Capitolul xxi - Cooperare în materie de reglementare - Acord din 30-oct-2016 ECONOMIC ŞI COMERCIAL CUPRINZĂTOR (CETA) între Canada, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte

Acte UE

Jurnalul Oficial 11L

În vigoare
Versiune de la: 28 Octombrie 2016
CAPITOLUL XXI:Cooperare în materie de reglementare
Art. 211: Domeniul de aplicare
Prezentul capitol se aplică dezvoltării, revizuirii şi aspectelor metodologice ale măsurilor de reglementare dispuse de autorităţile de reglementare ale părţilor care fac obiectul, între altele, al dispoziţiilor din Acordul BTC, Acordul SPS, GATT 1994, GATS şi capitolul patru (Barierele tehnice în calea comerţului), capitolul cinci (Măsurile sanitare şi fitosanitare), capitolul nouă (Comerţul transfrontalier cu servicii), capitolul douăzeci şi doi (Comerţul şi dezvoltarea durabilă), capitolul douăzeci şi trei (Comerţul şi munca) şi capitolul douăzeci şi patru (Comerţul şi mediul).
Art. 212: Principii
(1)Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile în ceea ce priveşte măsurile de reglementare în conformitate cu Acordul BTC, Acordul SPS, GATT 1994 şi GATS.
(2)Părţile se angajează să asigure un nivel ridicat de protecţie pentru viaţa sau sănătatea oamenilor, animalelor şi plantelor şi pentru mediu în conformitate cu Acordul BTC, Acordul SPS, GATT 1994, GATS şi prezentul acord.
(3)Părţile recunosc valoarea cooperării în materie de reglementare cu partenerii lor comerciali relevanţi, atât la nivel bilateral, cât şi la nivel multilateral. Ori de câte ori este posibil şi reciproc avantajos, părţile abordează cooperarea în materie de reglementare într-un mod care este deschis participării altor parteneri comerciali internaţionali.
(4)Fără a limita capacitatea fiecărei părţi de a-şi derula activităţile de reglementare, legislative şi politice, părţile se angajează să dezvolte în continuare cooperarea în materie de reglementare, având în vedere interesul lor comun, în scopul
a)prevenirii şi eliminării barierelor inutile în calea comerţului şi a investiţiilor;
b)îmbunătăţirii climatului pentru competitivitate şi inovare, inclusiv prin urmărirea compatibilităţii în materie de reglementare, de recunoaştere a echivalenţei şi de convergenţă; şi
c)promovării unor procese de reglementare transparente, eficiente şi eficace care să sprijine obiectivele de politică publică şi îndeplinirii mandatelor organismelor de reglementare, inclusiv prin promovarea schimbului de informaţii şi utilizarea pe scară largă a celor mai bune practici.
(5)Prezentul capitol înlocuieşte Cadrul pentru cooperare în materie de reglementare şi transparenţă între Guvernul Canadei şi Comisia Europeană, încheiat la Bruxelles la 21 decembrie 2004 şi reglementează activităţile desfăşurate anterior în contextul cadrului respectiv.
(6)Părţile pot întreprinde activităţi de cooperare în materie de reglementare în mod voluntar. Pentru mai multă certitudine, o parte nu este obligată să participe la vreo activitate specială de cooperare în materie de reglementare şi poate refuza să coopereze sau poate renunţa la cooperare. Cu toate acestea, în cazul în care o parte refuză să iniţieze cooperarea în materie de reglementare sau renunţă la cooperare, aceasta ar trebui să fie pregătită să explice motivele deciziei sale celeilalte părţi.
Art. 213: Obiectivele cooperării în materie de reglementare
Obiectivele cooperării în materie de reglementare includ:
(a)să contribuie la protecţia vieţii, sănătăţii sau securităţii oamenilor, a vieţii sau sănătăţii animalelor sau plantelor şi a mediului înconjurător prin:
(i)mobilizarea resurselor internaţionale în domenii precum cercetarea, revizuirea înainte de introducere pe piaţă şi analiza riscurilor pentru a aborda aspectele importante de reglementare de interes local, naţional şi internaţional; şi
(ii)contribuţia la baza de date utilizată de departamentele de reglementare pentru a identifica, a evalua şi a gestiona riscurile;
(b)să consolideze încrederea, să aprofundeze înţelegerea reciprocă a guvernanţei de reglementare şi să obţină una de la cealaltă beneficiul expertizei şi al perspectivelor pentru:
(i)îmbunătăţirea planificării şi dezvoltării propunerilor de reglementare;
(ii)promovarea transparenţei şi previzibilităţii în dezvoltarea şi stabilirea de reglementări;
(iii)sporirea eficacităţii reglementărilor;
(iv)identificarea unor instrumente alternative;
(v)recunoaşterea efectelor asociate ale reglementărilor;
(vi)evitarea diferenţelor inutile în materie de reglementare; şi
(vii)îmbunătăţirea punerii în aplicare şi a respectării reglementării;
(c)să faciliteze comerţul bilateral şi investiţiile într-un mod care:
(i)se bazează pe acorduri de cooperare existente;
(ii)reduce diferenţele inutile în materie de reglementare; şi
(iii)identifică noi metode de lucru pentru cooperare în anumite sectoare;
(d)contribuie la îmbunătăţirea competitivităţii şi eficienţei industriei într-un mod care:
(i)ori de câte ori este posibil, reduce la minimum costurile administrative;
(ii)reduce cerinţele de reglementare redundante şi costurile indirecte de conformitate, ori de câte ori este posibil; şi
(iii)urmăreşte abordări normative compatibile, inclusiv, dacă este posibil şi oportun, prin:
(A)aplicarea abordărilor de reglementare care sunt neutre din punct de vedere tehnologic; şi
(B)recunoaşterea echivalenţei sau promovarea convergenţei.
Art. 214: Activităţi de cooperare în materie de reglementare
Părţile se angajează să-şi îndeplinească obiectivele stabilite la articolul 21.3 prin desfăşurarea de activităţi de cooperare în materie de reglementare, care pot include:
(a)angajarea în discuţii bilaterale în curs privind guvernanţa de reglementare, inclusiv pentru a:
(i)discuta reforma de reglementare şi efectele sale asupra relaţiei părţilor;
(ii)identifica lecţiile învăţate;
(iii)explora, dacă este cazul, abordări alternative la reglementare; şi
(iv)face schimb de experienţe privind mijloace şi instrumente de reglementare, inclusiv evaluări ale impactului reglementării, evaluarea riscurilor şi strategii de conformitate şi de aplicare;
(b)consultarea reciprocă, după caz, şi schimbul de informaţii pe tot parcursul procesului de elaborare de reglementări. Consultarea şi schimbul de informaţii ar trebui să înceapă cât mai devreme posibil în cursul acestui proces;
(c)schimbul de informaţii care nu sunt publice, în măsura în care astfel de informaţii pot fi puse la dispoziţia guvernelor străine, în conformitate cu normele aplicabile ale părţii care furnizează informaţiile;
(d)schimbul de reglementări tehnice sau sanitare şi fitosanitare propuse, care pot avea un impact asupra comerţului cu cealaltă parte cât mai devreme posibil, astfel încât să poată fi luate în considerare observaţiile şi propunerile de modificări;
(e)furnizarea, la cererea celeilalte părţi, unei copii a regulamentului propus, sub rezerva legislaţiei aplicabile privind protecţia vieţii private, şi acordarea unei perioade suficiente de timp pentru ca părţile interesate să prezinte observaţii în scris;
(f)schimbul de informaţii cu privire la acţiunile de reglementare avute în vedere, măsurile sau modificările în cauză, cât mai devreme posibil, în scopul:
(i)înţelegerii raţionamentului care stă la baza opţiunilor de reglementare ale unei părţi, inclusiv instrumentul ales, precum şi al examinării posibilităţilor unei convergenţe mai mari între părţi cu privire la modul de formulare a obiectivelor reglementărilor şi modul de definire a domeniului de aplicare a acestora. De asemenea, părţile ar trebui să abordeze interfaţa între reglementări, standarde şi evaluarea conformităţii în acest context; şi
(ii)comparării metodelor şi ipotezelor utilizate pentru a analiza propunerile de reglementare, inclusiv, atunci când este cazul, o analiză a aspectelor practice tehnice sau economice şi a beneficiilor în ceea ce priveşte obiectivul urmărit de orice cerinţe de reglementare majore alternative sau abordări luate în considerare. Schimbul de informaţii poate include, de asemenea, strategii de conformitate şi evaluări de impact, inclusiv o comparaţie a raportului cost-beneficii potenţial al propunerii de reglementare cu cel al cerinţelor majore de reglementare alternative sau al abordărilor luate în considerare;
(g)examinarea oportunităţilor de a reduce la minimum divergenţele inutile de reglementare prin mijloace cum ar fi:
(i)efectuarea în comun sau concomitent a unei evaluări a riscurilor şi a unei evaluări a impactului reglementărilor, dacă este posibil şi reciproc avantajos;
(ii)găsirea unei soluţii armonizate, echivalente sau compatibile; sau
(iii)luarea în considerare a recunoaşterii reciproce în cazuri specifice;
(h)cooperarea în chestiuni care privesc dezvoltarea, adoptarea, punerea în aplicare şi menţinerea unor standarde, ghiduri şi recomandări internaţionale;
(i)examinarea oportunităţii şi posibilităţii de colectare a unor date identice sau similare despre natura, amploarea şi frecvenţa problemelor care pot da naştere la potenţiale măsuri de reglementare, atunci când acest lucru ar accelera luarea de decizii semnificative din punct de vedere statistic cu privire la problemele respective;
(j)compararea periodică a practicilor de colectare a datelor;
(k)examinarea oportunităţii şi a posibilităţii de a utiliza ipoteze şi metodologii identice sau similare celor pe care le utilizează cealaltă parte pentru a analiza datele şi pentru a evalua chestiunile de bază care urmează să fie abordate prin reglementare, în scopul:
(i)reducerii diferenţele în identificarea chestiunilor; şi
(ii)promovării similitudinii rezultatelor;
(l)compararea periodică a ipotezelor şi metodologiilor analitice;
(m)schimbul de informaţii cu privire la administrarea, punerea în aplicare şi respectarea reglementărilor, precum şi la mijloacele de a obţine şi a măsura nivelul de conformare;
(n)elaborarea de agende de cooperare în cercetare pentru:
(i)reducerea cercetării repetitive;
(ii)generarea de mai multe informaţii la un cost mai mic;
(iii)colectarea celor mai bune date;
(iv)stabilirea, atunci când este cazul, a unei baze ştiinţifice comune;
(v)abordarea celor mai presante probleme de reglementare într-un mod mai coerent şi mai orientat spre performanţă; şi
(vi)reducerea la minimum a diferenţelor inutile între noile propuneri de reglementare, asigurând în acelaşi timp îmbunătăţirea mai eficientă a sănătăţii, a siguranţei şi a protecţiei mediului;
(o)efectuarea de evaluări ulterioare punerii în aplicare a reglementărilor sau politicilor;
(p)compararea metodelor şi ipotezelor utilizate în evaluările ulterioare punerii în aplicare;
(q)atunci când este cazul, punerea la dispoziţie reciprocă a rezumatelor rezultatelor evaluărilor ulterioare punerii în aplicare;
(r)identificarea abordării adecvate pentru a reduce efectele adverse ale diferenţelor de reglementare existente cu privire la comerţul bilateral şi investiţiile în sectoarele identificate de către o parte, inclusiv, atunci când este cazul, printr-o mai mare convergenţă, recunoaştere reciprocă, reducerea la minimum a utilizării instrumentelor de reglementare care denaturează comerţul şi investiţiile şi utilizarea standardelor internaţionale, inclusiv a standardelor şi ghidurilor pentru evaluarea conformităţii; sau
(s)schimbul de informaţii, expertiză şi experienţă în domeniul bunăstării animalelor, pentru a promova colaborarea privind bunăstarea animalelor între părţi.
Art. 215: Compatibilitatea măsurilor de reglementare
Cu scopul de a ameliora convergenţa şi compatibilitatea dintre măsurile de reglementare ale părţilor, fiecare parte, atunci când este cazul, ia în considerare măsurile de reglementare sau iniţiativele celeilalte părţi cu privire la subiecte identice sau conexe. O parte nu este împiedicată să adopte măsuri de reglementare diferite sau să urmărească iniţiative diferite din motive care includ abordări instituţionale sau legislative, circumstanţe, valori sau priorităţi diferite care sunt specifice acelei părţi.
Art. 216: Forumul pentru cooperare în materie de reglementare
(1)Un forum pentru cooperare în materie de reglementare (denumit în continuare "FCR") este stabilit, în conformitate cu articolul 26.2 alineatul (1) litera (h) (Comitete specializate), pentru a facilita şi a promova cooperarea în domeniul reglementării între părţi în conformitate cu prezentul capitol.
(2)Forumul pentru cooperare în materie de reglementare îndeplineşte următoarele funcţii:
a)furnizează un forum pentru a discuta chestiuni de politică în materie de reglementare de interes comun pe care părţile le-au identificat, printre altele, prin consultări desfăşurate în conformitate cu articolul 21.8;
b)asistă autorităţile individuale de reglementare la identificarea potenţialilor parteneri pentru activităţile de cooperare şi le oferă instrumente adecvate în acest scop, cum ar fi modelul de acord de confidenţialitate;
c)analizează iniţiative de reglementare, fie în curs de desfăşurare sau anticipat, despre care o parte consideră că pot oferi un potenţial de cooperare. Analizele, care vor fi efectuate în consultare cu departamentele şi agenţiile de reglementare, ar trebui să sprijine punerea în aplicare a prezentului capitol; şi
d)încurajează dezvoltarea activităţilor de cooperare bilaterală în conformitate cu articolul 21.4 şi, pe baza informaţiilor obţinute de la departamentele şi agenţiile de reglementare, examinează progresele, realizările şi cele mai bune practici din cadrul iniţiativelor de cooperare în materie de reglementare în anumite sectoare.
(3)Forumul pentru cooperare în materie de reglementare este co-prezidat de un reprezentant de rang înalt al guvernului Canadei la nivel de ministru adjunct, o persoană cu funcţie echivalentă sau desemnată, precum şi de un înalt reprezentant al Comisiei Europene la nivel de director general, o persoană cu funcţie echivalentă sau desemnată şi este format din funcţionari competenţi ai fiecărei părţi. Părţile pot invita, de comun acord, alte părţi interesate să participe la reuniunile forumului.
(4)Forumul pentru cooperare în materie de reglementare
a)îşi adoptă termenii de referinţă, procedurile şi planul de lucru la prima sa reuniune după intrarea în vigoare a prezentului acord;
b)se întruneşte în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord şi, ulterior, cel puţin anual, cu excepţia cazului în care părţile decid altfel; şi
c)raportează Comitetului mixt CETA cu privire la punerea în aplicare a prezentului capitol, după caz.
Art. 217: Consolidarea cooperării între părţi
(1)În conformitate cu articolul 21.6 alineatul (2) litera (c) şi pentru a permite monitorizarea proiectelor de reglementare viitoare şi a identifica oportunităţi pentru cooperarea în materie de reglementare, părţile fac periodic schimb de informaţii cu privire la proiectele de reglementare în curs sau planificate în sferele lor de responsabilitate. Astfel de informaţii ar trebui să includă, dacă este cazul, noi reglementări tehnice şi modificări la reglementările tehnice existente, care sunt susceptibile de a fi propuse sau adoptate.
(2)Părţile pot facilita cooperarea în materie de reglementare prin schimbul de funcţionari în temeiul unui acord specificat.
(3)Părţile se angajează să coopereze şi să facă schimb de informaţii în mod voluntar în domeniul siguranţei produselor nealimentare. Cooperarea sau schimbul de informaţii în acest domeniu se poate referi în special la:
a)chestiuni ştiinţifice, tehnice şi de reglementare, pentru a contribui la îmbunătăţirea siguranţei produselor nealimentare;
b)chestiuni emergente importante în materie de sănătate şi de siguranţă care intră în sfera de competenţă a autorităţii unei părţi;
c)activităţi de standardizare conexe;
d)activităţi de supraveghere a pieţei şi de aplicare;
e)metode de evaluare a riscurilor şi testarea produselor; şi
f)retragerea coordonată a produselor sau alte acţiuni similare.
(4)Părţile pot stabili un schimb reciproc de informaţii cu privire la siguranţa produselor de consum şi la măsurile preventive, restrictive şi corective întreprinse. În special, Canada poate primi acces la informaţii selectate din sistemul Uniunii Europene de alertă RAPEX sau succesorul acestuia, cu privire la produsele de consum, în conformitate cu Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranţa generală a produselor. Uniunea Europeană poate primi informaţii de avertizare timpurie privind măsurile restrictive şi retragerile de produse din sistemul canadian de raportare a incidentelor legate de produse de consum, cunoscut sub numele de RADAR, sau succesorul său, cu privire la produsele de consum astfel cum sunt definite în Legea canadiană privind siguranţa produselor de consum, Canada Consumer Product Safety Act, S.C. 2010, c. 21 şi a produselor cosmetice astfel cum sunt definite în Legea privind produsele alimentare şi medicamentele Food and Drugs Act, R.S.C. 1985, c. F-27. Acest schimb reciproc de informaţii se face pe baza unui acord de stabilire a măsurilor prevăzute la alineatul (5).
(5)Înainte ca părţile să realizeze primul schimb de informaţii prevăzut la alineatul (4), acestea se asigură că măsurile de punere în aplicare a unor astfel de schimburi sunt aprobate de Comitetul pentru comerţul cu mărfuri. Părţile se asigură că măsurile respective specifică tipul de informaţii care urmează să fie schimbate, modalităţile de schimb şi aplicarea normelor de confidenţialitate şi de protecţie a datelor cu caracter personal.
(6)Comitetul pentru comerţul cu mărfuri aprobă măsurile în conformitate cu alineatul (5) în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord, cu excepţia cazului în care părţile decid o prelungire a termenului.
(7)Părţile pot modifica măsurile prevăzute la alineatul (5). Comitetul pentru comerţul cu mărfuri aprobă orice modificare a măsurilor.
Art. 218: Consultări cu entităţi private
Pentru a obţine perspective neguvernamentale privind chestiuni legate de punerea în aplicare a prezentului capitol, fiecare parte sau părţile se pot consulta, după caz, cu părţile interesate, inclusiv reprezentanţi din mediul academic, grupuri de reflecţie, organizaţii neguvernamentale, întreprinderi, consumatori şi alte organizaţii. Astfel de consultări pot fi efectuate prin orice mijloace pe care partea sau părţile le consideră adecvate.
Art. 219: Puncte de contact
(1)Punctele de contact pentru comunicarea între părţi cu privire la chestiunile care decurg din prezentul capitol sunt:
a)în cazul Canadei, Secţia pentru reglementări şi bariere tehnice din cadrul Ministerului de Afaceri Externe, Comerţ şi Dezvoltare sau succesorul acesteia; şi
b)în cazul Uniunii Europene, Unitatea Afaceri Internaţionale din cadrul Direcţiei Generale Piaţă Internă, Industrie, Antreprenoriat şi IMM-uri, Comisia Europeană, sau succesorul acesteia.
(2)Fiecare punct de contact este responsabil pentru consultarea şi coordonarea cu departamentele de reglementare şi agenţiile sale respective, după caz, cu privire la chestiuni care decurg din prezentul capitol.