Directiva 2008/50/CE/21-mai-2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa

Acte UE

Jurnalul Oficial 152L

În vigoare

Versiune de la: 14 Martie 2019

Dată act: 21-mai-2008

Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene

(1)Cel de-al şaselea Program comunitar de acţiune pentru mediu adoptat prin Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iulie 2002 (⁴) stabileşte necesitatea de a reduce poluarea la niveluri care să minimizeze efectele nocive asupra sănătăţii umane, acordându-se o atenţie specială populaţiilor sensibile şi mediului ca întreg, de a îmbunătăţi monitorizarea şi evaluarea calităţii aerului, inclusiv depunerea poluanţilor, şi de a furniza informaţii publicului.

ă şi mediul ca întreg, este deosebit de important să fie combătute la sursă emisiile de poluanţi şi să fie identificate şi puse în aplicare cele mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local, naţional şi comunitar. În consecinţă, emisiile de poluanţi atmosferici nocivi ar trebui evitate, combătute sau reduse şi ar trebui stabilite obiective corespunzătoare pentru calitatea aerului înconjurător, luându-se în considerare standardele, ghidurile şi programele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

(3)Se impune revizuirea în mod substanţial, astfel încât să includă ultimele descoperiri din domeniul sănătăţii şi al ştiinţei, precum şi experienţa statelor membre, a următoarelor acte: Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător (⁵), Directiva 1999/30/CE a Consiliului din 22 aprilie 1999 privind valorile-limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot, pulberile în suspensie şi plumbul din aerul înconjurător (⁶), Directiva 2000/69/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 noiembrie 2000 privind valorile-limită pentru benzen şi monoxid de carbon din aerul înconjurător (⁷), Directiva 2002/3/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 februarie 2002 privind ozonul din aerul înconjurător (⁸) şi Decizia 97/101/CE a Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind stabilirea unui schimb reciproc de informaţii şi date provenind de la reţele şi staţii individuale de măsurare a poluării aerului înconjurător în statele membre (⁹). Prin urmare, din motive de claritate, simplificare şi eficienţă administrativă, se impune înlocuirea celor cinci acte cu o singură directivă ş,i, după caz, cu măsuri de punere în aplicare.

(7)Pentru a asigura reprezentativitatea şi comparabilitatea pe întreg teritoriul Comunităţii a informaţiilor colectate privind poluarea aerului, este important să se utilizeze tehnici standardizate de măsurare şi criterii comune privind numărul şi amplasarea staţiilor de măsurare pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător. Pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător pot fi utilizate şi alte tehnici în locul măsurătorilor şi, prin urmare, se impune să fie definite criteriile privind modul de utilizare şi precizia necesară a acestor tehnici.

(8)Ar trebui să fie efectuate măsurători detaliate pentru pulberile în suspensie în zonele rurale, pentru a înţelege mai bine impactul acestui poluant şi pentru a dezvolta politici adecvate. Astfel de măsurători ar trebui efectuate în concordanţă cu cele ale Programului de cooperare pentru supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi al poluanţilor atmosferici în Europa (EMEP) elaborat în temeiul Convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi din 1979, aprobată prin Decizia 81/462/CEE a Consiliului din 11 iunie 1981 (²).

(11)Pulberile în suspensie (PM_2,5) au un impact negativ semnificativ asupra sănătăţii umane. Mai mult, încă nu a fost identificat un prag-limită sub care PM_2,5 nu ar prezenta nici un risc. În consecinţă, acest poluant nu ar trebui să fie reglementat în mod similar celorlalţi poluanţi. Abordarea ar trebui să vizeze reducerea generală a concentraţiilor în zona urbană pentru a asigura faptul că o mare parte a populaţiei beneficiază de calitatea îmbunătăţită a aerului. Cu toate acestea, pentru a asigura oriunde un nivel minim de protecţie a sănătăţii, abordarea respectivă ar trebui să fie combinată cu stabilirea unei valori-limită, care, într-o primă etapă, ar trebui să fie precedată de o valoare-ţintă.

(12)Valorile-ţintă existente şi obiectivele pe termen lung pentru asigurarea unei protecţii eficiente împotriva efectelor dăunătoare asupra sănătăţii umane, vegetaţiei şi ecosistemelor, determinate de expunerea la ozon, ar trebui să rămână neschimbate. Ar trebui să se stabilească un prag de alertă şi un prag de informare pentru ozon, pentru protecţia populaţiei generale şi, respectiv, a categoriilor sensibile, împotriva expunerilor de scurtă durată la concentraţii mari de ozon. Respectivele praguri ar trebui să declanşeze diseminarea informaţiilor către public privind riscurile expunerii şi, totodată, punerea în aplicare, după caz, a unor măsuri pe termen scurt în vederea reducerii nivelurilor de ozon acolo unde pragurile de alertă sunt depăşite.

(13)Ozonul este un poluant transfrontalier format în atmosferă din emisiile de poluanţi primari menţionaţi în Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici (³). Progresele realizate în vederea atingerii valorilor-ţintă pentru calitatea aerului şi a obiectivelor pe termen lung privind ozonul stabilite în prezenta directivă ar trebui determinate prin intermediul valorilor-ţintă şi al plafoanelor de emisie prevăzute de Directiva 2001/81/CE şi, după caz, prin punerea în aplicare a planurilor pentru calitatea aerului prevăzute de prezenta directivă.

(14)Măsurătorile în puncte fixe ar trebui să fie obligatorii în zonele şi aglomerările unde sunt depăşite obiectivele pe termen lung pentru ozon sau pragurile de evaluare pentru alţi poluanţi. Informaţiile obţinute din măsurătorile în puncte fixe pot fi completate prin tehnici de modelare,i/sau măsurători indicative pentru a permite interpretarea datelor punctuale din punctul de vedere al distribuţiei geografice a concentraţiilor. Utilizarea tehnicilor suplimentare de evaluare ar trebui, de asemenea, să permită reducerea numărului minim necesar de puncte fixe de prelevare.

(15)Contribuţiile din surse naturale pot fi evaluate, dar nu pot fi controlate. În consecinţă, în cazurile în care contribuţiile naturale la emisiile de poluanţi în atmosferă pot fi stabilite cu suficientă certitudine, iar depăşirile se datorează total sau parţial acestor contribuţii naturale, acestea din urmă pot fi scăzute din evaluarea respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului, în conformitate cu condiţiile prevăzute de prezenta directivă. Contribuţiile la depăşirea valorilor-limită de pulberi în suspensie PM₁₀ care pot fi atribuite utilizării nisipului sau sării pe drumuri în timpul iernii pot de asemenea să fie scăzute din evaluarea respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului, cu condiţia să se fi luat măsuri rezonabile pentru reducerea acestor concentraţii.

(16)În cazul zonelor şi aglomerărilor în care condiţiile sunt deosebit de dificile, ar trebui să fie posibilă amânarea termenului pentru încadrarea în valorile-limită pentru calitatea aerului în cazurile în care, sub rezerva punerii în aplicare a măsurilor corespunzătoare de reducere a poluării, există probleme acute privind respectarea acestor valori-limită în anumite zone şi aglomerări. Orice prorogare de termen în ceea ce priveşte o anumită zonă sau aglomerare ar trebui să fie însoţită de un plan cuprinzător care urmează să fie evaluat de către Comisia Europeană pentru a se asigura respectarea termenului revizuit stabilit. Disponibilitatea măsurilor comunitare necesare care reflectă nivelul ambiţios stabilit în cadrul strategiei tematice privind poluarea atmosferică în ceea ce priveşte reducerea emisiilor la sursă va fi importantă pentru o reducere eficientă a emisiilor în termenul stabilit în prezenta directivă pentru încadrarea în valorile-limită şi ar trebui să fie luată în considerare la evaluarea cererilor de amânare a termenelor-limită pentru încadrarea în norme.

(17)Măsurile comunitare necesare pentru reducerea emisiilor la sursă, în special măsurile privind îmbunătăţirea eficienţei legislaţiei comunitare privind emisiile industriale, limitarea emisiilor de gaze de eşapament produse de motoarele vehiculelor utilitare grele, reducerea suplimentară a emisiilor naţionale de poluanţi-cheie permise statelor membre şi a emisiilor determinate de alimentarea cu carburanţi a autovehiculelor în staţiile de distribuţie, precum şi pentru abordarea conţinutului de sulf al combustibililor, inclusiv combustibili marini, ar trebui să fie examinate cu atenţie, ca o prioritate, de către toate instituţiile implicate.

(18)Ar trebui să fie dezvoltate planuri pentru calitatea aerului pentru zone şi aglomerări în care concentraţiile de poluanţi în atmosferă depăşesc valorile-ţintă sau cele limită relevante pentru calitatea aerului, adăugându-se orice marje temporare de toleranţă, dacă este cazul. Poluanţii atmosferici provin din multe surse şi activităţi diferite. Pentru a asigura coerenţă între diferite politici, astfel de planuri pentru calitatea aerului ar trebui pe cât posibil să fie în concordanţă cu şi integrate în planurile şi programele pregătite în temeiul Directivei 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii mari de ardere (¹), al Directivei 2001/81/CE şi al Directivei 2002/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental (²). De asemenea, atunci când se eliberează autorizaţii pentru activităţi industriale în conformitate cu Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (³) vor fi luate în considerare obiectivele privind calitatea aerului înconjurător prevăzute de prezenta directivă.

(19)Ar trebui să fie elaborate planuri de acţiune care să indice măsurile aplicabile pe termen scurt în cazurile în care există un risc de depăşire a unuia sau a mai multor praguri de alertă, pentru a reduce riscul respectiv şi pentru a-i limita durata. În cazurile în care riscul se aplică uneia sau mai multor valori-limită sau valori-ţintă, statele membre pot elabora, atunci când este cazul, astfel de planuri de acţiune pe termen scurt. În privinţa ozonului, astfel de planuri de acţiune pe termen scurt ar trebui să ia în considerare dispoziţiile Deciziei 2004/279/CE a Comisiei din 19 martie 2004 privind ghidul pentru punerea în aplicare a Directivei 2002/3/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ozonul din aerul înconjurător (⁴).

(20)Statele membre ar trebui să se consulte reciproc în cazul în care, în urma unei poluări semnificative cu originea într-un alt stat membru, nivelul de poluant depăşeşte sau este probabil să depăşească obiectivele relevante privind calitatea aerului plus marja de toleranţă, în situaţia în care aceasta există, sau, după caz, pragurile de alertă. Natura transfrontalieră a unor poluanţi, precum ozonul sau pulberile în suspensie, pot necesita coordonarea între state membre învecinate în vederea elaborării şi punerii în aplicare a unor planuri pentru calitatea aerului şi a unor planuri de acţiune pe termen scurt, precum şi a informării publicului. După caz, statele membre ar trebui să coopereze cu state terţe, punând accentul în special asupra implicării timpurii a ţărilor candidate.

(23)Este necesar să fie adaptate procedurile pentru furnizarea, evaluarea şi raportarea datelor privind calitatea aerului, pentru a permite folosirea facilităţilor electronice şi a inter-netului ca instrumente principale de punere la dispoziţie a informaţiilor şi astfel încât aceste proceduri să fie compatibile cu Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informaţii spaţiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (⁵).

(25)Deoarece obiectivele privind calitatea aerului enunţate în prezenta directivă nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre datorită naturii transfrontaliere a poluanţilor atmosferici şi, prin urmare, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(27)Anumite dispoziţii din actele abrogate prin prezenta directivă ar trebui menţinute în vigoare pentru a asigura continuitatea limitelor existente pentru calitatea aerului în cazul dioxidului de azot, până la înlocuirea lor de la 1 ianuarie 2010, continuitatea dispoziţiilor privind raportarea asupra calităţii aerului până la adoptarea noilor măsuri de punere în aplicare, precum şi continuitatea obligaţiilor privind evaluările preliminare ale calităţii aerului în conformitate cu Directiva 2004/107/CE.

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Obiectul

Art. 2: Definiţii

Art. 3: Responsabilităţi

CAPITOLUL II:EVALUAREA CALITĂŢII AERULUI ÎNCONJURĂTOR

SECŢIUNEA 1:Evaluarea calităţii aerului înconjurător privind dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot, pulberile în suspensie, plumbul, benzenul şi monoxidul de carbon

Art. 5: Regimul de evaluare

Art. 6: Criterii de evaluare

(5)Pe lângă evaluările menţionate la alineatele (2), (3) şi (4), se efectuează măsurători de fond în mediul rural, departe de surse importante de poluare a aerului, în scopul de a furniza, cel puţin, informaţii privind concentraţia masică totală şi concentraţiile chimice de speciaţie ale pulberilor în suspensie (PM_2,5) pe baza mediilor anuale, măsurători care se efectuează în următoarele condiţii:

Art. 7: Puncte de prelevare

(3)Cu toate acestea, în zonele şi aglomerările în care informaţiile de la punctele de prelevare pentru măsurători în puncte fixe sunt suplimentate cu informaţii rezultate din tehnici de modelare,i/sau măsurători indicative, numărul total de puncte de prelevare precizat în secţiunea A din anexa V poate fi redus cu până la 50 %, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

b)numărul de puncte de prelevare care urmează a fi instalate şi rezoluţia spaţială a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentraţiei poluantului respectiv în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor specificate în secţiunea A din anexa I şi permit rezultatelor evaluării să respecte criteriile specificate în secţiunea B din anexa I.

SECŢIUNEA 2:Evaluarea calităţii aerului înconjurător în ceea ce priveşte ozonul

Art. 9: Criterii de evaluare

Art. 10: Puncte de prelevare

(3)Cu toate acestea, în zonele şi aglomerările în care informaţiile de la punctele de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe sunt suplimentate cu informaţii provenite de la modelare şi/sau măsurători indicative, numărul de puncte de prelevare specificat în secţiunea A din anexa IX poate fi redus, atunci când sunt respectate următoarele condiţii:

CAPITOLUL III:GESTIONAREA CALITĂŢII AERULUI ÎNCONJURĂTOR

Art. 12: Cerinţe în cazul în care nivelurile sunt inferioare valorilor-limită

Art. 13: Valorile-limită şi pragurile de alertă pentru protecţia sănătăţii umane

(1)Statele membre se asigură că, în ansamblul zonelor şi aglomerărilor lor, nivelurile de dioxid de sulf, PM₁₀, plumb şi monoxid de carbon din aerul înconjurător se situează sub valorile-limită prevăzute în anexa XI.

Art. 14: Niveluri critice

(2)În cazul în care măsurătorile în puncte fixe sunt singura sursă de informare pentru evaluarea calităţii aerului, numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât numărul minim specificat în secţiunea C din anexa V. În cazul în care informaţiile sunt suplimentate de măsurători indicative sau modelare, atunci numărul minim de puncte de prelevare poate fi redus cu până la 50 %, cu condiţia ca evaluările concentraţiilor poluantului respectiv să poată fi făcute în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor specificate în secţiunea A din anexa I.

Art. 15: Obiectivul naţional de reducere a expunerii la PM_2,5 pentru protecţia sănătăţii umane

Art. 16: Valoarea-ţintă şi valoarea-limită ale PM_2,5 pentru protecţia sănătăţii umane

Art. 17: Cerinţele în zonele şi aglomerările unde concentraţiile de ozon depăşesc valorile-ţintă şi obiectivele pe termen lung

(2)Pentru zonele şi aglomerările în care o valoare-ţintă este depăşită, statele membre se asigură că sunt puse în aplicare, pentru a atinge valorile-ţintă, programul pregătit în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2001/81/CE şi, dacă este cazul, un plan privind calitatea aerului, cu excepţia cazurilor când acest lucru nu este realizabil prin mijloace care nu implică costuri disproporţionate, de la data menţionată în secţiunea B din anexa VII la prezenta directivă.

Art. 18: Cerinţele în zonele şi aglomerările unde concentraţiile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung

În zonele şi aglomerările în care nivelurile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung, statele membre, în măsura în care factori cum ar fi natura transfrontalieră a poluării cu ozon şi condiţiile meteorologice o permit, menţin aceste niveluri sub cele ale obiectivelor pe termen lung şi conservă, prin măsuri adecvate, cea mai înaltă calitate a aerului înconjurător compatibilă cu principiile dezvoltării durabile şi un înalt nivel de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane.

Art. 19: Măsuri necesare în cazul în care sunt depăşite pragurile de informare sau de alertă

Art. 20: Contribuţii din surse naturale

Art. 21: Depăşiri care pot fi atribuite tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă

Art. 22: Prorogarea termenelor de atingere a valorilor-limită şi derogarea de la obligaţia de a aplica anumite valori-limită

(1)Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformitatea cu valorile-limită pentru dioxid de azot sau benzen nu poate fi atinsă până la termenele precizate în anexa XI, un stat membru poate proroga aceste termene pentru acea zonă sau aglomerare cu cel mult cinci ani, sub condiţia întocmirii unui plan privind calitatea aerului, în conformitate cu articolul 23, pentru zona sau aglomerarea pentru care se aplică prorogarea; acest plan privind calitatea aerului este completat cu informaţiile enumerate în secţiunea B din anexa XV cu privire la poluanţii respectivi şi demonstrează cum se va obţine conformitatea cu valorile-limită înaintea expirării noului termen.

(2)Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformitatea cu valorile-limită pentru PM₁₀, astfel cum sunt precizate în anexa XI, nu poate fi atinsă datorită unor caracteristici de dispersie specifice arealului, condiţiilor climatice nefavorabile sau contribuţiilor transfrontaliere, un stat membru este exonerat de obligaţia de a aplica aceste valori-limită până la 11 iunie 2011, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor stabilite la alineatul (1) şi cu condiţia ca statul membru să demonstreze că au fost luate toate măsurile necesare la nivel naţional, regional şi local pentru respectarea termenelor.

(4)Statele membre notifică Comisia atunci când, în opinia lor, alineatele (1) sau (2) sunt aplicabile şi comunică acesteia planul privind calitatea aerului menţionat la alineatul (1), inclusiv toate informaţiile relevante necesare Comisiei, pentru ca aceasta să evalueze dacă toate condiţiile relevante sunt sau nu îndeplinite. În cadrul evaluării, Comisia ţine seama de efectele estimate, prezente şi viitoare, asupra calităţii aerului înconjurător din statele membre ale măsurilor ce au fost luate de statele membre, precum şi de efectele estimate asupra calităţii aerului înconjurător ale actualelor măsuri comunitare şi ale măsurilor ce urmează a fi propuse de către Comisie.

CAPITOLUL IV:PLANURI

Art. 23: Planuri privind calitatea aerului

(1)Atunci când, în anumite zone sau aglomerări, nivelul poluanţilor în aerul înconjurător depăşeşte orice valoare-limită sau valoare-ţintă, plus marja de toleranţă pentru fiecare dintre acestea, statele membre se asigură că sunt întocmite planuri pentru aceste zone sau aglomerări pentru respectarea valorii-limită sau valorii-ţintă respective, precizate în anexele XI şi XIV.

Art. 24: Planuri de acţiune pe termen scurt

(1)Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, există riscul ca nivelurile poluanţilor să depăşească unul sau mai multe dintre pragurile de alertă precizate în anexa XII, statele membre întocmesc planuri de acţiune care conţin măsurile ce trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul sau durata unei asemenea depăşiri. În cazul în care riscul se referă la una sau mai multe dintre valorile-limită sau valorile-ţintă precizate în anexele VII, XI şi XIV, statele membre pot întocmi asemenea planuri de acţiune pe termen scurt, acolo unde este cazul.

Cu toate acestea, în cazul în care există riscul ca pragul de alertă pentru ozon precizat în secţiunea B din anexa XII să fie depăşit, statele membre întocmesc asemenea planuri de acţiune pe termen scurt numai atunci când consideră că există un potenţial important de a reduce riscul, durata sau gravitatea depăşirii, avându-se în vedere condiţiile geografice, meteorologice şi economice naţionale proprii. La întocmirea unui asemenea plan de acţiune pe termen scurt, statele membre ţin seama de Decizia 2004/279/CE.

(2)Planurile de acţiune pe termen scurt menţionate la alineatul (1) pot furniza, în fiecare caz în parte, măsuri eficiente de control şi, unde este necesar, de suspendare a activităţilor care contribuie la riscul ca respectivele valori-limită sau ţintă, sau pragul de alertă, să fie depăşite. Aceste planuri de acţiune pot să includă măsuri în ceea ce priveşte circulaţia autovehiculelor, lucrările de construcţie, navele aflate la dană, precum şi utilizarea instalaţiilor sau a produselor industriale şi încălzirea locuinţelor. Acţiuni specifice vizând protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii, pot fi, de asemenea, luate în considerare în cadrul acestor planuri.

(3)Atunci când statele membre au întocmit un plan de acţiune pe termen scurt, acestea pun la dispoziţia publicului şi a organizaţiilor interesate, cum ar fi organizaţiile de protecţie a mediului, cele de protecţie a consumatorului, organizaţiile care reprezintă interesele unor grupuri sensibile ale populaţiei, celorlalte organisme relevante în domeniul sănătăţii publice şi federaţiilor industriale pertinente, atât rezultatele cercetărilor privind fezabilitatea şi conţinutul planurilor efective de acţiune pe termen scurt, cât şi informaţiile privind punerea în aplicare a acestora.

Art. 25: Poluarea transfrontalieră a aerului

(1)Atunci când orice prag de alertă, valoare-limită sau valoare-ţintă la care se adaugă orice marjă relevantă de toleranţă sau obiectiv pe termen lung sunt depăşite, datorită unui transport important de poluanţi atmosferici sau de precursori ai acestora, statele membre respective cooperează şi, unde este cazul, stabilesc acţiuni comune, cum ar fi pregătirea unor planuri comune sau coordonate privind calitatea aerului, în conformitate cu articolul 23, pentru a îndepărta aceste depăşiri prin aplicarea unor măsuri potrivite şi proporţionale.

CAPITOLUL V:INFORMARE ŞI RAPORTARE

Art. 26: Informarea publicului

(1)Statele membre se asigură că atât publicul, cât şi organizaţiile interesate, cum ar fi organizaţiile de protecţie a mediului, cele de protecţie a consumatorului, organizaţiile care reprezintă interesele unor grupuri sensibile ale populaţiei, celelalte organisme relevante în domeniul sănătăţii şi federaţiile industriale pertinente sunt informate în mod adecvat şi în timp util privind următoarele aspecte:

(2)Statele membre pun la dispoziţia publicului rapoarte anuale privind toţi poluanţii care intră sub incidenţa prezentei directive.

Aceste rapoarte prezintă pe scurt nivelurile ce depăşesc valorile-limită, valorile-ţintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare şi cele de alertă pentru perioadele relevante de calculare a mediei. Aceste informaţii sunt combinate cu o evaluare schematică a efectelor depăşirilor respective. Aceste rapoarte mai pot include, unde este cazul, informaţii suplimentare şi evaluări privind protecţia pădurilor, precum şi informaţii privind alţi poluanţi pentru care prezenta directivă conţine prevederi de monitorizare, cum ar fi, între altele, anumite substanţe precursoare ale ozonului nereglementate, enumerate în secţiunea B din anexa X.

Art. 27: Transmiterea informaţiilor şi raportarea

(2)În orice împrejurare, în scopul de a evalua nivelul de respectare a valorilor-limită şi a nivelurilor critice, precum şi cel de atingere a valorilor-ţintă, aceste informaţii sunt puse la dispoziţia Comisiei în cel mult nouă luni de la încheierea fiecărui an şi includ:

b)lista zonelor şi aglomerărilor în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanţi depăşesc valorile-limită plus marjele de toleranţă, acolo unde este cazul, sau care depăşesc valorile-ţintă sau nivelurile critice; şi pentru aceste zone şi aglomerări:

Art. 28: Măsuri de punere în aplicare

(1)Măsurile destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, şi anume anexele I-VI, anexele VIII-X şi anexa XV, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 29 alineatul (3).

(2)În conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 29 alineatul (2), Comisia stabileşte informaţiile suplimentare care urmează să fie puse la dispoziţie de către statele membre în conformitate cu articolul 27, precum şi calendarul conform căruia urmează să fie comunicate aceste informaţii.

CAPITOLUL VI:COMITET, DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Art. 29: Comitetul

Art. 31: Abrogare şi dispoziţii tranzitorii

(1)Directivele 96/62/CE, 1999/30/CE, 2000/69/CE şi 2002/3/CE se abrogă la 11 iunie 2010, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele pentru transpunerea şi punerea în aplicare a acestor directive.

(2)Sub rezerva alineatului (1) primul paragraf, următoarele articole rămân în vigoare:

Art. 32: Revizuirea

(1)În 2013, Comisia va revizui dispoziţiile cu privire la PM_2,5 şi, după caz, la alţi poluanţi, prezentând o propunere Parlamentului European şi Consiliului.

Art. 33: Transpunerea

(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 11 iunie 2010. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziţii.

ANEXA I:OBIECTIVE DE CALITATE A DATELOR

(A)Obiective de calitate a datelor pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător

Dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot şi monoxid de carbon

Benzen

Pulberi în suspensie (PM₁₀ şi PM_2,5) şi plumb

Ozon şi NO şi NO₂ corespunzătoare

Măsurători în puncte fixe(¹)

Incertitudine

Captură minimă de date

Timpul minim acoperit:

- fond urban şi trafic

- platforme industriale

15%

90%

25%

90%

35 %(²)

90%

25%

90%

15%

90 % în timpul verii

75 % în timpul iernii

Măsurători indicative

Incertitudine

Captură minimă de date

Timpul minim acoperit

25%

90%

14 %(⁴)

30%

90%

14 %(³)

50%

90%

14 %(⁴)

30%

90%

> 10 % în timpul verii

Incertitudinea modelării

Orar

Medii de opt ore

Medii zilnice

Medii anuale

50%

30%

50%

nedefinită încă

50%

Estimarea obiectivă

Incertitudine

75%

100%

75%

(¹)Statele membre pot efectua măsurători aleatorii în locul măsurătorilor continue pentru benzen, plumb şi pulberi în suspensie, în cazul în care pot demonstra Comisiei că incertitudinea, inclusiv incertitudinea legată de prelevarea aleatorie de probe, respectă obiectivul de calitate de 25 % şi că timpul minim acoperit este încă superior timpului minim stabilit pentru măsurători indicative. Prelevarea aleatorie de probe trebuie să fie distribuită uniform pe toată perioada anului pentru a evita obţinerea unor rezultate incorecte. Incertitudinea legată de prelevarea aleatorie de probe poate fi determinată prin procedura prevăzută în standardul ISO 11222 (2002) "Calitatea aerului - Determinarea incertitudinii mediei temporale a măsurătorilor calităţii aerului". În cazul în care se folosesc măsurări aleatorii pentru evaluarea cerinţelor privind valoarea-limită a PM₁₀, trebuie evaluată percentila 90,4 (care trebuie să fie mai mică sau egală cu 50 µg/m³) în locul numărului de depăşiri, care este puternic influenţat de acoperirea de date.

Incertitudinea metodelor de evaluare (exprimată cu un nivel de încredere de 9 5 %) va fi stabilită în conformitate cu principiile ghidului CEN privind exprimarea incertitudinii la măsurare (ENV 13005-1999), metodologia ISO 5725:1994 şi ghidul furnizat în raportul CEN "Calitatea aerului - Determinarea incertitudinii în cazul metodelor de referinţă pentru măsurarea aerului înconjurător" (CR 14377:2002E). Procentajele privind incertitudinea din tabelul de mai sus sunt date pentru măsurătorile individuale, mediate pentru perioada considerată de valoarea-limită (sau valoare-ţintă, în cazul ozonului), pentru un nivel de încredere de 9 5 %. Incertitudinea în cazul măsurătorilor în puncte fixe se interpretează ca fiind aplicabilă în regiunea cu valoarea-limită adecvată (sau valoarea-ţintă, în cazul ozonului).

Incertitudinea în cazul modelării se defineşte ca deviaţia maximă a nivelurilor de concentraţie măsurate şi calculate pentru 90 % din punctele individuale de monitorizare, pe perioada considerată de valoare-limită (sau valoare-ţintă, în cazul ozonului), fără a lua în considerare ordinea evenimentelor. Incertitudinea în cazul modelării se interpretează ca fiind aplicabilă în regiunea cu valoarea-limită corespunzătoare (sau valoarea-ţintă, în cazul ozonului). Măsurătorile în puncte fixe care trebuie selectate pentru compararea cu rezultatele modelării sunt reprezentative pentru scara modelului.

(B)Rezultatele evaluării calităţii aerului

(C)Asigurarea calităţii pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător: validarea datelor

1.Pentru a asigura acurateţea măsurătorilor şi conformarea cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute în secţiunea A, autorităţile şi organismele competente corespunzătoare, desemnate în temeiul articolului 3, se asigură că:

(iv)laboratoarele naţionale de referinţă sunt desemnate de către autoritatea sau organismul competent desemnat în temeiul articolului 3 şi sunt acreditate pentru metodele de referinţă menţionate în anexa VI, cel puţin pentru poluanţii ale căror concentraţii depăşesc pragul inferior de evaluare, în conformitate cu standardul armonizat relevant pentru laboratoarele de încercări şi etalonări ale cărui referinţe s-au publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în temeiul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei. Aceste laboratoare au în responsabilitatea lor şi coordonarea, pe teritoriul statelor membre, a programelor de asigurare a calităţii la scara Uniunii care urmează să fie organizate de către Centrul Comun de Cercetare al Comisiei. De asemenea, laboratoarele coordonează la nivel naţional utilizarea adecvată a metodelor de referinţă şi demonstrarea echivalenţei metodelor care nu sunt de referinţă. Laboratoarele naţionale de referinţă care organizează comparaţii între laboratoare la nivel naţional ar trebui să fie acreditate în conformitate cu standardul armonizat relevant şi pentru testarea competenţei;

(v)laboratoarele naţionale de referinţă participă, cel puţin o dată la trei ani, la programele de asigurare a calităţii organizate la scara Uniunii de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei. În cazul în care rezultatele acestei participări sunt nesatisfăcătoare, laboratorul naţional trebuie să demonstreze, la următoarea participare la comparaţia între laboratoare, că a adoptat măsuri de remediere satisfăcătoare şi să prezinte Centrului Comun de Cercetare un raport cu privire la acestea;

ANEXA II:Determinarea cerinţelor pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM₁₀ şi PM_2,5), plumb, benzen şi monoxid de carbon în aerul înconjurător într-o anumită zonă sau aglomerare

(A)Praguri superioare şi inferioare de evaluare

2.Dioxid de azot şi oxizi de azot

	Valoarea-limită orară pentru protecţia sănătăţii umane (NO₂)	Valoarea-limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane (NO₂)	Nivelul critic anual pentru protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale (NO_x)
Pragul superior de evaluare	70 % din valoarea-limită (140 µg/m³, a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic)	80 % din valoarea-limită (32 µg/m³)	80 % din nivelul critic (24 µg/m³)
Pragul inferior de evaluare	50 % din valoarea-limită (100 µg/m³, a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic)	6 5 % din nivelul critic (26 µg/m³)	6 5 % din nivelul critic (19,5 µg/m³)

3.Pulberi în suspensie (PM₁₀/PM_2,5)

	Media pe 24 de ore PM₁₀	Media anuală PM₁₀	Media anuală PM_2,5 (¹)
Pragul superior de evaluare	70 % din valoarea-limită (35 µg/m³, a nu se depăşi mai mult de 35 ori într-un an calendaristic)	70 % din valoarea-limită (28 µg/m³)	70 % din valoarea-limită (17 µg/m³)
Pragul inferior de evaluare	50 % din valoarea-limită (25 µg/m³, a nu se depăşi mai mult de 35 ori într-un an calendaristic)	50 % din valoarea-limită (20 µg/m³)	50 % din valoarea-limită (12 µg/m³)
(¹) Pragul superior de evaluare şi pragul inferior de evaluare pentru PM_2,5 nu se aplică măsurătorilor efectuate pentru evaluarea conformităţii cu obiectivul de reducere a expunerii la PM_2,5 pentru protecţia sănătăţii umane.

(B)Determinarea depăşirilor pragurilor superioare şi inferioare de evaluare

ANEXA III:Evaluarea calităţii aerului înconjurător şi amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM₁₀ şi PM_2,5), plumb, benzen şi monoxid de carbon din aerul înconjurător

(A)Generalităţi

1.Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate amplasamentele, cu excepţia celor enumerate la punctul 2, în conformitate cu criteriile stabilite în secţiunile B şi C pentru amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe. Principiile prevăzute în secţiunile B şi C se aplică de asemenea, în măsura în care sunt relevante, identificării amplasamentelor specifice în care este determinată concentraţia poluanţilor relevanţi, atunci când calitatea aerului înconjurător este evaluată prin măsurători indicative sau prin modelare.

2.Respectarea valorilor-limită stabilite în scopul protecţiei sănătăţii umane nu se evaluează în următoarele amplasamente:

(B)Amplasarea la macroscară a punctelor de prelevare

1.Protejarea sănătăţii umane

a)Punctele de prelevare care au ca scop protejarea sănătăţii umane se amplasează în as,a fel încât să furnizeze date despre următoarele:

b)În general, punctele de prelevare se amplasează în as,a fel încât să se evite măsurarea unor microclimate foarte mici din imediata lor apropiere, ceea ce înseamnă că un punct de prelevare trebuie să fie amplasat în as,a fel încât aerul prelevat să fie reprezentativ pentru calitatea aerului pentru un segment de stradă cu o lungime egală sau mai mare de 100 m în cazul punctelor de prelevare din zonele de trafic rutier şi egală sau mai mare de 250 × 250 m în cazul punctelor de prelevare din zonele industriale, dacă este posibil.

2.Protejarea vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale

Punctele de prelevare care au ca scop protejarea vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale se amplasează la o depărtare mai mare de 20 km de aglomerări sau la o distanţă mai mare de 5 km de alte areale construite, instalaţii industriale, autostrăzi sau şosele principale cu un trafic care depăşeşte 50 000 de vehicule pe zi, ceea ce înseamnă că punctul de prelevare trebuie să fie amplasat în as,a fel încât aerul prelevat să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o zonă înconjurătoare de cel puţin 1 000 km². Un stat membru poate să dispună ca un punct de prelevare să fie amplasat la o distanţă mai mică sau să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o arie mai puţin extinsă, din motive care ţin de condiţiile geografice sau de oportunităţile de a proteja unele areale cu un grad de vulnerabilitate mai ridicat.

(C)Amplasarea la microscară a punctelor de prelevare

- orificiul de prelevare trebuie să fie degajat (în general, trebuie să fie liber pe un arc de cerc de cel puţin 270° sau de 180° în cazul punctelor de prelevare la aliniamentul construcţiei), iar debitul aerului din vecinătatea orificiului (situat, în mod normal, la câţiva metri distanţă de clădiri, balcoane, copaci sau de alte obstacole şi la cel puţin 0,5 m de cea mai apropiată clădire în cazul punctelor de prelevare reprezentative pentru calitatea aerului la aliniamentul construcţiei) nu trebuie să fie obstrucţionat;

(D)Documentarea şi revizuirea selecţiei siturilor

Autorităţile competente responsabile cu evaluarea calităţii aerului susţin cu o documentaţie exhaustivă, în cazul tuturor zonelor şi aglomerărilor, procedurile de alegere a amplasamentelor şi înregistrează informaţii justificative cu privire la conceperea reţelei şi la alegerea amplasării pentru toate siturile de monitorizare. Documentaţia respectivă include fotografii ale împrejurimilor siturilor de monitorizare, orientate pe punctele cardinale, şi hărţi detaliate. În cazul în care într-o zonă sau aglomerare sunt utilizate metode suplimentare, documentaţia include detalii referitoare la aceste metode şi informaţii legate de modul în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 7 alineatul (3). Documentaţia este actualizată în funcţie de necesităţi şi revizuită cel puţin o dată la cinci ani, pentru a se asigura faptul că criteriile de selecţie, conceperea reţelei şi amplasarea siturilor de monitorizare rămân valabile şi optime în timp. Documentaţia este transmisă Comisiei în termen de trei luni de la momentul la care a fost solicitată.

ANEXA IV:MĂSURĂTORILE ÎN AMPLASAMENTE DE FOND RURAL, INDIFERENT DE CONCENTRAŢIE

(A)Obiectivele

Obiectivele principale al acestor măsurători sunt garantarea unei informări adecvate cu privire la nivelul de poluare al fondului. Această informare este esenţială pentru estimarea concentraţiilor ridicate din arealele mai poluate (cum ar fi fondul urban, zonele industriale, zonele cu trafic rutier), pentru evaluarea impactului posibil al transportului poluanţilor pe distanţă lungă, pentru sprijinirea analizei repartizării surselor şi pentru înţelegerea unor poluanţi specifici, cum ar fi pulberile în suspensie. În plus, aceste informaţii sunt esenţiale pentru creşterea utilizării modelării şi în zonele urbane.

ANEXA V:Criterii de determinare a numerelor minime de puncte de prelevare pentru măsurările în punct fix a concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM₁₀ şi PM_2,5), plumb, benzen şi monoxid de carbon în aerul înconjurător

(A)Numărul minim de puncte de prelevare necesare pentru măsurătorile în puncte fixe efectuate în scopul evaluării respectării valorilor-limită pentru protejarea sănătăţii umane şi a pragurilor de alertă în zonele şi aglomerările în care măsurarea în puncte fixe este singura sursă de informaţii.

1.Surse difuze

Populaţia aglomerării sau a zonei (mii)	În cazul în care concentraţiile maxime depăşesc pragul superior de evaluare (¹)		În cazul în care concentraţiile maxime se situează între pragurile superioare şi inferioare de evaluare
Populaţia aglomerării sau a zonei (mii)	Poluanţi cu excepţia PM	PM (²) (suma dintre PM₁₀ şi PM_2,5)	Poluanţi cu excepţia PM	PM (²) (suma dintre PM₁₀ şi PM_2,5)
0-249	1	2	1	1
250-499	2	3	1	2
500-749	2	3	1	2
750-999	3	4	1	2
1 000-1 499	4	6	2	3
1 500-1 999	5	7	2	3
2 000-2 749	6	8	3	4
2 750-3 749	7	10	3	4
3 750-4 749	8	11	3	6
4 750-5 999	9	13	4	6
> 6 00010	10	15	4	7

(¹)Pentru dioxidul de azot, pulberi în suspensie, benzen şi monoxidul de carbon: numărul trebuie să includă cel puţin o staţie de monitorizare de fond urban şi o staţie de tip trafic pentru aerul din zonele cu trafic rutier, cu condiţia să nu crească astfel numărul punctelor de prelevare. Pentru aceşti poluanţi, într-un stat membru, numărul total de staţii de fond urbane prevăzut în secţiunea A punctul 1 nu trebuie să fie de peste două ori mai mare sau mai mic decât numărul total de staţii de tip trafic prevăzut la aceeaşi literă. Punctele de prelevare care au înregistrat depăşiri ale valorii-limită pentru PM₁₀ în ultimii trei ani sunt menţinute, dacă nu devine necesară o realocare a punctelor datorată unor circumstanţe excepţionale, în special amenajarea teritorială.

(²)În cazul în care concentraţiile de PM_2,5 şi PM₁₀ sunt măsurate în conformitate cu articolul 8 la aceeaşi staţie de monitorizare, se consideră că este vorba de două staţii de prelevare diferite. Numărul total de puncte de prelevare pentru concentraţiile de PM_2,5 prevăzut la secţiunea A punctul 1 nu trebuie să fie de peste două ori mai mare sau mai mic decât numărul total de puncte de prelevare pentru concentraţiile de PM₁₀ prevăzut la aceeaşi literă, iar numărul de puncte de prelevare pentru concentraţiile de PM_2,5 din fondul urban al aglomerărilor şi al zonelor urbane trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute în secţiunea B din anexa V.

(C)Numărul minim de puncte de prelevare necesar pentru măsurătorile în puncte fixe efectuate în scopul evaluării respectării nivelurilor critice pentru protejarea zonelor cu vegetaţie altele decât aglomerările

ANEXA VI:Metode de referinţă pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM₁₀ şi PM_2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon şi ozon

(A)Metode de referinţă pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM₁₀ şi PM_2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon şi ozon

(B)Demonstrarea echivalenţei

1.Un stat membru poate folosi orice altă metodă dacă poate să demonstreze că rezultatele acesteia sunt echivalente cu cele ale oricărei metode prevăzute în secţiunea A sau, în cazul pulberii în suspensie, orice altă metodă, dacă poate demonstra că aceasta se aseamănă în mare măsură cu metoda de referinţă. În astfel de cazuri, rezultatele obţinute prin acea metodă trebuie să fie corectate astfel încât să fie echivalente cu rezultatele care ar fi fost obţinute prin metoda de referinţă.

(E)Pentru a demonstra că echipamentele îndeplinesc cerinţele de performanţă din metodele de referinţă enumerate în secţiunea A din prezenta anexă, autorităţile şi organismele competente desemnate în temeiul articolului 3 acceptă rapoarte de încercare emise în alte state membre, cu condiţia ca laboratoarele de încercări să fie acreditate conform standardului armonizat relevant privind laboratoarele de încercări şi etalonări.

Rapoartele de încercare detaliate şi toate rezultatele încercărilor sunt puse la dispoziţia altor autorităţi competente sau a organismelor desemnate ale acestora. Rapoartele de încercare demonstrează că echipamentele îndeplinesc toate cerinţele de performanţă, inclusiv în cazul în care anumite condiţii legate de mediu şi de amplasament sunt specifice unui stat membru dat şi nu intră în domeniul condiţiilor pentru care echipamentul a fost deja testat şi certificat de tip într-un alt stat membru;

ANEXA VII:VALORILE-ŢINTA ŞI OBIECTIVELE PE TERMEN LUNG ÎN CEEA CE PRIVEŞTE OZONUL

(A)Definiţii şi criterii

2.Criterii

Parametru	Proporţia necesară de date valide
Valorile colectate într-o oră	75 % (adică 45 de minute)
Valorile colectate în 8 ore	75 % din valori (adică 6 ore)
Media zilnică maximă pe 8 ore calculată pe baza mediilor orare mobile pe 8 ore	7 5 % din mediile orare mobile pe 8 ore (adică 18 medii orare pe 8 ore pe zi)
AOT40	90 % din valorile pe 1 oră măsurate în timpul perioadei definite pentru calcularea valorii AOT40 (¹)
Media anuală	75 % din valorile pe o oră măsurate în timpul verii (aprilie-septembrie) şi 75 % din valorile măsurate în timpul ierni (ianuarie-martie, octombrie-decembrie), măsurate separat
Număr de depăşiri şi valori maxime lunare	90 % din valorile mediei zilnice maxime colectate în 8 ore (27 de valori zilnice disponibile pe lună) 90 % din valorile pe 1 oră măsurate între 8:00 şi 20:00 CET
Număr de depăşiri şi valori maxime anuale	cinci din şase luni în timpul verii (aprilie-septembrie)

(B)Valorile-ţintă

(²)Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore este selecţionată după examinarea mediilor mobile pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare şi actualizate în fiecare oră. Fiecare medie pe 8 ore calculată astfel este atribuită zilei care se termină; altfel spus, prima perioadă de calculare pentru o anumită zi va fi perioada cuprinsă între ora 17:00 din ziua anterioară şi ora 01:00 în ziua respectivă; ultima perioadă de calculare pentru o anumită zi va fi perioada cuprinsă între orele 16:00 şi 24:00 în ziua respectivă

ANEXA VIII:Criteriile de clasificare şi amplasare a punctelor de prelevare pentru evaluarea concentraţiilor de ozon

(A)Amplasarea la macroscară

Tipul staţiei	Obiectivele măsurătorii	Reprezentativitate (¹)	Criteriile amplasării la macroscară
Urbană	Protecţia sănătăţii umane: evaluarea expunerii populaţiei urbane la ozon, adică acolo unde densitatea populaţiei şi concentraţiile de ozon sunt relativ ridicate şi reprezentative pentru expunerea populaţiei în general	Câţiva km²	Departe de influenţa emisiilor locale precum traficul, staţiile de benzină etc. spaţii aerisite în care pot fi măsurate niveluri bine omogenizate; spaţii precum zonele rezidenţiale şi comerciale ale oraşelor, parcurilor (departe de arbori), marile bulevarde sau pieţe cu trafic foarte redus sau inexistent, spaţii deschise utilizate în general în amenajările educative, sportive sau recreative.
Suburbană	Protecţia sănătăţii umane şi a vegetaţiei: evaluarea expunerii populaţiei şi a vegetaţiei situate la periferia aglomerărilor urbane, acolo unde se observă cele mai ridicate niveluri de ozon, la care pot fi expuse în mod direct sau indirect populaţia şi vegetaţia	Câteva zeci de km²	La o anumită distanţă de zonele de emisii maxime, în direcţia vântului, urmând direcţia sau direcţiile predominante ale vânturilor şi în condiţii favorabile formării ozonului; în zonele în care populaţia, culturile sensibile şi ecosistemele naturale situate la periferia extremă a unei aglomerări sunt expuse la niveluri de ozon ridicate; în cazul în care este necesar, de asemenea, câteva staţii suburbane în direcţia opusă vântului faţă de zona de emisii maxime, cu scopul de a determina nivelurile regionale de fond ale ozonului.
Rurale	Protecţia sănătăţii umane şi a vegetaţiei: evaluarea expunerii populaţiei, a culturilor şi a ecosistemelor naturale la concentraţiile de ozon la scară subregională	Niveluri sub-regionale (câteva sute de km²)	Staţiile pot fi situate în localităţi mici şi/sau în zone cu sisteme eco-naturale, păduri sau culturi; reprezentativ pentru ozon, departe de influenţa emisiilor locale imediate de tipul instalaţiilor industriale şi a drumurilor; în situri cu spaţii deschise, dar nu pe vârfurile munţilor mai înalţi.
Fond rural	Protecţia vegetaţiei şi a sănătăţii umane: evaluarea expunerii culturilor şi a ecosistemelor naturale la concentraţiile de ozon la scară regională, precum şi a expunerii populaţiei	Niveluri regionale/ naţionale/ continentale (de la 1 000 la 10 000 km²)	Staţii situate în areale cu o densitate scăzută a populaţiei, de exemplu ecosistemele naturale, pădurile, la o distanţă de cel puţin 20 km de zonele urbane şi industriale şi îndepărtate de emisiile locale; evitarea zonelor afectate de intensificarea formării pe plan local a condiţiilor de inversiune în apropierea solului, precum şi a vârfurilor munţilor mai înalţi; nu sunt recomandate zonele de coastă cu cicluri pronunţate de vânturi diurne cu caracter local.

ANEXA IX:Criteriile de determinare a numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a concentraţiilor de ozon

(A)Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a concentraţiilor de ozon

Populaţie (x 1 000)	Aglomerări (¹)	Alte zone (¹)	Fond rural
< 250		1	O densitate medie de 1 staţie/50 000 km² pentru totalitatea zonelor pe ţară (²)
< 500	1	2
< 1 000	2	2
< 1 500	3	3
< 2 000	3	4
< 2 750	4	5
< 3 750	5	6
> 3 750	1 staţie suplimentară la 2 milioane de locuitori	1 staţie suplimentară la 2 milioane de locuitori
(¹)Cel puţin 1 staţie în zonele în care este probabil să se producă expunerea populaţiei la cele mai mari concentraţii de ozon. În aglomerări, cel puţin 50 % din staţii trebuie să fie situate în zonele suburbane. (²)Se recomandă amplasarea unei staţii la 25 000 km² pentru zonele cu topografie complexă.

(B)Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe în zonele şi aglomerările care îndeplinesc obiectivele pe termen lung

Numărul punctelor de prelevare pentru ozon, combinat cu alte mijloace de evaluare suplimentară, precum modelarea calităţii aerului şi măsurările în acelaşi loc ale dioxidului de azot, trebuie să fie suficient pentru a examina evoluţia poluării cu ozon şi pentru a verifica respectarea obiectivelor pe termen lung. Numărul staţiilor situate în aglomerări şi în alte zone poate fi redus la o treime din numărul precizat în secţiunea A. În cazul în care informaţiile provenite de la staţiile de măsurare în puncte fixe constituie singura sursă de informare, trebuie păstrată cel puţin o staţie de monitorizare. Dacă, în zonele în care este efectuată o evaluare suplimentară, rezultatul este inexistenţa vreunei staţii într-o anumită zonă, coordonarea cu numărul de staţii situate în zonele învecinate trebuie să garanteze o evaluare adecvată a concentraţiilor de ozon faţă de obiectivele pe termen lung. Numărul de staţii de fond rural este de 1 staţie la 100 000 km².

ANEXA X:MĂSURĂTORILE SUBSTANŢELOR PRECURSOARE ALE OZONULUI

(A)Obiectivele

(B)Substanţele

ANEXA XI:VALORILE-LIMITĂ PENTRU PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII UMANE

(A)Criteriile

Parametru	Proporţia necesară de date valide
Valori orare	75 % (adică 45 de minute)
Valori pe 8 ore	75 % din valori (adică 6 ore)
Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore	75 % din mediile orare mobile pe 8 ore (adică 18 medii orare pe 8 ore pe zi)
Valorile zilnice	75 % din mediile orare (adică cel puţin 18 valori orare)
Media anuală	90 % (¹) din valorile pe 1 oră sau (dacă nu sunt disponibile) din valorile colectate timp de 24 de ore de-a lungul anului
(¹) Cerinţele privind calcularea mediei anuale nu includ pierderile de date datorate calibrării periodice sau întreţinerii normale a instrumentelor.

(B)Valorile-limită

Perioada de calculare a mediei	Valoarea-limită	Marja de toleranţă	Dată la care trebuie respectată valoarea-limită
Dioxid de sulf
1 oră	350 µg/m³, a nu se depăşi mai mult de 24 ori într-un an calendaristic	150 µg/m³ (43%)	-(¹)
1 zi	125 µg/m³, a nu se depăşi mai mult de 3 ori într-un an calendaristic	Niciuna	-(¹)
Dioxid de azot
1 oră	200 µg/m³, a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic	50 %la 19 iulie 1999, diminuând la 1 ianuarie 2001 şi apoi odată la 12 luni cu procente anuale egale pentru a atinge 0 % la 1 ianuarie 2010	1 ianuarie 2010
An calendaristic	40 µg/m³	50 %la 19 iulie 1999, diminuând la 1 ianuarie 2001 şi apoi odată la 12 luni cu procente anuale egale pentru a atinge 0 % la 1 ianuarie 2010	1 ianuarie 2010
Benzen
An calendaristic	5 µg/m³	5 µg/m³ (100 %) la 13 decembrie 2000, diminuând la 1 ianuarie 2006 şi apoi odată la 12 luni cu 1 µg/m³ pentru a atinge 0 % la 1 ianuarie 2010	1 ianuarie 2010
Monoxid de carbon
Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore (²)	10 mg/m³	60%	-(¹)
Plumb
An calendaristic	0,5 µg/m³ (3)	100%	-(³)
PM₁₀
1 zi	50 µg/m³, a nu se depăşi mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic	50%	-(¹)
An calendaristic	40 µg/m³	20%	-(¹)

(²)Valoarea maximă zilnică a concentraţiei medii pe 8 ore este selecţionată după examinarea mediilor mobile pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare şi actualizate în fiecare oră. Fiecare medie pe 8 ore calculată astfel este atribuită zilei în care se termină; altfel spus, prima perioadă de calculare într-o anume zi va fi perioada cuprinsă între ora 17:00 în ziua anterioară şi ora 01:00 în ziua respectivă; ultima perioadă de calculare pentru o anumită zi va fi perioada cuprinsă între 16:00 şi 24:00 în ziua respectivă.

ANEXA XII:PRAGURILE DE INFORMARE ŞI ALERTĂ

ANEXA XIV:OBIECTIVUL NAŢIONAL DE REDUCERE A EXPUNERII, VALOAREA-ŢINTĂ ŞI VALOAREA-LIMITĂ PENTRU PM_2,5

(A)Indicatorul mediu de expunere

(B)Obiectivul naţional de reducere a expunerii

(E)Valoarea-limită

Perioada de calculare a mediei	Valoare-limită	Marja de toleranţă	Dată la care trebuie respectată valoarea-limită
ETAPA 1
An calendaristic	25 µg/m³	20 % la 11 iunie 2008, redusă la 1 ianuarie anul următor, apoi la fiecare 12 luni, prin procente anuale egale pentru a atinge 0 % la 1 ianuarie 2015	1 ianuarie 2015
ETAPA 2 (¹)
An calendaristic	20 µg/m³		1 ianuarie 2020
(¹) Etapa 2 - valoarea-limită indicativă se va revizui de către Comisie în 2013, luând în considerare noi informaţii cu privire la efectele asupra sănătăţii şi mediului, fezabilitatea tehnică şi experienţa statelor membre în ceea ce priveşte valoarea-ţintă.

ANEXA XV:Informaţiile care urmează a fi incluse în planurile locale, regionale sau naţionale de îmbunătăţire a calităţii aerului înconjurător

(A)Informaţiile care urmează a fi furnizate conform articolului 23 (planuri privind calitatea aerului)

(B)Informaţiile care urmează a fi furnizate conform articolului 22 alineatul (1)

2.Informaţii privind stadiul aplicării următoarelor directive:

3.Informaţii privind măsurile de reducere a poluării aerului care au fost luate în considerare la nivelul corespunzător local, regional sau naţional pentru punerea în aplicare în legătură cu atingerea obiectivelor de calitate a aerului, inclusiv:

c)achiziţiile efectuate de către autorităţile publice, în conformitate cu manualul privind achiziţiile publice de autovehicule destinate traficului rutier, de combustibili şi de echipament de combustie care asigură protecţia mediului, în scopul reducerii emisiilor, inclusiv achiziţionarea unor:

ANEXA XVI:INFORMAREA PUBLICULUI

2.Concentraţiile ambientale puse la dispoziţie sunt prezentate sub forma unor valori medii pentru perioade de calculare a mediei corespunzătoare prevăzute în anexa VII şi în anexele XI-XIV. Informaţiile prezentate cuprind cel puţin eventualele niveluri care depăşesc obiectivele referitoare la calitatea aerului, inclusiv valorile-limită, valorile-ţintă, pragurile de alertă, pragurile de informare sau obiectivele pe termen lung referitoare la poluantul reglementat. Se include o scurtă evaluare legată de obiectivele privind calitatea aerului şi informaţii corespunzătoare referitoare la efectele asupra sănătăţii sau vegetaţiei, acolo unde este cazul.

4.Statele membre asigură punerea la timp la dispoziţia publicului a informaţiilor privind depăşirile actuale sau prognozate ale pragurilor de alertă, precum şi eventualele praguri de informare. Detaliile furnizate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:

ANEXA XVII:TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Prezenta directivă	Directiva 96/62/CE	Directiva 1999/30/CE	Directiva 2000/69/CE	Directiva 2002/3/CE
Articolul 1	Articolul 1	Articolul 1	Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2 alineatele (1)-(5)	Articolul 2 alineatele (1)-(5)	-	-	-
Articolul 2 alineatele (6) şi (7)	-	-	-	-
Articolul 2 alineatul (8)	Articolul 2 alineatul (8)	Articolul 2 alineatul (7)	-	-
Articolul 2 alineatul (9)	Articolul 2 alineatul (6)	-	-	Articolul 2 alineatul (9)
Articolul 2 alineatul (10)	Articolul 2 alineatul (7)	Articolul 2 alineatul (6)	-	Articolul 2 alineatul (11)
Articolul 2 alineatul (11)	-	-	-	Articolul 2 alineatul (12)
Articolul 2 alineatele (12) şi (13)	-	Articolul 2 alineatele (13) şi (14)	Articolul 2 literele (a) şi (b)	-
Articolul 2 alineatul (14)	-	-	-	Articolul 2 alineatul (10)
Articolul 2 alineatele (15) şi (16)	Articolul 2 alineatele (9) şi (10)	Articolul 2 alineatele (8) şi (9)	-	Articolul 2 alineatele (7) şi (8)
Articolul 2 alineatele (17) şi (18)	-	Articolul 2 alineatele (11) şi (12)	-	-
Articolul 2 alineatele (19), (20), (21), (22) şi (23)	-	-	-	-
Articolul 2 alineatul (24)	-	Articolul 2 alineatul (10)	-	-
Articolul 2 alineatele (25) şi (26)	Articolul 6 alineatul (5)	-	-	-
Articolul 2 alineatul (27)	-	-	-	Articolul 2 alineatul (13)
Articolul 2 alineatul (28)	-	-	-	Articolul 2 alineatul (3)
Articolul 3, cu excepţia alineatului (1) litera (f)	Articolul 3	-	-	-
Articolul 3 alineatul (1) litera (f)	-	-	-	-
Articolul 4	Articolul 2 alineatele (9) şi (10), articolul 6 alineatul (1)	-	-	-
Articolul 5	-	Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 5 alineatul (1)	-
Articolul 6 alineatele (1)-(4)	Articolul 6 alineatele (1)-(4)	-	-	-
Articolul 6 alineatul (5)	-	-	-	-
Articolul 7	-	Articolul 7 alineatele (2) şi (3), modificat	Articolul 5 alineatele (2) şi (3), modificat	-
Articolul 8	-	Articolul 7 alineatul (5)	Articolul 5 alineatul (5)	-
Articolul 9	-	-	-	Articolul 9 alineatul (1) primul şi al doilea paragraf
Articolul 10	-	-	-	Articolul 9 alineatele (1)-(3), modificat
Articolul 11 alineatul (1)	-	-	-	Articolul 9 alineatul (4)
Articolul 11 alineatul (2)	-	-	-	-
Articolul 12	Articolul 9	-	-	-
Articolul 13 alineatul (1)	-	Articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatul (1), articolul 5 alineatul (1) şi articolul 6	Articolul 3 alineatul (1) şi articolul 4	-
Articolul 13 alineatul (2)	-	Articolul 3 alineatul (2) şi articolul 4 alineatul (2)	-	-
Articolul 13 alineatul (3)	-	Articolul 5 alineatul (5)	-	-
Articolul 14	-	Articolul 3 alineatul (1) şi articolul 4 alineatul (1), modificate	-	-
Articolul 15	-	-	-	-
Articolul 16	-	-	-	-
Articolul 17 alineatul (1)	-	-	-	Articolul 3 alineatul (1) şi articolul 4 alineatul (1)
Articolul 17 alineatul (2)	-	-	-	Articolul 3 alineatele (2) şi (3)
Articolul 17 alineatul (3)	-	-	-	Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 18	-	-	-	Articolul 5
Articolul 19	Articolul 10 modificat	Articolul 8 alineatul (3)	-	Articolul 6 modificat
Articolul 20	-	Articolul 3 alineatul (4) şi articolul 5 alineatul (4), modificate	-	-
Articolul 21	-	-	-	-
Articolul 22	-	-	-	-
Articolul 23	Articolul 8 alineatele (1)-(4), modificat	-	-	-
Articolul 24	Articolul 7 alineatul (3), modificat	-	-	Articolul 7 modificat
Articolul 25	Articolul 8 alineatul (5), modificat	-	-	Articolul 8 modificat
Articolul 26	-	Articolul 8 modificat	Articolul 7 modificat	Articolul 6 modificat
Articolul 27	Articolul 11 modificat	Articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf	-	Articolul 10 modificat
Articolul 28 alineatul (1)	Articolul 12 alineatul (1), modificat	-	-	-
Articolul 28 alineatul (2)	Articolul 11 modificat	-	-	-
Articolul 28 alineatul (3)	-	-	-	-
Articolul 28 alineatul (4)	-	Anexa IX modificată	-	-
Articolul 29	Articolul 12 alineatul (2)	-	-	-
Articolul 30	-	Articolul 11	Articolul 9	Articolul 14
Articolul 31	-	-	-	-
Articolul 32	-	-	-	-
Articolul 33	Articolul 13	Articolul 12	Articolul 10	Articolul 15
Articolul 34	Articolul 14	Articolul 13	Articolul 1	Articolul 17
Articolul 35	Articolul 15	Articolul 14	Articolul 12	Articolul 18
Anexa I	-	Anexa VIII modificată	Anexa VI	Anexa VII
Anexa II	-	Anexa V modificată	Anexa II	-
Anexa III - Anexa VI	-	Anexa VI	Anexa V	-
Anexa IV	-	-	-	-
Anexa V	-	Anexa VII modificată	Anexa V	-
Anexa VI	-	Anexa IX modificată	Anexa VII	Anexa VIIAnexaVI
Anexa VII	-	-	-	Anexa I, anexa III secţiunea II
Anexa VIII	-	-	-	Anexa IV
Anexa IX	-	-	-	Anexa V
Anexa X	-	-	-	Anexa VI
Anexa XI	-	Anexa I secţiunea I, anexa II secţiunea I şi anexa III (modificată); anexa IV (nemodificată)	Anexa I, anexa II	-
Anexa XII	-	Anexa I secţiunea II, anexa II secţiunea II	-	Anexa II secţiunea I
Anexa XIII	-	Anexa I secţiunea I, Anexa II secţiunea I	-	-
Anexa XIV	-	-	-	-
Anexa XV secţiunea A	Anexa IV	-	-	-
Anexa XV secţiunea B	-	-	-	-
Anexa XVI	-	Articolul 8	Articolul 7	Articolul 6 modificat

ANEXA XVIII:DECLARAŢIA din 21 mai 2008 a ŢĂRILOR DE JOS

Ţările de Jos au sprijinit întotdeauna dezvoltarea unei politici europene ambiţioase şi eficiente pentru calitatea aerului şi vor continua să o facă în viitor. Prin urmare, Ţările de Jos sunt mulţumite de compromisul asupra căruia au convenit Consiliul şi Parlamentul European şi felicită Parlamentul, Comisia şi Preşedinţia pentru rezultatele obţinute. Noua Directivă privind calitatea aerului înconjurător marchează progrese semnificative în domeniul mediului şi în domeniul sănătăţii publice.

După cum Ţările de Jos au arătat în momentul redactării poziţiei comune, calitatea aerului în Ţările de Jos este puternic influenţată de evoluţii transfrontaliere şi, prin urmare, Ţările de Jos vor beneficia enorm de pe urma unei abordări la nivel european. Preocuparea principală a Ţărilor de Jos a fost faptul că directiva ar trebui să conţină un pachet echilibrat de măsuri la nivel european şi la nivel naţional, precum şi termene realiste pentru atingerea valorilor-ţintă de calitate a aerului. Numai în aceste condiţii, statele membre vor putea să atingă obiectivele ambiţioase stabilite.

Ţările de Jos sunt mulţumite de declaraţia Comisiei, conform căreia Comisia va propune în timp util măsuri la nivel comunitar. Respectarea la timp a standardelor de calitate a aerului la nivelul UE va depinde de o politică europeană solidă, care să abordeze la sursă problema poluării. Ţările de Jos doresc în special să semnaleze lipsa datelor şi incertitudinile existente în ceea ce priveşte emisiile şi concentraţiile de particule fine (PM_2,5). Ţările de Jos vor face, bineînţeles, toate eforturile pentru a atinge la termen obiectivele directivei. Pe baza informaţiilor de care dispunem în prezent, acest lucru este perfect realizabil. Guvernul olandez dezvoltă un Program naţional de cooperare în domeniul calităţii aerului pentru a găsi soluţii pentru zonele în care pragurile de emisii sunt depăşite în mod regulat, astfel încât să se poată atinge la termen standardele de calitate a aerului şi în acele zone.

Ţările de Jos sunt mulţumite de faptul că cea de-a doua lectură a fost încheiată la timp de către Consiliu şi Parlamentul European, astfel încât directiva să poată intra în vigoare la începutul anului 2008. Acest lucru este esenţial pentru propriul nostru program naţional, precum şi pentru acţiunile desfăşurate în ţările învecinate. Ţările de Jos vor face toate eforturile pentru a se asigura că programul naţional de cooperare şi toate măsurile regionale sunt suficiente pentru a atinge standardele europene de calitate a aerului.

ANEXA XIX:DECLARAŢIA din 21 mai 2008 a COMISIEI

	Medie anuală
Pragul superior de evaluare	70 % din valoarea-limită (0,35 µg/m³)
Pragul inferior de evaluare	50 % din valoarea-limită (0,25 µg/m³)

	Medie anuală
Pragul superior de evaluare	70 % din valoarea-limită (3,5 µg/m³)
Pragul inferior de evaluare	40 % din valoarea-limită (2 µg/m³)

	Media pe 8 ore
Pragul superior de evaluare	70 % din valoarea-limită (7 µg/m³)
Pragul inferior de evaluare	50 % din valoarea-limită (5 µg/m³)

SO₄^2-	Na⁺	NH₄⁺	Ca²⁺	carbon elementar (CE)
NO₃^-	K⁺	Cl^-	Mg²⁺	carbon organic (CO)

În cazul în care concentraţiile maxime depăşesc pragurile superioare de evaluare	În cazul în care concentraţiile maxime se situează între pragurile superioare şi inferioare de evaluare
1 staţie la 20 000 km²	1 staţie la 40 000 km²

	1-Butenă	Izopren	Etil benzen
Etan	Trans-2-Butenă	n-Hexan	m + p-Xilen
Etilena	cis-2-Butenă	i-Hexan	o-Xilen
Acetilenă	1,3-Butadienă	n-Heptan	1,2,4-Trimetilbenzen
Propan	n-Pentan	n-Octan	1,2,3-Trimetilbenzen
Propenă	i-Pentan	i-Octan	1,3,5-Trimetilbenzen
n-Butan	1-Pentenă	Benzen	Formaldehidă
i-Butan	2-Pentenă	Toluen	Hidrocarburi totale altele decât metanul