Capitolul 2 - COMERŢUL CU MĂRFURI - Acordul 2953/13-dec-2023 INTERIMAR PRIVIND COMERŢUL ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI REPUBLICA CHILE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 18 Martie 2024
CAPITOLUL 2:COMERŢUL CU MĂRFURI
Art. 2.1: Obiectiv
Părţile liberalizează progresiv şi reciproc comerţul cu mărfuri în conformitate cu prezentul acord.
Art. 2.2: Domeniu de aplicare
Cu excepţia cazului în care în prezentul acord se prevede altfel, prezentul capitol se aplică schimburilor comerciale cu mărfuri ale unei părţi.
Art. 2.3: Definiţii
În sensul prezentului capitol şi al anexei 2:
(a)"Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import" înseamnă Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import din anexa 1A la Acordul OMC;
(b)"tranzacţii consulare" înseamnă procedura de obţinere, din partea unui consul al părţii importatoare pe teritoriul părţii exportatoare sau pe teritoriul unei ţări terţe, a unei facturi consulare sau a unei vize consulare pentru o factură comercială, un certificat de origine, un manifest, o declaraţie de export a unui expeditor sau orice alt document vamal în legătură cu importul mărfurilor;
(c)"Acordul privind determinarea valorii în vamă" înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din GATT 1994, prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC;
(d)"procedură de acordare a licenţelor de export" înseamnă o procedură administrativă care necesită depunerea unei cereri sau a altor documente (altele decât cele necesare în general în scopul vămuirii) la organul (organele) administrativ(e) competent(e), ca o condiţie prealabilă pentru exportul de pe teritoriul părţii exportatoare;
(e)"procedură de acordare a licenţelor de import" înseamnă o procedură administrativă care necesită depunerea unei cereri sau a altor documente (altele decât cele necesare în general în scopul vămuirii) la organul (organele) administrativ(e) competent(e), ca o condiţie prealabilă pentru importul pe teritoriul părţii importatoare;
(f)"marfă reprelucrată" înseamnă o marfă clasificată în SA la capitolele 84-90 sau la poziţia 94.02 cu excepţia mărfurilor clasificate la poziţiile 84.18, 85.09, 85.10, 85.16 şi 87.03 din SA sau la subpoziţiile 8414.51, 8450.11, 8450.12, 8508.1 şi 8517.11:
(i)care este compusă în întregime sau parţial din părţi obţinute din mărfuri care au fost utilizate;
(ii)ale cărei condiţii de performanţă şi utilizare sunt similare cu cele ale unei mărfi echivalente în stare nouă; şi
(iii)care beneficiază de aceeaşi garanţie ca şi marfa echivalentă în stare nouă;
(g)"reparare" înseamnă orice operaţiune de prelucrare efectuată asupra unei mărfi pentru a remedia defecte de funcţionare sau defecte materiale şi care implică restabilirea funcţiei iniţiale a mărfii respective sau asigurarea conformităţii acesteia cu cerinţele tehnice pentru utilizare, în absenţa căreia marfa nu mai poate fi utilizată în mod normal în scopul pentru care a fost destinată; repararea unei mărfi include restaurarea şi întreţinerea, dar nu include o operaţiune sau un proces care:
(i)distruge caracteristicile esenţiale ale unei mărfi sau creează o marfă nouă sau diferită din punct de vedere comercial;
(ii)transformă o marfă nefinită într-o marfă finită; sau
(iii)este utilizat pentru îmbunătăţirea sau sporirea performanţei tehnice a unei mărfi;
(h)"categorie în etapa eliminării" înseamnă perioada de eliminare a taxelor vamale cuprinsă între zero şi şapte ani, după care o marfă este scutită de taxe vamale, cu excepţia cazului în care se specifică altfel în listele din anexa 2.
Art. 2.4: Tratamentul naţional în materie de impozitare şi reglementare internă
Fiecare parte acordă tratament naţional mărfurilor celeilalte părţi în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv cu notele şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul III din GATT 1994 şi notele explicative şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord şi devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
Art. 2.5: Reducerea sau eliminarea taxelor vamale
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, fiecare parte reduce sau elimină taxele vamale aplicate mărfurilor originare din cealaltă parte, în conformitate cu lista sa din anexa 2.
(2)În sensul alineatului (1), nivelul de bază al taxelor vamale este cel specificat pentru fiecare marfă în listele din anexa 2.
(3)În cazul în care o parte reduce nivelul taxelor vamale aplicabil naţiunii celei mai favorizate (denumit în continuare "nivelul CNF"), lista din anexa 2 a părţii respective se aplică nivelului redus. În cazul în care o parte îşi reduce nivelul CNF aplicat sub nivelul de bază în raport cu o anumită linie tarifară, partea respectivă calculează rata preferenţială aplicabilă care produce reducerea tarifară la nivelul CNF redus aplicat, menţinând marja de preferinţă relativă pentru respectiva linie tarifară atât timp cât nivelul CNF aplicat este mai mic decât nivelul de bază. Marja de preferinţă relativă pentru orice linie tarifară avută în vedere în fiecare perioadă de eliminare corespunde diferenţei dintre nivelul de bază stabilit în lista din anexa 2 a părţii respective şi nivelul taxei aplicat pentru linia tarifară respectivă în conformitate cu lista menţionată, împărţit la nivelul de bază respectiv şi exprimat în procente.
(4)La cererea unei părţi, părţile se consultă pentru a analiza posibilitatea de a accelera reducerea sau eliminarea taxelor vamale prevăzute în listele din anexa 2. Având în vedere această consultare, Consiliul pentru comerţ poate adopta o decizie de modificare a anexei 2 pentru a accelera reducerea sau eliminarea tarifelor respective.
Art. 2.6: Statu-quo
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, o parte nu majorează nicio taxă vamală stabilită ca nivel de bază în anexa 2 şi nu adoptă nicio taxă vamală nouă asupra unei mărfi originare din cealaltă parte.
(2)Pentru mai multă certitudine, o parte poate majora o taxă vamală la nivelul stabilit în anexa 2 pentru perioada respectivă de eliminare în urma unei reduceri unilaterale.
Art. 2.7: Taxe, impozite şi alte impuneri la export
(1)O parte nu introduce şi nu menţine niciun tip de taxă, impozit sau altă impunere care s-ar aplica la exportul unei mărfi către cealaltă parte sau în legătură cu acesta şi nicio taxă internă sau altă impunere pentru o marfă exportată către cealaltă parte care să fie în plus faţă de taxa sau impunerea care s-ar aplica mărfurilor similare atunci când sunt destinate consumului intern.
(2)Nicio dispoziţie a prezentului articol nu împiedică o parte să aplice la exportul unei mărfi o taxă sau o impunere permisă în temeiul articolului 2.8.
Art. 2.8: Taxe şi formalităţi
(1)Taxele şi alte impuneri aplicate de una dintre părţi la importul sau exportul unei mărfi a celeilalte părţi sau în legătură cu acesta sunt limitate, ca valoare, la costul aproximativ al serviciilor furnizate şi nu constituie un mijloc indirect de protecţie pentru mărfurile interne sau impozitarea cu caracter fiscal percepută pentru importuri sau exporturi.
(2)Niciuna dintre părţi nu percepe taxe sau alte impuneri la import sau export sau în legătură cu acesta pe o bază ad valorem.
(3)Fiecare parte poate să aplice impuneri sau să recupereze costuri numai în cazul în care sunt prestate servicii specifice, inclusiv următoarele:
a)prezenţa, când este solicitată, a personalului vamal în afara programului oficial de lucru sau în alte locuri decât birourile vamale;
b)analize sau expertize ale mărfurilor şi cheltuielilor poştale pentru returnarea la solicitant a mărfurilor, în special în ceea ce priveşte deciziile referitoare la informaţiile obligatorii sau la furnizarea de informaţii referitoare la aplicarea legislaţiei din domeniul vamal;
c)examinarea sau prelevarea de eşantioane de mărfuri în scopul verificării, sau distrugerea mărfurilor, în cazul în care apar alte costuri decât cele legate de utilizarea personalului vamal; sau
d)măsuri excepţionale de control, în cazul în care astfel de măsuri sunt necesare din cauza naturii mărfurilor sau a unui risc potenţial.
(4)Fiecare parte publică cu promptitudine toate taxele şi impunerile pe care le aplică în legătură cu importul sau exportul, astfel încât să permită administraţiilor publice, comercianţilor şi altor părţi interesate să ia cunoştinţă de acestea.
(5)Niciuna dintre părţi nu prevede tranzacţii consulare, deci nici taxe şi impuneri conexe, în legătură cu importul oricărei mărfi a celeilalte părţi.
Art. 2.9: Mărfuri reparate
(1)Niciuna dintre părţi nu aplică taxe vamale pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care reintră pe teritoriul său vamal după ce a fost exportată temporar de pe teritoriul său vamal către teritoriul vamal al celeilalte părţi pentru reparaţii.
(2)Alineatul (1) nu se aplică unei mărfi importate sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar, care este exportată ulterior pentru reparaţii şi nu este reimportată sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar.
(3)Niciuna dintre părţi nu aplică taxe vamale pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care este importată temporar de pe teritoriul vamal al celeilalte părţi pentru reparaţii (5).
(5)În Uniunea Europeană, regimul de perfecţionare activă, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO UE L 269, 10.10.2013, p. 1), este utilizat în sensul prezentului alineat.
Art. 2.10: Mărfuri reprelucrate
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, niciuna dintre părţi nu acordă mărfurilor reprelucrate ale celeilalte părţi un tratament mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă mărfurilor de acelaşi tip în stare nouă.
(2)Pentru mai multă certitudine, articolul 2.11 se aplică interdicţiilor de import şi export sau restricţiilor privind mărfurile reprelucrate. Dacă una dintre părţi adoptă sau menţine interdicţii de import şi export sau restricţii privind mărfuri care au fost deja utilizate, partea respectivă nu aplică aceste măsuri mărfurilor reprelucrate.
(3)O parte poate solicita ca mărfurile reprelucrate să fie identificate ca atare în vederea distribuţiei sau vânzării pe teritoriul său şi ca astfel de mărfuri să îndeplinească toate cerinţele tehnice în vigoare aplicabile mărfurilor similare în stare nouă.
Art. 2.11: Restricţii la import şi la export
- Articolul XI din GATT 1994 şi notele şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis. În consecinţă, niciuna dintre părţi nu adoptă şi nu menţine interdicţii sau restricţii privind importul unei mărfi a celeilalte părţi sau privind exportul sau vânzarea pentru export a unei mărfi destinate teritoriului celeilalte părţi decât în conformitate cu articolul XI din GATT 1994, inclusiv cu notele şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia.
Art. 2.12: Marcarea originii
În cazul în care Chile aplică cerinţe obligatorii privind marcarea ţării de origine pentru mărfurile Uniunii Europene, Comitetul pentru comerţ poate decide că mărfurile care poartă menţiunea "Made in EU" ("Fabricat în UE") sau care poartă un marcaj similar în limba locală îndeplinesc aceste cerinţe la importul în Chile. Prezentul articol nu aduce atingere dreptului uneia dintre părţi de a specifica tipul de produse pentru care cerinţele privind marcarea ţării de origine sunt obligatorii. Capitolul 3 nu se aplică prezentului articol.
Art. 2.13: Proceduri de acordare a licenţelor de import
(1)Fiecare parte se asigură că toate procedurile de acordare a licenţelor de import aplicabile comerţului cu mărfuri dintre părţi sunt neutre în ceea ce priveşte aplicarea şi sunt administrate într-un mod corect, echitabil, nediscriminatoriu şi transparent.
(2)O parte adoptă sau menţine proceduri de acordare a licenţelor de import ca o condiţie pentru importul pe teritoriul său de pe teritoriul celeilalte părţi numai în cazul în care nu este disponibilă în mod rezonabil altă procedură adecvată care să servească unui scop administrativ.
(3)Niciuna dintre părţi nu adoptă şi nu menţine nicio procedură neautomată de acordare a licenţelor de import ca o condiţie pentru importul pe teritoriul său de pe teritoriul celeilalte părţi, cu excepţia cazului în care o astfel de procedură este necesară pentru punerea în aplicare a unei măsuri compatibile cu prezentul acord. Partea care adoptă o astfel de procedură neautomată de acordare a licenţelor de import indică în mod clar celeilalte părţi măsura pusă în aplicare prin procedura respectivă.
(4)Fiecare parte adoptă şi administrează procedurile de acordare a licenţelor de import în conformitate cu articolele 1, 2 şi 3 din Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import. În acest scop, articolele 1, 2 şi 3 din acordul menţionat sunt încorporate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
(5)O parte care adoptă proceduri noi de acordare a licenţelor de import sau modifică procedurile existente de acordare a licenţelor de import notifică cealaltă parte în termen de 60 de zile de la data publicării acestor proceduri noi de acordare a licenţelor de import sau a modificărilor aduse procedurilor existente de acordare a licenţelor de import. Notificarea trebuie să includă informaţiile menţionate la prezentul articol alineatul (3) şi la articolul 5 alineatul (2) din Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import. Se consideră că o parte respectă această dispoziţie dacă a notificat o procedură nouă de acordare a licenţelor de import sau orice modificare a unei proceduri existente de acordare a licenţelor de import Comitetului pentru licenţele de import instituit în conformitate cu articolul 4 din Acordul privind licenţele de import, inclusiv informaţiile specificate la articolul 5 alineatul (2) din acordul respectiv.
(6)La cererea unei părţi, cealaltă parte furnizează cu promptitudine orice informaţii relevante, inclusiv informaţiile specificate la articolul 5 alineatul (2) din Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import, cu privire la orice procedură de acordare a licenţelor de import pe care intenţionează să o adopte, a adoptat-o sau o menţine sau la orice modificare a procedurilor existente de acordare a licenţelor de import.
Art. 2.14: Proceduri de acordare a licenţelor de export
(1)Fiecare parte publică orice procedură nouă de acordare a licenţelor de export sau orice modificare a unei proceduri existente de acordare a licenţelor de export, astfel încât să permită administraţiilor publice, comercianţilor şi altor părţi interesate să ia cunoştinţă de acestea. Această publicare are loc, dacă este posibil, cu 30 de zile înainte ca procedura sau modificarea să producă efecte şi, în orice caz, nu mai târziu de data la care procedura sau modificarea respectivă produce efecte.
(2)Fiecare parte se asigură că publicarea procedurilor de acordare a licenţelor de export include următoarele informaţii:
a)textele procedurilor sale de acordare a licenţelor de export sau ale oricăror modificări pe care le aduce procedurilor respective;
b)mărfurile supuse fiecărei proceduri de acordare a unei licenţe de export;
c)pentru fiecare procedură de acordare a licenţelor de export, o descriere a procesului de solicitare a unei licenţe de export şi orice criterii pe care un solicitant trebuie să le îndeplinească pentru a fi eligibil să solicite o licenţă de export, cum ar fi deţinerea unei licenţe de activitate, stabilirea sau menţinerea unei investiţii sau operarea printr-o anumită formă de stabilire pe teritoriul unei părţi;
d)unul sau mai multe puncte de contact de la care persoanele interesate pot obţine informaţii suplimentare privind condiţiile de obţinere a unei licenţe de export;
e)organismul sau organismele administrative la care trebuie depusă cererea sau alte documente relevante;
f)o descriere a oricărei măsuri sau a oricăror măsuri pe care procedura de acordare a licenţelor de export este concepută să o (le) pună în aplicare;
g)perioada în care fiecare procedură de acordare a licenţelor de export va fi în vigoare, cu excepţia cazului în care procedura rămâne în vigoare până la retragerea sau revizuirea sa printr-o nouă publicare;
h)dacă partea intenţionează să utilizeze o procedură de acordare a licenţelor de export pentru a administra un contingent la export, cantitatea totală şi, dacă este cazul, valoarea contingentului şi datele de deschidere şi de închidere a acestuia; şi
i)orice scutiri sau excepţii care înlocuiesc cerinţa de a obţine o licenţă de export, informaţii privind modul de solicitare sau de utilizare a respectivelor scutiri sau excepţii şi criteriile de acordare a acestora.
(3)În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord, fiecare parte îi notifică celeilalte părţi procedurile proprii existente de acordare a licenţelor de export. O parte care adoptă proceduri noi de acordare a licenţelor de export sau modifică procedurile existente de acordare a licenţelor de export notifică cealaltă parte în termen de 60 de zile de la data publicării acestor proceduri noi de acordare a licenţelor de export sau a modificărilor aduse procedurilor existente de acordare a licenţelor de export. Notificarea include trimiterea la sursa sau sursele în care sunt publicate informaţiile solicitate în temeiul alineatului (2) şi include, după caz, adresa site-ului sau site-urilor administraţiei publice relevante.
(4)Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziţie a prezentului articol nu se interpretează ca impunând unei părţi să acorde o licenţă de export şi nici ca împiedicând una dintre părţi să pună în aplicare obligaţiile sau angajamentele care îi revin în temeiul rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al regimurilor multilaterale de neproliferare şi al aranjamentelor de control al exporturilor.
Art. 2.15: Determinarea valorii în vamă
Fiecare parte determină valoarea în vamă a mărfurilor celeilalte părţi care sunt importate pe teritoriul său în conformitate cu articolul VII din GATT 1994 şi cu Acordul privind determinarea valorii în vamă. În acest scop, articolul VII din GATT 1994 şi notele explicative şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia, precum şi articolele 1-17 din Acordul privind determinarea valorii în vamă, inclusiv notele explicative ale acestuia, sunt încorporate în prezentul acord şi devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
Art. 2.16: Utilizarea preferinţelor
(1)În scopul de a monitoriza funcţionarea prezentului acord şi de a calcula ratele de utilizare a preferinţelor, părţile fac anual schimb de statistici în materie de importuri pentru o perioadă care începe la un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord şi se încheie la 10 ani de la finalizarea eliminării tarifelor pentru toate mărfurile în conformitate cu listele din anexa 2. Cu excepţia cazului în care Comitetul pentru comerţ decide altfel, perioada respectivă se prelungeşte automat cu cinci ani. Comitetul pentru comerţ poate decide să o prelungească şi mai mult.
(2)Schimbul de statistici în materie de importuri prevăzut la alineatul (1) cuprinde datele referitoare la cel mai recent an disponibil, inclusiv valoarea şi, dacă este cazul, volumul la nivelul liniei tarifare pentru importurile de mărfuri provenite de la cealaltă parte care au beneficiat de un tratament preferenţial privind taxele vamale în temeiul prezentului acord, precum şi pentru importurile de mărfuri care nu au beneficiat de un tratament preferenţial.
Art. 2.17: Măsuri specifice privind gestionarea tratamentului preferenţial
(1)Părţile cooperează pentru prevenirea, depistarea şi combaterea încălcărilor legislaţiei vamale legate de tratamentul preferenţial acordat în temeiul prezentului capitol, în conformitate cu obligaţiile care le revin în temeiul capitolului 3 şi al Protocolului la prezentul acord privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal.
(2)O parte poate, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3), să suspende temporar tratamentul preferenţial relevant al mărfurilor în cauză atunci când partea respectivă a constatat, pe baza unor informaţii obiective, convingătoare şi verificabile, că cealaltă parte a comis încălcări sistematice la scară largă ale legislaţiei vamale pentru a obţine tratamentul preferenţial acordat în temeiul prezentului capitol şi a constatat:
a)lipsa sau inadecvarea sistematică a măsurilor luate de cealaltă parte în ceea ce priveşte verificarea caracterului originar al mărfurilor şi îndeplinirea celorlalte cerinţe prevăzute în Protocolul la prezentul acord privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal, atunci când se identifică sau se împiedică încălcarea regulilor de origine;
b)refuzul sistematic al celeilalte părţi de a efectua verificarea ulterioară a dovezii de origine la cererea părţii sau de a comunica la timp rezultatele acesteia sau întârzierea în mod nejustificat a efectuării unei astfel de verificări sau comunicări; sau
c)refuzul sau eşecul sistematic al celeilalte părţi de a coopera sau de a acorda asistenţă în vederea respectării obligaţiilor care îi revin în temeiul Protocolului la prezentul acord privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal în legătură cu tratamentul preferenţial.
(3)Partea care a făcut constatarea menţionată la alineatul (2) notifică acest lucru, fără întârzieri nejustificate, Comitetului pentru comerţ şi începe consultări cu cealaltă parte în cadrul Comitetului pentru comerţ pentru a ajunge la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi.
În cazul în care părţile nu ajung la un acord cu privire la o soluţie reciproc acceptabilă în termen de trei luni de la data notificării, partea care a făcut constatarea poate decide să suspende temporar tratamentul preferenţial relevant acordat mărfurilor în cauză. Partea respectivă notifică suspendarea temporară, fără întârzieri nejustificate, Comitetului pentru comerţ.
Suspendările temporare se aplică numai pe perioada necesară protejării intereselor financiare ale părţii în cauză şi nu mai mult de şase luni. Cu toate acestea, în cazul în care condiţiile care au condus la suspendarea iniţială persistă la expirarea perioadei de şase luni, partea în cauză poate decide să reînnoiască suspendarea. Orice suspendare temporară trebuie să facă obiectul unor consultări periodice în cadrul Comitetului pentru comerţ.
(4)Fiecare parte publică, în conformitate cu procedurile sale interne, avize destinate importatorilor privind orice notificare sau decizie referitoare la suspendările temporare menţionate la alineatul (3).
Art. 2.18: Subcomitetul pentru comerţul cu mărfuri
Subcomitetul pentru comerţul cu mărfuri instituit în conformitate cu articolul 33.4 alineatul (1):
(a)monitorizează punerea în aplicare şi administrarea prezentului capitol şi a anexei 2;
(b)promovează comerţul cu mărfuri între părţi, inclusiv prin consultări privind îmbunătăţirea tratamentului tarifar pentru accesul pe piaţă în temeiul articolului 2.5 alineatul (4) şi alte chestiuni, după caz;
(c)oferă un forum pentru discutarea şi soluţionarea oricăror chestiuni legate de prezentul capitol;
(d)abordează cu promptitudine barierele din calea comerţului cu mărfuri între părţi, în special pe cele legate de aplicarea măsurilor netarifare, şi, dacă este cazul, supune aceste aspecte atenţiei Comitetului pentru comerţ spre a fi examinate;
(e)recomandă părţilor orice modificare sau completare a prezentului capitol;
(f)coordonează schimbul de date pentru utilizarea preferinţelor sau de orice alte informaţii privind comerţul cu mărfuri dintre părţi;
(g)examinează orice modificări viitoare ale Sistemului armonizat pentru a se asigura că obligaţiile fiecărei părţi în temeiul prezentului acord nu sunt modificate şi se consultă în vederea soluţionării oricărui conflict în această privinţă;
(h)îndeplineşte funcţiile prevăzute la articolul 8.17.