura interpretare sau traducere în temeiul prezentului articol nu trebuie să prelungească în mod nerezonabil procedurile penale.
Art. 8: Dreptul de acces la serviciile de sprijinire a victimelor
(1)Statele membre se asigură că victimele au acces, în concordanţă cu necesităţile lor, la servicii confidenţiale de sprijinire a victimelor, în mod gratuit, care acţionează în interesul victimelor înainte, în timpul şi pentru o durată adecvată după încetarea procedurilor penale. Membrii familiei au acces la serviciile de sprijinire a victimelor în conformitate cu necesităţile lor şi cu gravitatea prejudiciului suferit ca urmare a infracţiunii săvârşite împotriva victimei.
(2)Statele membre facilitează direcţionarea victimelor, de către autoritatea competentă la care a fost depusă plângerea şi de către alte entităţi relevante, către serviciile de sprijinire a victimelor.
(3)Statele membre adoptă măsuri pentru a institui servicii specializate, gratuite şi confidenţiale de sprijinire a victimelor în plus faţă de sau ca parte integrantă a serviciilor generale de sprijinire a victimelor sau pentru a permite organizaţiilor de sprijinire a victimelor să facă apel la entităţi specializate existente care oferă astfel de sprijin specializat. Victimele au acces la astfel de servicii în conformitate cu nevoile lor specifice, iar membrii familiei au acces la respectivele servicii în conformitate cu nevoile lor specifice şi cu gradul de vătămare suferit ca urmare a infracţiunii săvârşite împotriva victimei.
(4)Serviciile de sprijinire a victimelor şi orice servicii specializate de sprijinire pot fi instituite ca organizaţii publice sau neguvernamentale şi pot fi organizate pe bază profesională sau voluntară.
(5)Statele membre se asigură că accesul la serviciile de sprijinire a victimelor nu depinde de formularea de către victimă a unei plângeri formale în faţa unei autorităţi competente cu privire la săvârşirea unei infracţiuni.
Art. 9: Sprijinul din partea serviciilor de sprijinire a victimelor
(1)Serviciile de sprijinire a victimelor, astfel cum sunt menţionate la articolul 8 alineatul (1), furnizează cel puţin:
a)informaţiile, consilierea şi sprijinul relevante pentru exercitarea drepturilor care revin victimelor, inclusiv în ceea ce priveşte accesul la sistemele publice naţionale de despăgubire în cazul daunelor penale, precum şi cu privire la rolul victimelor în cadrul procedurilor penale, inclusiv pregătirea pentru participarea la proces;
b)informaţii privind sau trimitere directă la orice servicii specializate de sprijinire relevante existente;
c)sprijinul emoţional şi, dacă este disponibil, cel psihologic;
d)consiliere privind aspectele financiare şi practice subsecvente infracţiunii;
e)cu excepţia cazului în care este furnizată de alte servicii publice sau private, consiliere cu privire la riscurile de victimizare secundară şi repetată sau de intimidare şi răzbunare, precum şi la prevenirea acestora.
(2)Statele membre încurajează serviciile de sprijinire a victimelor să acorde o atenţie deosebită nevoilor specifice ale victimelor care au suferit un prejudiciu considerabil ca urmare a gravităţii infracţiunii.
(3)Cu excepţia cazului în care acestea sunt furnizate de alte servicii publice sau private, serviciile specializate de sprijinire menţionate la articolul 8 alineatul (3), instituie şi pun la dispoziţie cel puţin:
a)adăposturi sau orice altă cazare provizorie adecvată pentru victimele care au nevoie de un loc sigur din cauza unui risc iminent de victimizare secundară şi repetată sau de intimidare şi răzbunare;
b)sprijin orientat şi integrat pentru victimele cu nevoi specifice, precum victimele violenţei sexuale, victimele violenţei bazate pe gen şi victimele violenţelor în cadrul unor relaţii apropiate, inclusiv sprijin în cazul traumelor şi consiliere.