Capitolul 5 - ALEGEREA ŞI MONTAREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE - Normativ din 2011 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor - Indicativ I 7-2011

M.Of. 802 bis

În vigoare
Versiune de la: 12 Iulie 2023
CAPITOLUL 5:ALEGEREA ŞI MONTAREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE
SUBCAPITOLUL 1:5.1. Reguli generale
SECŢIUNEA 1:5.1.1. Condiţii de funcţionare (din SR HD 60364-5-51 şi SR HD 384.3 S2)
(1)5.1.1.1. Tensiune
Echipamentele trebuie să corespundă la valoarea maximă a tensiunii (valoarea efectivă în tensiune alternativă) la care ele sunt alimentate în regim normal, ca şi la supratensiunile susceptibile de a se produce.
Pentru anumite echipamente poate fi necesar să se ţină seama de tensiunea cea mai scăzută care poate să apară în regim normal.
În instalaţiile în care se utilizează schema IT, cu conductorul neutru distribuit, echipamentele conectate între o fază şi neutru trebuie izolate pentru tensiunea dintre faze.
(2)5.1.1.2. Curent electric
Echipamentele trebuie alese ţinând seama de curentul de utilizare (valoarea efectivă în cazul curentului alternativ) care le străbate în funcţionare normală.
Trebuie de asemenea să fie luat în considerare curentul electric susceptibil să le parcurgă în condiţii normale, ţinând seama de durata de trecere a unui astfel de curent în funcţie de caracteristicile de funcţionare ale dispozitivelor de protecţie (de exemplu curentul de scurtcircuit).
(3)5.1.1.3. Frecvenţa
Dacă frecvenţa are o influenţă asupra caracteristicilor echipamentelor, frecvenţa nominală a echipamentelor trebuie să corespundă frecvenţei tensiunii din circuitul respectiv.
(4)5.1.1.4. Putere
Echipamentele alese pe baza caracteristicilor de putere trebuie să poată fi utilizate la puterea maximă absorbită în funcţionare, ţinând seama de condiţiile nominale de funcţionare şi de factorii de utilizare.
(5)5.1.1.5. Compatibilitate
Echipamentele trebuie alese astfel încât să nu producă efecte dăunătoare asupra altor echipamente şi asupra reţelei de alimentare, în funcţionare normală, inclusiv în timpul manevrelor, în afara cazului în care se iau măsuri corespunzătoare în timpul montajului.
În acest context, printre factorii care pot avea influenţă se pot enumera: factor de putere, sarcină asimetrică, curent absorbit, armonici, supratensiuni tranzitorii generate de echipamentele instalaţiei.
(6)5.1.1.6. Ţinere la tensiunea de impuls (şoc)
Echipamentele trebuie alese astfel încât ţinerea lor la tensiunea de impuls (şoc) să fie cel puţin egală cu supratensiunea prezumată în punctul de instalare aşa cum este definită în subcap. 4.4.
SECŢIUNEA 2:5.1.2. Influenţe externe şi condiţii de instalare
(1)5.1.2.1. Echipamentele trebuie alese, montate şi utilizate încât să suporte în deplină siguranţă solicitările şi influenţele externe la care pot fi supuse, specifice locului unde aceste echipamente sunt instalate, conform prevederilor producătorului.
Caracteristicile echipamentelor trebuie determinate fie printr-un grad de protecţie, fie prin conformitatea cu încercările.
(2)5.1.2.2. Atunci când un echipament nu conţine, prin construcţie, caracteristici corespunzătoare influenţelor externe ale locului (sau amplasamentului), el poate fi totuşi utilizat cu condiţia să fie prevăzut cu o protecţie suplimentară corespunzătoare la realizarea instalaţiei. Această protecţie nu trebuie să împiedice funcţionarea echipamentului astfel protejat.
(3)5.1.2.3. Atunci când diferitele influenţe externe se produc simultan efectele lor pot fi independente sau să influenţeze mutual. Gradele de protecţie trebuie alese în consecinţă.
(4)5.1.2.4. Alegerea caracteristicilor echipamentelor în funcţie de influenţele externe este necesară pentru funcţionarea lor corectă şi pentru garantarea fiabilităţii măsurilor de protecţie pentru asigurarea securităţii, conform reglementărilor din cap. 3 şi 4.
(5)5.1.2.5. Clasificarea şi codificarea influenţelor externe (din SR HD 60364-5-51 şi SR HD 384.3 S2.
1.5.1.2.5.1. Clasificarea şi codificarea influenţelor externe se folosesc pentru alegerea şi montarea instalaţiilor electrice.
2.5.1.2.5.2. Codificarea nu este destinată utilizării pentru marcarea echipamentelor.
3.5.1.2.5.3. Clasificarea
Fiecare condiţie de influenţă externă este determinată printr-un cod care conţine totdeauna un grup de două litere majuscule şi o cifră după cum urmează:
Prima literă se referă la categoria generală a influenţelor externe:
A - caracteristici de mediu
B - utilizări
C - caracteristici constructive ale clădirilor
A doua literă reprezintă natura influenţei externe.
Cifra reprezintă clasa fiecărei influenţe externe.
De exemplu codul AC2 înseamnă
A = caracteristică de mediu
AC = caracteristică de mediu - altitudine
AC2 = caracteristică de mediu - altitudine > 2000 m
4.5.1.2.5.4. Influenţele externe întocmite conform recomandărilor din SR HD 384.3S2, SR HD 60364-5-51 sunt prezentate în:
- anexa 5.1. Lista de abrevieri ale influenţelor externe;
- anexa 5.2. Caracteristici ale influenţelor externe.
SECŢIUNEA 3:5.1.3. Accesibilitatea
(1)Echipamentele, inclusiv sistemele de pozare, trebuie dispuse astfel încât să permită manevrarea, inspectarea, întreţinerea şi accesul la conexiunile lor. Aceste posibilităţi nu trebuie reduse semnificativ pentru montarea echipamentelor în carcase sau compartimente.
1.5.1.3.1. La montarea în zidărie, atunci când este necesar accesul la cablul electric, acesta se montează în tub de protecţie.
2.5.1.3.2. Culoarele de acces pentru tablourile de distribuţie sunt conform subcapitolul 5.3.3.
SECŢIUNEA 4:5.1.4. Identificarea
(1)5.1.4.1. Plăcuţele indicatoare sau alte mijloace corespunzătoare de identificare trebuie să permită recunoaşterea destinaţiei echipamentului, în afara cazurilor când nu există nici o posibilitate de confuzie.
Dacă funcţionarea echipamentului nu poate fi observată de operator şi acesta ar putea conduce la un pericol trebuie amplasat un dispozitiv de semnalizare astfel încât să fie vizibil de la operator.
(2)5.1.4.2. Sisteme de pozare
Sistemele de pozare trebuie realizate sau marcate astfel încât să poată fi identificate pentru verificări, încercări, reparaţii sau modificări ale instalaţiei.
(3)5.1.4.3. Identificarea conductoarelor
1.5.1.4.3.1. Identificarea conductoarelor de protecţie şi neutru:
a)conductor de protecţie (PE); marcarea se face prin culori verde/galben şi această combinaţie nu trebuie folosită pentru nici o altă utilizare;
b)conductor (PEN) care asigură simultan funcţia de protecţie şi de conductor neutru; marcarea se face prin culori verde/galben pe toată lungimea şi suplimentar marcare cu culoarea bleu la fiecare extremitate;
c)conductor neutru (N) sau de punct median; marcarea cu culoarea bleu se face pe toată lungimea.
2.5.1.4.3.2. Identificarea conductoarelor de fază din cablurile mulţi conductoare:
a)culorile recomandate sunt maro, negru, gri. Se mai admit şi alte culori: roşu, galben, albastru, portocaliu, violet, alb, roz, turcoaz;
b)din motive de securitate se recomandă să nu se utilizeze culoarea verde sau galben dacă există confuzia cu combinaţia bicoloră verde/galben;
c)identificarea prin numere se utilizează pentru cabluri care au mai multe de 5 conductoare; conductorul de protecţie trebuie identificat şi prin combinaţia bicoloră verde/galben la fiecare extremitate; conductorul neutru trebuie identificat prin culoarea bleu la fiecare extremitate.
3.5.1.4.3.3. Identificarea cablurilor cu un conductor şi a conductoarelor izolate
Conductoarele se marchează pe toată lungimea lor prin culorile recomandate la art. 5.1.4.3.1. şi 5.1.4.3.2.
Este permisă utilizarea unei singure culori pentru toate conductoarele de fază ale unui circuit, cu marcarea corespunzătoare la cele două extremităţi
Cablurile cu un singur conductor cu manta şi conductoarele izolate conform standardelor lor şi care nu au nici o izolaţie bicoloră verde/galben sau bleu, de exemplu în cazul unei secţiuni mai mari de 16 mm2, ele pot fi utilizate pentru:
a)conductor de protecţie (PE) dacă marcarea verde/galben, este prevăzută la fiecare extremitate pe cel puţin 15 mm până la 100 mm;
b)conductor PEN, dacă marcarea verde/galben şi o marcare bleu este prevăzută la fiecare extremitate pe cel puţin 15 mm până la 100 mm;
c)conductor neutru (N) dacă marcarea bleu este prevăzută la fiecare extremitate, pe cel puţin 15 mm până la 100 mm.
4.5.1.4.3.4. Situaţia în care identificarea nu este necesară
Identificarea prin culoare sau prin numerotare nu este necesară pentru:
a)conductoarele concentrice ale cablurilor;
b)mantalele metalice ale cablurilor armate utilizate drept conductoare de protecţie.
Identificarea prin culoare nu este necesară pentru cabluri care au o izolaţie care nu permite identificarea prin culoare, de exemplu cabluri cu izolaţie minerală. Pentru aceste tipuri de cabluri, conductoarele utilizate pentru conductoare de protecţie (PE, PEN) sau conductor neutru (N), trebuie identificate prin culoarea corespunzătoare conform art. 5.1.4.3.1. la fiecare extremitate.
(4)5.1.4.4. Identificarea barelor şi conductoarelor neizolate conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice referitoare la proiectarea şi executarea instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V tensiune alternativă în unităţile energetice
a)sistemele de bare de tensiune alternativă:
- roşu, pentru faza L1;
- galben, pentru faza L2;
- albastru, pentru faza L3;
- negru pentru bara PEN sau PE;
- negru cu dungi albe pentru bara N.
b)sistemele de bare de tensiune continuă:
- roşu, bara pozitivă (+);
- albastru, bara negativă (-);
- cenuşiu deschis, bara mediană (0).
c)la conductoarele neizolate, marcarea se face la capete.
(5)5.1.4.5. Trebuie menţinută aceeaşi culoare de marcare pentru conductoarele electrice ce aparţin aceleiaşi faze, cel puţin pentru toate circuitele electrice ale aceluiaşi tablou de distribuţie.
(6)5.1.4.6. Schemele, diagramele sau tabelele se recomandă să se întocmească conform SR EN 61346-1 şi SR EN 61082-1, încât să indice, cel puţin:
a)tipul şi componenţa circuitelor:
- puncte de utilizare deservite;
- tipul şi secţiunea conductoarelor;
- tipul sistemelor de pozare;
- lungimea circuitelor;
- curentul electric nominal şi reglajul dispozitivelor de protecţie;
- curenţii electrici de scurtcircuit prezumaţi şi puterea de rupere a dispozitivelor de protecţie.
b)caracteristicile necesare identificării dispozitivelor care asigură funcţiile de protecţie, de secţionare şi de comandă şi amplasarea lor;
c)datele susmenţionate ce trebuie să fie furnizate pentru fiecare circuit al instalaţiei şi să fie actualizate după fiecare modificare a instalaţiei;
d)simbolurile utilizate care se recomandă să fie alese din standardul CEI 60617 DB.
SECŢIUNEA 5:5.1.5. Independenţa echipamentelor
(1)5.1.5.1. Echipamentele trebuie alese şi montate astfel încât să fie împiedicată influenţa dăunătoare între instalaţiile electrice şi instalaţiile neelectrice.
Echipamentele care nu sunt prevăzute cu o placă pe partea din spate nu trebuie instalate pe peretele unei construcţii decât dacă sunt îndeplinite următoarele prescripţii:
- orice transfer de potenţial la peretele clădirii este împiedicat;
- este prevăzută o separare împotriva focului între echipament şi suprafaţa combustibilă a peretelui.
Dacă peretele clădirii este incombustibil nu sunt necesare măsuri suplimentare. În caz contrar, aceste prescripţii pot fi îndeplinite prin una din următoarele măsuri:
- dacă suprafaţa de montare este metalică ea trebuie legată la conductorul de protecţie (PE) sau la conductorul de echipotenţializare a instalaţiei;
- dacă suprafaţa de montare este combustibilă, echipamentul trebuie separat printr-un strat intermediar de material incombustibil conf. art. 3.0.3.8.
(2)5.1.5.2. Atunci când echipamentele parcurse de curenţi electrici de tipuri sau de tensiuni diferite sunt grupate în acelaşi ansamblu (tablou, dulap, pupitru de comandă, cutie de acţionare etc.), toate echipamentele funcţionând cu acelaşi tip de curent sau la aceeaşi tensiune trebuie separate efectiv pentru evitarea oricărei influenţe mutuale dăunătoare.
SECŢIUNEA 6:5.1.6. Montarea instalaţiilor electrice
(1)5.1.6.1. Pentru realizarea instalaţiilor electrice sunt esenţiale:
- o execuţie corectă de către personal calificat;
- utilizarea echipamentelor corespunzătoare.
(2)5.1.6.2. Caracteristicile echipamentelor electrice nu trebuie compromise în timpul montajului.
(3)5.1.6.3. Echipamentele trebuie să fie identificate conform cu 5.1.4.
(4)5.1.6.4. Conexiunile conductoarelor între ele şi cu alte echipamente electrice trebuie făcute astfel încât să fie asigurată siguranţa şi fiabilitatea contactului.
(5)5.1.6.5. Echipamentele electrice trebuie instalate conform recomandărilor producătorului astfel încât să asigure condiţiile de răcire prevăzute.
(6)5.1.6.6. Echipamentele electrice care pot produce temperaturi ridicate sau arc electric trebuie amplasate sau protejate astfel încât să se elimine total riscul de aprindere a echipamentelor inflamabile. Toate părţile externe ale echipamentelor electrice a căror temperatură poate produce vătămări persoanelor trebuie amplasate sau protejate încât să se prevină orice contact accidental.
(7)5.1.6.7. Alegerea gradului de protecţie al echipamentelor, inclusiv a racordurilor acestora, în funcţie de categoria de influenţe externe în care se încadrează încăperea sau spaţiul respectiv, se va face pe baza prevederilor generale din anexa 5.2, standardul SR EN 60529 (grade de protecţie asigurate prin carcase cod IP)şi standardul SR EN 62262 (grade de protecţie asigurate prin carcasele echipamentelor electrice împotriva impacturilor mecanice de exterior cod IK) anexele 5.3. şi 5.4.
(8)5.1.6.8. În încăperi cu risc mare de incendiu (categoria BE2) se vor respecta şi prevederile din subcap. 4.2.
(9)5.1.6.9. În încăperi din clasa AA5 şi clasa AA6 (anexa 5.2) se vor utiliza echipamente în execuţie rezistentă la temperaturile respective sau se vor prevedea măsuri suplimentare de răcire (de ex. ventilaţie forţată etc.).
(10)5.1.6.10. În încăperi din clasa AD3, AD4, AF2b, AF3 şi AF4 în exterior şi în zona litoralului AF2a, se utilizează echipamente în execuţie rezistentă la coroziune, în funcţie de natura agenţilor corozivi.
Se admite şi utilizarea de echipamente în execuţie normală cu condiţia luării de măsuri la montarea lor prin care să li se asigure protecţia împotriva agenţilor corozivi (de ex. acoperirea cu vopsea rezistentă la agenţii corozivi respectivi, capsulări) şi care să nu afecteze buna lor funcţionare.
(11)5.1.6.11. Echipamentele electrice nu trebuie amplasate în locuri în care ar putea fi expuse la apă, ulei, substanţe corozive, căldură, vapori sau şocuri mecanice, dacă această amplasare poate fi evitată prin montare la distanţă.
În cazurile în care nu se poate evita amplasarea în poziţii expuse, trebuie luate măsuri corespunzătoare de protecţie (grade de protecţie corespunzătoare, protecţii anticorozive, capsulări etc.).
(12)5.1.6.12. Echipamentele electrice care conţin mai mult de 60 litri de lichid combustibil pe unitatea de echipament şi care în timpul funcţionării produc fum, gaze toxice etc. (de ex. grupuri electrogene) trebuie instalate în condiţiile prevăzute în normele specifice, respectându-se şi condiţiile din normele referitoare la securitatea de incendiu.
(13)5.1.6.13. Se admite montarea în contact direct cu elementele de construcţie din materiale combustibile, a echipamentelor electrice, dacă sunt protejate în carcase metalice cu grad de protecţie minim IP54 sau sunt omologate pentru a fi montate pe elemente combustibile.
(14)5.1.6.14. Trebuie evitată amplasarea încăperilor din clasa BA5 destinate echipamente electrice lângă încăperi din categoriile BE2, BE3a şi BE3b.
În cazul în care această condiţie nu poate fi respectată, trebuie să se ia măsuri constructive de protecţie conform prevederilor din reglementărilor specifice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor şi NP-099-04.
(15)5.1.6.15. Se interzice traversarea încăperilor din clasa BA5, destinate echipamentelor electrice, cu conducte pentru fluide de orice natură, cu excepţia conductelor de încălzire sau ventilare aferente încăperilor respective, cu condiţia ca acestea să nu conţină flanşe, ventile etc.
SECŢIUNEA 7:5.1.7. Materiale
(1)5.1.7.1. În instalaţiile electrice ale construcţiilor se utilizează conductoare izolate şi neizolate din cupru sau aluminiu, cabluri cu conductoare din cupru sau aluminiu, cabluri hibride şi conductoare neizolate rigide (bare) din cupru, aluminiu sau oţel.

(2)5.1.7.2. În mod special se prevăd conductoare din cupru în următoarele situaţii:
a)la circuitele electrice pentru alimentarea receptoarelor de importanţă deosebită (de exemplu: receptoarele din blocul operator, din încăperi pentru reanimare din încăperile pentru servicii de urgenţă din clădiri de spitale şi similare, circuitele iluminatului de siguranţă (alimentate de la o sursă centrală) sisteme şi instalaţii de prevenire şi stingere a incendiilor etc., atunci când secţiunea conductoarelor din aluminiu ar rezulta mai mică de 10 mm2;
b)în încăperi, zone sau spaţii din exterior, cu mediu coroziv, în cazurile în care stabilitatea chimică a aluminiului sau a oţelului nu este corespunzătoare, dacă instalaţiile nu se pot executa cu acoperiri de protecţie sau carcasări etanşe la agenţii corozivi respectivi;
c)la instalaţiile electrice de pe echipamentele supuse vibraţiilor permanente sau şocurilor mecanice (de exemplu: pe cablajele laminoarelor, pe vibratoare, macarale, poduri rulante etc.) dacă aceste solicitări pot fi transmise instalaţiilor respective;
d)la conductoarele de protecţie împotriva şocurilor electrice în cazurile prevăzute la subcap. 5.5.;
e)la circuitele electrice de comandă, automatizare, măsurare şi semnalizare;
f)la circuitele electrice pentru alimentarea echipamentelor care nu au borne speciale de racord pentru conductoare de aluminiu conform art. 5.2.6.8. (prize de utilizare generală, întreruptoare de lumină etc.).
SUBCAPITOLUL 2:5.2. Sisteme de pozare, alegerea secţiunii conductoarelor*)
*)Prin "secţiunea conductoarelor" se înţelege aria transversală a conductorului metalic neizolat.
Reguli generale
Prevederile din acest subcapitol sunt conform cu recomandările din SR HD 384.5.52.S1.
Alegerea sistemelor de pozare şi a metodelor de instalare depind de:
- natura locurilor de amplasare;
- natura pereţilor sau a altor părţi ale clădirii pe care se face pozarea;
- accesibilitatea la sistemul de pozare a persoanelor şi animalelor domestice;
- tensiune;
- solicitările electromecanice care se pot produce în caz de scurtcircuit;
- alte solicitări (de exemplu: mecanice, termice şi asociate cu incendiu, etc.) la care pot fi supuse pozările în funcţionare.
SECŢIUNEA 1:5.2.1. Tipuri de sisteme de pozare
(1)5.2.1.1. Sistemele de pozare în funcţie de tipurile de conductoare sau de cabluri se aleg din tabelul 5.1, cu condiţia ca influenţele externe să fie conform subcap. 5.2.2.
(2)5.2.1.2. Sistemele de pozare în funcţie de situaţiile de amplasare trebuie să fie în conformitate cu tabelul 5.2. Sunt permise şi alte metode de pozare nedefinite în tabelul 5.2. dacă satisfac prescripţiile acestui capitol.
(3)5.2.1.3. Exemple de sisteme de pozare sunt prezentate în anexele 5.5. şi 5.6.
Alte tipuri de sisteme de pozare, necuprinse în acest capitol, pot fi utilizate cu condiţia satisfacerii prescripţiilor generale ale acestui capitol.
(4)5.2.1.4. Sisteme de bare prefabricate
Sistemele de bare prefabricate trebuie să fie confecţionate conform recomandărilor din SR EN 60439-2 şi trebuie montate conform instrucţiunilor producătorului:
Instalarea lor trebuie să satisfacă prescripţiile din 5.2.2 (cu excepţia 5.2.2.1.1., 5.2.2.3.3.), 5.2.5, 5.2.6, 5.2.7 şi 5.2.8.
(5)5.2.1.5. Circuite de tensiune alternativă
Conductoarele şi cablurile monoconductoare ale circuitelor de tensiune alternativă instalate în carcase din materiale feromagnetice trebuie instalate în aşa fel încât toate conductoarele fiecărui circuit să se găsească în aceeaşi carcasă.
Dacă această condiţie nu este îndeplinită, se pot produce supraîncălziri şi căderi de tensiune excesive, datorate fenomenelor de inducţie.
Tabelul 5.1. - Alegerea sistemelor de pozare în funcţie de tipurile de conductoare sau cabluri

Conductoare şi cabluri

Mod de pozare

Fără fixare

Fixare directă

Tuburi

Jgheaburi (inclusiv plinte şi profile la nivelul solului)

Tuburi profilate

Paturi de cabluri tip scară, table,console

Pe izolatoare

Pe fir purtător

Conductoare neizolate

-

-

-

-

-

-

+

-

Conductoare izolate

-

-

+

+*

+

-

+

-

Cabluri în manta (inclusiv cabluri armate şi conductoare cu izolaţie minerală)

Multiconductor

+

+

+

+

+

+

0

+

Cu un conductor

0

+

+

+

+

+

0

+

+ Admis

- Neadmis

0 Neaplicabil sau neutilizat în practică

* Conductoarele izolate sunt admise în cazul în care capacul poate fi înlăturat numai cu ajutorul unei scule sau numai depunând un efort important cu mâna şi jgheabul are un grad de protecţie IP 4X sau IP XX D

(6)5.2.1.6. Pozarea în sisteme de tuburi de protecţie şi paturi de cabluri
1.5.2.1.6.1. Sisteme de tuburi de protecţie
Sistemele de tuburi de protecţie care includ tuburi de protecţie şi fitinguri se utilizează pentru protecţia şi pozarea conductoarelor şi/sau cablurilor din instalaţiile electrice.
Sistemele de tuburi de protecţie prefabricate, conform recomandărilor din standardele SR EN 61386-1, SR EN 61386-22, SR EN 61386-23 şi SR EN 50086-2-4, asigură protecţia fiabilă pentru utilizatori şi spaţiile învecinate.
Caracteristicile generale inclusiv marcarea tuburilor de protecţie şi fitingurilor, conform standardelor susmenţionate sunt prezentate în anexa 5.7.
TABELUL 5.2. - Montarea sistemelor de pozare în funcţie de situaţia de amplasare

Conductoare şi cabluri

Mod de pozare conform anexei 5.6.

Fără fixare

Fixare directă

Tuburi

Jgheaburi

Tuburi profilate

Paturi de cabluri tip scară, table,console

Pe izolatoare

Pe fir purtător

În goluri ale construcţiei

accesibile

40

33

41;42

6;7;8;9;12;13;14

43;44

30;31;32;33;34

-

0

neaccesibile

40

0

41;42

0

43

0

-

-

În canale pentru cabluri

56

56

54;55

0

 

30;31;32;34

-

-

Îngropat în pământ

72;73

0

70;71

-

70;71

0

-

-

Încastrat în structură

57;58

3

1;2;5 9:60

50;51;52;53

46;45

0

-

-

Aparent

-

20;21;22;23;33

4;5

6;7;8;9;12;13;14

6;7;8;9

30;31;32;34

36

-

Aerian

-

33

0

10;11

10;11

30;31;32; 34

36

35

Tocul ferestrelor

16

 

16

     

Tocul uşilor

15

 

15

     

Imersat

  

0

     

Numărul din căsuţă indică numărul de referinţă şi modul de pozare din anexa 5.6.:

- neadmis;

0 neaplicabil sau neutilizat în practică.

2.5.2.1.6.2. Sisteme de jgheaburi (SJ) şi tuburi profilate (STP)
Sisteme de jgheaburi (SJ) şi de tuburi profilate (STP) pentru instalaţii electrice se utilizează pentru protecţia şi pozarea conductoarelor izolate, cablurilor, cordoanelor flexibile, aparate (întreruptoare, prize, etc.) şi dacă este cazul pentru separarea lor.
Sistemele (SJ) şi (STP) se pot poza orizontal sau vertical pe pereţi, suspendate de tavan, încastrate în pereţi şi plafon, încastrate pe sol şi sub formă de coloană între planşeu şi tavan etc.
Sistemele (SJ) şi (STP), fabricate conform cu recomandările din standardul SR EN 50085-1 asigură protecţia fiabilă pentru utilizatori şi spaţiile învecinate.
Caracteristicile generale, inclusiv marcarea sistemelor (SJ) şi (STP), conform standardului SR EN 50085-1 sunt prezentate în anexa 5.8.
3.5.2.1.6.3. Sisteme de suporturi tip scară
Sistemele trasee de cabluri şi sistemele scară de cabluri pentru poziţionarea cablurilor sunt prezentate în anexa 5.9.
SECŢIUNEA 2:5.2.2. Alegerea şi montarea în funcţie de influenţele externe
SUBSECŢIUNEA 1:
Influenţele externe la care pot fi expuse sistemele de pozare sunt următoarele:
- temperatura ambiantă;
- surse externe de căldură;
- prezenţa apei;
- prezenţa corpurilor solide străine;
- prezenţa substanţelor corozive sau poluante;
- şocuri mecanice;
- vibraţii;
- alte solicitări mecanice;
- prezenţa florei sau mucegaiului;
- prezenţa faunei;
- radiaţii solare;
- efecte seismice;
- vânt;
- structura clădirilor.
SUBSECŢIUNEA 2:
(1)5.2.2.1. Temperatura ambiantă (AA)
1.5.2.2.1.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să corespundă celei mai înalte sau celei mai scăzute temperaturi ambiante locale astfel ca temperatura limită indicată în tabelul 5.3. să nu fie depăşită.
2.5.2.2.1.2. Componentele sistemelor de pozare, inclusiv cablurile şi accesoriile lor, se instalează şi manipulează numai în limitele de temperatură stabilite în normele de produs corespunzătoare sau indicate de producători.
3.5.2.2.1.3. Atunci când cablurile prezintă caracteristici diferite de temperatură şi sunt dispuse în acelaşi sistem de pozare, acesta se alege pentru condiţiile cele mai severe.
Tabelul 5.3. - Temperaturi maximale în funcţionare conform tipurilor de izolaţie

Tip de izolaţie

Temperatura limită

[°C]

Policlorură de vinil (PVC)

Conductor: 70

Polietilenă reticulară (XLPE)

Conductor: 90

Minerală (cu manta de PVC sau neizolat şi accesibil)

Manta: 70

Nota 1 - Dacă un conductor funcţionează la o temperatură mai mare de 70°C, trebuie să existe asigurarea că echipamentele conectate la acest conductor sunt indicate pentru temperatura care rezultă la conexiune.

Nota 2 - Pentru anumite tipuri de izolaţii, pot fi admise temperaturi de funcţionare mai ridicate funcţie de natura cablului, terminaţiile sale, condiţiile de mediu şi alte influenţe externe

(2)5.2.2.2. Surse externe de căldură
1.5.2.2.2.1. Pentru a evita efectele căldurii emise de surse externe, una sau mai multe din următoarele metode sau o altă metodă la fel de eficientă trebuie utilizată pentru protejarea sistemelor de pozare:
- ecrane de protecţie;
- amplasarea la distanţă de sursele de căldură, indicată în tabelele 3.1 şi 3.2;
- alegerea unui sistem ţinând seama de încălzirea suplimentară care poate apare;
- întărirea locală a izolaţiei sau înlocuirea materialului izolant.
2.5.2.2.2.2. Căldura emisă de sursele exterioare poate fi transmisă prin radiaţie, convecţie sau prin conducţie şi poate proveni:
- de la reţelele de distribuţie apă caldă;
- de la utilaje şi corpuri de iluminat;
- din procesul de fabricaţie;
- prin materiale termoconductoare;
- de la căldura solară sau a mediului înconjurător.
(3)5.2.2.3. Prezenţa apei (AB şi AD)
1.5.2.2.3.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să nu permită acumularea apei sau să asigure, după instalare, gradul de protecţie IP corespunzător amplasamentului considerat.
2.5.2.2.3.2. Învelişul izolant al cablurilor pentru instalaţii fixe este considerat, atunci când nu este deteriorat, ca protecţie împotriva pătrunderii umezelii.
Cablurile ce se montează în spaţii umede frecvent (de exemplu spălătorii auto etc.) se aleg conform SR HD 21.13 S1.
Cablurile ce alimentează receptoare submersibile (de exemplu pompe, corpuri de iluminat etc.) se aleg conform SR HD 21.16 S1.
3.5.2.2.3.3. Acolo unde se poate acumula apă sau condens pe sistemele de pozare trebuie luate măsuri de evacuare.
(4)5.2.2.4. Prezenţa corpurilor solide străine (AZ)
1.5.2.2.4.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să limiteze pericolele ce provin de la pătrunderea de corpuri solide străine. Sistemele de protecţie trebuie să asigure după montaj gradul de protecţie IP corespunzător amplasamentului considerat.
2.5.2.2.4.2. În amplasamentele unde sunt prezente cantităţi mari de praf (mediu BE2) trebuie luate măsuri suplimentare pentru împiedicarea acumulării prafului sau altor substanţe în cantităţi ce ar putea afecta disiparea căldurii de la sistemul de pozare. Este necesar un mod de pozare ce facilitează îndepărtarea prafului (subcap. 5.2.9).Pentru prafuri combustibile trebuie să se respecte prevederile din subcap. 4.2.
(5)5.2.2.5. Prezenţa substanţelor corozive sau poluante (AF)
1.5.2.2.5.1. Acolo unde prezenţa substanţelor corozive sau poluante, inclusiv apa, poate provoca coroziuni sau degradări, părţile sistemelor de pozare ce sunt afectate trebuie protejate corespunzător sau executate dintr-un material rezistent la aceste substanţe, cum ar fi: benzi protectoare, vopsele sau unsori.
2.5.2.2.5.2. Nu trebuie puse în contact unul cu altul metale diferite ce pot iniţia o acţiune electrolitică, decât dacă sunt luate măsuri speciale pentru evitarea consecinţelor acestor contacte.
3.5.2.2.5.3. Materialele ce pot provoca deteriorări reciproce sau individuale sau degradări periculoase nu trebuie puse în contact.
(6)5.2.2.6. Şocuri mecanice (AG)
1.5.2.2.6.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să se limiteze pagubele provenite din solicitările mecanice, ca şocuri, penetrări sau compresiuni în timpul montajului, utilizării şi întreţinerii.
2.5.2.2.6.2. În instalaţiile fixe în care se pot produce şocuri mecanice medii sau mari (conform anexei 5.2), protecţia trebuie asigurată printr-unul din următoarele mijloace:
- caracteristicile mecanice ale sistemelor de pozare;
- amplasamentul ales;
- prevederea unei protecţii mecanice suplimentare, locale sau generale sau
- prin combinarea acestora.
(7)5.2.2.7. Vibraţii (AH)
Sistemele de pozare sprijinite sau fixate pe structuri sau echipamentele supuse vibraţiilor medii sau mari (conform anexei 5.2) trebuie să corespundă acestor condiţii, în special cablurile şi conexiunile lor. Trebuie acordată o atenţie specială conexiunilor echipamentelor vibratoare. Pot fi adoptate măsuri locale, cum ar fi utilizare de cabluri flexibile.
(8)5.2.2.8. Alte solicitări mecanice
1.5.2.2.8.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să împiedice, în timpul montajului, utilizării sau întreţinerii, orice distrugere a mantalei şi a izolaţiei conductoarelor izolate, a cablurilor şi a capetelor acestora.
2.5.2.2.8.2. Tuburile şi canalele pentru cabluri încastrate în pereţi trebuie montate integral pentru fiecare circuit înaintea tragerii conductoarelor sau cablurilor.
3.5.2.2.8.3. Raza de curbură a unui sistem de pozare trebuie să fie astfel încât să nu cauzeze deteriorări conductoarelor şi cablurilor. Este necesar să se respecte prevederile producătorului.
4.5.2.2.8.4. Sistemele de pozare fixate rigid şi înglobate în pereţi trebuie să fie orizontale sau verticale, sau paralele cu muchiile pereţilor, cu excepţia sistemelor de pozare înglobate în plafoane sau planşee care pot urma cel mai scurt traseu.
5.5.2.2.8.5. Cablurile flexibile trebuie instalate astfel încât să se evite eforturile excesive de tracţiune asupra conductoarelor şi conexiunilor.
6.5.2.2.8.6. Suporturile pentru cabluri şi carcasele nu trebuie să prezinte muchii ascuţite.
7.5.2.2.8.7. Acolo unde conductoarele şi cablurile nu sunt susţinute pe toată lungimea lor de suporţi sau prin modul de pozare, ele trebuie susţinute prin mijloace adecvate la intervale indicate de producător. În lipsa acestora se vor respecta recomandările din NTE 007/08/00.
8.5.2.2.8.8. Acolo unde sistemele de pozare sunt supuse unei întinderi permanente (de exemplu de către propria greutate pe traseu vertical) trebuie ales un tip adecvat de cablu sau conductor, cu o secţiune şi un mod de pozare potrivit, astfel încât să se evite orice deteriorare a cablurilor şi suporţilor acestora.
(9)5.2.2.9. Prezenţa florei sau mucegaiului (AK)
Acolo unde există riscul prezenţei florei sau mucegaiului, sistemele de pozare trebuie alese astfel încât să prevină formarea acestor sau să asigure îndepărtarea lor.
(10)5.2.2.10. Prezenţa faunei (AL)
Acolo unde condiţiile cunoscute sau preconizate constituie un risc, sistemele de pozare trebuie alese corespunzător influenţelor externe AL2 sau trebuie luate măsuri speciale de protecţie, cum ar fi:
- caracteristici mecanice adecvate pentru sistemele de pozare;
- alegerea amplasamentului;
- prevederea unei protecţii mecanice suplimentare, locale sau generale sau
- orice combinaţie a acestor măsuri.
(11)5.2.2.11. Radiaţii solare (AN)
Acolo unde se ştie că există, sau se presupune că pot exista, radiaţii solare, trebuie ales şi montat un sistem de pozare adecvat, sau trebuie să se prevadă un ecran corespunzător, conform prevederilor din 5.2.2.2.1.
(12)5.2.2.12. Efecte seismice (AP)
1.5.2.2.12.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate ţinând seama de condiţiile seismice din locul de instalare.
2.5.2.2.12.2. Acolo unde se cunoaşte că riscurile seismice sunt importante (conform prevederilor reglementărilor specifice referitoare la proiectarea antiseismică a construcţiilor) o atenţie specială se va acorda:
- fixării sistemelor de pozare de structura clădirii;
- conexiunile dintre sistemele de pozare fixe şi toate echipamentele esenţiale, cum sunt cele
- pentru serviciile de securitate, care trebuie alese avându-se în vedere calităţile lor elastice.
(13)5.2.2.13. Vânt (AR)
A se vedea paragrafele 5.2.2.7 şi 5.2.2.8.
(14)5.2.2.14. Structura clădirilor (CB)
1.5.2.2.14.1. Atunci când structura clădirilor prezintă riscuri de mişcare, suporturile pentru cabluri şi sistemele de protecţie trebuie să permită o deplasare relativă astfel încât conductoarele şi cablurile să nu fie supuse la solicitări mecanice excesive.
2.5.2.2.14.2. În structurile flexibile sau instabile, trebuie folosite sisteme de pozare flexibile, conform cu 5.2.2.7., 5.2.2.8. şi 5.2.2.12.
SECŢIUNEA 3:5.2.3. Curenţi admisibili în sisteme de pozare
(1)5.2.3.0. Prescripţii generale
1.5.2.3.0.1. Prescripţiile din acest capitol sunt destinate să determine curenţii admisibili în sistemele de pozare specifice pentru clădiri, în scopul asigurării unei durate de viaţă satisfăcătoare pentru conductoarele şi izolaţiile supuse efectelor termice ale curenţilor admisibili pe perioade prelungite în funcţionare normală.
2.5.2.3.0.2. Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor în funcţie de curentul maxim admisibil pentru anumite condiţii de pozare se face în conformitate cu prescripţiile producătorului. În situaţia în care nu se dispune de prescripţiile producătorului, valorile curenţilor admisibili pot fi determinate conform metodelor descrise în SR CEI 60287, sau se poate proceda astfel:
a)utilizând recomandările din standardul SR HD 384.5.523 S2 pentru curenţii admisibili în sistemele de pozare în clădiri, pentru conductoare izolate şi cabluri (fără armătură şi armate multifilare), cu tensiunea nominală mai mică de 1 kV în tensiune alternativă sau 1,5 kV în tensiune continuă, conform subcap. 5.2.3.1. şi anexele 5.10 - 5.17;
Pentru cablurile armate monofilare pozate în clădiri, curentul maxim admisibil se stabileşte conform cu recomandările din SR CEI 60287
b)utilizând datele din normativul NTE 007/08/00 pentru curenţii admisibili în sistemele de pozare pentru cabluri îngropate direct sau în tuburi în pământ, conform subcap. 5.2.3.2 şi anexa 5.22.
3._
4.5.2.3.0.4. Temperatura ambiantă
4.1.5.2.3.0.4.1. Valoarea temperaturii ambiante utilizată este temperatura mediului înconjurător atunci când conductoarele cablurilor izolate nu sunt în sarcină.
4.2.5.2.3.0.4.2. Valorile curenţilor admisibili din tabelele din această secţiune, sunt date în funcţie de temperatura de referinţă a mediului ambiant:
- pentru conductoare izolate şi cabluri în aer, oricare ar fi modul de pozare ..... 30°C;
- pentru cabluri îngropate direct în pământ sau în tuburi îngropate ....... 20°C.
Dacă temperatura ambiantă a amplasamentului conductoarelor sau cablurilor este diferită de temperatura ambiantă de referinţă, pentru stabilirea curentului maxim admisibil trebuie aplicaţi factori de corecţie corespunzători din anexa 5.18 şi 5.23.
5.5.2.3.0.5. Grupări de mai multe circuite
Factorii de corecţie pentru curenţii maxim admisibili sunt aplicabili grupărilor de circuite care au aceeaşi temperatură maximă de funcţionare.
Pentru grupările care au cabluri sau conductoare izolate care prezintă temperatură maximă şi funcţionări diferite, curenţi admisibili ai tuturor cablurilor sau conductoarelor izolate ale grupării trebuie să se bazeze pe cea mai scăzută temperatură de funcţionare a unui cablu din grupare cu factorul de corecţie corespunzător (anexele 5.19-5.21 şi anexele 5.24-5.28).
Dacă, pentru condiţii cunoscute de funcţionare, un cablu sau un conductor izolat este susceptibil să transporte un curent mai mic de 30% din curentul nominal, acest cablu sau conductor poate fi omis la stabilirea factorului de corecţie pentru toată gruparea.
6.5.2.3.0.6. Grupări constituite din cabluri de dimensiuni diferite.
Grupările constituite din cabluri de dimensiuni diferite pot fi asimilate cu o grupare de referinţă dacă:
- toate cablurile au aceeaşi temperatură maximă admisibilă şi
- secţiunile acestora nu diferă cu mai mult de trei valori standardizate (dacă secţiunile cablurilor diferă cu mai mult de trei valori standardizate acestea se distanţează la cel puţin 2d - unde d este diametrul cel mai mare).
7.5.2.3.0.7. Numărul de conductoare încărcate
7.1.5.2.3.0.7.1. Numărul de conductoare considerate într-un circuit este cel al conductoarelor parcurse efectiv de curent.
Atunci când într-un circuit polifazat curenţii sunt presupuşi aceeaşi pe faze, nu este necesar să se ia în considerare conductorul neutru asociat pentru stabilirea curentului maxim admisibil.
7.2.5.2.3.0.7.2. Consideraţiile de mai sus nu se aplică în cazul prezenţei armonicii 3 sau multiplu de 3 mai mare de 15% (a se vedea 5.2.3.0.7.3.).
7.3.5.2.3.0.7.3. Dacă ponderea armonicilor de rangul 3 sau multiplu de 3 din curentul electric depăşeşte 15%, conductorul neutru nu trebuie să prezinte o secţiune mai mică decât cea a conductoarelor de fază.
Factorii de corecţie în funcţie de ponderea curenţilor electrici armonici sunt prezentaţi în anexa 5.29.
În subcap. 5.2.4.6 se tratează determinarea secţiunii conductorului neutru.
7.4.5.2.3.0.7.4. Conductoarele utilizate numai pentru conductoare de protecţie (PE) nu sunt luate în considerare la stabilirea curentului maxim admisibil.
8.5.2.3.0.8. Variaţii ale condiţiilor unei instalaţii pe un traseu
Dacă condiţiile de disipare a căldurii variază pe o parte a traseului, curenţii admisibili trebuie determinaţi pentru partea traseului care prezintă condiţiile cele mai defavorabile.
În cazurile în care sunt numai condiţii de răcire diferite, se admite ca dimensionarea să se facă după condiţiile de răcire ale traseului cel mai lung, când zona cu temperaturi ridicate reprezintă cel mult 10 m, dar nu mai mult de 20% din lungimea totală a cablului.
(2)5.2.3.1. Sisteme de pozare în aer
Modurile de pozare de referinţă sunt prezentate în anexele 5.5 şi 5.6.
1.5.2.3.1.1. În modurile de pozare A1 şi A2, tubul poate fi metalic sau din material plastic montat intr-un perete cu izolaţie termică.
2.5.2.3.1.2. În modurile de pozare B1 şi B2, tubul poate fi metalic sau din material plastic, fixat pe perete la distanţă mai mică de 0,3 ori diametrul tubului sau montat în perete.
3.5.2.3.1.3. În modul de pozare C, cablu este fixat pe perete sau montat în perete.
Termenul de "perete" cuprinde montarea în perete de cărămidă, beton, ghips sau similar (altele decât materiale pentru izolare termică).
4.5.2.3.1.4. În modul de pozare D, cablul poate fi montat în pământ cu sau fără protecţie suplimentară.
5.5.2.3.1.5. În modurile de pozare E, F şi G, distanţa liberă între cablu şi orice suprafaţă este mai mare de 0,3 din diametrul exterior al cablului.
6.5.2.3.1.6. Alte metode de pozare ( anexa 5.6.)
- cablu sub plafon, similar cu modul de pozare C
- cablu pe un planşeu sau pe tavă neperforată similar cu modul de pozare C
- cablu pe tavă perforată similar cu modul de pozare E sau F. Tava perforată trebuie să aibă găuri a căror suprafaţă este de minim 30% din suprafaţa de pozare
- cablu pe suport scară pentru cabluri, la care consolele care susţin cablurile ocupă mai puţin de 10% din suprafaţa de pozare
7.5.2.3.1.7. În anexele 5.10...5.12 curenţii admisibili (Iz) pentru conductoare izolate şi cabluri electrice pozate în aer prin metodele de pozare A1, A2, B1, B2, C, E, F şi G se referă la instalaţii fixe ce, funcţionează permanent (factor de încărcare 100%), la temperatura ambiantă de 30°C.
8.5.2.3.1.8. Anexa 5.5. sintetizează modurile de pozare de referinţă, pentru care au fost determinaţi curenţii admisibili din anexele 5.10...5.17 pentru pozarea în aer şi anexa 5.22 pentru pozarea în pământ.
În coloanele 8 şi 9 sunt indicate anexele care se utilizează pentru factorii de corecţie K1 pentru temperaturi ambiante diferite de 30°C şi K2 pentru pozare în grup.
9.5.2.3.1.9. Anexa 5.6 sintetizează modurile de pozare care furnizează indicaţii pentru determinarea curenţilor admisibili.
10.5.2.3.1.10. Determinarea curentului admisibil IZ (A)
Curentul admisibil IZ (A), al conductoarelor/cablurilor dintr-un sistem de pozare în clădiri, în aer, se determină astfel:
a)se selectează modul de pozare, tip A1, A2, B1, B2, C, E, F, G din anexele 5.5 şi 5.6.
b)în funcţie de caracteristicile conductoarelor/cablurilor:
- secţiune şi material: cupru sau aluminiu conductoare sau cabluri: 2 sau 3 conductoare;
- numărul de conductoare active: 2 sau 3;
- izolaţie: PVC, XLPE, minerală şi modul de pozare selectat la pct.a), pentru temperatura ambiantă de 30°C, se alege curentul admisibil IZ (A), din anexele 5.10-5.17.
c)în condiţii diferite de pozare se aplică factorii de corecţie următori:
- K1 - pentru temperatură ambiantă diferită de 30°C, care se alege din anexa 5.18;
- K2 - pentru pozarea în grup a mai multor circuite, care se alege din anexele 5.19-5.21.
Se menţionează că două circuite se află grupate, dacă distanţa dintre ele este mai mică decât dublul diametrului celui mai mare dintre ele.
Curentul admisibil se stabileşte cu relaţia:
I'Z = IZ K1 K2 (A).
11.5.2.3.1.11. Exemple de folosire a tabelelor pentru determinarea curenţilor admisibili ai conductoarelor şi ai cablurilor în funcţie de modul de pozare în aer sunt date în anexa 5.30.
(3)5.2.3.2. Sisteme de pozare în pământ
1.5.2.3.2.1. Regimul de funcţionare normal
Curenţii admisibili (IZ) sunt indicaţi în anexa 5.22 pentru o sarcină admisibilă a cablurilor pozate în pământ cu un grad de încărcare*) de 0,7 o temperatură a solului, la adâncimea de pozare (între 0,7 şi 1,2 m) de 20°C şi o rezistenţă termică specifică a solului de 1 Km/W.
*) Gradul de încărcare reprezintă durata de funcţionare ciclică dintr-o zi (24 h), la curentul admisibil
Pentru alte valori ale rezistenţei termice a solului valorile curenţilor maximi admisibili se vor stabili conform articolului A.1.4.3.1.3. din NTE 007/08/00.
Exemple de rezistenţe specifice ale solurilor, conform NTE 007/08/00 (anexa 7):
- nisip cu 10% umiditate 1 Km/W;
- pământ argilos 0,65 Km/W;
- teren nisipos cu humă sau lut 0,65 Km/W;
- nisip uscat (0% umiditate) 3,00 Km/W;
- teren obişnuit uscat 3,00 Km/W.
Gradul de încărcare se poate determina din curba de sarcină zilnică conform NTE/007/08 art. A.1.4.3.1.1.
Când nu se cunoaşte curba de sarcină, pentru determinarea gradului de încărcare, se admite gradul de încărcare egal cu 1.
2.5.2.3.2.2. Condiţii de pozare
- adâncimea de pozare 0,7 m (până la adâncimea de 1,2 m reducerea sarcinii admisibile este neînsemnată);
- felul în care este realizat patul de pozare şi modul de acoperire a cablurilor, nu are influenţă asupra corecţiei sarcinii admisibile;
- dacă se utilizează plăci de acoperire cu o curbură pronunţată, astfel încât nu se elimină incluziunile de aer, se recomandă un factor de corecţie de 0,9.
Diametrul tubului trebuie să permită tragerea cablurilor fără risc de gripare. În cazul tragerii unui singur cablu în tub, diametrul interior al tubului trebuie să fie mai mare decât 1,5 ori diametrul exterior la cablului.
În cazul unui circuit trifazat format din trei cabluri unifilare, diametrul interior al tubului de protecţie trebuie să fie mai mare decât 2,8 ori diametrul exterior al unuia din cablurile monofilare.
3.5.2.3.2.3. Condiţii de mediu:
- temperatura solului la adâncimea de pozare: 20°C;
- rezistenţa termică specifică a solului: 1 Km/W.
4.5.2.3.2.4. Factorii de corecţie care trebuie aplicaţi la pozarea cablurilor în pământ, în condiţii diferite faţă de regimul de funcţionare normal de la pct. 5.2.3.2.1.
4.1.5.2.3.2.4.1. Factorul de corecţie (f1) (din anexa 5.23) în funcţie de:
- temperatura solului la adâncimea de pozare diferită de 20°C;
- rezistenţa termică specifică a solului;
- gradul de încărcare.
4.2.5.2.3.2.4.2. Factorul de corecţie (f2) din anexele 5.24...5.28 în funcţie de:
- numărul de sisteme pozate alăturat;
- tipul cablurilor;
- distanţa dintre cabluri;
- rezistenţa termică specifică a solului;
- gradul de încărcare.
4.3.5.2.3.2.4.3. Factorul de corecţie (fx):
- 0,85 pentru pozarea în tub de protecţie;
- 0,90 dacă se utilizează plăci de acoperire a cablului (cablurilor) cu o curbură pronunţată astfel încât nu se elimină incluziunile de aer.
5.5.2.3.2.5. Determinarea curentului admisibil IZ (A)
Curentul admisibil IZ (A), al cablurilor pozate direct în pământ, sau în tub de protecţie în pământ se determină astfel:
a)se alege curentul admisibil IZ (A), pentru condiţii de funcţionare normale din anexa 5.22 în funcţie de caracteristicile cablurilor:
- secţiune şi material: cupru sau aluminiu şi numărul de conductoare active 1,2 sau 3;
- izolaţie: PVC sau XLPE.
b)în condiţii diferite de pozare se aplică factorii de corecţie f1, f2 din anexele 5.23...5.28 şi factorii de reducere fx prevăzuţi la art. 5.2.3.2.4.3. şi 5.2.3.2.4.4.
Curentul admisibil se stabileşte cu relaţia:
I'Z = IZ f1 f2 fx (A).
6.5.2.3.2.6. Exemple de folosire a tabelelor pentru determinarea curenţilor admisibili a cablurilor pozate în pământ, sunt date în anexa 5.31.
SECŢIUNEA 4:5.2.4. Alegerea secţiunii conductoarelor izolate şi neizolate rigide
(1)5.2.4.1. Secţiunea conductoarelor active trebuie determinate pentru funcţionarea normală (regim permanent sau intermitent, în funcţie de regimul de lucru al receptoarelor) şi pentru condiţii de defect în funcţie de:
a)sarcina admisibilă;
b)temperatura maximă admisibilă;
c)sistemul de pozare;
d)solicitări termice susceptibile să apară datorită curenţilor de punere la pământ şi scurtcircuit;
e)alte solicitări mecanice la care pot fi supuse conductoarele;
f)valoarea maximă a impedanţei care permite asigurarea funcţionării protecţiei împotriva defectelor şi scurtcircuitelor.
(11)_
1.5.2.4.1.1. Punctele a-f se referă, în primul rând, la securitatea instalaţiilor electrice
Pentru exploatarea economică din reţelele de distribuţie pot rezulta secţiuni mai mari decât cele pentru securitate, conform prevederilor reglementărilor tehnice referitoare la determinarea secţiunii economice a conductoarelor în instalaţiile electrice de distribuţie având 1-110 kV.
2.5.2.4.1.2. Secţiunea conductoarelor se alege din condiţia:
Ic <= I'Z
unde:
Ic - este curentul de calcul
IZ - curentul maxim admisibil corectat (în funcţie de temperatura mediului ambiant, sistem de pozare, natura conductoarelor şi izolaţiei) al secţiunii în regimul de funcţionare.
3.5.2.4.1.3. Secţiunea determinată conform art. 5.2.4.1 se verifică:
- a) la stabilitatea termică datorată curentului de scurtcircuit, potrivit prevederilor cuprinse în reglementările tehnice specifice referitoare la dimensionarea şi verificarea instalaţiilor electroenergetice la solicitări mecanice şi termice în condiţiile curenţilor de scurtcircuit;
- b) la căderea de tensiune (valorile admisibile sunt indicate în pct. 5.2.5);
- c) la alimentarea cu energie electrică a motoarelor, verificarea la condiţia de stabilitate termică în regim de scurtă durată la pornire, pe baza următoarelor valori pentru densitatea de curent maxim admisă:
- pentru conductoarele din cupru de 35A/mm2;
- pentru conductoarele din aluminiu de 20A/mm2.
În cazul motoarelor asincrone cu pornire controlată, utilizând soft-starter, secţiunea se verifică în funcţie de valoarea setată a curentului electric de pornire.
Conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice specifice referitoare la dimensionarea şi verificarea instalaţiilor electroenergetice Ia solicitări mecanice şi termice în condiţiile curenţilor de scurtcircuit, nu este obligatorie verificarea la stabilitatea termică la scurtcircuit a următoarelor elemente:
- căile de curent electric de orice tensiune care alimentează înfăşurarea primară a transformatoarelor de tensiune sau care fac legătura la descărcătoare;
- circuitele de joasă tensiune protejate prin siguranţe fuzibile (dacă este îndeplinită condiţia:
IF < = 3I’z,
unde IF este valoarea nominală a fuzibilului şi I’z este curentul maxim admisibil corectat al secţiunii circuitului).
Conform recomandărilor din SR HD 603 şi SR IEC 60502-1 nu este obligatorie verificarea la stabilitatea termică la scurtcircuit a cablurilor multiconductoare de joasă tensiune pentru curenţii de scurtcircuit mai mici sau egali cu 40 kA.

(2)5.2.4.2. Secţiunea conductoarelor neizolate rigide (bare), se determină şi se verifică conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice referitoare la proiectarea staţiilor de conexiuni şi transformare utilizând conductoare neizolate rigide şi ale standardului STAS 7944/79.
(3)5.2.4.3. Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor pentru branşamente se face conform recomandărilor din standardul SR 234/2008 şi cerinţelor operatorului de reţea.
(4)5.2.4.4. Secţiunea conductorului de fază în circuitele de tensiune alternativă şi a conductoarelor active din circuitele de tensiune continuă nu trebuie să fie mai mică decât valorile din anexa 5.32.
(5)5.2.4.5. Secţiunea conductoarelor şi barelor de protecţie (PE) şi ale conductoarelor şi barelor folosite simultan pentru protecţie şi neutru (PEN) se dimensionează conform prevederilor din subcap. 5.5.
(6)5.2.4.6. Secţiunea conductorului neutru (N)
1.5.2.4.6.1. Secţiunea conductorului neutru, dacă există, trebuie să fie egală cu secţiunea conductoarelor de fază în următoarele cazuri:
a)în circuitele monofazate cu două conductoare, indiferent de secţiunea conductoarelor;
b)în circuitele polifazate ale căror conductoare de fază au o secţiune mai mică sau egală cu 16 mm2 cupru sau 25 mm2 aluminiu;
c)în circuitele trifazate care ar putea fi parcurse de curenţi având armonici de rangul 3 şi multiplu de 3 cu nivelul cuprins între 15% şi 33%. (acest nivel de armonici se poate întâlni, de exemplu, în circuitele de alimentare pentru iluminat cu lămpi cu descărcări şi fluorescente);
d)în funcţionare normală nu este asigurată echilibrarea între faze şi neutru (de exemplu tablourile de iluminat şi prize)
2.5.2.4.6.2. Atunci când nivelul armonicelor de rangul 3 şi multiplu de 3 este mai mare de 33%, este necesar alegerea unei secţiuni a neutrului mai mare decât a conductorului de fază.
Acest nivel de armonice apare în circuitele de alimentare a echipamentelor electrice, cum ar fi: calculatoare, acţionări cu viteză variabilă etc.
Factorii de corecţie pentru curenţii de fază necesari determinării secţiunilor conductoarelor de fază şi neutru, în prezenţa armonicilor de rangul 3 şi multiplu de 3 în conductoarele de fază, sunt daţi în anexa 5.29.
3.5.2.4.6.3. În circuitele polifazate unde conductoarele de fază cu secţiunea mai mare de 16 mm2 cupru sau 25mm2 aluminiu, secţiunea conductorului neutru poate fi mai mică decât a conductoarelor de fază, dacă sunt îndeplinite condiţiile:
a)sarcina transportată prin circuit în serviciu normal este repartizată echilibrat pe faze şi nivelul armonicilor de rangul 3 şi multiplu de 3 nu depăşesc 15% în conductorul de fază;
b)conductorul neutru este protejat contra supracurenţilor (a se vedea subcap. 4.3.2) Secţiunea conductorului neutru nu poate fi mai mică decât cea prevăzută în anexa 5.32.
4.5.2.4.6.4. Un conductor neutru nu poate fi comun pentru mai multe circuite.
SECŢIUNEA 5:5.2.5. Căderi de tensiune maxime admisibile
(1)5.2.5.1. În cazul în care alimentarea consumatorului se face din cofretul de branşament de joasă tensiune, valorile căderilor de tensiune, în regim normal de funcţionare faţă de tensiunea nominală a reţelei, trebuie să fie de cel mult:
- 3% pentru receptoarele din instalaţiile electrice de iluminat;
- 5% pentru restul receptoarelor de putere.
Căderile de tensiune se vor stabili pentru puterea maximă absorbită, la care se dimensionează coloanele şi circuitele electrice în cauză, pe traseul cel mai lung şi mai încărcat dintre tabloul general (respectiv cofretul de branşament sau contorul, la clădiri de locuit) şi receptorul electric cel mai îndepărtat.
(2)5.2.5.2. În cazul în care alimentarea consumatorului se face dintr-un post de transformare sau din centrala proprie, valorile căderilor de tensiune în regim normal de funcţionare a acestora trebuie să fie de cel mult:
- 6% pentru receptoarele din instalaţiile electrice de iluminat;
- 8% pentru restul receptoarelor de putere.
Căderile de tensiune se vor stabili pentru puterea maximă absorbită, în regim normal de funcţionare pentru care s-a dimensionat ansamblul distribuţiei, pe traseul dintre postul de transformare sau centrală şi receptorul electric cel mai îndepărtat.
(3)5.2.5.3. În cazul instalaţiilor electrice de alimentare a motoarelor electrice căderea de tensiune, la pornire, faţă de tensiunea nominală trebuie să fie cel mult egală cu aceea specificată de producător pentru motorul şi aparatele de comandă respective, dar de maxim 12% dacă nu se dispune de alte date.
SECŢIUNEA 6:5.2.6. Conexiuni electrice
(1)5.2.6.1. Conexiunile între conductoare şi între conductoare şi alte echipamente trebuie să asigure continuitatea electrică. Aceasta trebuie să fie durabilă, cu rezistenţă şi protecţie mecanică corespunzătoare.
(2)5.2.6.2. Alegerea mijloacelor de conexiuni trebuie să ţină seama de:
- materialul conductoarelor şi izolaţia acestora;
- numărul şi forma firelor ce formează conductoarele;
- secţiunea conductoarelor;
- numărul conductoarelor ce vor fi conectate împreună.
(3)5.2.6.3. Conexiunile trebuie să fie accesibile pentru verificare, încercare şi întreţinere, cu excepţia cazurilor următoare:
- îmbinări de cabluri îngropate;
- îmbinări umplute cu masă izolantă sau capsulate;
- conexiunile între racordurile reci şi elemente încălzitoare din sistemele de încălzire din plafon şi planşee.
(4)5.2.6.4. Legăturile electrice între conductoare izolate pentru îmbinări sau derivaţii se fac numai în accesoriile special prevăzute în acest scop (doze, cutii de legătură etc.).
(5)5.2.6.5. Se interzice executarea legăturilor electrice între conductoare în interiorul tuburilor sau ţevilor de protecţie, golurilor din elementele de construcţie şi trecerilor prin elemente de construcţie.
(6)5.2.6.6. Se interzice supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune. Fac excepţie de la această prevedere legăturile liniilor de contact ce alimentează receptoarele mobile şi legăturile conductelor electrice instalate liber, pe suporturi corespunzător alcătuite şi dimensionate.
(7)5.2.6.7. Legăturile conductoarelor izolate se acoperă cu material electroizolant (de ex. tub varniş, bandă izolantă, capsule izolante etc.).
(8)5.2.6.8. Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoare de aluminiu şi între conductoare şi aparate trebuie să se facă numai prin cleme speciale cu suprafeţe de strângere striate şi elemente elastice), prin presare cu scule adecvate şi elemente de racord speciale, prin metalizare asociată cu lipire sau prin sudare.
Înainte de executarea legăturii, capetele conductoarelor din aluminiu se curăţă de oxizi.
(9)5.2.6.9. Legăturile între conductoare din cupru şi conductoare din aluminiu se fac prin legături speciale omologate.
(10)5.2.6.10. Legăturile barelor se execută cu ajutorul şuruburilor, clemelor sau prin sudare.
(11)5.2.6.11. Legarea conductoarelor din cupru la aparate, echipamente, maşini, elemente metalice etc., se face (de regulă) prin strângere mecanică cu şuruburi, în cazul conductoarelor cu secţiuni mai mici sau egale cu 10 mm2 şi direct sau prin intermediul pieselor speciale de prindere în cazul conductoarelor cu secţiuni egale sau mai mari de 16 mm2. Conductoarele care se leagă la elemente mobile se prevăd din elemente elastice.
(12)5.2.6.12. Legăturile conductoarelor de protecţie trebuie executate prin sudare sau înşurubări, astfel, încât să se asigure împotriva deşurubării în funcţionare (contrapiuliţă, şaibă elastică etc.).
SECŢIUNEA 7:5.2.7. Alegerea şi montarea pentru limitarea propagării focului
(1)5.2.7.1. Măsuri în interiorul unui compartiment închis
1.5.2.7.1.1. Riscul propagării focului trebuie limitat prin alegerea materialelor şi montarea instalaţiilor electrice.
Echipamentele electrice se aleg în funcţie de riscul la foc conform recomandărilor din standardul pe părţi SR EN 60695.
2.5.2.7.1.2. Sistemele de pozare trebuie instalate astfel încât să nu reducă performanţele de rezistenţă ale clădirii şi de rezistenţă la foc a elementelor de construcţii.
3.5.2.7.1.3. Cablurile cu întârziere la propagarea flăcării (încercate conform procedurilor din seria de standarde SR EN 60332) şi sistemele de tuburi, jgheaburi şi tuburi profilate care nu propagă flacăra (încercate conform procedurilor din seria de standarde SR EN 61386, SR EN 50085 şi SR EN 61537) pot fi instalate fără precauţii speciale în instalaţii cu influenţe externe normale (BE1, CA1, CB1 etc.).
4.5.2.7.1.4. Atunci când într-o instalaţie se prevede un risc specific (vezi anexa 5.2) trebuie utilizate cabluri care să îndeplinească cele mai severe condiţii de încercări din seria de standarde SR EN 50266 (cabluri cu întârziere la propagarea flăcării pozate în mănunchi).
5.5.2.7.1.5. Cablurile, inclusiv sistemul de pozare care trebuie să asigure funcţionarea temporară a unor instalaţii în condiţii de foc, trebuie să fie din categoria cu rezistenţă la foc, corespunzător cu încercările din standardele SR EN 50200, SR EN 50362 şi SR EN 50577.
Materialele sistemului trebuie să fie fără halogeni şi cu emisie redusă de fum.

6.5.2.7.1.6. Clasificarea cablurilor privind comportarea la foc este prezentată în anexa 5.33.
7.5.2.7.1.7. Cablurile care nu satisfac cel puţin prevederile de întârziere la propagarea flăcării trebuie, dacă sunt utilizate, limitate la legături scurte pentru conectarea aparatelor la sistemele de pozare fixe şi în nici un caz să nu treacă dintr-un compartiment într-altul.
8.5.2.7.1.8. Părţi ale sistemului de pozare, altele decât cablurile (de exemplu tuburi şi jgheaburi din materiale plastice), care nu satisfac prescripţiile de întârziere la propagarea flăcării trebuie, dacă se utilizează, să fie complet închise în construcţii corespunzătoare din materiale incombustibile.
9.5.2.7.1.9. Pe fluxurile care conţin cabluri cu întârziere la propagarea flăcării, care în mănunchi nu satisfac condiţiile din standardul SR EN 50266, se prevăd separări (transversale) rezistente la foc, omologate pentru cel puţin 20 minute pentru limitarea propagării flăcării, dispuse la distanţa de cel mult 25 m şi la ramificaţiile din fluxurile principale.
Se admite să se renunţe la prevederea separărilor transversale menţionate mai sus, dacă se prevăd alte măsuri împotriva propagării flăcării (de exemplu, acoperiri cu vopsele omologate care măresc rezistenţa la foc).
10.5.2.7.1.10. În cazul pozării în pământ nu se impun condiţii speciale privind caracteristicile de propagare a flăcării sau rezistenţa la foc a cablurilor.
(2)5.2.7.2. Etanşarea traversărilor traseelor electrice
1.5.2.7.2.1. Atunci când un sistem de pozare traversează elemente de construcţie cum sunt planşee, pereţi acoperiţi, plafoane, ziduri etc. golurile rămase după trecerea traseului electric trebuie etanşate conform rezistenţei la foc prevăzut pentru elementul de construcţie respectiv înainte de străpungere.
2.5.2.7.2.2. Sistemele de pozare cum sunt tuburile, canalele, jgheaburile sau sistemele de pozare prefabricate, care străpung elemente de construcţie având o anumită rezistenţă la foc, trebuie etanşate conform rezistenţei la foc a elementului respectiv.
3.5.2.7.2.3. Tuburile şi jgheaburile din materiale cu întârzierea la propagarea flăcării care au secţiunea interioară de cel mult 710 mm2 nu necesită etanşare interioară dacă:
- tuburile şi jgheaburile au grad de protecţie IP33;
- extremităţile tuburilor şi jgheaburilor (deoparte şi de alta a elementului de construcţie străpuns) au gradul de protecţie IP33.
4.5.2.7.2.4. Trecerea conductoarelor şi barelor electrice prin elemente de construcţie din materiale incombustibile, se execută în următoarele condiţii:
a)în cazul conductoarelor neizolate libere trecerea se face folosind materiale electroizolante de trecere executate din materiale incombustibile sau canale prefabricate de bare din materiale incombustibile conform recomandărilor din SR EN 60439-2, încastrate etanş în zid.
b)în cazul conductoarelor izolate libere, trecerea se face protejându-se în tuburi de protecţie incombustibile pe porţiunea de trecere.
Capetele tuburilor se prevăd cu tile din porţelan sau din alte materiale electroizolante în încăperi uscate sau umede cu intermitenţă (categoriile AD1, AD2) şi cu pipe îndreptat în jos când ies în încăperi umede sau ude (categoriile AD3, AD4).
Tilele şi pipele se montează astfel încât să iasă complet din elementele de construcţie. La trecerea între interior şi exterior sau între încăperi cu umidităţi, temperaturi sau agenţi corozivi diferiţi, tilele şi pipele se umplu cu masă izolantă (masă izolantă pentru cabluri, mastic etc.), în încăperea cu umiditatea cea mai mare, cu temperatura cea mai ridicată sau cu mediul coroziv cel mai agresiv. Tuburile de protecţie se montează înclinat cu partea descendentă spre încăperea cu condiţiile cele mai grele.
c)în cazul conductoarelor sau cablurilor electrice instalate în tuburi, nu este necesară o altă protecţie. Fac excepţie traversările prin rosturi de dilataţie, caz în care conductoarele se protejează în tuburi flexibile pe porţiunea de trecere. Dacă trecerea se face între încăperi cu medii diferite, tuburile de protecţie se instalează înclinat spre încăperile cu condiţiile cele mai grele.
Etanşarea golurilor dintre tub şi elementul de construcţie se face cu etanşare omologată.
5.5.2.7.2.5. Trecerea conductoarelor electrice prin elemente de construcţie din materiale combustibile trebuie să se facă în următoarele condiţii:
a)în cazul conductoarelor neizolate libere, se aplică prevederile de la art. 5.2.7.2.4.a) şi se etanşează golurile cu materiale incombustibile şi electroizolante, cu dopuri din vată de sticlă, vată de sticlă cu ipsos etc.;
b)în cazul conductoarelor izolate instalate în tuburi care sunt omologate pentru pozarea pe elemente combustibile se protejează pe porţiunea de trecere prin tuburi din materiale incombustibile. Golurile dintre tuburi şi tub şi elementul de construcţie se etanşează cu materiale incombustibile (de exemplu: vată de sticlă, vată de sticlă cu ipsos etc.).
6.5.2.7.2.6. Se admit treceri prin elemente de construcţie rezistente la foc sau rezistente la explozie, în mod justificat tehnic, numai cu respectarea simultană a următoarelor condiţii:
- pe porţiunea de trecere, conductoarele, tuburile etc. nu trebuie să aibă materiale combustibile, cu excepţia izolaţiei conductoarelor;
- spaţiile libere din jurul conductoarelor electrice, tuburilor etc. inclusiv în jurul celor pozate în canale, galerii, estacade etc., să fie închise pe porţiunea de trecere pe toată grosimea elementului de construcţie, cu materiale incombustibile (de exemplu beton, zidărie) care să asigure rezistenţa la foc egală cu aceea a elementului de construcţie respectiv;
- trecerea cu conductoare, tuburi etc. să se facă astfel încât să nu fie posibilă dislocarea unor porţiuni din elementul de construcţie ca urmare a dilatării elementelor de instalaţii electrice;
- etanşarea să fie omologată.
7.5.2.7.2.7. În interiorul şi exteriorul ghenelor şi canalelor verticale şi orizontale în care se găsesc conductoare în tuburi, cabluri sau bare electrice, golurile din jurul acestora se etanşează astfel încât să asigure aceeaşi rezistenţă la foc, cel puţin egală, cu cea a elementului de construcţie străpuns.
8.5.2.7.2.8. Se interzice traversarea coşurilor şi canalelor de fum cu cabluri şi tuburi de protecţie sau cu alte elemente ale instalaţiilor electrice.
9.5.2.7.2.9. În scopul asigurării condiţiilor de evacuare în caz de incendiu, conform recomandărilor din SR HD 60364-5-51, trebuie să se utilizeze pentru instalaţiile electrice echipamente executate cu materiale cu întârziere la propagarea flăcării la clădirile neaglomerate cu evacuare dificilă (BD2) şi cu materiale cu întârziere la propagarea flăcării, cu emisie redusă de fum şi fără halogeni la clădirile aglomerate cu evacuare uşoară sau dificilă (BD3, BD4).
În cazurile BD3 şi BD4 pot să se aleagă traseele cablurilor numai cu întârziere la propagarea flăcării astfel încât emisia care provine de la cablurile supuse la foc să nu incomodeze evacuarea.
SECŢIUNEA 8:5.2.8. Apropieri de alte trasee
(1)5.2.8.1. Apropieri de trasee electrice
Circuitele din domeniul de tensiuni I şi II nu trebuie instalate în acelaşi sistem de pozare, în afară de cazul în care se adoptă una din următoarele metode:
- fiecare cablu este izolat pentru cea mai mare tensiune existentă;
- fiecare conductor al unui cablu multiconductor este izolat pentru cea mai mare tensiune existentă în cablu;
- cablurile sunt izolate pentru tensiunea lor de sistem şi instalate într-un compartiment separat printr-un tub profilat sau jgheab;
- cablurile sunt pozate pe pat de cabluri cu separarea fizică;
- se utilizează un tub sau un jgheab separat;
- pentru circuitele TFJS şi TFJP trebuie satisfăcute prescripţiile din cap. 4.
În cazul apropierii de sistemul de paratrăsnet se vor aplica suplimentar prevederile din SR EN 62305.
(2)5.2.8.2. Apropierea de trasee neelectrice
1.5.2.8.2.1. Sistemele de pozare nu trebuie amplasate în vecinătatea traseelor care degajă căldură, fum sau vapori care pot dăuna traseului electric, în afară de cazul în care sunt protejate prin ecrane sau dispuse astfel încât să nu fie afectate de disiparea căldurii generate.
2.5.2.8.2.2. Atunci când un sistem de pozare se află dedesubtul traseelor care pot produce condens (cum sunt traseele de apă, abur sau gaze) trebuie luate măsuri pentru protejarea traseului electric de efectele dăunătoare ale condensului.
3.5.2.8.2.3. Atunci când sistemele de pozare sunt instalate în vecinătatea traseelor neelectrice, ele trebuie dispuse astfel încât intervenţiile previzibile la un traseu să nu provoace defecţiuni celorlalte şi reciproc. Aceasta se poate realiza prin:
- un spaţiu corespunzător între trasee;
- folosirea de ecrane mecanice sau termice;
- utilizarea microconductelor specifice acestei tehnologii de comunicaţii electronice pentru traseele de reţele cu fibre optice.

SECŢIUNEA 9:5.2.9. Pozarea conductoarelor electrice montate liber în exteriorul clădirilor
(1)5.2.9.1. Montarea liberă a conductoarelor electrice pe clădiri, la exterior, se admite numai în cazurile în care pot fi îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- pereţii exteriori ai clădirii sunt din materiale incombustibile;
- conductoarele electrice sunt instalate astfel încât atingerea lor să nu fie posibilă decât cu ajutorul unor mijloace speciale;
- distanţele minime dintre conductoarele electrice libere şi elementele de pe traseul lor sunt cel puţin egale cu acelea specificate pentru conductoarele izolate din tabelul 5.4.
Se admite montarea conductoarelor electrice izolate pe pereţi combustibili cu respectarea condiţiilor de la art. 3.0.3.7 şi 3.0.3.8.
(2)5.2.9.2. Conductoarele izolate folosite la exterior, trebuie să aibă izolaţia corespunzătoare mediului în care se utilizează.
(3)5.2.9.3. Conductoarele electrice se instalează liber la exterior pe pereţii exteriori ai clădirilor, pe suporturi de acoperiş şi pe stâlpi conform recomandărilor din SR 234/2008.
Se interzice folosirea arborilor drept suporturi pentru conductoarele electrice libere.
Tabelul 5.4. - Distanţe minime dintre conductoarele electrice libere şi elementele de pe traseul lor

Elemente faţă de care se măsoară distanţa minimă

Distanţe minime, [m]

Conductoare izolate

Pe verticală

Pe orizontală

Sol

4,0

-

Acoperişuri circulabile, terase, balcoane

3,0

1

Uşi, ferestre

0,3

0,3

Elemente ale instalaţiilor şi utilajelor cu manipulare sau întreţinere frecventă

1,2

1,0

Elemente ale instalaţiilor şi utilajelor fără manipulare sau întreţinere frecventă

1,0

0,8

SECŢIUNEA 10:5.2.10. Pozarea conductoarelor electrice montate pe izolatoare în interiorul clădirilor
(1)5.2.10.1. Conductoare neizolate se utilizează montate pe izolatoare numai în încăperi din categoriile BE1a sau BE1b din clădiri de producţie în următoarele cazuri:
- la linii de contact pentru maşini de ridicat şi de transportat;
- la magistrale de distribuţie de JT;
- în medii corozive pentru izolaţia conductoarelor.
(2)5.2.10.2. Conductoarele izolate se pot monta pe izolatoare în încăperi de categoria BE1a sau BE1b din clădiri de producţie sau din construcţii care fac parte din organizări de şantier.
(3)5.2.10.3. Se interzice montarea pe izolatoare a conductoarelor electrice active în încăperi de categoria BE2, în podurile clădirilor şi în construcţii executate din materiale combustibile.
(4)5.2.10.4. Conductoarele electrice se montează pe izolatoare în interior numai în locuri în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- atingerea lor de către oameni, direct sau prin manevrarea unor scule, obiecte sau dispozitive de lucru sau de către utilaje în mişcare, să nu fie posibilă, cu excepţia conductoarelor electrice folosite drept conductoare de protecţie;
- nu există pericol de deteriorare mecanică.
(5)5.2.10.5. Conductoarele electrice se montează în clădiri pe izolatoare sau alte elemente speciale de fixare sau susţinere executate din materiale incombustibile.
(6)5.2.10.6. Distanţele maxime dintre punctele de susţinere a conductoarelor electrice montate în clădiri pe izolatoare se stabileşte în funcţie de secţiunea conductoarelor respectându-se valorile specificate de tabelul 5.5. cu excepţia liniilor de contact.
Tabelul 5.5. - Distanţe maxime între punctele de susţinere a conductoarelor libere

Tipul conductoare lor

Distanţe maxime între punctele de susţinere pe un traseu rectiliniu la conductoare electrice montate în interior [m]

Secţiunea conductoarelor [mm2]

1........2,5

4..........25

35........70

95.........120

neizolate

0,4

0,6

0,8

1,1

izolate

0,5

0,8

1,1

1,5

(7)5.2.10.7. Distanţele minime dintre conductoarele electrice montate pe izolatoare în clădiri şi suprafeţe de circulaţie (de exemplu pardoselile încăperilor, platforme, pasarele etc.) se stabilesc în funcţie de tipul conductorului, neizolat sau izolat, conform tabelului 5.6.
Se admite montarea conductoarelor electrice la distanţe mai mici decât cele specificate în tabelul 5.6. cu condiţia luării de măsuri prin care să se asigure inaccesibilitatea la aceste conductoare, astfel încât să fie evitat pericolul atingerilor directe şi pericolul de deteriorare mecanică (de ex. prin îngrădiri, acoperiri etc.).
Tabelul 5.6. - Distanţe minime între conductoare şi suprafeţele de circulaţie

Tipul conductoarelor

Distanţa minimă până la suprafeţele de circulaţie [m]

pe verticală

pe orizontală

neizolate

3,5

2

izolate

2,5

1,5

(8)5.2.10.8. Coborârile din distribuţiile cu conductoare neizolate spre maşini electrice, aparate etc. trebuie executate cu conductoare izolate. Sub înălţimea de 2,5 m de la pardoseală, conductoarele electrice trebuie protejate mecanic şi împotriva atingerilor directe.
(9)5.2.10.9. Ramificaţiile se fixează astfel încât să nu solicite la tracţiune conductoare electrice din traseul principal.
SECŢIUNEA 11:5.2.11. Pozarea barelor electrice
(1)5.2.11.1. La alegerea materialului barelor şi montarea lor, trebuie respectate, pe lângă prevederile din acest normativ şi recomandările din STAS 7944.
(2)5.2.11.2. Barele electrice se instalează, conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice specifice referitoare la proiectarea şi executarea instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a. în unităţile energetice, precum şi în cele referitoare la proiectarea staţiilor de conexiuni şi transformare utilizând conductoare neizolate rigide:
- în execuţie deschisă liberă, numai în condiţiile prevăzute la subcap. 5.2.10.
- în execuţie închisă;
- în execuţie capsulată
Gradul de protecţie (IP) al sistemului de execuţie se alege în funcţie de categoria şi clasa de influenţe externe în care se încadrează încăperea sau spaţiul în care acestea se instalează.
(3)5.2.11.3. În încăperi de clasa BE2 fără praf combustibil, barele se instalează în cutii capsulate executate din materiale incombustibile. Se admite instalarea deschisă numai a barelor utilizate drept conductoare de protecţie.
(4)5.2.11.4. În execuţia închisă, barele se instalează în canale, în ghene în pereţi sau cutii din materiale incombustibile sau cu întârziere la propagarea flăcării.
Se admite instalarea barelor neizolate la linii de contact şi pentru utilaje speciale. În canale speciale sub pardoseală numai în încăperi de clasa BA 5 pe porţiuni scurte.
Canalele sub pardoseală se amplasează în locuri în care nu este posibilă pătrunderea materialelor cu acţiune distructivă asupra barelor (de ex. apă, ulei, păcură, materiale topite etc.).
Acoperirea canalelor pentru bare se execută cu plăci din materiale incombustibile sau care nu propagă flacăra.
(5)5.2.11.5. Barele se montează pe izolatoare sau pe suporturi de izolatoare executate din materiale incombustibile sau care nu propagă flacăra.
(6)5.2.11.6. Distanţele libere între bare sau pachete de bare trebuie stabilite conform recomandărilor din STAS 7944.
(7)5.2.11.7. Distanţa dintre izolatoarele suporţilor barelor se determină pe bază de calcul mecanic, respectându-se recomandările din STAS 7944 şi din reglementările tehnice referitoare la proiectarea staţiilor de conexiuni şi transformare utilizând conductoare neizolate rigide.
(8)5.2.11.8. Elementele de dilatare se vor prevedea conform cu instrucţiunile date de producător.
(9)5.2.11.9. Ramificaţiile de la bare spre receptoare, aparate de conectare etc., se execută cu bare, conductoare izolate sau cabluri şi se protejează împotriva deteriorărilor mecanice.
(10)5.2.11.10. Dispozitivele pentru separarea şi protecţia barelor trebuie instalate în cutii închise sau capsulate cu grad de protecţie (IP) corespunzător categoriilor şi claselor în care se încadrează încăperea.
(11)5.2.11.11. Pentru sisteme prefabricate se vor respecta prevederile din art. 5.2.1.4.
SECŢIUNEA 12:5.2.12. Pozarea conductoarelor electrice protejate în sisteme de tuburi, ţevi, sisteme de jgheaburi, de tuburi profilate pentru instalaţii electrice şi goluri ale elementelor de construcţii
(1)5.2.12.1. Reguli generale
1.5.2.12.1.1. În instalaţii electrice pentru protecţia conductoarelor şi cablurilor electrice trebuie să se utilizeze numai sisteme de tuburi, din materiale plastice sau metal, rigide sau flexibile, sisteme SJ/STP din materiale plastice sau metal, speciale pentru instalaţii electrice.
Atunci când sunt necesare dimensiuni mai mari decât dimensiunea maximă a tubului de protecţie pentru instalaţii electrice se folosesc pentru protecţie ţevi de instalaţii.
2.5.2.12.1.2. Caracteristicile generale ale sistemelor de tuburi de protecţie, a sistemelor de jgheaburi (SJ), tuburi profilate (STP) şi a modului de marcare şi codificare sunt prevăzute în subcap. 5.2.1.6.
3.5.2.12.1.3. În sisteme de tuburi, ţevi, sisteme de jgheaburi şi tuburi profilate SJ/STP, trebuie instalate numai conductoare izolate şi/sau cabluri.
4.5.2.12.1.4. Se interzice instalarea conductoarelor electrice în tuburi sau ţevi pozate în pământ.
5.5.2.12.1.5. Conductoarele electrice care aparţin aceluiaşi circuit electric, inclusiv conductorul de protecţie, trebuie instalate în acelaşi element de protecţie (tub, ţeava SJ/STP, gol în elemente de construcţie).
Se admite instalarea separată a conductorului de protecţie în cazurile şi în condiţiile prevăzute în subcapitolul 5.5.
6.5.2.12.1.6. Se admite instalarea în acelaşi element sau gol a conductoarelor electrice care aparţin mai multor circuite numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- toate conductoarele sunt izolate pentru cea mai mare tensiune de lucru;
- între secţiunile conductoarelor este o diferenţă de cel mult 3 trepte;
- fiecare circuit este protejat împotriva supracurenţilor;
- între circuite nu pot să apară influenţe electromagnetice.
Fac excepţie şi nu se instalează în acelaşi element de protecţie sau în golul cu conductoarele altor circuite electrice, circuitele iluminatului de siguranţă şi conductoarele instalaţiilor electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de securitate la incendiu.
Circuitele din domeniul tensiunilor I şi II se instalează în acelaşi sistem de pozare numai în condiţiile prevăzut de art. 5.2.8.1.
7.5.2.12.1.7. Conductoarele electrice trebuie instalate în tuburi de protecţie cu diametre alese corespunzător tipului, secţiunii şi numărului de conductoare conform prevederilor din tabelul 5.7., unde:
sc - este aria transversală a conductorului (metal şi izolaţie);
Sc - este aria totală a conductoarelor montate în tub (Sc = n sc);
Si - este aria interioară minimă pentru tubul de protecţie;
Di şi De - diametrele (minime) interior şi exterior pentru tubul de protecţie.
Tabelul 5.7. - Alegerea diametrului interior al tubului de protecţie pentru conductoare FY, HO7V-U, HO7V-R şi AFY1)

Nr. crt.

Conductor FY (HO7V-U, HO7V-R) şi AFY

Tub de protecţie

Secţiunea unui conductor mm

Diametru exterior de/mm

Secţiune sc/mm2

Conductoare în tub n

Secţiune Sc=n sc3) mm2

Secţiune Si >= 3.SC5) mm2

Diametru interior Di4) mm

Diametru exterior De/mm6) informativ

1

2

3

4

5

6

7

8

9

1

1,5

3,2 (3,3)

8

2

16

48

7,8 (8,1)

12

3

24

72

9,6 (9,9)

12

4

32

96

11 (11,4)

16

5

40

120

12,3 (12,8)

16

2

2,5

3,9 (4)

11,94

2

23,9

71,7

9,6 (9,8)

12

3

35,8

107,4

11,7 (12)

16

4

47,7

143,1

13,5 (13,9)

20

5

59,7

179,1

15,1 (15,5)

20

3

4

4,4 (4,6)

15,2

2

30.4

91,2

10,8 (11.3)

16

3

45,6

136,8

13,2 (13,8)

16

4

60,8

182,4

15,2 (15,9)

20

5

76

228

17 (17,8)

25

4

6

5 (5,2)

19,62

2

39,2

117,6

12,2 (12,7)

16

3

58,9

176,7

15 (15,6)

20

4

78,5

235,5

17,3 (18)

25

5

98,1

294,3

19,4 (20,1)

25

5

10

6,4 (6,7)

32,15

2

64,3

192,9

15,7 (16,4)

20

3

96,4

289,2

19,2 (20,1)

25

4

128,6

385,8

22,2 (23,2)

32

5

160,8

482,4

24,8 (26)

32

6

16

7,8

47,76

2

95,5

286,5

19,1

25

3

143,3

430

23,4

32

4

191

573

27

32

5

238,8

716,4

30,2

46

7

25

9,7

73,86

2

147,7

443

23,7

32

3

221,6

664,8

29,1

40

4

295,4

886,2

33,6

40

5

369,3

1108

37,6

50

8

35

10,9

93,27

2

186,5

559,5

26,7

32

3

279,8

839,4

32,7

40

4

373,1

1119,3

37,8

50

5

466,4

1399,2

42,2

50

9

50

12,8

128,6

2

257,2

771,6

31,3

40

3

385,8

1157,4

38,4

50

4

514,4

1543,2

44,3

50

5

643

1929

49,6

63

10

70

14,6

167,33

2

334,7

1004

35,8

50

3

502

1506

43,8

50

4

669,3

2008

50,6

63

5

836,7

2510

56,5

63

11

95

17,1

229,54

2

459,1

1377,3

41,9

50

3

688,6

2065,8

51,3

63

4

918,2

2754,6

59,2

63

5

1147,7

3443

66,2

75

1. Caracteristicile conductoarelor FY, HO7V-U, HO7V-R

- conductor din cupru cu izolaţie din PVC;

- standard de produs după SR HD21.3S3; tensiune nominală U0/U = 450/750 F;

- temperatura maximă admisă pe conductor în condiţii normale de funcţionare: 70°C;

- conductor din cupru masiv - clasa 1 - cu secţiuni de la 1,5 la 10 mm2; FY clasa 1 este echivalent cu HO7V-U;

- conductor din cupru multifilar (5 toroane) clasa 2 - cu secţiuni de la 16 mm2 la 400 mm2; FY clasa 2 este echivalentul cu HO7V-R;

- izolaţia cu întârziere la propagarea flăcării conform SR EN 60332-1-2.

Caracteristicile conductoarelor AFY.

- conductoare din aluminiu cu izolaţie PVC cu secţiunea minimă de 4 mm2;

- standard de produs STAS 6865-89 tensiunea nominală U0/U = 450/750 F.

- temperatura maximă admisă pe conductor 70°C.

2. Valorile din paranteză sunt pentru conductoare FY clasa 2 şi HO7V-R.

3. Alegerea diametrului interior Di (mm) al tubului de protecţie se face în funcţie de secţiunea sc (mm2) a conductorului şi numărul de conductoare din tub.

4. Mărimea diametrului interior Di (mm) al tubului de protecţie din coloana 8 este valabil în următoarele condiţii:

- Si >= 3 Sc unde Si (mm2) este aria secţiunii interioare transversale a tubului şi Sc (mm2) este aria ocupată de conductoare;

- pe trasee cu lungime de maximum 15 m, cu cel mult 3 curbe între două doze;

- pentru curbe executate cu raza interioară egală cu minim de 5-6 ori din diametrul exterior al tubului la montajul aparent şi egală cu minimum de 10 ori diametrul exterior al tubului la montajul îngropat;

- tragerea conductoarelor în tub se face folosind materiale pentru lubrifierea conductoarelor.

5. În cazul în care aria sc (mm2) diferă de cea din coloana 4, diametrul interior Di (mm) al tubului se recalculează cu formula Si >= 3 Sc.

În standardul pe părţi SR EN 61386 pentru tuburi de protecţie nu sunt tipizate diametrele interioare şi exterioare pentru tuburile folosite în instalaţii electrice, deoarece acestea depind de natura tubului şi de producător.

Sunt tipizate diametrele exterioare De (mm), în standardul SR CEI 60423 astfel: 6, 8, 10, 12, 16, 20, 25, 32, 40, 50, 63, 75, dar nu sunt tipizate diametrele interioare.

6. În col. 9 diametru exterior De (mm) este dat informativ, urmând ca acesta să fie ales din catalogul producătorului în funcţie de diametrul interior Di (mm) din col 8.

8.5.2.12.1.8. La instalarea conductoarelor electrice în golurile prevăzute în elemente de construcţie, în profile etc., dimensiunile golurilor se aleg prin asimilare cu secţiunile tuburilor.
9.5.2.12.1.9. Tragerea conductoarelor electrice în tuburi trebuie executată după montarea tuburilor sau ţevilor şi după uscarea tencuielii, dacă acestea au fost montate în tencuială.
(2)5.2.12.2. Pozarea tuburilor şi ţevilor de protecţie
1.5.2.12.2.1. Tuburile şi ţevile de protecţie din metal sau din material plastic, se montează aparent, îngropat, înglobate în elemente de construcţie din materiale incombustibile sau în golurile acestora (vezi tabelul 5.8).
Tabelul 5.8. - Alegerea tuburilor de protecţie pentru instalaţii electrice în funcţie de modul de instalare (caracteristici minime)

Starea

Caracteristicile în acord cu SR EN 61386

Rezistenţa la compresiune

Rezistenţa la impact

Rezistenţa la temperatura minimă

Rezistenţa la temperatura maximă

Instalare în exterior

Instalare aparentă

3

3

4

1

Instalare în interior

Instalare aparentă

2

2

2

1

Instalare sub pardoseală

2

3

2

1

beton

3

3

2

1

Îngropat

goluri (cavităţi în perete)

2

2

2

1

în zidărie

    

goluri în clădire

    

goluri în plafon

    

Montare aeriană

4

3

3

1

1: Tuburile de protecţie care sunt executate din materiale care propagă flacăra trebuie să fie de culoare portocalie şi sunt permise numai pentru instalare în beton

2: Producătorul trebuie să menţioneze compatibilitatea tuburilor de protecţie în funcţie de influenţele externe şi codul de clasificare (conform anexei 5.7).

2.5.2.12.2.2. Se admite montarea tuburilor şi ţevilor pe/sau în structura de rezistenţă a construcţiilor numai în condiţiile prevăzute în reglementările specifice referitoare la proiectarea antiseismică a construcţiilor.
3.5.2.12.2.3. Tuburile şi ţevile montate aparent în încăperile din clasele de mediu AE4, AE5, AE6 trebuie dispuse astfel încât depunerile de praf, scame, fibre etc. pe tuburi şi pe elemente lor de susţinere să fie minime şi curăţirea lor de praf să fie posibilă şi uşoară.
4.5.2.12.2.4. Se recomandă ca în încăperile de locuit şi similare, traseele tuburilor orizontale pe pereţi să fi distanţate la circa 0,3 m de plafon.
5.5.2.12.2.5. Trebuie evitată montarea tuburilor pe pardoseala combustibilă a podurilor. Dacă tuburile se montează totuşi pe pardoseala combustibilă a podurilor, ele trebuie să fie metalice.
6.5.2.12.2.6. Tuburile şi ţevile montate înglobat într-un şliţ în elementul de construcţie trebuie acoperite cu un strat de tencuială de min 1 cm.
7.5.2.12.2.7. Tuburile şi ţevile trebuie fixate pe elementele de construcţie cu accesorii de montare prin care să se realizeze o prindere sigură în timp
8.5.2.12.2.8. Distanţa dintre punctele de fixare pe porţiunile drepte ale traseului tuburilor şi ţevilor, se stabileşte pe baza datelor din tabelul 5.9.
Tabelul 5.9. - Distanţe între punctele de fixare

Tipul tubului, ţevii

Distanţa între punctele de fixare [m]

Montaj aparent

pe orizontală

pe verticală

Tub din material plastic

0,6.......0,8

0,7......0,9

Tub metalic

1,0.......1,3

1,2.......1,6

Ţeava metalică sau din material plastic

1,5.......3,0

1,5........3,0

Limitele inferioare ale distanţelor corespund celui mai mic diametru, iar cele superioare celui mai mare diametru ale tubului sau ţevii.
Se prevăd elemente de fixare şi la 10 cm de la capetele tuburilor şi curbelor faţă de dozele de aparat, dozele de tragere, echipamente şi derivaţii.
9.5.2.12.2.9. Tuburile instalate în cofraje în vederea înglobării în beton trebuie fixate astfel încât în timpul turnării şi vibrării betonului să nu îşi modifice poziţia (de ex. se leagă cu sârmă de armătură), amplasate la distanţa minimă egală cu diametrul cel mai mare a tubului;
10.5.2.12.2.10. Pe suprafaţa coşurilor de fum, a panourilor radiante sau pe alte suprafeţe similare (în spatele sobelor, a corpurilor de încălzire etc.) se vor monta numai tuburi de protecţie rezistente la temperatura respectivă. Conductoarele electrice din aceste tuburi vor fi cu izolaţie rezistentă la aceeaşi temperatură.
11.5.2.12.2.11. În încăperile din clasele AD3, AD4, AF2b, AF3 şi AF4, tuburile şi ţevile metalice montate aparent se instalează distanţat la minim 3 cm faţă de elementul de construcţie.
12.5.2.12.2.12. Tuburile şi ţevile metalice se pot monta direct pe elementele de construcţie din materialele combustibile.
13.5.2.12.2.13. Tuburile din materiale plastice, cu întârziere la propagarea flăcării, se vor monta pe elemente din materiale combustibile, în condiţiile prevăzute la art. 3.0.3.7.
(3)5.2.12.3. Condiţii pentru montarea accesoriilor pentru tuburi şi ţevi
1.5.2.12.3.1. Îmbinarea tuburilor şi ţevilor precum şi racordarea lor la doze, aparate, echipamente sau utilaje electrice se face cu accesorii corespunzătoare tipului respectiv de tub sau ţeava.
Acestea trebuie să asigure cel puţin rezistenţa mecanică, izolarea electrică, etanşarea, rezistenţa la coroziune, la căldură etc. ca şi tuburile şi ţevile respective.
2.5.2.12.3.2. Accesoriile tuburilor şi ţevilor trebuie montate respectându-se condiţiile impuse de către producător pentru tuburile şi ţevile pentru care se folosesc,.
3.5.2.12.3.3. Îmbinările între tuburi sau ţevi şi accesoriile de racordare la doze, la aparate, la echipamente, trebuie executate astfel încât să corespundă gradului de protecţie impus de clasele de influenţe externe din încăperea respectivă.
4.5.2.12.3.4. Se interzice îmbinarea tuburilor la trecerile prin elementele de construcţii.
5.5.2.12.3.5. Curbarea tuburilor se execută cu raza interioară egală cu minim de 5-6 ori diametrul exterior al tubului la montaj aparent şi egală cu minimum de 10 ori diametrul exterior al tubului la montaj îngropat (trebuie să se respecte şi prescripţiile producătorului).
6.5.2.12.3.6. Legăturile sau derivaţiile la conductoarele montate în tuburi trebuie să se facă în doze sau cutii de derivaţii.
7.5.2.12.3.7. Dozele de derivaţie se instalează cu prioritate pe suprafeţele verticale ale elementelor de construcţii.
8.5.2.12.3.8. Se admite montarea dozelor pe sau în pardoseală numai dacă sunt omologate, pentru aceasta.
9.5.2.12.3.9. Se admite folosirea ca doze de derivaţie a părţilor fixe special prevăzute în corpurile de iluminat.
10.5.2.12.3.10. Dozele de tragere a conductoarelor electrice în tuburi se prevăd pe trasee drepte la distanţa de maxim 25 m şi pe traseele cu cel mult 3 curbe la distanţa de cel mult 15 m.
În cazurile în care distanţele dintre doze sunt mai mari, trebuie să se utilizeze tuburi cu diametre mai mari cu o treaptă faţă de cele necesare.
11.5.2.12.3.11. Dozele de derivaţie instalate sub tencuială sau înglobate în beton trebuie montate în aşa fel încât capacul lor să se găsească la nivelul suprafeţei finite a elementului de construcţie respectiv.
12.5.2.12.3.12. Dozele şi accesoriile metalice de montaj trebuie protejate contra coroziunii în aceleaşi condiţii ca şi tuburile şi ţevile pentru care sunt folosite.
13.5.2.12.3.13. Izolaţia conductoarelor la capetele libere ale tuburilor şi ţevilor metalice care intră în corpurile de iluminat sau în echipamentele electrice se protejează.
(4)5.2.12.4. Distribuţii în sisteme de jgheaburi (SJ) şi tuburi profilate (STP)
Alegerea şi montarea sistemelor de jgheaburi (SJ) şi tuburi profilate (STP) se face conform prevederilor de la art. 5.2.1.6.2.
1.5.2.12.4.1. Sisteme SJ/STP şi accesoriile lor (doze, piese de colţ, piese de capăt, piese de îmbinare etc.) pentru instalaţiile electrice trebuie să fie executate din materiale incombustibile sau care nu propagă flacăra conform recomandărilor din SR EN 50085-1.
2.5.2.12.4.2. Se admite pozarea în sisteme SJ/STP atât a circuitelor de iluminat şi de prize, cât şi a circuitelor de curenţi electrici «slabi» (radio, TV, telefonie, comandă-control etc.), dacă sunt montate în goluri distincte şi separate prin ecran. De asemenea, se admite pozarea de cabluri cu fibre optice (FO) introduse în microconducte dielectrice din PEHD. Toate materialele trebuie să fie fără halogeni, cu emisie redusă de fum şi proprietăţi de întârziere în propagarea flăcării.

3.5.2.12.4.3. Secţiunea şi numărul minim de conductoare ce se pozează în golul unui sistem SJ/STP se stabilesc, fie pe baza datelor producătorului, fie pe baza asimilării secţiunii golului, canalului sau profilului cu secţiunile tuburilor.
4.5.2.12.4.4. Sistemele SJ/STP din PVC se recomandă să fie montate la distanţe de minim 3 cm de locurile din materiale combustibile a uşilor şi ferestrelor şi de 10 cm de pardoseală.
5.5.2.12.4.5. Accesoriile sistemelor SJ/STP, inclusiv capacele dozelor, cu excepţia elementelor de adaptare pentru aparate, se montează după tragerea sau pozarea conductoarelor electrice şi verificarea circuitelor.
SECŢIUNEA 13:5.2.13. Pozarea cablurilor electrice
(1)5.2.13.1. La alegerea şi pozarea cablurilor electrice trebuie să se ţină seama de instrucţiunile producătorului, de prevederile specifice pentru clădiri din prezentul normativ şi de normativul NTE/007/08/00 pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri electrice.
(2)5.2.13.2. Clasificarea şi simbolizarea cablurilor se face conform standardelor menţionate în Anexa 5.33.
SUBCAPITOLUL 3:5.3. Instalaţii electrice de putere
SECŢIUNEA 1:5.3.1. Generalităţi
(1)5.3.1.1. Alimentarea cu energie electrică a fiecărui receptor electric de putere trebuie să se facă prin circuit separat.
Se admite alimentarea mai multor receptoare electrice de putere de aceeaşi natură şi destinaţie (de ex. motoare etc.) printr-un circuit prevăzut cu protecţie comună la scurtcircuit, dacă puterea totală instalată a acestor receptoare nu depăşeşte 15 kW.
(2)5.3.1.2. Dimensionarea conductoarelor circuitelor de alimentare şi alegerea caracteristicilor dispozitivelor de protecţie se face conform condiţiilor de la subcap. 5.2 şi respectiv de la subcap. 4.3, ţinându-se seama de simultaneitatea sarcinilor în regim normal şi la pornire (de exemplu în cazul motoarelor).
(3)5.3.1.3. În cazul consumatorilor racordaţi direct la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului, pornirea motoarelor electrice:
a)se poate face direct, pentru:
- motoare monofazate (cu tensiunea de 230 V) cu puteri până la 4 kW inclusiv;
- motoare trifazate (cu tensiunea între faze de 400 V) cu puteri până la 5,5 kW inclusiv
b)se face cu aparate de pornire cu curent electric de pornire prestabilit (pentru motoare cu puteri mai mari decât cele de la punctul a), la tensiunile respective.
(4)5.3.1.4. La consumatorii alimentaţi din posturi de transformare proprii, puterea celui mai mare motor care poate porni direct se determină prin calcul pe baza verificării stabilităţii termice şi electrodinamice a transformatoarelor de alimentare, dar nu se va depăşi 20% din puterea transformatoarului din care este alimentat şi va fi racordat direct la tablou general.
(5)5.3.1.5. La consumatorii alimentaţi din surse proprii de energie electrică, puterea motoarelor care pot fi pornite direct se determină pe bază de calcul, verificându-se satisfacerea condiţiei de cădere de tensiune admisă.
(6)5.3.1.6. Echipamentul electric acţionat cu motor electric trebuie să asigure protecţia persoanelor împotriva şocurilor electrice datorate atingerilor directe şi atingerilor indirecte conform prevederilor din subcap. 4.1
(7)5.3.1.7. SR EN 60204-1 recomandă să fie luate măsuri de protecţie, pentru motoare, împotriva următoarelor efecte, în funcţie de condiţiile tehnologice:
- supracurenţi care rezultă de la un scurtcircuit;
- suprasarcină;
- temperaturi anormale;
- pierderea sau micşorarea tensiunii de alimentare;
- depăşirea vitezei de rotaţie normate a maşinilor/elementelor maşinii;
- defectele de punere la pământ/curenţi reziduali;
- secvenţa de fază incorectă;
- supratensiuni de trăsnet sau datorită manevrelor de comutaţie.
1.5.3.1.7.1. Protecţia motoarelor împotriva supracurenţilor.
Protecţia împotriva supracurenţilor se face conform subcap. 4.3.
2.5.3.1.7.2. Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale
Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale trebuie să fie asigurată pentru fiecare motor a cărui putere nominală este mai mare de 0,5 kW.
Excepţii: pentru aplicaţii unde o întrerupere automată a funcţionării unui motor nu este admisă (de exemplu pompele pentru incendiu), mijloacele de detecţie trebuie să emită un semnal de avertizare la care operatorul poate răspunde.
Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale poate fi realizată prin:
- o protecţie contra suprasarcinilor;
- o protecţie contra temperaturilor excesive;
- o protecţie prin limitarea curentului.
Punerea în funcţiune automată a unui motor după funcţionarea unei protecţii contra încălzirii anormale trebuie să fie împiedicată, dacă aceasta poate provoca o situaţie periculoasă sau o avarie a maşinii sau a lucrărilor în curs.
2.1.5.3.1.7.2.1. Protecţia împotriva suprasarcinilor
Protecţia împotriva suprasarcinilor trebuie să fie prevăzută pe fiecare conductor activ cu excepţia conductorului neutru.
Pentru motoarele monofazate sau alimentate la tensiune continuă, protecţia se face cel puţin pe conductorul activ care nu este legat la pământ.
Dacă protecţia contra suprasarcinilor este realizată cu întrerupere, dispozitivul de comutaţie trebuie să întrerupă toate conductoarele active. Întreruperea conductorului neutru pentru protecţia contra suprasarcinilor nu este obligatorie.
Protecţia motoarelor trifazate se realizează cu un dispozitiv dependent de curent, cu temporizare, care monitorizează toate cele trei faze, reglat la cel mult valoarea curentului nominal al motorului. Acesta va acţiona în 2 ore sau mai puţin la o valoare de 1,20 ori curentul reglat şi nu va acţiona într-un interval de 2 ore la o valoare de 1,05 ori curentul reglat.
2.2.5.3.1.7.2.2. Protecţia împotriva depăşirii temperaturii admisibile pentru izolaţie
Protecţia împotriva temperaturilor excesive este recomandată în cazurile unde răcirea este defectuoasă (de exemplu în medii cu praf). În funcţie de tipul motorului, protecţia împotriva blocării rotorului sau a lipsei tensiunii pe una din faze nu este totdeauna asigurată de o protecţie împotriva temperaturilor excesive este necesar să se prevadă o protecţie suplimentară.
Protecţia se realizează cu controlul direct al temperaturii prin senzori de temperatură încorporaţi în înfăşurarea motorului (de exemplu termistoare).
3.5.3.1.7.3. Protecţia împotriva întreruperii sau scăderii tensiunii de alimentare şi restabilirea ei ulterioară.
Dacă o întrerupere a sursei de alimentare sau o scădere a tensiunii poate produce o condiţie periculoasă, o deteriorare a maşinii sau afectarea activităţii în curs de desfăşurare, trebuie să fie prevăzută o protecţie cum ar fi deconectarea maşinii când este atins un nivel predeterminat al tensiunii (prin reglarea tensiunii minime).
Dacă funcţionarea maşinii permite o întrerupere sau o scădere a tensiunii pe durata unei scurte perioade de timp (perioada necesară funcţionării automaticii de sistem de cca. 3 sec), poate fi prevăzută o protecţie cu temporizare împotriva întreruperii sau scăderii tensiunii. Funcţionarea dispozitivului de protecţie la tensiune minimă nu trebuie să compromită funcţionarea nici uneia dintre comenzile de oprire a maşinii.
4.5.3.1.7.4. Protecţia împotriva depăşirii vitezei de rotaţie normate
Protecţia motoarelor la depăşirea vitezei de rotaţie normate trebuie prevăzută cu un limitator de viteză de rotaţie. Protecţia la depăşirea vitezei de rotaţie normate trebuie să interzică o repornire automată.
5.5.3.1.7.5. Protecţia împotriva punerii la pământ accidentale şi a curenţilor reziduali
Suplimentar faţă de folosirea protecţiei împotriva supracurenţilor prin deconectarea automată, protecţia împotriva punerii la pământ accidentale şi a curenţilor reziduali trebuie prevăzută pentru evitarea deteriorărilor echipamentului produse de curenţii de punere la pământ accidentali mai mici decât nivelul de detecţie al protecţiei la supracurent. Reglajul dispozitivelor de protecţie trebuie făcut la cel mai jos nivel de operare a echipamentului.
6.5.3.1.7.6. Protecţia la succesiunea fazelor
Dacă o succesiune incorectă a fazelor unei tensiuni de alimentare poate genera o situaţie periculoasă sau o deteriorare a maşinii, trebuie să se prevadă o protecţie la succesiunea fazelor. De exemplu: un motor transferat de la o sursă de alimentare la alta nesincronă.
7.5.3.1.7.7. Protecţia împotriva supratensiunilor de trăsnet sau a supratensiunilor de comutaţie
Aceste protecţii se realizează, de regulă, în tabloul de distribuţie conform subcap. 4.4.
SECŢIUNEA 2:5.3.2 Receptoare electrice
(1)5.3.2.1. La alimentarea cu energie electrică şi montarea receptoarelor electrice trebuie să se respecte prevederile din capitolele 4 şi 5 şi instrucţiunile producătorului.
Suplimentar se vor respecta prevederile din cap. 7 pentru receptoarele montate în spaţii speciale.
(2)5.3.2.2. În cazul receptoarelor care în timpul funcţionării pot produce perturbaţii electromagnetice în reţeaua furnizorului de energie electrică (de ex. regim deformant), trebuie luate măsuri pentru limitarea acestor perturbaţii conform normelor SR EN 50160.
(3)5.3.2.3. Este admisă racordarea prin prize a receptoarelor electrice cu putere nominală până la 2 kW. Receptoarele cu puteri peste 2 kW se pot racorda prin prize dedicate ( numai pentru un singur receptor) sau prin racorduri fixe. Pentru conectarea şi deconectarea acestora receptoarele se prevăd cu dispozitive de acţionare pe circuitul fix de alimentare, dacă receptorul nu este echipat cu întreruptor de către producător.
(4)5.3.2.4. Alimentarea receptoarelor electrice din clasele 0, II şi III de protecţie împotriva şocurilor electrice (definite conform SR EN 61140) se face din circuite fără conductor de protecţie, iar a receptoarelor din clasa I de protecţie, din circuite cu conductor de protecţie.
(5)5.3.2.5. Distanţele dintre receptoarele electrice fixe precum şi distanţele dintre acestea şi elementele de construcţie, obiecte fixe din încăperi etc. trebuie alese astfel încât manevrarea, întreţinerea, verificarea şi repararea acestora să se poată desfăşura în condiţii corespunzătoare, respectându-se şi prevederile din Legea nr. 319/2006.
(6)5.3.2.6. Protecţia receptoarelor electrice împotriva supracurenţilor şi protecţia împotriva şocurilor electrice trebuie asigurate în condiţiile prevăzute în subcapitolele 4.3. şi 4.1.
SECŢIUNEA 3:5.3.3. Tablouri de distribuţie
(1)5.3.3.1. Tabloul de distribuţie de aparataj de joasă tensiune conform definiţiei din SR EN 60439, este combinaţia unuia sau mai multor aparate de comutaţie de joasă tensiune cu aparate de comandă, măsurare şi reglare, complet asamblate sub responsabilitatea producătorului, având toate legăturile electrice şi mecanice interioare şi elementele lor constructive.
(2)5.3.3.2. Tablourile de distribuţie prefabricate se execută şi verifică conform recomandărilor din standardul pe părţi SR EN 60439 şi a standardului SR EN 50274.
(3)5.3.3.3. Clasificarea tablourilor de distribuţie conform SR EN 60439
Tablourile de distribuţie sunt clasificate după:
- aspect exterior;
- loc de instalare;
- condiţii de instalare ţinând cont de posibilitatea de amplasare;
- grad de protecţie;
- tip carcasă;
- metodă de montare, de exemplu parte fixă sau parte mobilă;
- măsuri pentru protecţia personalului;
- forma de separare internă;
- tipuri de legături electrice între unităţi funcţionale.
1.5.3.3.3.1. Aspect exterior
a)ansamblu deschis: ansamblu care constă dintr-un şasiu care susţine echipamentul electric, părţile active ale echipamentului electric fiind accesibile;
b)ansamblu deschis protejat frontal: ansamblu deschis prevăzut cu un panou frontal care asigură un grad de protecţie minim IP2X pentru această direcţie. Părţile active sunt accesibile din celelalte direcţii;
c)ansamblu în carcasă: ansamblu prevăzut cu câte un panou pe fiecare faţă, mai puţin, eventual, pe suprafaţa de montare şi care îi asigură un grad de protecţie cel puţin IP2X;
d)ansamblu montat în dulap: ansamblu în carcasă amplasat, în principiu, pe pardoseală putând fi compus din mai multe coloane;
e)ansamblu montat în dulapuri multiple: combinaţie de mai multe dulapuri fixate rigid între ele;
f)ansamblu montat în pupitru: ansamblu în carcasă care conţine un pupitru de comandă orizontal, înclinat sau o combinaţie a acestora, echipat cu aparate de comandă, măsurare, semnalizare etc.;
g)ansamblu montat în cofret: ansamblu în carcasă prevăzut pentru a fi montat, în principiu pe un plan vertical;
h)ansamblu multimodular: combinaţie de mai multe cofrete fixate mecanic între ele montate sau nu pe un cadru comun, legăturile între două cofrete alăturate trecând prin deschideri speciale făcute pe feţele adiacente.
2.5.3.3.3.2. Loc de instalare
a)ansamblu pentru instalarea interioară: ansamblu destinat a fi utilizat în locuri în care temperatura aerului ambiant nu depăşeşte + 40°C, iar media sa, măsurată pe o perioadă de 24 h nu depăşeşte + 35°C. Limita inferioară a temperaturii aerului ambiant este de -5°C;
b)ansamblu pentru instalarea exterioară: ansamblu destinat a fi utilizat în locuri în care temperatura aerului ambiant nu depăşeşte + 40°C, iar media sa, măsurată pe o perioadă de 24 h nu depăşeşte + 35°C. Limita inferioară a temperaturii aerului ambiant este de -25°C.
3.5.3.3.3.3. Condiţii de instalare ţinând seama de posibilitatea de amplasare
a)ansamblu fix: ansamblu destinat a fi fixat la locul său de montare, de exemplu pe pardoseală sau pe un perete, şi a fi utilizat pe acest amplasament
b)ansamblu mobil: ansamblu prevăzut a fi mutat cu uşurinţă dintr-un loc de montare în altul.
4.5.3.3.3.4. Grad de protecţie
Gradul de protecţie asigurat de orice ansamblu împotriva atingerii părţilor active, a pătrunderii corpurilor străine, solide şi lichide. Acesta este indicat prin codul IP conform SR EN 60529.
Gradul de protecţie al unui tablou în carcasă trebuie să fie de cel puţin IP2X, după montarea conform instrucţiunilor producătorului.
Pentru tablourile destinate utilizării în exterior care nu au o protecţie suplimentară a doua cifră caracteristică trebuie să fie minim 3 (exemplu: protecţia suplimentară poate fi un acoperiş protector sau ceva similar).
5.5.3.3.3.5. Metodă de montare
a)montaj fix;
b)montaj debroşabil.
6.5.3.3.3.6. Măsuri pentru protecţia personalului
a)protecţia împotriva atingerilor directe;
b)protecţia împotriva atingerilor indirecte;
c)descărcarea sarcinilor electrice (unde sunt echipamente care permit acumularea unei sarcini electrice periculoase după conectarea acestora);
d)culoare de lucru şi de întreţinere în interiorul ansamblurilor;
e)prescripţii referitoare la accesibilitatea personalului autorizat în timpul utilizării.
7.5.3.3.3.7. Forma de separare internă
Separarea interiorului unui tablou prin bariere sau pereţi despărţitori se face pe următoarele criterii principale:
a)nici o separare;
b)separarea barelor colectoare de unităţile funcţionale;
c)separarea barelor colectoare de unităţile funcţionale şi separarea tuturor unităţilor funcţionale între ele. Separarea bornelor pentru conductoarele exterioare de unităţile funcţionale dar nu şi separarea bornelor între ele;
d)separarea barelor colectoare de unităţile funcţionale şi separarea tuturor unităţilor funcţionale între ele, inclusiv a bornelor pentru conductoarele exterioare, care fac parte integrantă din unitatea funcţională.
8.5.3.3.3.8. Tipuri de legături electrice între unităţi funcţionale
a)legătură fixă, care este conectată sau deconectată cu ajutorul unei scule;
b)legătură deconectabilă, care este conectată sau deconectată manual, fără ajutorul unei scule;
c)legătură debroşabilă, care este conectată sau deconectată prin aducerea unităţii funcţionale în situaţia de serviciu sau de separare.
(4)5.3.3.4. La amplasarea tablourilor electrice este necesar să se ţină seama de recomandările din reglementările tehnice specifice referitoare la proiectarea şi executarea instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a. în unităţile energetice şi anume:
a)condiţiile de influenţe externe;
b)să nu împiedice circulaţia pe coridoare în special la cele utilizate pentru evacuare în caz de incendiu;
c)să permită exploatarea, întreţinerea şi verificarea.
(5)5.3.3.5. Tablourile de distribuţie se vor executa în construcţie deschisă sau închisă (protejată) în funcţie de condiţiile de influenţe externe şi grad de protecţie.
(6)5.3.3.6. Tablourile de distribuţie în execuţie deschisă se instalează în încăperi din clasa BA5.
Se admite instalarea lor şi în încăperi din clasa AD1 dacă acestea corespund şi categoriilor BE1 a şi BE1b, cu condiţia ca părţile aflate sub tensiune să nu fie accesibile personalului obişnuit (neautorizat).
(7)5.3.3.7. Se interzice amplasarea tablourilor de distribuţie în poduri şi în subsoluri de cabluri, cu excepţia cazurilor prevăzute în normativul NTE 007/08/00.
(8)5.3.3.8. Se recomandă să nu se amplaseze tablouri de distribuţie care conţin aparate de măsurare, în încăperi cu temperaturi sub 0°C şi peste +40°C, sau în alte condiţii decât în acelea permise de producătorul aparatelor respective. În cazul în care nu pot fi respectate prevederilor de mai sus, producătorul tabloului trebuie să ia măsuri pentru a asigura funcţionarea corectă a aparatelor de măsurare (de exemplu, realizarea unei încălziri locale, ventilaţie naturală sau forţată) sau utilizatorul trebuie să asigure climatizarea încăperii.
(9)5.3.3.9. Tablourile de distribuţie trebuie amplasate la distanţa de cel puţin 3 cm faţă de elementele din materiale combustibile sau în condiţiile prevăzute la art. 3.0.3.8. Fac excepţie tablourile în carcasă metalică cu grad de protecţie IP54 care pot fi montate direct pe elemente din materiale combustibile.
(10)5.3.3.10. Trebuie evitată instalarea tablourilor de distribuţie în încăperi din categoria BE2.
În cazurile în care se impune totuşi o astfel de amplasare, trebuie luate măsuri pentru prevenirea şi protecţia împotriva propagării incendiilor, utilizându-se tablouri de distribuţie din materiale incombustibile, cu gradul de protecţie IP indicat în subcap. 4.2.
(11)5.3.3.11. Tablourile de distribuţie se prevăd cu dispozitiv de secţionare, întrerupere şi comandă conform subcap. 5.3.4.
(12)5.3.3.12. La clădirile cu săli aglomerate, tabloul de distribuţie al acestora trebuie prevăzut cu posibilitatea de întrerupere a alimentării cu energie electrică a instalaţiilor electrice aferente (cu excepţia celor de siguranţă).
Întreruperea alimentării cu energie electrică trebuie să se facă dintr-un loc în care nu are acces publicul, marcat şi uşor accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu.
(13)5.3.3.13. Pentru depozite de materiale combustibile şi depozite apreciate de beneficiar şi comunicate proiectantului ca având importanţă deosebită sau care adăpostesc valori importante, precum şi în toate cazurile cu risc de incendiu, fără personal permanent de exploatare, stabilite în conformitate cu reglementările privind securitatea la incendiu, tabloul general de distribuţie trebuie prevăzut cu posibilitatea de întrerupere şi din exteriorul clădirii respective.
Întreruperea alimentării cu energie electrică trebuie să se facă dintr-un loc marcat, protejat şi accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu.

(14)5.3.3.14. La confecţionarea carcaselor tablourilor de distribuţie trebuie să se folosească materiale incombustibile sau nehigroscopice şi cu întârziere la propagarea flăcării.
(15)5.3.3.15. La alegerea şi instalarea tablourilor pentru receptoare de siguranţă şi a tabloului staţiei pompelor de incendiu se va ţine seama şi de prevederile din subcap. 7.22.
(16)5.3.3.16. Alegerea secţiunii conductoarelor şi barelor din interiorul unui tablou este responsabilitatea producătorului.
Alegerea acestor conductoare se face ţinând seama, în afară de curentul admisibil indicat în schema monofilară din proiect, de solicitările mecanice la care tabloul este supus, de modul de pozare, de tipul izolaţiei şi, dacă este cazul, de tipul elementelor racordate.
(17)5.3.3.17. Se recomandă evitarea grupării în acelaşi tablou a aparatelor de tensiune alternativă împreună cu aparatele de tensiune continuă sau a aparatelor alimentate la tensiuni diferite între fază şi pământ. În cazurile în care nu se pot respecta aceste condiţii, aparatele pentru acelaşi tip de curent sau aceleaşi tensiuni trebuie instalate separat şi marcate distinct. Fac excepţie aparatele care necesită pentru funcţionarea lor, tensiuni de natură diferită sau tensiuni de valori diferite, pentru care nu se impune respectarea condiţiilor de mai sus.
(18)5.3.3.18. Se interzice instalarea în tablourile de distribuţie a aparatelor cu dielectrici combustibili (de exemplu ulei).
(19)5.3.3.19. Distanţe minime de protecţie pentru tablouri de distribuţie cu bare neizolate montate deasupra tabloului (conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice referitoare la proiectarea şi executarea instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a. în unităţile energetice).
1.5.3.3.19.1. Între părţile fixe sub tensiune ale diferitelor faze dintr-un tablou precum şi între acestea şi elemente şi părţi metalice legate la pământ, trebuie prevăzută o distanţă de conturnare de minimum 30 mm şi o distanţă de izolare în aer de 15 mm.
2.5.3.3.19.2. Distanţa liberă între bare în tablouri se stabileşte conform SR EN 61439-1.

3.5.3.3.19.3. Distanţa de izolare în aer între părţile neizolate aflate sub tensiune ale tabloului trebuie să fie de cel puţin:
- 50 mm, până la elementele de construcţie (uşi pline, pereţi etc.);
- 100 mm, până la îngrădiri sau uşi din plasă metalică.
- 200 mm până la bariere de protecţie.
Pereţii şi îngrădirile de protecţie şi uşile pline sau din plasă se execută cu înălţimea de minimum 1,7 m, iar barierele cu înălţimea de minimum 1,2 m.
(20)5.3.3.20. Distanţele de izolare în aer, de conturnare şi de protecţie împotriva şocurilor electrice în cazul tablourilor de distribuţie prefabricate, se stabilesc conform prevederilor din standardul pe părţi SR EN 60439.
(21)5.3.3.21. Tablourile de distribuţie se instalează astfel încât înălţimea laturii de sus a tablourilor faţă de pardoseala finită să nu depăşească 2,3 m.
Fac excepţie tablourile din locuinţe pentru care se admite o înălţime de cel mult 2,5 m.
(22)5.3.3.22. La tablourile capsulate, înălţimea laturii de jos a tabloului faţă de pardoseala finită se stabileşte avându-se în vedere posibilitatea de realizare a razei de curbură admisă pentru cablul cu cel mai mare diametru care se racordează la tablou.
(23)5.3.3.23. Aparatele de măsurare ale tablourilor cu înregistrare sau citire directă se amplasează pe uşa acestora ţinându-se seama de recomandările din reglementările tehnice referitoare la proiectarea staţiilor de conexiuni şi transformare privind reprezentarea şi marcarea instalaţiilor electrice.
(24)5.3.3.24. Coridorul de acces din faţa sau din spatele unui tablou, se prevede cu o lăţime de cel puţin 0,8 m măsurată între punctele cele mai proeminente ale tabloului şi elementele neelectrice de pe traseul coridorului (pereţi, balustrade de protecţie etc.).
Se admit îngustări locale de la 0,8 m la 0,6 m, cu condiţia ca uşa tabloului să se poată deschide complet.
(25)5.3.3.25. Coridorul de acces între două tablouri de distribuţie şi coridorul dintre tablou şi părţi metalice proeminente care nu sunt sub tensiune ale unui alt echipament sau receptor electric, trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 1 m.
(26)5.3.3.26. În încăperi de clasa BA5 între elementele sub tensiune neizolate şi protejate împotriva atingerilor directe ale tablourilor aşezate pe ambele părţi ale unui coridor de acces şi alte elemente şi utilaje electrice, trebuie asigurată o distanţă de cel puţin 1,4 m.
(27)5.3.3.27. În încăperi de clasa BA5 între elementele sub tensiune neizolate din spatele unui tablou de distribuţie şi elementele neelectrice de pe peretele opus, trebuie asigurată o distanţă de cel puţin 1 m.
(28)5.3.3.28. Între pardoseala finită a coridorului din faţa sau din spatele tabloului de distribuţie, plafonul încăperii sau elementele metalice care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru, se prevede o distanţă liberă pe verticală de cel puţin 1,9 m. Distanţa dintre aceste elemente şi elementele care fac parte din circuitele curenţilor de lucru, care în exploatare se găsesc sub tensiune şi nu sunt protejate împotriva atingerilor, trebuie să fie de cel puţin 2,5 m. Aceste elemente se protejează împotriva atingerilor directe şi trebuie sa fie de cel puţin de 2,5 m de la pardoseală.
(29)5.3.3.29. La coridoarele de acces ale tablourilor de distribuţie, formate din mai multe panouri cu o lungime totală mai mare de 10 m, se prevede accesul pe la ambele capete.
În cazul coridoarelor cu o lăţime mai mare de 3 m, prevederea a două căi de acces nu este obligatorie.
(30)5.3.3.30. Tablourile cu acces prin spate şi care nu sunt instalate în încăperi de clasa BA5 se prevăd cu îngrădiri de protecţie pe partea laterală a tablourilor. Îngrădirile de protecţie se execută din panouri pline din materiale incombustibile sau din rame cu plasă cu ochiuri de cel mult 20x20 mm, amplasate astfel încât să nu fie posibilă atingerea părţilor sub tensiune.
(31)5.3.3.31. Aparatele de protecţie, de comandă, de separare, de conectare etc., cât şi circuitele de intrare şi de ieşire din tablourile de distribuţie, se etichetează clar şi vizibil astfel încât să fie uşor de identificat pentru manevre, reparaţii şi verificări. Pe etichetele siguranţelor fizibile se menţionează şi curenţii nominali ale acestora.
(32)5.3.3.32. Manetele de pe tablouri, care trebuie manevrate în caz de incendiu, calamitate naturală etc., se marchează distinct, vizibil şi clar astfel încât să poată fi identificate rapid la necesitate.
(33)5.3.3.33. Tablourile de distribuţie trebuie montate vertical şi fixate sigur pentru a corespunde cerinţelor Legii nr. 10/1995 privind rezistenţa şi stabilitatea atât statică cât şi dinamică (la vibraţii).
(34)5.3.3.34. Tablourile destinate instalării în locuri accesibile persoanelor obişnuite în timpul utilizărilor trebuie să respecte şi recomandările din standardul SR EN 60439-3+A1+A2 şi anume:
- tablourile de distribuţie, conform standardului SR EN 60439-3+A1+A2 sunt destinate utilizării la tensiune alternativă, la o tensiune nominală fază/pământ care să nu depăşească 300 V;
- circuitele de ieşire cuprind dispozitivele de protecţie la scurtcircuit, fiecare având un curent nominal care să nu depăşească 125 A cu un curent total la intrare care să nu depăşească 250 A:
a)gradul de protecţie al tabloului în carcasă trebuie să fie de cel puţin IP2X, după montare conform instrucţiunilor producătorului;
b)tablourile cu protecţie prin izolare totală (clasa II), trebuie să asigure cel puţin gradul de protecţie IP3X;
c)carcasa trebuie să ţină la impact 0,75 J;
d)fuzibilele pentru circuitele de ieşire trebuie să fie conform prescripţiilor din standardul SR EN 60269;
e)părţile debroşabile nu sunt permise în tablouri destinate a fi instalate în locuri în care persoane obişnuite (neautorizate) au acces pe timpul utilizării acestora.
(35)5.3.3.35. Tablourile destinate utilizării pe şantier trebuie să respecte şi recomandările din standardul SR EN 60439-4 - (Prescripţii particulare pentru ansambluri utilizate pe şantiere) şi anume:
a)curentul nominal al tabloului trebuie respectat de către producător ca fiind curentul nominal al circuitului de alimentare;
b)toate conexiunile cablurilor externe trebuie să fie demontabile sau să se facă prin intermediul prizelor de curent;
c)prizele trebuie să fie conform standardelor corespunzătoare şi trebuie să aibă un curent nominal de cel puţin 16 A;
d)rezistenţa mecanică a carcasei la impact trebuie să fie mai mare sau egală cu 6 J;
e)gradul de protecţie al tuturor părţilor tabloului trebuie să fie cel puţin IP44;
f)soclurile prizelor de curent neprotejate de carcasa tabloului trebuie să asigure un grad de protecţie de cel puţin IP44, indiferent dacă fişa este introdusă în priză sau nu;
g)părţi accesibile ale tabloului sunt:
- numai soclurile prizelor de curent, manetele operaţionale şi butoanele de comandă care pot fi accesibile fără utilizarea unei chei sau a unei scule;
- şi organul de comandă al întreruptorului principal ce trebuie să poată fi acţionat cu uşurinţă;
h)tabloul trebuie prevăzut cu urechi de ridicare şi manete de manipulare;
i)atunci când se utilizează socluri de prize de curent şi fişe, este necesar ca un conductor de protecţie corespunzător să fie conectat între bornele principale de legare la pământ ale tabloului şi bornele de legare la pământ ale soclurilor prizelor;
j)secţiunea fiecărui conductor de protecţie situat în interiorul tabloului nu trebuie să fie mai mică de 2,5 mm2 din cupru;
k)prizele care au curenţi sau tensiuni nominale diferite nu trebuie să fie interschimbabile pentru a se evita erorile de conectare (a se vedea SR EN 60309-1 şi SR EN 60309-2).
SECŢIUNEA 4:5.3.4. Dispozitive de protecţie, separare (secţionare), întrerupere şi comandă
SUBSECŢIUNEA 1:5.3.4.0. Prescripţii comune
(1)5.3.4.0.1. Prescripţiile din prezentul subcapitol sunt conform cu recomandările din standardele SR EN 61140/A1, SR CEI 60364-5-53 şi SR HD 384.5.537S2.
(2)5.3.4.0.2. Contactele mobile ale tuturor polilor aparatelor multipolare trebuie cuplate mecanic în aşa fel încât se deschid şi se închid împreună, cu excepţia acelor contacte destinate numai pentru neutru (N) care pot să se închidă înainte şi să se deschidă după celelalte contacte.
(3)5.3.4.0.3. În circuitele monofazate se prevăd dispozitive bipolare (2P sau 1P+N).
În circuitele monofazate din locuinţe (cu personal obişnuit) se prevăd întreruptoare bipolare cu protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit cel puţin pe conductorul de fază (1P+N).
(4)5.3.4.0.4. Dispozitivele care asigură mai multe funcţiuni trebuie să satisfacă toate prescripţiile corespunzător pentru fiecare din aceste funcţiuni.
(5)5.3.4.0.5. Dispozitivele de protecţie trebuie să funcţioneze la valori de curent, tensiune şi timp adaptate caracteristicilor circuitelor şi pericolelor posibile.
SUBSECŢIUNEA 2:5.3.4.1. Dispozitive de protecţie împotriva atingerii indirecte prin întreruperea automată a alimentării
(1)5.3.4.1.1. Dispozitive de protecţie la supracurent
Se aleg şi se montează conform condiţiilor specificate în subcap. 4.3 şi subcap. 5.3.4.3.
(2)5.3.4.1.2. Dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual
1.5.3.4.1.2.1. Condiţii generale de instalare
a)dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual în reţelele de tensiune continuă trebuie să fie destinate în mod special pentru detectarea curenţilor reziduali în curent continuu şi pentru întreruperea curenţilor din circuit în condiţii normale şi în situaţii de defect
b)un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual trebuie să fie instalat astfel încât să asigure întreruperea tuturor conductoarelor active ale circuitului protejat.
c)nici un conductor de protecţie nu trebuie să treacă prin circuitul magnetic al dispozitivului de protecţie la curent diferenţial rezidual.
În cazul cablurilor unde conductorul de protecţie este cuprins în mantaua comună împreună cu conductoarele de fază, dacă torul dispozitivului diferenţial rezidual se montează pe cablu, conductorul de protecţie se trece din nou în sens invers prin tor.
Dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual trebuie alese şi circuitele electrice împărţite astfel încât curentul de scurgere la pământ, susceptibil să apară în timpul funcţionării normale a sarcinii (sarcinilor) să nu producă întreruperea inutilă a dispozitivului.
2.5.3.4.1.2.2. Utilizarea dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial rezidual conform reţelei de alimentare.
2.1.5.3.4.1.2.2.1. Dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual pot sau nu pot să aibă o sursă auxiliară, luând în considerare prescripţiile de la 5.3.4.1.2.2.2.
2.2.5.3.4.1.2.2.2. Utilizarea dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial rezidual cu o sursă auxiliară, care nu se deschide automat în cazul defectării sursei auxiliare, este permisă numai dacă una din următoarele două condiţii este îndeplinită:
- protecţia împotriva contactului indirect este asigurată chiar şi în cazul defectării sursei auxiliare
- dispozitivele sunt instalate în instalaţii exploatate, încercate şi verificate de către persoane instruite (BA4) sau persoane calificate (BA5)
3.5.3.4.1.2.3. Reţeaua TN
În reţelele TN-S dispozitivele de protecţie la curent diferenţial (DDR) rezidual pot fi utilizate ca măsură de protecţie suplimentară.
În circuitele electrice din locuinţe utilizarea DDR-urilor este măsură tehnică principală de protecţie (conform HG nr. 1146/2006).
Dacă pentru un anumit echipament sau pentru anumite părţi ale instalaţiei, una sau mai multe dintre condiţiile menţionate la 4.1.3.1. nu pot fi satisfăcute, acele părţi pot fi protejate printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual.
De exemplu: circuitele cu impedanţa buclei de defect foarte mare, astfel încât dispozitivul de protecţie la scurtcircuit nu acţionează.
Dispozitivele de curent diferenţial rezidual se pot monta pe circuitele fără conductor de protecţie (PE) ca o măsură tehnică de protecţie la defect (împotriva atingerii indirecte) cu condiţia de a fi de cel mult 30 mA.
4.5.3.4.1.2.4. Reţea TT
În reţelele TT dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual pot fi utilizate ca măsură de protecţie suplimentară.
Dacă o instalaţie este protejată printr-un singur dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual, acesta trebuie amplasat la originea instalaţiei (racordul de alimentare)
5.5.3.4.1.2.5. Reţea IT
Acolo unde protecţia este prevăzută cu un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual şi nu este prevăzută deconectarea ca urmare a primului defect, curentul diferenţial trebuie să fie cel puţin egal cu valoarea dublului curentului care circulă de la primul defect la pământ.
(3)5.3.4.1.3. Dispozitive pentru controlul izolaţiei
Dispozitivul pentru controlul izolaţiei monitorizează continuitatea izolaţiei unei instalaţii electrice. Acesta este destinat să semnalizeze o diminuare a nivelului de izolaţie al instalaţiei în scopul de a permite găsirea cauzei acestei diminuări, înainte de apariţia unui al doilea defect. În acest mod se previne întreruperea alimentării.
Dispozitivele pentru controlul izolaţiei trebuie astfel concepute sau montate încât să fie posibilă modificarea setării numai prin utilizarea unei chei sau a unei scule.
SUBSECŢIUNEA 3:5.3.4.2. Dispozitive de protecţie împotriva efectelor termice
Prescripţiile de protecţie împotriva efectelor termice sunt prevăzute în subcap. 4.2.
SUBSECŢIUNEA 4:5.3.4.3. Dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor
Alegerea dispozitivelor de protecţie, împotriva supracurenţilor (suprasarcină şi scurtcircuit) se face conform subcap. 4.3., recomandărilor din standardul pe părţi SR EN 60269 pentru siguranţe şi recomandărilor din standardele pe părţi SR EN 60896 şi SR EN 60947 pentru întreruptoare.
(1)5.3.4.3.1. Prescripţii generale de montaj şi utilizare
1.5.3.4.3.1.1. Dispozitivele trebuie montate şi utilizate conform indicaţiilor producătorului.
2.5.3.4.3.1.2. La montarea siguranţelor cu filet, conductorul de fază se leagă la contactul central al soclului.
3.5.3.4.3.1.3. Siguranţele fuzibile ale căror elemente de înlocuire sunt susceptibile a fi înlocuite sau conectate de către alte persoane decât cele instruite (BA4) sau calificate (BA5), trebuie să fie conform recomandărilor din standardul SR EN 60269-3.
Siguranţele fuzibile sau ansamblurile de elemente de înlocuire susceptibile de a fi conectate sau înlocuite de către alte persoane decât cele instruite (BA4) sau calificate (BA5), trebuie montate în aşa fel încât să se asigure că elementele de înlocuire (de exemplu, port-fuzibilele) pot fi înlocuite sau conectate fără riscul unui contact neintenţionat cu părţile active.
4.5.3.4.3.1.4. Acolo unde întreruptoarele pot fi manevrate de către alte persoane decât cele instruite (BA4) sau calificate (BA5), ele trebuie să fie de un model sau montate în aşa fel încât să nu fie posibilă modificarea reglării releelor de supracurent, fără acţionare voluntară, prin utilizarea unei chei sau scule şi menţinând o indicaţie vizibilă a reglării sau calibrării.
(2)5.3.4.3.2. Alegerea dispozitivelor de protecţie împotriva supracurenţilor în funcţie de sistemele de pozare.
Curentul nominal (sau curentul de reglaj) al dispozitivului de protecţie trebuie ales în conformitate cu subcap. 4.3.
În cazul sarcinilor ciclice, valorile In şi I2 trebuie alese la valorile de bază Ic şi IZ (sau I'Z) pentru sarcină constantă echivalentă termic unde:
Ic - este curentul de calcul pentru care s-a proiectat circuitul în regim continuu de funcţionare. Curentul de calcul corespunde celei mai mari puteri electrice pe care o suportă circuitul în regim normal.
IZ (sau I'Z) - este curentul admisibil al instalaţiei de conectare
In - este curentul nominal al dispozitivului de protecţie
I2 - este curentul care asigură funcţionarea efectivă a dispozitivului de protecţie.
SUBSECŢIUNEA 5:5.3.4.4. Dispozitive de protecţie împotriva perturbaţiilor electromagnetice
Alegerea dispozitivelor de protecţie împotriva perturbaţiilor electromagnetice se face conform subcap. 4.4.
SUBSECŢIUNEA 6:5.3.4.5. Dispozitive de separare (secţionare), întrerupere şi comandă
(1)5.3.4.5.0. Generalităţi
1.5.3.4.5.0.1 Măsurile de separare (secţionare), întrerupere şi comandă neautomată, locală sau de la distanţă sunt utilizate în scopul prevenirii sau evitarea pericolelor de accidentare a persoanelor sau deteriorarea (distrugerea) echipamentelor din instalaţiile electrice.
2.5.3.4.5.0.2 Dispozitivele de separare trebuie să poată permite deconectarea instalaţiei electrice, a circuitelor şi a aparatelor individuale pentru a se permite întreţinerea, verificarea, detectarea defectelor şi efectuarea reparaţiilor.
3.5.3.4.5.0.3 Dispozitivele de întrerupere de urgenţă (inclusiv oprirea de urgenţă), trebuie instalate, dacă este necesar în caz de pericol, astfel ca tensiunea să fie întreruptă imediat printr-o manevră rapidă şi uşor recunoscută.
4.5.3.4.5.0.4 Dispozitivele de comandă funcţională trebuie prevăzute pentru fiecare element al circuitului, care poate să fie comandat independent de celelalte părţi ale instalaţiei electrice.
(2)5.3.4.5.1. Dispozitive de separare (secţionare)
1.5.3.4.5.1.1. Dispozitivele de separare (secţionare) din tablourile de distribuţie trebuie să separe în mod efectiv toate conductoarele active de alimentare de circuitul considerat, inclusiv conductorul neutru (N).
Pot fi luate măsuri pentru separarea (secţionarea) unui ansamblu de circuite prin acelaşi dispozitiv, dacă condiţiile de serviciu permit aceasta.
2.5.3.4.5.1.2. În reţelele TN-C, conductorul (PEN) nu trebuie întrerupt, iar în reţelele TN-S, conductorul de protecţie (PE) nu trebuie întrerupt.
În toate reţelele conductoarele de protecţie nu trebuie să fie întrerupte.
3.5.3.4.5.1.3 Dispozitivele de separare (secţionare) trebuie să corespundă următoarelor condiţii:
a)să suporte în stare nouă, curată şi în condiţii uscate, în poziţia deschis, între bornele fiecărui pol, tensiunea de impuls la valoarea indicată în tabelul 5.10 în funcţie de tensiunea nominală a instalaţiei.
b)să aibă un curent de scurgere transversal pe poli în poziţia deschis care nu depăşeşte:
- 0,5 mA pe pol, în stare nouă, curată şi în condiţii uscate şi
- 6 mA pe pol la sfârşitul duratei de viaţă convenţională, determinată prin standardele corespunzătoare (atunci când se aplică între bornele fiecărui pol o tensiune de încercare egală cu 110% din tensiunea nominală între fază şi neutrul instalaţiei). În cazul încercării în tensiune continuă valoarea tensiunii trebuie să fie egală cu valoarea efectivă a tensiunii alternative de încercare.
Tabelul 5.10. - Tensiunea de ţinere la impuls în funcţie de tensiunea nominală

Tensiunea nominală a instalaţiei

 

Tensiunea de ţinere la impuls (kV) pentru dispozitivele de secţionare

 

Reţea trifazată (V)

Reţea monofazată cu punct median (V)

Supratensiune de categoria III

Supratensiune de categoria IV

230/400

120-240

3

5

277/480

 

5

8

400/690

 

8

10

1.000

 

10

15

1 - Din punct de vedere al supratensiunilor de trăsnet nu se face nici o distincţie, între reţelele legate la pământ şi cele care nu sunt legate la pământ

2 - Tensiunile de ţinere la impuls se referă la o altitudine de până la 2000 m.

*) Tabelul 5.10 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Tabel 5.10: Tensiunea de ţinere la impuls în funcţie de tensiunea nominală

Tensiunea nominală a instalaţiei

Tensiunea de ţinere la impuls (kV) pentru dispozitivele de secţionare

Reţea trifazată

(V)

Reţea monofazată cu punct median

(V)

Supratensiune de categoria III

Supratensiune de categoria IV

-

230/400, 277/480

400/690

1000

120-240

3

5

8

10

5

8

10

15

1 - Din punctul de vedere al supratensiunilor de trăsnet nu se face nicio distincţie între reţelele legate la pământ şi cele care nu sunt legate la pământ.

2 - Tensiunile de ţinere la impuls se referă la o altitudine de până la 2.000 m."

4.5.3.4.5.1.4. Distanţa deschiderii între contactele dispozitivului în poziţia deschis trebuie să fie vizibilă sau în mod clar şi sigur indicată prin marcarea "Închis" sau "Deschis".
Marcarea poate fi realizată prin utilizarea simbolurilor "0" şi "I" care să indice poziţia "Deschis" respectiv "Închis", acolo unde utilizarea acestor simboluri este permisă prin standardele de echipament corespunzătoare.
5.5.3.4.5.1.5. Dispozitivele cu semiconductoare nu trebuie utilizate ca dispozitive de secţionare.
6.5.3.4.5.1.6. Dispozitivele de secţionare trebuie concepute şi/sau instalate astfel încât să prevină închiderea neintenţionată provocată, de exemplu prin şocuri şi vibraţii sau adoptarea de alte măsuri, după cum urmează: încuietori cu lacăt, amplasare în locuri încuiate cu cheie sau sub carcase şi panouri de avertizare.
Legarea în scurtcircuit şi la pământ pot fi utilizate ca măsuri suplimentare.
7.5.3.4.5.1.7. Trebuie prevăzute măsuri pentru protejarea dispozitivelor de secţionare fără rupere în sarcină, împotriva deschiderii accidentale sau nepermise.
Aceasta poate fi realizată prin amplasarea dispozitivului într-un spaţiu sau carcasă care poate fi încuiată. Ca alternativă, dispozitivul fără sarcină poate fi interblocat cu un întreruptor de sarcină.
8.5.3.4.5.1.8. Mijloacele de separare (secţionare) trebuie prevăzute să deconecteze toţi polii de alimentare corespunzători.
Secţionarea poate fi realizată, de exemplu, cu ajutorul:
- separatoarelor, întreruptoarelor - separatoare multipolare sau unipolare;
- întreruptoarelor garantate prin norme pentru separare (secţionare);
- prizelor şi fişelor;
- siguranţelor fuzibile în distribuţiile în care nu există conductor neutru sau acesta nu trebuie întrerupt (de exemplu: alimentarea motoarelor trifazate, în reţele TNC);
- bornelor special concepute care împiedică deplasarea conductorului.
9.5.3.4.5.1.9. Toate dispozitivele utilizate pentru secţionare trebuie să fie în mod clar identificate, de exemplu, prin marcarea circuitului pe care-l separă.
10.5.3.4.5.1.10. Aptitudinea de separare a întreruptoarelor automate, este indicată prin simbolul marcat pe aparat, (din SR EN 60898 şi SR EN 60947).
Pentru întreruptoarele automate, altele decât cele acţionate prin buton de comandă, poziţia deschis trebuie să fie indicată prin simbolul 0 (un cerc) şi poziţia închis prin simbolul I (o linie scurtă verticală).
Pentru întreruptoarele automate acţionate cu ajutorul a două butoane, butonul de comandă prevăzut numai pentru comanda de deschidere trebuie să fie roşu şi/sau marcat cu simbolul 0.
(3)5.3.4.5.2. Dispozitive de întrerupere de urgenţă (inclusiv oprirea de urgenţă)
1.5.3.4.5.2.1. Dispozitivele de întrerupere de urgenţă trebuie să poată întrerupe curentul de plină sarcină a părţii respective din instalaţie.
2.5.3.4.5.2.2. Mijloacele pentru întreruperea de urgenţă pot fi compuse:
- dintr-un dispozitiv de întrerupere capabil să întrerupă în mod direct alimentarea respectivă;
- dintr-o combinaţie de echipamente puse în funcţiune printr-o singură acţionare pentru întreruperea alimentării respective.
Prizele şi fişele nu trebuie prevăzute pentru a fi utilizate ca mijloace de întrerupere de urgenţă.
Pentru oprirea de urgenţă menţinerea alimentării poate fi necesară, de exemplu, pentru frânarea părţilor aflate în mişcare.
3.5.3.4.5.2.3. Întreruperea de urgenţă poate fi realizată, de exemplu, cu ajutorul:
- întreruptoarelor din circuitul principal;
- butoane de comandă şi aparate similare din circuitele de comandă (auxiliare)
4.5.3.4.5.2.4. Dispozitivele de întrerupere cu acţionare manuală pot fi alese pentru întreruperea directă a circuitului principal acolo unde acesta se poate efectua.
Întreruptoarele automate, contactoarele etc. se deschid de la distanţă prin butonul (comutatorul) care acţionează în circuitul de declanşare al bobinei.
5.5.3.4.5.2.5. Mijloacele de comandă (butoane de comandă, comutatoare etc.) ale dispozitivelor de întrerupere de urgenţă trebuie să fie identificate în mod clar, de preferinţă prin culoarea roşie care să contrasteze cu fondul.
6.5.3.4.5.2.6. Mijloacele de comandă trebuie să fie uşor accesibile în locurile unde poate să apară pericolul, eventual, în toate locurile suplimentare de unde pericolul poate fi îndepărtat de la distanţă.
7.5.3.4.5.2.7. Mijloacele de comandă ale unui dispozitiv de întrerupere de urgenţă trebuie să poată fi zăvorâte sau blocate în poziţia de întrerupere a funcţionării "Închis" sau "Oprit", în afară de cazul în care mijloacele de comandă ale unui dispozitiv de întrerupere de urgenţă şi cele pentru realimentare sunt sub comanda aceleiaşi persoane.
Decuplarea unui dispozitiv de întrerupere de urgenţă nu trebuie să permită realimentarea părţii respective a instalaţiei.
Dispozitivele de oprire de urgenţă cu zăvorâre mecanică trebuie să respecte standardul SR EN 60947-5-5.
8.5.3.4.5.2.8. Exemple de instalaţii unde se utilizează întreruperi de urgenţă:
- sisteme de pompare pentru lichide inflamabile;
- sisteme de ventilaţie normală;
- laboratoare electrice şi platforme de încercări;
- bucătării mari.
9.5.3.4.5.2.9. Exemple de instalaţii unde se utilizează opriri de urgenţă:
- scări rulante;
- ascensoare;
- elevatoare;
- transportoare;
- maşini-unelte.
10.5.3.4.5.2.10. Pentru maşinile cu motor electric, suplimentar, se vor aplica şi recomandările din standardul SR EN 60204-1.
(4)5.3.4.5.3. Dispozitive de întrerupere (comandă) funcţională
1.5.3.4.5.3.1. Dispozitivele de întrerupere funcţională, trebuie să corespundă celor mai severe condiţii pentru care ele pot fi solicitate să funcţioneze.
2.5.3.4.5.3.2. Dispozitivele de întrerupere funcţională pot întrerupe curentul electric fără să fie necesară deschiderea polilor corespondenţi:
a)dispozitivele de comandă cu semiconductoare sunt exemple de dispozitive capabile să întrerupă curentul din circuit dar nu deschid polii corespondenţi.
b)întreruperea funcţională poate fi realizată prin intermediul unor întreruptoare, dispozitive semiconductoare, contactoare, relee, prize de curent nominal de cel mult 16 A.
3.5.3.4.5.3.3. Separatoarele, siguranţele fuzibile şi elementele de conectare nu trebuie utilizate pentru întreruperea funcţională.
SUBCAPITOLUL 4:5.4. Instalaţii electrice pentru prize şi iluminat normal
(1)5.4.1. Circuitele iluminatului normal trebuie să fie distincte de circuitele de prize.
(2)5.4.2. Se admit doze comune pentru circuitele de iluminat normal, de prize, de comandă şi de semnalizare, dacă circuitele respective funcţionează la aceeaşi tensiune.
(3)5.4.3. Circuitele şi dozele iluminatului normal trebuie să fie distincte de cele ale iluminatului de siguranţă. Excepţiile sunt menţionate în cap. 7.
(4)5.4.4. Dimensionarea conductoarelor circuitelor de iluminat normal se face respectând prevederile din subcap. 5.4 şi secţiunile minime din anexa 5.32.
(5)5.4.5. Se recomandă ca la stabilirea numărului circuitelor de iluminat normal să nu se depăşească o putere totală instalată de 3 kW pe un circuit monofazat şi de 8 kW pe un circuit trifazat.
(6)5.4.6. Dimensionarea conductoarelor circuitelor de priză monofazate se face respectându-se prevederile din subcap. 5.2.4. şi secţiunile minime din anexa 5.32.
(7)5.4.7. Puterea instalată pe un circuit monofazat de prize din clădirile de locuit şi social - culturale este de 2 kW.
În locuinţe, pentru receptoare cu puteri de peste 2 kW (de ex. maşini de spălat, aparate de climatizare etc.), trebuie prevăzute circuite de priză separate.
- Secţiunile conductoarelor se dimensionează corespunzător puterii receptorului/receptoarelor dar nu vor fi mai mici decât cele din anexa 5.32.
(8)5.4.8. Prizele cu tensiunea de 230 V vor fi prevăzute cu contact de protecţie.
(9)5.4.9. Dimensionarea circuitelor de priză trifazate se face respectând condiţiile din subcap. 5.2.4 şi prevederile din subcap. 5.3.1 referitoare la condiţiile de alimentare a receptoarelor de putere.
(10)5.4.10. Dimensionarea circuitelor care alimentează prize de tensiuni reduse prin transformator, se face pe baza puterii nominale a transformatorului.
(11)5.4.11. Dimensionarea coloanei de alimentare a tablourilor de lumină şi prize se face conform prevederilor din subcap. 5.2.4 şi prevederilor recomandate de SR 234.
(12)5.4.12. Trebuie evitată traversarea încăperilor din clasele de mediu AD2, AD3, AD4, AF2, AF3, AF4, AA5 şi din categoria BE2 cu circuite electrice care deservesc alte încăperi.
Fac excepţie încăperile pentru bucătării şi băi din locuinţe, precum şi alte cazuri justificate de către proiectant, în care se admit astfel de traversări, cu luarea de măsuri de protecţie corespunzătoare influenţelor externe.
(13)5.4.13. Alimentarea transformatorului de sonerie sau soneriei de 220 V se face dintr-un circuit de iluminat normal, dintr-un circuit de prize sau direct din tabloul de distribuţie.
(14)5.4.14. La instalarea conductoarelor unui circuit sau mai multor circuite în acelaşi element de protecţie (tuburi, jgheaburi etc.) trebuie se respectă şi prevederile din subcap. 5.2.12.
(15)5.4.15. Corpurile de iluminat se aleg şi se montează respectându-se pe lângă prevederile din acest normativ, precum şi condiţiile din reglementările specifice referitoare la proiectarea şi executarea sistemele de iluminat artificial.
Pentru corpurile de iluminat din încăperile cu destinaţii speciale se vor respecta şi condiţiile din capitolul 7.
(16)5.4.16. Alegerea corpurilor de iluminat şi a surselor de lumină se face în funcţie de:
- influenţele externe (anexa 5.2);
- destinaţiile încăperilor şi a construcţiei;
- cerinţele luminotehnice;
- măsurile de protecţie împotriva şocurilor electrice (subcap. 4.1);
- regimul de funcţionare;
- criteriile economice.
(17)5.4.17. În încăperi cu aglomerări de persoane şi săli aglomerate se folosesc corpuri de iluminat executate din materiale incombustibile sau cu întârziere la propagarea flăcării.
(18)5.4.18. În încăperi din clasa BE2 corpurile de iluminat se aleg conform subcap. 4.2.
(19)5.4.19. Corpurile de iluminat echipate cu lămpi incandescente, fluorescente sau cu descărcări în vapori metalici care se instalează în depozite cu materiale combustibile, categoria BE2, trebuie să fie prevăzute cu glob, respectiv cu difuzor şi dacă există şi pericol de şocuri mecanice, vor avea şi grătar protector.
Conductorul de fază se leagă în dulia lămpii la borna din interior, conductorul neutru (N) la borna conectată la partea filetată a duliei, iar conductorul de protecţie (PE) la borna marcată pentru acesta.
(20)5.4.20. Corpurile de iluminat echipate cu lămpi cu descărcări se prevăd cu dispozitive pentru îmbunătăţirea factorului de putere.
(21)5.4.21. Dispozitivele pentru suspendarea corpurilor de iluminat (cârlige de tavan, bolţuri, dibluri etc.) se aleg astfel încât să poată suporta fără deformări o masă egală cu de 5 ori masa corpului de iluminat respectiv, dar nu mai puţin de 10 kg.
(22)5.4.22. Întreruptoarele şi butoanele pe circuitele pentru iluminat trebuie montate numai pe conductoarele de fază.
Se recomandă ca întreruptoarele, comutatoarele şi butoanele să se monteze la înălţimea de 0,6...1,5 m, măsurată de la aparat până la nivelul pardoselii finite.
(23)5.4.23. Butonul de sonerie din locuinţe se montează pe circuitul secundar al transformatorului ce asigură alimentarea cu TFJS.
(24)5.4.24. În clădirile de locuit se prevăd în fiecare încăpere prize după necesităţi.
(25)5.4.25. Se recomandă ca prizele să fie montate pe pereţi la următoarele înălţimi măsurate de la axul aparatului până la nivelul pardoselii finite:
- peste 2,0 m, la şcoli, în clase;
- peste 1,5 m în camerele de copii din creşe, grădiniţe, cămine, spitale de copii şi alte clădiri similare;
- peste 0,1 m în alte încăperi decât grupuri sanitare, duşuri, băi, spălătorii şi bucătării, indiferent de natura pardoselii
(26)5.4.26. În cazul instalării prizelor în pardoseli sau pe pardoseli trebuie să se folosească fie prize în execuţie specială, omologate pentru acest scop, fie prize în execuţie normală, protejate în cutii speciale care asigură gradul de protecţie (la pătrunderea corpurilor solide, a apei şi la şocurile mecanice (conform recomandărilor din SR EN 60529) necesar în scopul respectiv.
(27)5.4.27. Prizele dintr-o instalaţie electrică utilizate pentru diferite tensiuni nominale, trebuie să fie distincte ca formă sau să se marcheze distinct în mod vizibil.
(28)5.4.28. Se admite instalarea prizelor în depozitele cu materiale combustibile categoria BE2 cu condiţia ca acestea să fie prevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială, (curentul diferenţial rezidual nominal trebuie să fie <= 30 mA) şi amplasate la min. 1 m de materialele combustibile.
(29)5.4.29. În încăperi în care se impun condiţii speciale de protecţie datorită utilizatorilor (copii, bolnavi mintal etc.), prizele trebuie să fie de tip special (de ex. cu obturatori) şi prevăzute cu dispozitive de protecţie diferenţială <= 30 mA.
(30)5.4.30. Elementele conductoare de curent ale aparatelor de comutaţie pentru montaj îngropat în elemente de construcţie se montează în doze de aparat.
(31)5.4.31. Întreruptoarele, comutatoarele, butoanele şi prizele din încăperi pentru băi, grupuri sanitare şi piscine, se instalează respectându-se condiţiile din subcap. 7.1 şi 7.2.
SUBCAPITOLUL 5:5.5. Sisteme de legare la pământ
SECŢIUNEA 1:5.5.1. Generalităţi
(1)5.5.1.1. Sistemele de legare la pământ au drept scop:
a)asigurarea potenţialului pământului pentru:
- conductorul PEN, în reţelele TN-C. Conductorul PEN, la consumator, este conectat la borna (bara) principală de legare la pământ a instalaţiei (fig. 5.1.), care oferă posibilitatea conectării electrice a unui număr de conductoare în scopul legării la pământ;
- conductorul neutru (N), în reţelele TN-S pentru a permite conectarea la reţea a receptoarelor monofazate sau trifazate legate în stea şi neuniform încărcate pe faze;
- conductorul de protecţie (PE), în reţelele TN-S, pentru a asigura protecţia persoanelor şi a animalelor împotriva şocurilor electrice;
- masele metalice, ce accidental ar putea ajunge sub tensiune, în schemele IT, TT sau în reţelele TN-C şi TN-S atunci când se impune.
b)limitarea influenţelor electroenergetice datorate unor supratensiuni (a se vedea 4.4);
c)disiparea sarcinilor electrice în sol, datorate supratensiunilor de trăsnet, loviturilor de trăsnet directe (cap. 6).
Fig. 5.1. Sistem de legare la pământ. Conductoare de protecţie şi conductoare de echipotenţializare
Legendă:

M - masă; C - parte conductoare străină; parte conductoare care nu face parte din instalaţia electrică şi care poate introduce un potenţial electric, în general potenţialul electric al pământului local; C1 - conductă metalică de apă, din exterior; C2 - conductă metalică de apă uzată, din exterior; C3 - conductă metalică de gaz racord electroizolant, din exterior; C4 - aer condiţionat; C5 - sistem de încălzire; C6 - conductă metalică de apă, de exemplu, într-o baie; C7 - părţi conductoare străine în zona de accesibilitate la atingere a pârtilor conductoare; B - bornă principală de legare la pământ (bară colectoare principală de legare la pământ); T - priză de pământ, (electrod de pământ); T1 - priză de pământ (electrod de pământ) în fundaţie; T2 - priză de pământ, (electrod de pământ) pentru IPT dacă este necesar; IPT - instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului; PE - bară pentru conectarea conductoarelor de protecţie; 1 - conductor de protecţie; 2 - conductor de echipotenţializare; 3 - conductor de echipotenţializare pentru echipotenţializare suplimentară; 4 - conductor de coborâre pentru o instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului (IPT); 5 - conductor de legare la pământ

(2)5.5.1.2. Un sistem de legare la pământ se compune din:
- borna (bara) principală de legare la pământ;
- conductoare de protecţie (PE);
- conductoare pentru legătură de echipotenţializare (conductoare principale de legare la pământ);
- conductoare de ramificaţii;
- conductoare de legare la priza de pământ;
- priza de pământ.
(3)5.5.1.3. Sistemul de legare la pământ trebuie:
- să fie sigur şi corespunzător pentru prescripţiile de protecţie;
- să fie stabil termic la curenţii de defect.
Acesta nu trebuie să conducă la solicitări termice, termomecanice, electromecanice şi şocuri electrice.
- să asigure robusteţe, protecţie mecanică şi rezistenţă corespunzătoare la coroziune faţă de influenţele externe la care ar putea fi supus.
SECŢIUNEA 2:5.5.2. Bornă/bara principală de legare la pământ
(1)5.5.2.1. În fiecare instalaţie la nivelul tabloului general trebuie prevăzută o bornă/bară principală de legare la pământ, la care trebuie conectate următoarele conductoare:
- conductorul PEN din racordul de alimentare;
- conductorul (conductoarele) PEN, ce se distribuie la consumator atunci când reţeaua de distribuţie este TN-C;
- conductorul PE, ce se distribuie la consumator în cazul în care alimentarea receptoarelor se face în sistem TN-S;
- conductorul N, ce se distribuie la consumator în cazul în care alimentarea receptoarelor se face în sistem TN-C-S;
- conductoare pentru legătură de echipotenţializare;
- conductoare de legare la pământ.
(2)5.5.2.2. Nu se conectează fiecare conductor de protecţie în parte direct la bornă/bara principală de legare la pământ dacă sunt conectate prin alte conductoare principale de protecţie.
(3)5.5.2.3. Fiecare conductor conectat la bornă/bara principală de legare la pământ trebuie să poată fi deconectat individual. Această conectare trebuie să fie sigură şi deconectabilă numai prin intermediul unei scule.
SECŢIUNEA 3:5.5.3. Conductoare de protecţie
(1)5.5.3.1. Conductoarele de protecţie (PE) pot fi:
- conductoare în cabluri multiconductoare;
- conductoare neizolate sau izolate instalate fix;
- conductoare izolate sau neizolate într-o incintă comună cu conductoarele active;
- mantaua metalică a cablului, ecranul cablului, armătura cablului, tresa metalică, conductorul concentric, conducta metalică de protecţie, jgheaburi pentru sisteme de bare colectoare, carcasele aparatajului de joasă tensiune sau suporturi metalice ale echipamentelor, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele prescripţii:
continuitatea lor electrică este asigurată prin construcţie sau printr-o conectare corespunzătoare astfel încât să se asigure protecţia împotriva deteriorări mecanice, chimice sau electrochimice;
trebuie să permită conectarea altor conductoare de protecţie la fiecare punct de conectare predeterminat.
(2)5.5.3.2. Nu este permisă utilizarea următoarelor părţi metalice drept conductoare de protecţie:
- conducte pentru apă;
- conducte pentru gaze şi/sau lichide inflamabile;
- părţi constructive supuse solicitărilor mecanice în funcţionare normală;
- părţi metalice flexibile;
- conducte metalice flexibile sau pliabile, numai dacă nu sunt destinate pentru acest scop;
- suporturi pentru conducte;
- tăvi de cabluri şi scări pentru cabluri, dacă nu se asigură continuitatea electrică a acestora.
(3)5.5.3.3. Conductoarele de protecţie trebuie protejate corespunzător împotriva deteriorărilor mecanice, chimice sau electrochimice, împotriva forţelor electrodinamice şi termodinamice.
(4)5.4.3.4. Îmbinările conductoarelor de protecţie trebuie să fie accesibile pentru verificare şi încercare cu următoarele excepţii:
- îmbinări umplute cu masă izolantă;
- îmbinări capsulate;
- jgheaburi pentru sisteme de bare colectoare;
- îmbinări care formează parte a unui echipament, care respectă standardele echipamentului.
(5)5.5.3.5. Nici un dispozitiv de comutaţie nu trebuie înseriat pe conductorul de protecţie, dar trebuie prevăzute îmbinări care pot fi deconectate în scopuri de încercare, prin utilizarea unei scule.
(6)5.5.3.6. Unde se utilizează monitorizarea legării la pământ, nici un dispozitiv specializat (de exemplu senzori de acţionare, bobine) nu trebuie conectat, în serie, în conductoarele de protecţie.
(7)5.5.3.7. Secţiunea minimă a conductoarelor de protecţie:
a)secţiunea minimă a fiecărui conductor de protecţie trebuie să îndeplinească condiţiile întreruperii automate a alimentării (de văzut 4.1.3.1) şi trebuie să fie capabil să reziste la curentul de defect prezumat.
b)secţiunea conductoarelor de protecţie nu trebuie să fie mai mică decât valoarea indicată de tabelul 5.17 sau de valoarea determinată de relaţia de mai jos, atunci când timpii de întrerupere, în caz de defect, nu depăşesc 5 s:
unde:
- S - este secţiunea în mm2;
- I - este valoarea efectivă, în A a curentului de defect prezumat, pentru un defect cu impedanţă neglijabilă, care poate trece prin dispozitivul de protecţie;
- t - este timpul de acţionare, în secunde, a dispozitivului de protecţie pentru întrerupere automată;
- k - este factorul care depinde de materialul conductorului de protecţie, de izolaţie şi de temperaturile iniţiale şi finale.
Valorile coeficientului k sunt date de relaţia:
unde:
Qc - este capacitatea caloric volumetrică a materialului conductorului (J/°C mm3) la 20°C.
- este inversul coeficientului de temperatură a rezistivităţii la 0°C pentru conductor (°C);
20 - rezistivitatea electrică a materialului conductorului la 20°C (mm);
i - temperatura iniţială a conductorului (°C);
f - temperatura finală a conductorului (°C);
Valorile parametrilor , Qc şi 20 sunt date în tabelul 5.11 pentru principalele materiale conductoare.
Tabelul 5.11. - Valoarea parametrilor pentru diferite materiale

Material

°C

Qc

J/°C mm3

20

mm

Cupru

234,5

3,45 x 10-3

17,241 x 10-6

226

Aluminiu

228

2,5 x 10-3

28,264 x 10-6

148

Plumb

230

1,45 x 10-3

214 x 10-6

41

Oţel

202

3,8 x 10-3

138 x 10-6

78

Utilizând formula de mai sus şi date din tabelul 5.11 valorile coeficientului k pentru conductorul de protecţie, în funcţie de natura acestuia (soluţiile cele mai utilizate în tehnica de proiectare) sunt date în tabelele 5.12-5.16.
Tabelul 5.12. - Valori ale coeficientului k pentru conductoare de protecţie izolate neîncorporate în cabluri şi nici în mănunchi cu alte cabluri

Izolaţia conductorului

Temperatura °Cb

Materialul conductorului

Cupru

Aluminiu

Oţel

Iniţială

Finală

Valori pentru k

70°C PVC

30

160/140a

143/133a

95/88a

52/49a

90°C PVC

30

160/140a

143/133a

95/88a

52/49a

90 C materiale termo-rigide (XLPE, EPR)

30

250

176

116

64

60°C cauciuc

30

200

159

105

58

85°C cauciuc

30

220

166

110

60

Cauciuc siliconic

30

350

201

133

73

a - Valoarea cea mai mică se aplică conductoarelor izolate cu PVC cu secţiune mai mare de 300 mm2

b - Limite de temperatură pentru diferite tipuri de izolaţie sunt indicate în CEI 60724

Tabelul 5.13. - Valori ale coeficientului k pentru conductoare de protecţie neizolate în contact cu canalul unui cablu dar nu în mănunchi cu alte cabluri

Acoperirea cablului

Temperatura °Ca

Materialul conductorului

Cupru

Aluminiu

Oţel

Iniţială

Finală

Valori pentru k

PVC

30

200

159

105

58

Polietilenă

30

150

138

91

50

CSP (cauciuc rezistent la ulei)

30

220

166

110

60

a - Limite de temperatură pentru diferite tipuri de izolaţie sunt indicate în CEI 60724

Tabelul 5.14. - Valori ale coeficientului k pentru conductoare de protecţie ca un conductor izolat încorporat într-un cablu sau în mănunchi cu alte cabluri sau conductoare izolate

Izolaţia conductorului

Temperatura °Cb

Materialul conductorului

Cupru

Aluminiu

Oţel

Iniţială

Finală

Valori pentru k

70°C PVC

70

160/140a

115/103a

76/68a

42/37a

90°C PVC

90

160/140a

100/86a

66/57a

36/31a

90 C materiale termo-rigide (XLPE, EPR)

90

250

143

94

52

60°C cauciuc

60

200

141

93

51

85°C cauciuc

85

220

134

89

48

Cauciuc siliconic

180

350

132

87

47

a - Valoarea cea mai mică se aplică conductoarelor izolate cu PVC cu secţiune mai mare de 300 mm2

b - Limite de temperatură pentru diferite tipuri de izolaţie sunt indicate în CEI 60724

Tabelul 5.15. - Valori ale coeficientului k pentru conductoare de protecţie ca strat metalic al cablului de exemplu armătură, manta metalică, conductor concentric etc.

Izolaţia conductorului

Temperatura°Ca

Materialul conductorului

Cupru

Aluminiu

Plumb

Oţel

Iniţială

Finală

Final

Valori pentru k

70°C PVC

60

200

141

93

26

51

90°C PVC

80

200

128

85

23

46

90 C materiale termo-rigide (XLPE, EPR)

80

200

128

85

23

46

60°C cauciuc

55

200

144

95

26

52

85°C cauciuc

75

220

140

93

26

51

Acoperire cu material PVC

70

200

135

-

-

-

Neizolat în manta minerală

105

250

135

-

-

-

a - Limite de temperatură pentru diferite tipuri de izolaţie sunt prezentate în CEI 60724

Tabelul 5.16. - Valorile ale coeficientului k pentru un conductor activ
 

Materialul conductorului

Cupru

Aluminiu

Plumb

Condiţii

Temperatura iniţială °C

Valoare k

Temperatura maximă °C

Valoare k

Temperatura maximă °C

Valoare k

Temperatura maximă °C

Vizibil şi în zonă restricţionată

30

228

500

125

300

82

500

Condiţii normale

30

159

200

105

200

58

200

Risc de incendiu

30

138

150

91

150

50

150

Tabelul 5.17. - Secţiune minimă pentru conductoare de protecţie

Secţiunea conductorului de fază S mm2

Secţiunea minimă corespunzătoare conductorului de protecţie mm2

Când conductorul de protecţie este de acelaşi material cu al conductorului de fază

Când conductorul de protecţie nu este de acelaşi material cu al conductorului de fază

S <= 16

S

k1/k2 S

16 < S <= 35

16a

k1/k2 16

S > 35

Sa/2

k1/k2 S/2

unde

k1 este valoarea pentru conductorul de fază, provenită din tabelul 5.13.

k2 este valoarea pentru conductorul de protecţie, aleasă din tabelele de la 5.11 până la 5.15.

a Pentru conductorul PEN, reducerea secţiunii este permisă numai cu îndeplinirea regulilor pentru dimensiuni ale conductorului neutru (a se vedea 5.2.4.6)

Dacă aplicarea formulei conduce la o secţiune nestandardizată, trebuie utilizat un conductor cu secţiunea standardizată mai mare cea mai apropiată.
c)atunci când se utilizează cablu cu izolaţie minerală nu trebuie calculată secţiunea mantalei metalice, când aceasta este folosită drept conductor de protecţie, deoarece mantaua metalică are o capacitate la defect faţă de pământ mai mare decât a conductoarelor de fază (conf. SR EN 60702-1).
d)secţiunea fiecărui conductor de protecţie care nu face parte din cablu sau care nu este într-o incintă cu conductorul de fază, nu trebuie să fie mai mică de:
- 2,5 mm2 Cu sau 16 mm2 Al, dacă este asigurată protecţia împotriva deteriorărilor mecanice,
- 4 mm2 Cu sau 16 mm2 Al, dacă nu este prevăzută protecţia împotriva deteriorărilor mecanice.
e)dacă conductorul de protecţie face parte dintr-un cablu sau se află într-un tub de protecţie împreună cu conductoarele de fază ale aceluiaşi circuit secţiunea minimă pentru aluminiu este de 4 mm2.
f)când conductorul de protecţie este comun pentru unul sau mai multe circuite, secţiunea trebuie stabilită după cum urmează:
- calculată cu relaţia de la punctul c pentru cei mai dezavantajoşi curenţi de defect prezumaţi şi timpi de acţionare corespunzători acestor circuite, sau
- selectată conform tabelului de la punctul b, dar să corespundă conductorului de fază;
- identică cu secţiunea cea mai mare din circuit.
(8)5.5.3.8. Dacă dispozitivele de protecţie la supracurent sunt utilizate pentru protecţia împotriva şocului electric, conductorul de protecţie trebuie încorporat în acelaşi sistem de pozare ca şi conductoarele active sau amplasate în imediata apropiere a acestuia.
SECŢIUNEA 4:5.5.4. Conductoare PEN
(1)5.5.4.1. Un conductor PEN poate fi utilizat numai în instalaţii electrice fixe şi din considerente mecanice nu trebuie să aibă o secţiune mai mică de:
- 10 mm2 Cu sau
- 16 mm2 Al.
(2)5.5.4.2. Conductorul PEN trebuie izolat pentru tensiunea nominală a reţelei.
(3)5.5.4.3. Carcasele metalice ale sistemelor de pozare nu trebuie utilizate drept conductoare PEN.
(4)5.5.4.4. Dacă de la orice punct al unei instalaţii funcţiile de conductor neutru (N) şi de conductor de protecţie (PE) sunt asigurate prin conductoare separate, nu este permis să se conecteze conductorul neutru la orice altă parte a instalaţiei legată la pământ.
Este permis să se formeze mai mult de un conductor neutru sau mai mult de un conductor de protecţie din conductorul PEN. Se prevăd borne sau bare separate pentru conductoarele de neutru şi respectiv conductoarele de protecţie. În acest caz conductorul PEN, din racordul de alimentare, trebuie conectat la borna sau bara prevăzută pentru conductorul de protecţie.
(5)5.5.4.5. Părţile conductoare străine nu trebuie utilizate drept conductoare PEN în tensiune alternativă şi PEL în tensiune continuă.
(6)5.5.4.6. Un conductor de întoarcere PEL pentru o alimentare în tensiune continuă a unui echipament din tehnologia informatică poate servi drept conductor de legare la pământ şi conductor de protecţie.
SECŢIUNEA 5:5.5.5. Conductoare de echipotenţializare
(1)5.5.5.1. Secţiunea minimă a conductoarelor de echipotenţializare care sunt conectate la borna (bara) principală de legare la pământ este:
- 6 mm2 Cu sau 16 mm2 Al sau
- 50 mm2 OL
(2)5.5.5.2. Conductorul de echipotenţializare pentru echipotenţializare suplimentară care conectează două părţi conductoare accesibile trebuie să aibă secţiunea egală (sau mai mare) cu secţiunea cea mai mică a conductoarelor de protecţie care au şi rol de echipotenţializare (fig. 5.2).
Fig. 5.2 Conductor pentru echipotenţializare suplimentară. M1, M2 - părţi conductoare accesibile, Sb - secţiunea conductorului de legătură pentru echipotenţializare.
(3)5.5.5.3. Un conductor de echipotenţializare pentru echipotenţializare suplimentară care conectează părţi conductoare accesibile la părţile conductoare străine trebuie să aibă secţiunea mai mare sau cel puţin egală cu 0,5 din secţiunea conductorului de protecţie al părţii conductoare accesibile (fig. 5.3) cu condiţia ca Sb să fie de cel puţin 2,5 mm2 Cu dacă conductorul este protejat mecanic sau 4 mm2 Cu dacă conductorul nu este protejat mecanic.
Un conductor de echipotenţializare se consideră protejat mecanic prin introducerea lui într-un tub de protecţie, într-un jgheab pentru cabluri sau dacă este protejat similar.
Fig. 5.3 Conductor pentru echipotenţializare suplimentară care corectează părţi conductoare accesibile.
SECŢIUNEA 6:5.5.6. Conductoare de legare la pământ
(1)5.5.6.1. Conductoarele de legare la pământ fac legătura dintre:
- borna sau bara principală de legare la pământ,
- bara de egalizare a potenţialelor,
- părţi metalice accesibile, ce accidental ar putea ajunge sub tensiune (atunci când nu există o bară de egalizare a potenţialelor) şi priza de pământ.
(2)5.5.6.2. Conectarea unui conductor de legare la pământ la un electrod al prizei de pământ trebuie realizată ferm şi corespunzător din punct de vedere electric. Conectarea trebuie să fie realizată prin sudare exotermică, conector cu presiune, cleme sau alte conectoare mecanice. Conectoarele mecanice trebuie montate conform cu instrucţiunile producătorului. Când se folosesc cleme acestea nu trebuie să deterioreze conductorul de legare la pământ sau electrodul.
(3)5.5.6.3. Secţiunea minimă a conductoarelor de legare la pământ, când nu sunt îngropate în pământ, trebuie să corespundă condiţiilor de la 5.5.3.7.
(4)5.5.6.4. Secţiunea minimă a conductoarelor de legare la pământ, când sunt îngropate, trebuie să fie conform cu tabelul 5.18.
Tabelul 5.18. - Secţiunea minimă a conductorului de legare la pământ îngropat

Conductor de legare la pământ

Secţiunea minimă în mm2

Protejat împotriva deteriorărilor mecanice

Secţiunea minimă în mm2

Neprotejat împotriva deteriorărilor mecanice

Cupru

Oţel

Cupru

Oţel

Protejat împotriva coroziunii

2,5

10

16

16

Neprotejat împotriva coroziunii

2 5

50

25

50

SECŢIUNEA 7:5.5.7 Prize de pământ
(1)5.5.7.1. Priza de pământ este realizată dintr-unul sau mai mulţi electrozi (electrozi de pământ).
(2)5.5.7.2. Sunt recomandate următoarele tipuri de electrozi:
- bare rotunde, ţevi sau profil cruce;
- bandă (panglică) sau cornier;
- plăci;
- structură metalică subterană îngropată în fundaţii sau în sol;
- armătura metalică (sudată) a betonului (cu excepţia betonului precomprimat) îngropată în pământ.
(3)5.5.7.3. Nu trebuie utilizate ca electrozi conductele metalice pentru lichide inflamabile sau gaze. Această prescripţie nu trebuie să împiedice legătura de echipotenţializare a unor astfel de conducte (a se vedea fig. 5.1).
(4)5.5.7.4. Obiectele metalice cufundate în apă nu pot fi utilizate ca electrozi.
(5)5.5.7.5. Materialele şi dimensiunile electrozilor (electrozilor de pământ) trebuie alese pentru a rezista la coroziune şi pentru a avea rezistenţa mecanică adecvată.
(6)5.5.7.6. Pentru materialele utilizate în mod obişnuit, dimensiunile minime, din punctul de vedere al coroziunii şi solicitării mecanice, pentru electrozi, când sunt îngropaţi în pământ, sunt prezentate în tabelul 5.19.
(7)5.5.7.7. La alegerea tipului şi a adâncimii de montare a electrodului în sol trebuie acordată atenţie condiţiilor locale, ştiind că unui sol uscat şi îngheţat îi creşte rezistenţa la o asemenea valoare încât să influenţeze negativ măsurile de protecţie împotriva şocurilor electrice.
(8)5.5.7.8. Când se utilizează materiale diferite în sistemul de legare la pământ, trebuie avut în vedere să nu se producă coroziune electrolitică care ar duce la întreruperea continuităţii electrice.
Electrozii realizaţi din oţel şi încorporaţi în beton (în fundaţie) au acelaşi potenţial electrochimie cu al cuprului înglobat în pământ şi oţelului inox îngropat în pământ.
(9)5.5.7.9. Atunci când electrodul este încorporat în beton (armătura din fundaţie), pentru a evita coroziunea, se recomandă o distanţă de cel puţin 5 cm între electrod şi suprafaţa betonului.
(10)5.5.7.10. Rezistenţa prizei de pământ, atunci când aceasta este folosită pentru protecţie împotriva şocurilor electrice, trebuie să fie astfel încât să se obţină condiţiile necesare pentru declanşare în cel mult timpul menţionat în 4.1.8.
(11)5.5.7.11. Rezistenţa prizei de pământ poate fi:
- cel mult 4 atunci cnd este folosită numai pentru protecţia împotriva şocurilor electrice;
- cel mult 1 atunci cnd aceasta este comună cu priza de pământ pentru instalaţia de protecţie a clădirii împotriva trăsnetelor (vezi cap. 6).
SECŢIUNEA 8:5.5.8. Dimensionarea prizelor de pământ
Aceasta se face conform anexei 5.34. Între priza de pământ a clădirii şi priza de pământ a postului de transformare (ce alimentează clădirea) trebuie să fie o distanţă de cel puţin 20 m. Când această distanţă nu se poate respecta se prevede o priză de pământ comună cu rezistenţă de cel mult 1 .
Tabelul 5.19. - Dimensiuni minime pentru electrozii de pământ din material obişnuit din punctul de vedere al coroziunii şi al solicitării mecanice, dacă sunt încorporaţi în pământ

Materia

Suprafaţa

Forma

Dimensiune minimă

Diametru

mm

Secţiune

m2

Grosime

mm

Grosimi pentru acoperire/manta

Valoare individuală

m

Valoare Medie

m

Oţel

Galvanizare la cald sau oţel inoxidabila, b

Bandăc

 

90

3

63

70

Profilat

 

90

3

63

70

Bară rotundă pentru electrozi de pământ de adâncime

16

  

63

70

Conductor rotund pentru electrod cu extensie orizontală

10

   

50e

Bară tubulară (ţeava)

25

 

2

47

55

 

Profil galvanizat în cruce

50 x 50 x 3

 

3

63

70

Manta din cupru

Bară rotundă pentru electrod de pământ de adâncime

15

  

2000

 

Cu depunere electrochimică de cupru

Bară rotundă pentru electrod de pământ de adâncime

14

  

90

100

Cupru

Neacoperită

Bandă

 

50

2

  

Conductor rotund pentru electrod cu extensie orizontală

 

50f

   

Cablu torsadat

1,7 pentru fiecare toron

50

   

Bară tubulară (ţeava)

20

 

2

  

Acoperită prin stanare

Cablu torsadat

1,7 pentru fiecare toron

50

 

1

5

Acoperit cu zinc

Bandăd

 

50

2

20

40

a Corespunzător pentru electrozi încorporaţi în beton

b Nu foloseşte acoperire

c Ca bandă roluită sau o bandă stanţată crestată cu muchii rotunjite

d Bandă cu muchii rotunjite

e În cazul unei acoperiri continue în baie galvanică, numai o grosime de 50 m este tehnic posibil în prezent

f Dacă experienţa arată că riscul de coroziune şi de deteriorare mecanică este foarte scăzut, se poate utiliza secţiune 16 mm2.

Calitatea electrozilor trebuie să corespundă standardului pe părţi de SR EN 50164.
SUBCAPITOLUL 6:5.6. Sisteme de alimentare cu energie electrică pentru servicii de securitate
SECŢIUNEA 1:5.6.1. Prescripţii generale (din standardele SR HD 60364-5-56, SR HD 60364-5-551 şi SR HD 60364-5-559)
(1)5.6.1.1. Sistemele de alimentare electrică pentru servicii de securitate sunt prevăzute pentru menţinerea în funcţiune a echipamentelor şi instalaţiilor necesare:
a)pentru sănătatea şi securitatea persoanelor şi/sau
b)pentru evitarea deteriorării importante a mediului sau a unor echipamente.
(2)5.6.1.2. Sistemul de alimentare include sursa şi circuitele electrice până la bornele echipamentului (în anumite cazuri poate să includă şi aceste echipamente).
Exemple de servicii de securitate sunt:
- iluminat de siguranţă/securitate;
- pompe electrice de incendiu;
- ascensoare pentru pompieri;
- sisteme de alarmă, cum ar fi alarme în caz de incendiu, de fum, CO, în cazul scurgerilor de GPL, pentru efracţie;
- sisteme de evacuare (lifturi);
- sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi;
- echipament medical de primă necesitate, conform cap. 7.9.
(3)5.6.1.3. Pentru serviciile de securitate care sunt necesare să funcţioneze în condiţii de foc trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
a)sursa de alimentare de securitate trebuie aleasă astfel încât să menţină alimentarea pe o durată corespunzătoare;
b)toate echipamentele trebuie să prezinte prin construcţie sau prin amplasare, o rezistenţă la foc pe o durată corespunzătoare;
c)sursa de alimentare de securitate, în general, suplimentează sursa de alimentare normală (reţeaua de distribuţie publică).
(4)5.6.1.4. Sunt de preferat măsurile de protecţie împotriva atingerii indirecte fără deconectarea automată a alimentării în cazul unui prim defect.
În schemele IT trebuie prevăzut un dispozitiv de control permanent al izolaţiei care trebuie să aibă o indicaţie sonoră sau vizuală a unui prim defect de izolaţie.
SECŢIUNEA 2:5.6.2. Clasificarea surselor pentru servicii de securitate
1.Alimentarea cu energie electrică poate fi:
a)neautomată, dacă punerea sa în funcţiune se face prin intervenţia unui operator;
b)automată, dacă punerea sa în funcţiune nu depinde de intervenţia unui operator.
2.Alimentarea cu energie electrică automată se clasifică după durata sa de comutare, după cum urmează:
a)fără întrerupere: alimentarea automată care poate asigura o alimentare continuă în condiţii specificate pe o perioadă de tranziţie, în ceea ce priveşte de exemplu, variaţiile de tensiune şi de frecvenţă (UPS, gr. Diesel no-breaker în rotaţie permanentă);
b)întrerupere foarte scurtă: alimentare automată disponibilă în timp de 0,15 s (UPS);
c)întrerupere scurtă: alimentare automată disponibilă în timp de 0,5 s (baterii de acumulatoare cu AAR);
d)întrerupere medie: alimentare automată disponibilă în timp de 15 s;
e)întrerupere lungă: alimentare automată disponibilă după mai mult de 15 s.
SECŢIUNEA 3:5.6.3. Sisteme de alimentare
(1)5.6.3.1. Surse electrice de securitate
1.5.6.3.1.1. Sursele de securitate pentru alimentarea instalaţiilor de securitate trebuie alese în funcţie de timpul de răspuns şi timpul de funcţionare nominal necesar.
Pot fi folosite următoarele surse pentru servicii de securitate:
a)baterii de acumulatoare electrochimice;
b)celule fotoelectrice;
c)surse de alimentare neîntreruptibile (UPS);
d)generatoare independente de alimentarea normală;
e)alte surse corespunzătoare.
2.5.6.3.1.2. Sursele electrice de securitate trebuie instalate ca un echipament fix şi în aşa fel încât să nu fie afectate prin defectarea sursei normale de alimentare.
3.5.6.3.1.3. Sursele electrice de securitate trebuie să fie accesibile numai persoanelor calificate sau instruite (BA5 sau BA4).
4.5.6.3.1.4. Sursa electrică de securitate poate fi utilizată şi pentru alte scopuri decât serviciile de securitate, numai dacă alimentarea instalaţiilor de securitate nu este prin aceasta perturbată. Un defect care apare într-un circuit utilizat pentru alte scopuri decât serviciile de securitate, nu trebuie să conducă la întreruperea nici unui circuit care alimentează serviciile de securitate.
Aceasta necesită în general deconectarea în mod automat a sarcinii echipamentului, care nu asigură servicii de securitate şi selectivitatea între dispozitivele de protecţie.
5.5.6.3.1.5. Starea de funcţionare a unei surse de securitate (funcţionarea normală sau în caz de defect) trebuie indicată şi supravegheată la un punct central care este în permanenţă urmărit în condiţii precizate. Aceasta nu se aplică în cazul surselor care conţin acumulatoare.
(2)5.6.3.2. Baterii de acumulatoare staţionare electrochimice
La alegerea şi montarea bateriilor de acumulatoare se vor respecta instrucţiunile furnizorului şi recomandările din SR EN 50272-2 privind prescripţiile de securitate pentru acumulatoare şi instalaţii pentru baterii.
(3)5.6.3.3. Surse de alimentare neîntreruptibile (UPS)
La alegerea, montarea şi verificarea periodică a surselor de alimentare neîntreruptibile (UPS) se vor respecta instrucţiunile furnizorului şi recomandările din SR EN 62040 privind cerinţe generale şi de securitate pentru UPS utilizate în zone de acces pentru operator.
Se recomandă monitorizarea permanentă a disponibilităţii surselor, a stării de defect şi a stării de funcţionare a acestora.

(4)5.6.3.4. Grupuri generatoare de joasă tensiune
La alegerea, montarea şi verificarea periodică a grupurilor generatoare de joasă tensiune se vor respecta instrucţiunile furnizorului şi recomandările din SR EN ISO 8528-13 privind securitatea pentru grupurile generatoare.
Se recomandă monitorizarea permanentă a disponibilităţii, a stării de defect şi a stării de funcţionare a acestora.

SECŢIUNEA 4:5.6.4. Circuite
(1)5.6.4.1. Circuitele pentru servicii de securitate trebuie să fie independente faţă de alte circuite. Aceasta înseamnă că un defect electric, sau orice intervenţie la un circuit sau modificarea acestuia nu trebuie să afecteze funcţionarea corectă a altuia.
Aceasta poate necesita o separare prin materiale rezistente la foc, trasee diferite sau carcase.
(2)5.6.4.2. Circuitele serviciilor de securitate nu trebuie să traverseze amplasamente care prezintă risc mare de incendiu (BE2), cu excepţia cazului în care sunt rezistente la foc.
În nici un caz ele nu trebuie să traverseze amplasamente care prezintă risc de explozie (BE3).
(3)5.6.4.3. Protecţiile împotriva scurtcircuitelor şi împotriva şocurilor electrice, în condiţii normale de funcţionare şi în cazul unui defect, trebuie asigurate în orice configuraţie a surselor de alimentare normală.
(4)5.6.4.4. Dispozitivele de protecţie la supracurenţi trebuie alese şi puse în funcţiune astfel încât să se evite ca un supracurent într-un circuit să afecteze funcţionarea corectă a altor circuite ale serviciilor de siguranţă.
(5)5.6.4.5. Protecţia împotriva suprasarcinilor poate fi omisă atunci când pierderea alimentării cu energie electrică poate cauza un pericol mai mare.
(6)5.6.4.6. Dispozitivele de protecţie şi comandă trebuie să fie clar identificate şi grupate în amplasamente accesibile numai persoanelor calificate sau instruite (BA5 sau BA4).
(7)5.6.4.7. Dispozitivele de alarmă trebuie clar identificate.
(8)5.6.4.8. Circuitele prevăzute pentru serviciile de securitate a căror funcţionare este necesară în caz de incendiu trebuie să respecte unul sau mai multe din următoarele sisteme de pozare:
- cabluri cu izolaţie minerală conform SR EN 60702-1 şi SR EN 60702-2;
- cabluri rezistente la foc conform SR EN 50200, SR EN 50362, SR EN 50577;
- un sistem de pozare care să menţină caracteristicile de protecţie la foc şi mecanice.
Sistemele de pozare trebuie montate şi instalate astfel încât să nu fie redusă integritatea circuitului în caz de incendiu.

(9)5.6.4.9. Sistemele de pozare şi cablurile circuitelor de securitate altele decât cele menţionate la art. 5.6.4.8., trebuie să fie separate în mod adecvat şi sigur de celelalte cabluri, inclusiv cablurile altor circuite de securitate prin distanţare sau prin bariere.
(10)5.6.4.10. Cablurile pentru încărcarea acumulatoarelor autonome, nu sunt considerate ca părţi ale circuitului de siguranţă.