Art. 10. - Art. 10: Puncte de prelevare - Directiva 2008/50/CE/21-mai-2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa
Acte UE
Jurnalul Oficial 152L
În vigoare Versiune de la: 14 Martie 2019
Art. 10: Puncte de prelevare
(1)Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea ozonului se determină în conformitate cu criteriile stabilite în anexa VIII.
(2)În fiecare zonă sau aglomerare în care măsurătorile în puncte fixe constituie singura sursă de informare pentru evaluarea calităţii aerului, numărul de puncte de prelevare pentru ozon nu trebuie să fie inferior numărului minim de puncte de prelevare specificat în secţiunea A din anexa IX.
(3)Cu toate acestea, în zonele şi aglomerările în care informaţiile de la punctele de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe sunt suplimentate cu informaţii provenite de la modelare şi/sau măsurători indicative, numărul de puncte de prelevare specificat în secţiunea A din anexa IX poate fi redus, atunci când sunt respectate următoarele condiţii:
a)metodele suplimentare furnizează informaţii suficiente pentru evaluarea calităţii aerului în ceea ce priveşte valorile-ţintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare şi alertă;
b)numărul de puncte de prelevare care urmează a fi instalate şi rezoluţia spaţială a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentraţiei de ozon în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor specificate în secţiunea A din anexa I şi permit rezultatelor evaluării să respecte criteriile specificate în secţiunea B din anexa I;
c)numărul de puncte de prelevare din fiecare zonă sau aglomerare este de cel puţin un punct de prelevare la două milioane de locuitori sau un punct de prelevare la 50 000 km2, numărul folosit fiind cel mai mare dintre cele două, dar nu trebuie să fie mai puţin de un punct de prelevare pentru fiecare zonă sau aglomerare;
d)dioxidul de azot este măsurat în toate celelalte puncte de prelevare, cu excepţia staţiilor de fond rural menţionate în secţiunea A din anexa VIII.
Pentru evaluarea calităţii aerului în ceea ce priveşte valorile-ţintă, se ţine cont de rezultatele provenite din modelare şi/sau din măsurătorile indicative.
(4)Dioxidul de azot este măsurat în cel puţin 50 % din punctele de prelevare a ozonului prevăzute în secţiunea A din anexa IX. Măsurările sunt continue, cu excepţia staţiilor de fond rural menţionate în secţiunea A din anexa VIII, unde se pot folosi şi alte metode de măsurare.
(5)În zonele şi aglomerările în care, în cursul fiecărui an din ultimii cinci ani de măsurare, concentraţiile sunt inferioare obiectivelor pe termen lung, numărul de puncte de prelevare pentru măsurătorile în puncte fixe se determină în conformitate cu secţiunea B din anexa IX.
(6)Fiecare stat membru se asigură că cel puţin un punct de prelevare, care furnizează date privind concentraţiile de substanţe precursoare ale ozonului enumerate în anexa X, este instalat şi funcţionează pe teritoriul său. Fiecare stat membru alege numărul şi amplasarea staţiilor unde se măsoară substanţe precursoare ale ozonului, ţinând cont de obiectivele şi metodele prevăzute în anexa X.