Decizia 2008/615/JAI/23-iun-2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere
Acte UE
Jurnalul Oficial 210L
În vigoare Versiune de la: 25 Aprilie 2024
Decizia 2008/615/JAI/23-iun-2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere
Dată act: 23-iun-2008
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 30 alineatul (1) literele (a) şi (b), articolul 31 alineatul (1) litera (a), articolul 32 şi articolul 34 alineatul (2) litera (c),
având în vedere iniţiativa Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Federale Germania, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Ţărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Italiene, Republicii Finlanda, Republicii Portugheze, României şi a Regatului Suediei,
având în vedere avizul Parlamentului European(1), întrucât:
(1)Avizul din 10 iunie 2007 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(1)Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului încheiat între Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Ţărilor de Jos şi Republica Austria privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului, a criminalităţii transfrontaliere şi a migraţiei ilegale (Tratatul de la Prum), prezenta iniţiativă este înaintată, în urma consultării cu Comisia Europeană, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană, cu scopul de a încorpora conţinutul dispoziţiilor Tratatului de la Prum în cadrul legal al Uniunii Europene.
(2)Concluziile reuniunii Consiliului European de la Tampere din octombrie 1999 au confirmat nevoia de a îmbunătăţi schimbul de informaţii dintre autorităţile competente ale statelor membre în scopul descoperirii şi al cercetării infracţiunilor.
(3)În Programul de la Haga pentru consolidarea libertăţii, securităţii şi justiţiei în Uniunea Europeană din noiembrie 2004, Consiliul European şi-a exprimat convingerea că, în acest scop, este necesară o abordare inovatoare a schimbului transfrontalier de informaţii cu caracter operativ.
(4)Consiliul European a afirmat în consecinţă că schimbul unor astfel de informaţii ar trebui să respecte condiţiile aplicabile principiului disponibilităţii. Acest lucru înseamnă că un reprezentant al autorităţilor de aplicare a legii dintr-un stat membru al Uniunii Europene care are nevoie de informaţii pentru a-şi îndeplini atribuţiile poate obţine aceste informaţii de la un alt stat membru şi că autorităţile de aplicare a legii din celălalt stat membru care deţin aceste informaţii le vor pune la dispoziţie în scopul declarat, ţinând seama de necesităţile investigaţiilor aflate în desfăşurare în respectivul stat membru.
(5)Consiliul European a stabilit data de 1 ianuarie 2008 ca dată-limită pentru realizarea acestui obiectiv din programul de la Haga.
(6)Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de date şi informaţii între autorităţile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene (2) stabileşte regulile pe baza cărora autorităţile de aplicare a legii din statele membre pot schimba rapid şi eficient date şi informaţii existente în vederea desfăşurării cercetărilor penale sau a activităţilor de culegere şi analiză a informaţiilor privind fapte penale.
(2)JOL 386, 29.12.2006, p. 89.
(7)Programul de la Haga pentru consolidarea libertăţii, securităţii şi justiţiei afirmă totodată că ar trebui folosite pe deplin noile tehnologii şi că ar trebui acordat accesul reciproc la bazele naţionale de date, menţionând în acelaşi timp faptul că noile baze de date centralizate europene ar trebui create doar pe baza unor studii care au demonstrat valoarea adăugată a acestora.
(8)În vederea unei cooperări internaţionale eficiente, este de importanţă fundamentală ca schimbul de informaţii exacte să se poată efectua într-o manieră rapidă şi eficientă. Obiectivul este acela de a introduce proceduri de promovare a unor mijloace rapide, eficiente şi necostisitoare de schimb de date. În vederea utilizării în comun a acestor date, aceste proceduri ar trebui să fie supuse principiului răspunderii şi ar trebui să cuprindă garanţii adecvate privind acurateţea şi securitatea datelor în timpul transmiterii şi al stocării, precum şi proceduri de înregistrare a schimbului de date şi restricţii privind utilizarea informaţiilor schimbate.
(9)Aceste condiţii sunt îndeplinite de Tratatul de la Prum. Pentru ca toate statele membre să poată îndeplini condiţiile de fond ale programului de la Haga în termenele prevăzute de acesta, părţile esenţiale ale Tratatul de la Prum ar trebui să devină aplicabile tuturor statelor membre.
(10)Prezenta decizie conţine, aşadar, dispoziţii care se bazează pe principalele dispoziţii ale Tratatului de la Prum şi care sunt menite să îmbunătăţească schimbul de informaţii, prin care statele membre îşi acordă reciproc drepturi de acces la fişierele automatizate de date ADN, la sistemele automatizate de identificare dactiloscopică şi la datele privind înmatricularea autovehiculelor. În cazul datelor provenite din fişierele naţionale de date ADN şi din sistemele automatizate de identificare dactiloscopică, un sistem de tip "hit/no hit" (răspuns pozitiv/negativ) ar trebui să permită statului membru care efectuează căutarea, într-o a doua etapă, să solicite date conexe specifice cu caracter personal de la statul membru care administrează fişierul şi, după caz, să solicite informaţii suplimentare prin intermediul unor proceduri de asistenţă reciprocă, inclusiv acele proceduri adoptate în conformitate cu Decizia-cadru 2006/960/JAI.
(11)Aceasta ar accelera în mod considerabil procedurile existente, permiţând statelor membre să afle dacă şi care stat membru deţine informaţiile necesare.
(12)Compararea transfrontalieră a datelor ar trebui să deschidă o nouă dimensiune în domeniul combaterii criminalităţii. Informaţiile obţinute prin compararea datelor ar trebui să deschidă calea unor noi metode de investigare pentru statele membre şi să joace, astfel, un rol crucial în sprijinirea autorităţilor de aplicare a legii şi a autorităţilor judiciare din statele membre.
(13)Normele se bazează pe interconectarea bazelor naţionale de date ale statelor membre.
(14)Sub rezerva anumitor condiţii, statele membre ar trebui să poată furniza date cu caracter personal şi date care nu privesc persoanele, pentru a îmbunătăţi schimbul de informaţii în vederea prevenirii infracţiunilor şi a păstrării ordinii şi securităţii publice în cazul unor evenimente importante care au o dimensiune transfrontalieră.
(15)În ceea ce priveşte punerea în aplicare a articolului 12, statele membre ar putea decide să acorde prioritate combaterii infracţiunilor grave, având în vedere capacităţile tehnice limitate care sunt disponibile pentru transmiterea de date.
(16)În plus faţă de îmbunătăţirea schimburilor de informaţii, este necesar să se reglementeze şi alte forme de cooperare mai strânsă între autorităţile poliţieneşti, în special prin intermediul unor operaţiuni comune de securitate (cum ar fi patrulele comune).
(17)O mai strânsă cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală trebuie însoţită de respectarea drepturilor fundamentale şi, în special, a dreptului la viaţă privată şi la protecţia datelor cu caracter personal, care să fie garantate de modalităţi speciale de protecţie a datelor, care ar trebui adaptate la natura specifică a diferitelor modalităţi de schimb de date. Astfel de dispoziţii specifice privind protecţia datelor ar trebui să ţină seama îndeosebi de natura specifică a accesului transfrontalier online la bazele de date. Deoarece, în condiţiile accesului online, statul membru care administrează fişierul nu poate să facă niciun fel de verificări prealabile, ar trebui introdus un sistem care să asigure efectuarea monitorizării ulterioare.
(18)Sistemul hit/no hit furnizează o structură pentru compararea profilurilor anonime, în cadrul căreia se face schimb de date cu caracter personal suplimentare doar după un răspuns pozitiv; transmiterea şi primirea acestor date sunt reglementate în legislaţia naţională, inclusiv prin dispoziţii privind asistenţa judiciară. Acest mecanism garantează existenţa unui sistem adecvat de protecţie a datelor, prin aceasta înţelegându-se că transmiterea de date cu caracter personal către un alt stat membru necesită un nivel adecvat de protecţie a datelor din partea statului membru destinatar.
(19)Luând în considerare schimbul cuprinzător de informaţii şi de date ce rezultă dintr-o cooperare poliţienească şi judiciară mai strânsă, prezenta decizie caută să garanteze un nivel corespunzător de protecţie a datelor. Aceasta respectă nivelul de protecţie stabilit pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul Convenţiei Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, a Protocolului său adiţional din 8 noiembrie 2001 şi în principiile Recomandării nr. R (87) 15 a Consiliului Europei de reglementare a utilizării datelor cu caracter personal în domeniul poliţienesc.
(20)Dispoziţiile privind protecţia datelor cuprinse în prezenta decizie includ, de asemenea, principiile privind protecţia datelor care au fost necesare datorită absenţei unei decizii-cadru privind protecţia datelor în cadrul pilonului al treilea. Prezenta decizie-cadru ar trebui să se aplice întregului domeniu de cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală, cu condiţia ca nivelul de protecţie a datelor instituit de aceasta să nu fie inferior nivelului de protecţie stabilit prin Convenţia Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981, prin Protocolul său adiţional din 8 noiembrie 2001 şi să fie luată în considerare Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniştri către statele membre care reglementează utilizarea datelor cu caracter personal în domeniul poliţienesc, chiar şi în cazul în care datele nu sunt prelucrate automatizat.
(21)Deoarece obiectivele prezentei decizii şi, în special, îmbunătăţirea schimbului de informaţii în cadrul Uniunii Europene nu pot fi realizate satisfăcător în mod izolat de către statele membre, dat fiind caracterul transfrontalier al combaterii criminalităţii şi al problemelor de securitate, astfel încât statele membre sunt obligate să se bazeze unele pe celelalte în aceste chestiuni, ci pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii Europene, Consiliul poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, la care face trimitere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, în temeiul articolului 5 din Tratatul CE, prezenta decizie nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea respectivelor obiective.
(22)Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale şi se conformează principiilor prevăzute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
DECIDE:
-****-
Art. 1: Obiectiv şi domeniu de aplicare
Prin prezenta decizie, statele membre intenţionează să accelereze cooperarea transfrontalieră în domeniile reglementate de titlul VI din tratat şi, în special, schimbul de informaţii între autorităţile cu atribuţii de prevenire şi cercetare a infracţiunilor. În acest scop, prezenta decizie cuprinde norme în următoarele domenii:
(a)[textul din Art. 1, alin. (A) din capitolul 1 a fost abrogat la 25-apr-2024 de Art. 68 din capitolul 8 din Regulamentul 982/13-mar-2024]
(b)dispoziţii privind condiţiile de furnizare de date privind evenimente majore care au o dimensiune transfrontalieră (capitolul 3);
(c)dispoziţii privind condiţiile de furnizare a informaţiilor pentru prevenirea infracţiunilor teroriste (capitolul 4);
(d)dispoziţii privind condiţiile şi procedura pentru intensificarea cooperării poliţiei la nivel transfrontalier prin diferite măsuri (capitolul 5).
Art. 2:
[textul din Art. 2 din capitolul 2, sectiunea 1 a fost abrogat la 25-apr-2024 de Art. 68 din capitolul 8 din Regulamentul 982/13-mar-2024]
Art. 3:
[textul din Art. 3 din capitolul 2, sectiunea 1 a fost abrogat la 25-apr-2024 de Art. 68 din capitolul 8 din Regulamentul 982/13-mar-2024]
Art. 4:
[textul din Art. 4 din capitolul 2, sectiunea 1 a fost abrogat la 25-apr-2024 de Art. 68 din capitolul 8 din Regulamentul 982/13-mar-2024]
Art. 5:
[textul din Art. 5 din capitolul 2, sectiunea 1 a fost abrogat la 25-apr-2024 de Art. 68 din capitolul 8 din Regulamentul 982/13-mar-2024]
Art. 6:
[textul din Art. 6 din capitolul 2, sectiunea 1 a fost abrogat la 25-apr-2024 de Art. 68 din capitolul 8 din Regulamentul 982/13-mar-2024]
Art. 7: Prelevarea de material biologic şi transmiterea profilurilor ADN
Atunci când, în cadrul unor cercetări sau al unor proceduri penale aflate în curs, lipseşte profilul ADN al unei persoane determinate care se găseşte pe teritoriul statului membru solicitat, statul membru solicitat acordă asistenţă judiciară prin prelevarea şi analizarea materialului biologic al persoanei respective, precum şi prin furnizarea profilului ADN obţinut, dacă:
(a)statul membru solicitant comunică scopul pentru care această procedură este necesară;
(b)statul membru solicitant prezintă un mandat de cercetare sau o declaraţie emisă de autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut de legislaţia naţională a statului membru respectiv, din care să rezulte că toate cerinţele pentru prelevarea şi analizarea materialului biologic ar fi îndeplinite în ipoteza în care persoana în cauză s-ar fi aflat pe teritoriul statului membru solicitant; şi
(c)condiţiile pentru prelevarea şi analizarea materialului biologic, precum şi pentru transmiterea profilului ADN obţinut sunt reunite, în conformitate cu dreptul statului membru solicitat.
[textul din capitolul 2, sectiunea 2 a fost abrogat la 25-apr-2024 de Art. 68 din capitolul 8 din Regulamentul 982/13-mar-2024]
[textul din capitolul 2, sectiunea 3 a fost abrogat la 25-apr-2024 de Art. 68 din capitolul 8 din Regulamentul 982/13-mar-2024]
Art. 16: Transmiterea informaţiilor în vederea prevenirii infracţiunilor teroriste
(1)În vederea prevenirii infracţiunilor teroriste, în conformitate cu legislaţia naţională şi, în cazuri individuale, chiar fără a fi solicitate, statele membre pot furniza punctelor naţionale de contact ale altor state membre, astfel cum se menţionează la alineatul (3), datele cu caracter personal şi informaţiile prevăzute la alineatul (2), în măsura în care acest lucru se dovedeşte necesar pentru că împrejurări determinate îndreptăţesc convingerea că persoanele vizate vor săvârşi infracţiuni precum cele menţionate la articolele 1-3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (1).
(1)JOL 164, 22.6.2002, p. 3.
(2)Datele care urmează a fi transmise conţin numele, prenumele, data şi locul naşterii, precum şi o descriere a împrejurărilor care conduc la convingerea menţionată la alineatul (1).
(3)Fiecare stat membru desemnează un punct naţional de contact în vederea schimbului de informaţii cu punctele naţionale de contact ale altor state membre. Competenţele punctelor naţionale de contact sunt reglementate de legislaţia naţională aplicabilă.
(4)Statul membru care transmite datele poate stabili, în conformitate cu legislaţia naţională, condiţiile privind utilizarea unor asemenea date şi informaţii de către statul membru destinatar. Statul membru destinatar este obligat să respecte aceste condiţii.
Art. 17: Operaţiuni comune
(1)În vederea intensificării cooperării poliţieneşti, în cursul menţinerii ordinii şi securităţii publice şi al prevenirii infracţiunilor, autorităţile competente desemnate de statele membre pot forma patrule comune şi desfăşura alte operaţiuni comune, în care agenţi desemnaţi sau alţi oficiali (denumiţi în continuare "agenţi") din alte state membre participă la operaţiuni pe teritoriul altui stat membru.
(2)În calitate de stat gazdă şi în conformitate cu legislaţia sa naţională şi cu consimţământul statului membru care a dispus detaşarea, fiecare stat membru poate conferi competenţe de executare agenţilor statului membru care a dispus detaşarea implicaţi în operaţiuni comune sau, în măsura în care legea statului gazdă permite acest lucru, poate permite agenţilor statelor membre care au dispus detaşarea să îşi exercite propriile competenţe de executare, în conformitate cu legislaţia statului membru care a dispus detaşarea. Asemenea competenţe de executare pot fi exercitate doar sub îndrumarea şi, de regulă, în prezenţa agenţilor statului gazdă. Agenţii statelor membre care au dispus detaşarea se supun legislaţiei naţionale a statului membru gazdă. Statul membru gazdă îşi asumă răspunderea pentru acţiunile acestora.
(3)Agenţii statelor membre care au dispus detaşarea care sunt implicaţi în operaţiuni comune se supun instrucţiunilor date de autoritatea competentă a statului membru gazdă.
(4)Statele membre prezintă declaraţii, astfel cum se menţionează la articolul 36, în care stabilesc aspectele practice ale cooperării.
Art. 18: Asistenţa în cazul unor reuniuni de masă, dezastre şi accidente grave
Autorităţile competente din statele membre îşi oferă asistenţă reciprocă, în conformitate cu legislaţia naţională, în cazul unor reuniuni de masă, dezastre şi în cazul altor evenimente majore, precum şi în cazul unor accidente grave, urmărind să prevină infracţiunile şi să menţină ordinea şi siguranţa publică prin:
(a)notificarea reciprocă şi cât mai promptă a unor asemenea situaţii cu impact transfrontalier, precum şi prin schimbul oricăror informaţii relevante;
(b)adoptarea şi coordonarea măsurilor de poliţie necesare pe propriul teritoriu în situaţiile cu impact transfrontalier;
(c)pe cât posibil, detaşarea de agenţi, specialişti şi consilieri şi punerea la dispoziţie de echipament, la cererea statului membru pe al cărui teritoriu a apărut situaţia respectivă.
Art. 19: Folosirea armamentului, a muniţiilor şi a echipamentelor
(1)Agenţii dintr-un stat membru care a dispus detaşarea care participă la o operaţiune comună pe teritoriul unui alt stat membru în conformitate cu articolul 17 sau 18 îşi pot purta uniformele naţionale pe teritoriul acelui stat. Agenţii pot avea asupra lor armamentul, muniţia şi echipamentele care le sunt permise în conformitate cu legislaţia naţională a statului membru care a dispus detaşarea. Statul membru gazdă poate interzice portul anumitor arme, muniţii sau echipamente de către agenţii unui stat membru care a dispus detaşarea.
(2)Statele membre prezintă declaraţiile prevăzute la articolul 36 în care enumeră armele, muniţia şi echipamentele care pot fi folosite doar în legitimă apărare sau pentru apărarea altor persoane. Agentul statului membru gazdă care se află la comanda efectivă a operaţiunii poate permite, în anumite cazuri şi în conformitate cu legislaţia naţională, folosirea armamentului, a muniţiei şi a echipamentelor şi în alte scopuri decât cele prevăzute la prima teză. Folosirea armelor, a muniţiei şi a echipamentelor este reglementată de legislaţia statului gazdă. Autorităţile competente se informează reciproc cu privire la armamentul, muniţia şi echipamentele permise şi cu privire la condiţiile în care pot fi folosite.
(3)În cazul în care agenţii dintr-un stat membru folosesc, într-o acţiune întreprinsă în conformitate cu prezenta decizie, vehicule pe teritoriul unui alt stat membru, aceştia se supun aceloraşi reguli privind traficul rutier care se aplică şi agenţilor statului membru gazdă, inclusiv în ceea ce priveşte dreptul la liberă trecere şi orice privilegii speciale.
(4)Statele membre prezintă declaraţiile menţionate la articolul 36, în care stabilesc aspectele practice ale folosirii armamentului, a muniţiei şi a echipamentelor.
Art. 20: Protecţia şi asistenţa
Statele membre trebuie să ofere agenţilor altor state membre care traversează frontiera, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aceeaşi protecţie şi asistenţă ca şi propriilor lor agenţi.
Art. 21: Regulile generale cu privire la răspunderea civilă
(1)Atunci când agenţi ai unui stat membru desfăşoară operaţiuni într-un alt stat membru în conformitate cu articolul 17, statul membru din care provin răspunde pentru orice prejudicii cauzate de aceştia în cursul operaţiunilor lor, în conformitate cu legislaţia statului membru pe teritoriul căruia îşi desfăşoară operaţiunile.
(2)Statul membru pe al cărei teritoriu s-au produs prejudiciile menţionate la alineatul (1) repară aceste prejudicii în condiţiile aplicabile prejudiciilor cauzate de proprii săi agenţi.
(3)În cazul menţionat la alineatul (1), statul membru ai cărui agenţi au cauzat prejudicii unei persoane de pe teritoriul unui alt stat membru rambursează acestuia din urmă totalitatea sumelor pe care le-a plătit victimelor sau persoanelor îndreptăţite în numele acestora.
(4)Atunci când agenţi ai unui stat membru desfăşoară operaţiuni într-un alt stat membru conform articolului 18, statul membru gazdă răspunde pentru orice prejudicii cauzate de aceştia în cursul operaţiunilor lor, în conformitate cu legislaţia sa naţională.
(5)Atunci când prejudiciile menţionate la alineatul (4) s-au produs ca urmare a unei fapte săvârşite din culpă gravă sau cu intenţie, statul membru gazdă poate solicita statului membru care a dispus detaşarea rambursarea oricăror sume pe care le-a plătit victimelor sau persoanelor îndreptăţite a fi despăgubite în numele acestora.
(6)Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale faţă de terţe părţi şi cu excepţia alineatului (3), fiecare stat membru se abţine în cazul prevăzut la alineatul (1) de a pretinde de la un alt stat membru rambursarea despăgubirilor pentru prejudiciile suferite.
Art. 22: Răspunderea penală
Agenţilor care acţionează pe teritoriul altui stat membru în conformitate cu prezenta decizie li se aplică acelaşi tratament ca şi celor care aparţin statului membru gazdă în ceea ce priveşte orice infracţiuni care ar putea fi săvârşite de aceştia sau care ar putea fi săvârşite împotriva lor, cu excepţia cazului în care se prevede altfel într-un alt acord cu caracter obligatoriu pentru statele membre în cauză.
Art. 23: Raporturile de muncă
Agenţii care acţionează pe teritoriul altui stat membru, în conformitate cu prezenta decizie, rămân supuşi dispoziţiilor din legislaţia muncii aplicabile în propriul lor stat membru, în special în ceea ce priveşte normele de disciplină.
Art. 24: Definiţii şi domeniu de aplicare
(1)În înţelesul prezentei decizii:
a)"prelucrarea datelor cu caracter personal" înseamnă orice operaţiune sau set de operaţiuni care sunt efectuate cu privire la datele cu caracter personal, indiferent dacă se realizează sau nu prin mijloace automatizate, precum culegerea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, sortarea, recuperarea, consultarea, utilizarea, divulgarea prin furnizare, diseminarea sau punerea la dispoziţie în alt mod, alinierea, combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea datelor. Prelucrarea, în sensul prezentei decizii, include comunicarea, indiferent dacă există sau nu "hit" (răspuns pozitiv);
b)"procedura de căutare automatizată" înseamnă accesul direct la bazele de date automatizate ale altui organism, în cazul în care răspunsul în urma procedurii de căutare este complet automatizat;
c)"catalogare" înseamnă marcarea datelor cu caracter personal stocate, fără a avea ca scop limitarea prelucrării lor ulterioare;
d)"blocare" înseamnă marcarea datelor cu caracter personal stocate, cu scopul de a limita prelucrarea lor ulterioară.
(2)Următoarele dispoziţii se aplică datelor care sunt sau au fost furnizate în conformitate cu prezenta decizie, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în capitolele anterioare.
Art. 25: Nivelul de protecţie a datelor
(1)În privinţa prelucrării datelor cu caracter personal, care sunt sau au fost furnizate conform prezentei decizii, fiecare stat membru garantează un nivel de protecţie a datelor cu caracter personal în legislaţia sa naţională, cel puţin egal cu cel rezultat din Convenţia Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981 şi din Protocolul său adiţional din 8 noiembrie 2001, luând astfel în considerare Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre care reglementează utilizarea datelor cu caracter personal în domeniul poliţienesc, chiar şi în cazul în care datele nu sunt prelucrate automatizat.
(2)Transmiterea datelor cu caracter personal reglementată de prezenta decizie nu poate avea loc decât după ce dispoziţiile prezentului capitol au fost puse în aplicare în legislaţia naţională aplicabilă pe teritoriile statelor membre implicate în această transmitere. Consiliul decide în unanimitate dacă această condiţie a fost îndeplinită.
(3)Alineatul (2) nu se aplică acelor state membre în care transmiterea de date cu caracter personal reglementată de prezenta decizie a început deja ca urmare a Tratatului de la Prum din 27 mai 2005 încheiat între Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Ţărilor de Jos şi Republica Austria privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului, a criminalităţii transfrontaliere şi a migraţiei ilegale ("Tratatul de la Prum").
Art. 26: Scopul
(1)Prelucrarea datelor cu caracter personal de către statul membru destinatar este permisă doar pentru scopul pentru care au fost furnizate, în conformitate cu prezenta decizie. Prelucrarea în alt scop este permisă numai cu autorizarea prealabilă a statului membru care administrează fişierul şi doar cu respectarea legislaţiei naţionale a statului membru destinatar. O astfel de autorizaţie poate fi acordată cu condiţia ca prelucrarea în alte scopuri să fie permisă de legislaţia naţională a statului membru care administrează fişierul.
(2)Prelucrarea datelor furnizate conform articolelor 3, 4 şi 9 de către statul membru care efectuează căutarea sau compararea este permisă doar pentru:
a)a stabili dacă profilurile ADN sau datele dactiloscopice comparate concordă;
b)a pregăti şi înainta o cerere formulată de organele de poliţie sau judiciare în vederea acordării de asistenţă juridică în concordanţă cu legislaţia naţională, dacă aceste date concordă;
c)a efectua o înregistrare, în sensul articolului 30.
Statul membru care administrează fişierul poate prelucra datele furnizate în conformitate cu articolele 3, 4 şi 9 numai atunci când este necesar în scopul comparării, al furnizării răspunsurilor automatizate la căutări sau al înregistrării în conformitate cu articolul 30. Datele furnizate sunt şterse îndată după compararea datelor sau după răspunsurile automatizate la căutări, în afara cazului în care este necesară continuarea prelucrării datelor în scopurile menţionate la literele (b) şi (c) din primul paragraf.
(3)Datele furnizate în conformitate cu articolul 12 pot fi utilizate de către statul membru care administrează fişierul numai atunci când acest lucru este necesar în scopul furnizării răspunsurilor automatizate la procedurile de căutare sau al înregistrării în conformitate cu articolul 30. Datele furnizate sunt şterse îndată după transmiterea răspunsurilor automatizate la căutări, în afara cazului în care este necesară continuarea prelucrării în vederea înregistrării în conformitate cu articolul 30. Statul membru care efectuează căutarea poate folosi datele primite ca răspuns numai pentru procedura pentru care a fost efectuată căutarea.
Art. 27: Autorităţile competente
Datele cu caracter personal furnizate pot fi prelucrate doar de către autorităţile, organismele şi instanţele cu atribuţii care servesc realizării scopurilor prevăzute la articolul 26. În special, datele pot fi furnizate altor entităţi doar cu autorizarea prealabilă din partea statului membru furnizor şi în conformitate cu legislaţia statului membru destinatar.
Art. 28: Acurateţea, relevanţa actuală şi perioada de stocare a datelor
(1)Statele membre asigură acurateţea şi relevanţa actuală a datelor cu caracter personal. Dacă ex officio sau dintr-o notificare a persoanei vizate rezultă că au fost furnizate date incorecte sau date care nu ar fi trebuit să fie furnizate, acest fapt este notificat de îndată statului sau statelor membre destinatare. Statul sau statele membre în cauză sunt obligate să corecteze sau să şteargă datele. De asemenea, datele cu caracter personal furnizate sunt corectate dacă se descoperă că sunt incorecte. Dacă organismul destinatar are motive să creadă că datele furnizate sunt incorecte sau ar trebui şterse, autoritatea care le-a furnizat este informată de îndată despre aceasta.
(2)Datele a căror acurateţe este contestată de persoana vizată sau a căror acurateţe sau lipsă de acurateţe nu poate fi stabilită trebuie să fie marcate cu un steguleţ la cererea persoanei vizate, în conformitate cu legislaţia naţională a statelor membre. Dacă există un steguleţ, acesta poate fi înlăturat în conformitate cu legislaţia naţională a statelor membre şi numai cu permisiunea persoanei vizate sau pe baza unei hotărâri a instanţei judecătoreşti competente sau a autorităţii independente de protecţie a datelor.
(3)Datele cu caracter personal furnizate care nu ar fi trebuit furnizate sau primite se şterg. Datele care sunt legal furnizate şi primite se şterg:
a)dacă nu sunt sau nu mai sunt necesare pentru scopul pentru care au fost furnizate; dacă datele cu caracter personal au fost furnizate fără a fi solicitate, organismul destinatar verifică de îndată dacă sunt necesare în scopul pentru care au fost furnizate;
b)după expirarea termenului maxim de păstrare a datelor prevăzut de legislaţia naţională a statului membru care furnizează datele, atunci când organismul care a furnizat datele a informat organismul destinatar cu privire la acel termen maxim la momentul furnizării datelor.
Atunci când există motive să se creadă că ştergerea ar prejudicia interesele persoanei vizate, datele sunt blocate, în loc să fie şterse, în conformitate cu legislaţia naţională. Datele blocate pot fi furnizate sau utilizate doar în scopul care a împiedicat ştergerea lor.
Art. 29: Măsuri tehnice şi organizatorice de asigurare a protecţiei şi securităţii datelor
(1)Organismele care furnizează date şi organismele destinatare iau măsurile necesare pentru a asigura protecţia eficientă a datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau neautorizate, pierderii accidentale, accesului neautorizat, modificării neautorizate sau accidentale şi divulgării neautorizate.
(2)Elementele specificaţiilor tehnice ale procedurii de căutare automatizată sunt reglementate prin măsurile de punere în aplicare menţionate la articolul 33, care garantează că:
a)sunt luate măsuri tehnice de ultimă generaţie în vederea asigurării protecţiei şi securităţii datelor, în special a confidenţialităţii şi integrităţii acestora;
b)atunci când se recurge la reţele general accesibile sunt utilizate proceduri de criptare şi autorizare recunoscute de autorităţile competente; şi
c)poate fi verificată admisibilitatea căutărilor, în conformitate cu articolul 30 alineatele (2), (4) şi (5).
Art. 30: Introducerea în evidenţă şi înregistrarea; norme speciale care reglementează transmiterea automatizată şi neautomatizată
(1)Fiecare stat membru garantează că fiecare transmitere neautomatizată şi fiecare primire neautomatizată de date cu caracter personal de către organismul care administrează fişierul şi de către organismul care efectuează căutarea este introdusă într-o evidenţă pentru a verifica admisibilitatea transmiterii. Luarea în evidenţă oferă următoarele informaţii:
a)motivul furnizării datelor;
b)datele furnizate;
c)data furnizării; şi
d)numele sau codul de identificare al organismului care efectuează căutarea şi al organismului care administrează fişierul.
(2)Următoarele dispoziţii se aplică în cazul căutărilor automatizate de date în temeiul articolelor 3, 9 şi 12 şi al comparaţiilor automatizate de date în conformitate cu articolul 4:
a)numai agenţii punctelor naţionale de contact, posesori ai unei autorizaţii speciale, pot efectua căutări sau comparaţii automatizate de date. Lista agenţilor autorizaţi să efectueze căutări sau comparaţii automatizate de date se pune la dispoziţie la cerere autorităţilor de supraveghere menţionate la alineatul (5), precum şi celorlalte state membre.
b)fiecare stat membru se asigură că fiecare transmitere şi primire de date cu caracter personal de către organismul care administrează fişierul şi de către organismul care efectuează căutarea este înregistrată, comunicând, de asemenea, existenţa sau lipsa unui "hit" (răspuns pozitiv). Înregistrarea conţine următoarele informaţii:
(i)datele furnizate;
(ii)data şi ora exactă a furnizării; şi
(iii)numele sau codul de identificare al organismului care efectuează căutarea şi al organismului care administrează fişierul.
Organismul care efectuează căutarea înregistrează, de asemenea, motivul căutării sau al transmiterii, precum şi semnul de identificare al agentului care a efectuat căutarea şi al celui care a solicitat căutarea sau transmiterea.
(3)La cererea autorităţilor competente în domeniul protecţiei datelor din statele membre în cauză, organismul de înregistrare comunică de îndată datele înregistrate, în cel mult patru săptămâni de la data primirii cererii. Datele înregistrate pot fi utilizate doar în următoarele scopuri:
a)monitorizarea protecţiei datelor;
b)asigurarea securităţii datelor.
(4)Datele înregistrate sunt protejate prin adoptarea unor măsuri adecvate împotriva utilizării neautorizate şi a altor forme de utilizare incorectă şi sunt păstrate timp de doi ani. După expirarea perioadei de păstrare a datelor, datele înregistrate sunt şterse imediat.
(5)Responsabilitatea controalelor juridice în ceea ce priveşte transmiterea sau primirea de date cu caracter personal aparţine autorităţilor independente de protecţie a datelor sau, dacă este cazul, autorităţilor judiciare din statele membre în cauză. Oricine poate solicita acestor autorităţi să verifice legalitatea prelucrării datelor în legătură cu propria persoană, în conformitate cu legislaţia naţională. În afara unor astfel de solicitări, aceste autorităţi şi organismele de înregistrare efectuează controale prin sondaj în ceea ce priveşte legalitatea furnizărilor, folosind bazele de date respective.
Autorităţile independente de protecţie a datelor păstrează pentru inspecţie rezultatele unor astfel de controale timp de 18 luni. După expirarea acestei perioade, rezultatele în cauză sunt şterse de îndată. Fiecărei autorităţi de protecţie a datelor i se poate solicita de către autoritatea independentă de protecţie a datelor dintr-un alt stat membru să îşi exercite atribuţiile în conformitate cu legislaţia naţională. Autorităţile independente de protecţie a datelor din statele membre îndeplinesc sarcinile de inspecţie necesare cooperării, în special prin intermediul unui schimb de informaţii relevante.
Art. 31: Drepturile la informaţii şi despăgubiri ale persoanelor vizate
(1)La cererea persoanei vizate, în conformitate cu legislaţia naţională, acesteia îi sunt oferite informaţii, în conformitate cu legislaţia naţională, după dovedirea identităţii sale, fără cheltuieli excesive, folosind un limbaj inteligibil şi fără întârzieri inacceptabile, privind datele prelucrate în ceea ce priveşte persoana sa şi originea acestor date, destinatarul sau grupul de destinatari, scopul prelucrării şi, în cazul în care acest lucru e necesar în conformitate cu legislaţia naţională, temeiul juridic al prelucrării. De asemenea, persoana vizată are dreptul de a solicita ca datele inexacte să fie corectate şi ca datele prelucrate în mod ilegal să fie şterse. Mai mult decât atât, statele membre se asigură că, în cazul încălcării drepturilor sale legate de protecţia datelor, persoana vizată poate adresa în mod efectiv o plângere unei instanţe judecătoreşti independente în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului sau unei autorităţi independente de supraveghere, în sensul articolului 28 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (1), fiindu-i oferită posibilitatea de a solicita despăgubiri sau de a căuta o altă formă de reparaţie legală. Normele detaliate privind procedura de exercitare a acestor drepturi şi motivele restrângerii dreptului de acces sunt reglementate prin dispoziţiile relevante ale legislaţiei naţionale a statului membru în care persoana vizată îşi exercită drepturile.
(1)JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(2)În cazul în care un organism dintr-un stat membru a furnizat date cu caracter personal în temeiul prezentei decizii, organismul destinatar dintr-un alt stat membru nu poate invoca inexactitatea datelor furnizate drept motiv pentru a se sustrage răspunderii care îi revine faţă de partea vătămată, în conformitate cu legislaţia naţională. În cazul în care organismul destinatar este obligat la plata de despăgubiri ca urmare a faptului că a utilizat date incorecte furnizate, organismul care a furnizat datele restituie organismului destinatar întreaga sumă plătită ca despăgubiri.
Art. 32: Informaţii solicitate de statele membre
Statul membru destinatar informează, la cerere, statul membru care furnizează datele cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal furnizate şi la rezultatele obţinute.
Art. 33: Măsurile de punere în aplicare
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată după consultarea Parlamentului European, adoptă măsurile necesare punerii în aplicare a prezentei decizii la nivelul Uniunii.
Art. 34: Costurile
Fiecare stat membru suportă cheltuielile operaţionale angajate de autorităţile sale în legătură cu punerea în aplicare a prezentei decizii. În situaţii speciale, statele membre în cauză pot stabili de comun acord modalităţi diferite.
Art. 35: Relaţiile cu alte instrumente
(1)Pentru statele membre în cauză, dispoziţiile relevante ale prezentei decizii se aplică în locul dispoziţiilor corespunzătoare din Tratatul de la Prum. Oricare alte dispoziţii ale Tratatului de la Prum rămân aplicabile între părţile contractante ale Tratatului de la Prum.
(2)Fără a aduce atingere angajamentelor asumate în baza altor acte adoptate în conformitate cu titlul VI din tratat:
a)Statele membre pot continua să aplice acordurile sau înţelegerile bilaterale sau multilaterale privind cooperarea transfrontalieră care sunt în vigoare la data adoptării prezentei decizii, în măsura în care astfel de acorduri sau înţelegeri nu sunt incompatibile cu obiectivele prezentei decizii.
b)Statele membre pot încheia sau pune în aplicare acorduri sau înţelegeri bilaterale sau multilaterale privind cooperarea transfrontalieră, după intrarea în vigoare a prezentei decizii, în măsura în care aceste acorduri sau înţelegeri prevăd extinderea sau amplificarea obiectivelor prezentei decizii.
(3)Acordurile şi înţelegerile menţionate la alineatele (1) şi (2) nu pot afecta relaţiile cu statele membre care nu sunt părţi la acestea.
(4)În termen de patru săptămâni de la data la care prezenta decizie începe să producă efecte, statele membre informează Consiliul şi Comisia în legătură cu acordurile sau înţelegerile existente, în sensul alineatului (2) litera (a), pe care doresc să le aplice în continuare.
(5)De asemenea, statele membre informează Consiliul şi Comisia în legătură cu toate noile acorduri sau înţelegeri, în sensul alineatului (2) litera (b), în termen de trei luni de la semnarea acestora sau, în cazul instrumentelor semnate înainte de adoptarea prezentei decizii, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a acestora.
(6)Prezenta decizie nu aduce atingere acordurilor sau înţelegerilor bilaterale sau multilaterale între statele membre şi statele terţe.
(7)Prezenta decizie nu aduce atingere acordurilor existente privind asistenţa judiciară sau recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti.
Art. 36: Punerea în aplicare şi declaraţiile
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma dispoziţiilor prezentei decizii în termen de un an de la data la care prezenta decizie începe să producă efecte, cu excepţia dispoziţiilor din capitolul 2 în privinţa cărora statele membre iau măsurile necesare în termen de trei ani de la data la care prezenta decizie şi decizia Consiliului privind punerea în aplicare a acesteia încep să producă efecte.
(2)Statele membre informează Secretariatul General al Consiliului şi Comisia cu privire la punerea în aplicare a obligaţiilor care le sunt impuse în baza prezentei decizii şi transmit declaraţiile prevăzute de prezenta decizie. Odată cu transmiterea acestui text, statul membru poate preciza că va aplica de îndată prezenta decizie în raporturile sale cu acele state membre care au transmis aceeaşi notificare.
(3)Declaraţiile depuse în conformitate cu alineatul (2) pot fi modificate în orice moment prin intermediul unei declaraţii înaintate Secretariatului General al Consiliului. Secretariatul General al Consiliului trimite declaraţiile primite statelor membre şi Comisiei.
(4)Pe baza acestor informaţii şi a altor informaţii puse la dispoziţie de către statele membre, la cerere, Comisia prezintă Consiliului un raport până la 28 iulie 2012 privind punerea în aplicare a prezentei decizii, însoţit de propunerile referitoare la orice alte evoluţii ulterioare.
Art. 37: Intrarea în vigoare
Decizia începe să producă efecte în termen de douăzeci de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Luxemburg, 23 iunie 2008.
Pentru Consiliu Preşedintele I. JARC |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 210L din data de 6 august 2008