Capitolul 5 - ALTE FORME DE COOPERARE - Decizia 2008/615/JAI/23-iun-2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere

Acte UE

Jurnalul Oficial 210L

În vigoare
Versiune de la: 25 Aprilie 2024
CAPITOLUL 5:ALTE FORME DE COOPERARE
Art. 17: Operaţiuni comune
(1)În vederea intensificării cooperării poliţieneşti, în cursul menţinerii ordinii şi securităţii publice şi al prevenirii infracţiunilor, autorităţile competente desemnate de statele membre pot forma patrule comune şi desfăşura alte operaţiuni comune, în care agenţi desemnaţi sau alţi oficiali (denumiţi în continuare "agenţi") din alte state membre participă la operaţiuni pe teritoriul altui stat membru.
(2)În calitate de stat gazdă şi în conformitate cu legislaţia sa naţională şi cu consimţământul statului membru care a dispus detaşarea, fiecare stat membru poate conferi competenţe de executare agenţilor statului membru care a dispus detaşarea implicaţi în operaţiuni comune sau, în măsura în care legea statului gazdă permite acest lucru, poate permite agenţilor statelor membre care au dispus detaşarea să îşi exercite propriile competenţe de executare, în conformitate cu legislaţia statului membru care a dispus detaşarea. Asemenea competenţe de executare pot fi exercitate doar sub îndrumarea şi, de regulă, în prezenţa agenţilor statului gazdă. Agenţii statelor membre care au dispus detaşarea se supun legislaţiei naţionale a statului membru gazdă. Statul membru gazdă îşi asumă răspunderea pentru acţiunile acestora.
(3)Agenţii statelor membre care au dispus detaşarea care sunt implicaţi în operaţiuni comune se supun instrucţiunilor date de autoritatea competentă a statului membru gazdă.
(4)Statele membre prezintă declaraţii, astfel cum se menţionează la articolul 36, în care stabilesc aspectele practice ale cooperării.
Art. 18: Asistenţa în cazul unor reuniuni de masă, dezastre şi accidente grave
Autorităţile competente din statele membre îşi oferă asistenţă reciprocă, în conformitate cu legislaţia naţională, în cazul unor reuniuni de masă, dezastre şi în cazul altor evenimente majore, precum şi în cazul unor accidente grave, urmărind să prevină infracţiunile şi să menţină ordinea şi siguranţa publică prin:
(a)notificarea reciprocă şi cât mai promptă a unor asemenea situaţii cu impact transfrontalier, precum şi prin schimbul oricăror informaţii relevante;
(b)adoptarea şi coordonarea măsurilor de poliţie necesare pe propriul teritoriu în situaţiile cu impact transfrontalier;
(c)pe cât posibil, detaşarea de agenţi, specialişti şi consilieri şi punerea la dispoziţie de echipament, la cererea statului membru pe al cărui teritoriu a apărut situaţia respectivă.
Art. 19: Folosirea armamentului, a muniţiilor şi a echipamentelor
(1)Agenţii dintr-un stat membru care a dispus detaşarea care participă la o operaţiune comună pe teritoriul unui alt stat membru în conformitate cu articolul 17 sau 18 îşi pot purta uniformele naţionale pe teritoriul acelui stat. Agenţii pot avea asupra lor armamentul, muniţia şi echipamentele care le sunt permise în conformitate cu legislaţia naţională a statului membru care a dispus detaşarea. Statul membru gazdă poate interzice portul anumitor arme, muniţii sau echipamente de către agenţii unui stat membru care a dispus detaşarea.
(2)Statele membre prezintă declaraţiile prevăzute la articolul 36 în care enumeră armele, muniţia şi echipamentele care pot fi folosite doar în legitimă apărare sau pentru apărarea altor persoane. Agentul statului membru gazdă care se află la comanda efectivă a operaţiunii poate permite, în anumite cazuri şi în conformitate cu legislaţia naţională, folosirea armamentului, a muniţiei şi a echipamentelor şi în alte scopuri decât cele prevăzute la prima teză. Folosirea armelor, a muniţiei şi a echipamentelor este reglementată de legislaţia statului gazdă. Autorităţile competente se informează reciproc cu privire la armamentul, muniţia şi echipamentele permise şi cu privire la condiţiile în care pot fi folosite.
(3)În cazul în care agenţii dintr-un stat membru folosesc, într-o acţiune întreprinsă în conformitate cu prezenta decizie, vehicule pe teritoriul unui alt stat membru, aceştia se supun aceloraşi reguli privind traficul rutier care se aplică şi agenţilor statului membru gazdă, inclusiv în ceea ce priveşte dreptul la liberă trecere şi orice privilegii speciale.
(4)Statele membre prezintă declaraţiile menţionate la articolul 36, în care stabilesc aspectele practice ale folosirii armamentului, a muniţiei şi a echipamentelor.
Art. 20: Protecţia şi asistenţa
Statele membre trebuie să ofere agenţilor altor state membre care traversează frontiera, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aceeaşi protecţie şi asistenţă ca şi propriilor lor agenţi.
Art. 21: Regulile generale cu privire la răspunderea civilă
(1)Atunci când agenţi ai unui stat membru desfăşoară operaţiuni într-un alt stat membru în conformitate cu articolul 17, statul membru din care provin răspunde pentru orice prejudicii cauzate de aceştia în cursul operaţiunilor lor, în conformitate cu legislaţia statului membru pe teritoriul căruia îşi desfăşoară operaţiunile.
(2)Statul membru pe al cărei teritoriu s-au produs prejudiciile menţionate la alineatul (1) repară aceste prejudicii în condiţiile aplicabile prejudiciilor cauzate de proprii săi agenţi.
(3)În cazul menţionat la alineatul (1), statul membru ai cărui agenţi au cauzat prejudicii unei persoane de pe teritoriul unui alt stat membru rambursează acestuia din urmă totalitatea sumelor pe care le-a plătit victimelor sau persoanelor îndreptăţite în numele acestora.
(4)Atunci când agenţi ai unui stat membru desfăşoară operaţiuni într-un alt stat membru conform articolului 18, statul membru gazdă răspunde pentru orice prejudicii cauzate de aceştia în cursul operaţiunilor lor, în conformitate cu legislaţia sa naţională.
(5)Atunci când prejudiciile menţionate la alineatul (4) s-au produs ca urmare a unei fapte săvârşite din culpă gravă sau cu intenţie, statul membru gazdă poate solicita statului membru care a dispus detaşarea rambursarea oricăror sume pe care le-a plătit victimelor sau persoanelor îndreptăţite a fi despăgubite în numele acestora.
(6)Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale faţă de terţe părţi şi cu excepţia alineatului (3), fiecare stat membru se abţine în cazul prevăzut la alineatul (1) de a pretinde de la un alt stat membru rambursarea despăgubirilor pentru prejudiciile suferite.
Art. 22: Răspunderea penală
Agenţilor care acţionează pe teritoriul altui stat membru în conformitate cu prezenta decizie li se aplică acelaşi tratament ca şi celor care aparţin statului membru gazdă în ceea ce priveşte orice infracţiuni care ar putea fi săvârşite de aceştia sau care ar putea fi săvârşite împotriva lor, cu excepţia cazului în care se prevede altfel într-un alt acord cu caracter obligatoriu pentru statele membre în cauză.
Art. 23: Raporturile de muncă
Agenţii care acţionează pe teritoriul altui stat membru, în conformitate cu prezenta decizie, rămân supuşi dispoziţiilor din legislaţia muncii aplicabile în propriul lor stat membru, în special în ceea ce priveşte normele de disciplină.