Capitolul iii - GESTIONAREA CALITĂŢII AERULUI ÎNCONJURĂTOR - Directiva 2008/50/CE/21-mai-2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa
Acte UE
Jurnalul Oficial 152L
În vigoare Versiune de la: 14 Martie 2019
CAPITOLUL III:GESTIONAREA CALITĂŢII AERULUI ÎNCONJURĂTOR
Art. 12: Cerinţe în cazul în care nivelurile sunt inferioare valorilor-limită
În zonele şi aglomerările în care nivelurile de dioxid de sulf, dioxid de azot, PM10, PM2,5, plumb, benzen şi monoxid de carbon din aerul înconjurător sunt inferioare valorilor-limită respective precizate în anexele XI şi XIV, statele membre menţin nivelurile acelor poluanţi sub valorile-limită şi fac eforturi să păstreze cea mai înaltă calitate a aerului înconjurător compatibilă cu dezvoltarea durabilă.
Art. 13: Valorile-limită şi pragurile de alertă pentru protecţia sănătăţii umane
(1)Statele membre se asigură că, în ansamblul zonelor şi aglomerărilor lor, nivelurile de dioxid de sulf, PM10, plumb şi monoxid de carbon din aerul înconjurător se situează sub valorile-limită prevăzute în anexa XI.
În ceea ce priveşte dioxidul de azot şi benzenul, valorile-limită specificate în anexa XI nu pot fi depăşite începând cu datele specificate în respectiva anexă.
Gradul de respectare a acestor cerinţe este evaluat în conformitate cu anexa III.
Marjele de toleranţă prevăzute în anexa XI se aplică în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) şi articolul 23 alineatul (1).
(2)Pragurile de alertă pentru concentraţiile de dioxid de sulf şi dioxid de azot în aerul înconjurător sunt cele prevăzute în secţiunea A din anexa XII.
Art. 14: Niveluri critice
(1)Statele membre asigură conformitatea cu nivelurile critice specificate în anexa XIII, evaluate în conformitate cu secţiunea A din anexa III.
(2)În cazul în care măsurătorile în puncte fixe sunt singura sursă de informare pentru evaluarea calităţii aerului, numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât numărul minim specificat în secţiunea C din anexa V. În cazul în care informaţiile sunt suplimentate de măsurători indicative sau modelare, atunci numărul minim de puncte de prelevare poate fi redus cu până la 50 %, cu condiţia ca evaluările concentraţiilor poluantului respectiv să poată fi făcute în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor specificate în secţiunea A din anexa I.
Art. 15: Obiectivul naţional de reducere a expunerii la PM2,5 pentru protecţia sănătăţii umane
(1)Statele membre iau toate măsurile necesare care nu presupun costuri disproporţionate pentru a reduce expunerea la PM2,5 în vederea atingerii obiectivului naţional de reducere a expunerii stabilit în secţiunea B din anexa XIV, până în anul precizat în cuprinsul acesteia.
(2)Statele membre se asigură că indicatorul mediu de expunere pentru anul 2015, stabilit în conformitate cu secţiunea A din anexa XIV, nu depăşeşte obligaţia referitoare la concentraţia de expunere stabilită la secţiunea C din respectiva anexă.
(3)Indicatorul mediu de expunere pentru PM2,5 se estimează în conformitate cu secţiunea A din anexa XIV.
(4)Fiecare stat membru se asigură, în conformitate cu anexa III, că distribuţia şi numerotarea punctelor de prelevare pe care se bazează calculul indicatorului mediu de expunere pentru PM2,5 reflectă în mod adecvat expunerea generală a populaţiei. Numărul de puncte de prelevare nu este mai mic decât cel stabilit prin aplicarea secţiunii B din anexa V.
Art. 16: Valoarea-ţintă şi valoarea-limită ale PM2,5 pentru protecţia sănătăţii umane
(1)Statele membre iau toate măsurile necesare care nu presupun costuri disproporţionate pentru a se asigura că nu este depăşită valoarea-ţintă pentru concentraţiile de PM2,5 din aerul înconjurător, as,a cum este stabilită în secţiunea D din anexa XIV, începând cu data specificată de aceasta.
(2)Statele membre se asigură că nivelul concentraţiilor de PM2,5 din aerul înconjurător nu depăşeşte valoarea-limită stabilită în secţiunea E din anexa XIV pe ansamblul zonelor şi aglomerărilor din cadrul acestora, începând de la data specificată de aceasta. Gradul de respectare a acestei cerinţe este evaluat în conformitate cu anexa III.
(3)Marja de toleranţă prevăzută în secţiunea E din anexa XIV se aplică în conformitate cu articolul 23 alineatul (1).
Art. 17: Cerinţele în zonele şi aglomerările unde concentraţiile de ozon depăşesc valorile-ţintă şi obiectivele pe termen lung
(1)Statele membre iau măsurile necesare care nu presupun costuri disproporţionate pentru a se asigura că valorile-ţintă şi obiectivele pe termen lung sunt atinse.
(2)Pentru zonele şi aglomerările în care o valoare-ţintă este depăşită, statele membre se asigură că sunt puse în aplicare, pentru a atinge valorile-ţintă, programul pregătit în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2001/81/CE şi, dacă este cazul, un plan privind calitatea aerului, cu excepţia cazurilor când acest lucru nu este realizabil prin mijloace care nu implică costuri disproporţionate, de la data menţionată în secţiunea B din anexa VII la prezenta directivă.
(3)Pentru zonele şi aglomerările în care nivelurile de ozon în aerul înconjurător depăşesc obiectivele pe termen lung, dar se situează sub valorile-ţintă sau sunt egale cu acestea, statele membre pregătesc şi pun în aplicare măsuri care nu presupun costuri disproporţionate cu scopul de a atinge obiectivele pe termen lung. Aceste măsuri sunt cel puţin conforme cu planurile privind calitatea aerului şi cu programul menţionat la alineatul (2).
Art. 18: Cerinţele în zonele şi aglomerările unde concentraţiile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung
În zonele şi aglomerările în care nivelurile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung, statele membre, în măsura în care factori cum ar fi natura transfrontalieră a poluării cu ozon şi condiţiile meteorologice o permit, menţin aceste niveluri sub cele ale obiectivelor pe termen lung şi conservă, prin măsuri adecvate, cea mai înaltă calitate a aerului înconjurător compatibilă cu principiile dezvoltării durabile şi un înalt nivel de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane.
Art. 19: Măsuri necesare în cazul în care sunt depăşite pragurile de informare sau de alertă
În cazul în care pragul de informare precizat în anexa XII sau oricare din pragurile de alertă stabilite în cadrul acesteia sunt depăşite, statele membre iau măsurile necesare pentru a informa publicul prin intermediul mass-media sau al internetului.
Statele membre transmit Comisiei, în mod provizoriu, informaţii privind nivelurile înregistrate şi durata perioadelor pe parcursul cărora au fost depăşite pragurile de alertă sau de informare.
Art. 20: Contribuţii din surse naturale
(1)Statele membre trimit Comisiei, pentru un anumit an, liste cu zonele şi aglomerările unde depăşirile valorilor-limită pentru un anumit poluant sunt datorate contribuţiilor din surse naturale. Statele membre furnizează informaţii cu privire la concentraţii şi surse, precum şi cu privire la probele care demonstrează că depăşirile pot fi atribuite surselor naturale.
(2)În cazul în care Comisia a fost informată cu privire la o depăşire care poate fi atribuită surselor naturale în conformitate cu alineatul (1), această depăşire nu este considerată ca o depăşire în înţelesul prezentei directive.
(3)Comisia publică, până la 11 iunie 2010, ghidurile pentru demonstrarea şi scăderea depăşirilor ce pot fi atribuite surselor naturale.
Art. 21: Depăşiri care pot fi atribuite tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă
(1)Statele membre pot desemna zone sau aglomerări în interiorul cărora valorile-limită pentru PM10 sunt depăşite în aerul înconjurător ca efect al resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.
(2)Statele membre trimit Comisiei lista oricăror astfel de zone sau aglomerări, împreună cu informaţii privind concentraţiile şi sursele de PM10 din aceste zone sau aglomerări.
(3)Atunci când transmit informaţii Comisiei în conformitate cu articolul 2 7, statele membre furnizează probele necesare pentru a demonstra că orice astfel de depăşiri se datorează resuspensiei particulelor şi că au fost luate măsuri rezonabile pentru a diminua concentraţiile.
(4)Fără a aduce atingere articolului 20, în cazul zonelor şi aglomerărilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre trebuie să întocmească planul privind calitatea aerului prevăzut la articolul 23 numai în cazul în care depăşirile pot fi atribuite altor surse de PM10 în afara tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă.
(5)Comisia publică până la 11 iunie 2010 ghidurile privind determinarea contribuţiilor datorate resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă.
Art. 22: Prorogarea termenelor de atingere a valorilor-limită şi derogarea de la obligaţia de a aplica anumite valori-limită
(1)Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformitatea cu valorile-limită pentru dioxid de azot sau benzen nu poate fi atinsă până la termenele precizate în anexa XI, un stat membru poate proroga aceste termene pentru acea zonă sau aglomerare cu cel mult cinci ani, sub condiţia întocmirii unui plan privind calitatea aerului, în conformitate cu articolul 23, pentru zona sau aglomerarea pentru care se aplică prorogarea; acest plan privind calitatea aerului este completat cu informaţiile enumerate în secţiunea B din anexa XV cu privire la poluanţii respectivi şi demonstrează cum se va obţine conformitatea cu valorile-limită înaintea expirării noului termen.
(2)Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformitatea cu valorile-limită pentru PM10, astfel cum sunt precizate în anexa XI, nu poate fi atinsă datorită unor caracteristici de dispersie specifice arealului, condiţiilor climatice nefavorabile sau contribuţiilor transfrontaliere, un stat membru este exonerat de obligaţia de a aplica aceste valori-limită până la 11 iunie 2011, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor stabilite la alineatul (1) şi cu condiţia ca statul membru să demonstreze că au fost luate toate măsurile necesare la nivel naţional, regional şi local pentru respectarea termenelor.
(3)Atunci când un stat membru aplică alineatul (1) sau (2), se asigură că valoarea-limită pentru fiecare poluant nu este depăşită cu mai mult decât marja maximă de toleranţă precizată în anexa XI pentru fiecare dintre poluanţii respectivi.
(4)Statele membre notifică Comisia atunci când, în opinia lor, alineatele (1) sau (2) sunt aplicabile şi comunică acesteia planul privind calitatea aerului menţionat la alineatul (1), inclusiv toate informaţiile relevante necesare Comisiei, pentru ca aceasta să evalueze dacă toate condiţiile relevante sunt sau nu îndeplinite. În cadrul evaluării, Comisia ţine seama de efectele estimate, prezente şi viitoare, asupra calităţii aerului înconjurător din statele membre ale măsurilor ce au fost luate de statele membre, precum şi de efectele estimate asupra calităţii aerului înconjurător ale actualelor măsuri comunitare şi ale măsurilor ce urmează a fi propuse de către Comisie.
Atunci când Comisia nu ridică obiecţii în termen de nouă luni de la primirea notificării, se consideră că sunt îndeplinite condiţiile relevante pentru aplicarea alineatului (1) sau (2).
În cazul în care se ridică obiecţii, Comisia poate cere statelor membre să modifice sau să furnizeze noi planuri privind calitatea aerului.